Decizie nr. 111 din 5 martie 2013

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin. (1) şi (3) şi ale art. 55 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şi ale anexei nr. 5 la această lege, excepţie ridicată de Lucian Burcă în Dosarul nr. 108/110/2012 al Tribunalului Bacău - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.500D/2012.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei Lucian Burcă, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.562D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, ridicată de Mihaela Luca în Dosarul nr. 1.355/110/2012 al Tribunalului Bacău - Secţia I civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Autorul excepţiei Lucian Burcă şi reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.562D/2012 la Dosarul nr. 1.500D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei Lucian Burcă. Acesta susţine că anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010, preluând prevederile anexei nr. 9 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, este neconstituţională, deoarece, aşa cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 4/2011, instituie discriminări între pensionarii pentru limită de vârstă. O altă discriminare instituită de textele de lege criticate este cea între bărbaţi şi femei, care, deşi pare o discriminare pozitivă, conduce la imposibilitatea pentru femei de a-şi realiza stagiul de cotizare. Depune concluzii scrise în acest sens.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Pe de altă parte, consideră că se solicită modificarea textului de lege criticat.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 2.113 din 25 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 108/110/2012, Tribunalul Bacău - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin. (1) şi (3) şi ale art. 55 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şi ale anexei nr. 5 la această lege. Excepţia a fost ridicată de reclamantul Lucian Burcă în cadrul unui litigiu având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la decizia de pensionare.

Prin Sentinţa civilă nr. 2.293/2012 din 15 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.355/110/2012, Tribunalul Bacău - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de reclamanta Mihaela Luca în cadrul unui litigiu având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la decizia de pensionare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate produc discriminări între cei pensionaţi înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, adică în baza Legii nr. 19/2000, şi cei care sau pensionat ulterior, încălcând astfel prevederile art. 16, 21 şi art. 148 din Constituţie, precum şi pe cele ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Discriminarea constă în faptul că asiguraţilor ale căror drepturi la pensie se deschid în baza prevederilor Legii nr. 263/2010 în perioada 1 ianuarie 2011-1 decembrie 2014 nu li se mai respectă programul de creşteri de vârstă şi de stagii prevăzut de anexa nr. 3 a Legii nr. 19/2000, în raport cu asiguraţii ale căror drepturi la pensie au fost deschise în baza Legii nr. 19/2000, în perioada 1 aprilie 2001-31 decembrie 2010, tratamentul diferenţiat nefiind rezonabil.

Astfel, consideră că, potrivit Deciziei nr. 4/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu ar trebui aplicată anexa nr. 5 a Legii nr. 263/2010, ci anexa nr. 3 a Legii nr. 19/2000.

Tribunalul Bacău - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, chiar dacă în Legea nr. 263/2010 există dispoziţii mai puţin favorabile decât cele cuprinse în Legea nr. 19/2000. Dacă s-ar îmbrăţişa opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, ar însemna ca legiuitorul să nu poată dispune în materie de asigurări sociale decât prin stabilirea unor norme cu un caracter mai favorabil celor în vigoare la un moment dat, or, acest lucru contravine principiilor legiferării.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 820/2006 şi nr. 1.541/2010.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei prezent la dezbateri, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 53 alin. (1) şi (3) şi ale art. 55 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şi ale anexei nr. 5 la această lege, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010.

Dispoziţiile art. 53 alin. (1) şi (3) şi ale art. 55 au următorul cuprins:

–Art. 53 alin. (1) şi (3): "(1) Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5.

[...]

(3)Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creşterea stagiului complet de cotizare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5."

–Art. 55: "(1) Persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare, după cum urmează:

a)conform tabelului nr. 1, în situaţia persoanelor care au realizat stagii de cotizare în condiţii deosebite de muncă;

Tabelul nr. 1

b)conform tabelului nr. 2, în situaţia persoanelor care au realizat stagii de cotizare în locurile de muncă încadrate în alte condiţii de muncă prevăzute la art. 29 alin. (2) şi în condiţii speciale prevăzute la art. 30 alin. (1);

Tabelul nr. 2

c)cu câte 6 luni, pentru fiecare an de privare de libertate, de deportare în străinătate, după data de 23 august 1944, şi/sau de prizonierat, în situaţia persoanelor cărora le-au fost stabilite drepturi privind vechimea în muncă, în condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a)-c) şi la alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat.

(2)Persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c) beneficiază de reducerile prevăzute la alin. (1), dacă au realizat stagiul minim de cotizare în specialitate prevăzut în anexa nr. 6."

Anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010 se intitulează "Vârste standard de pensionare, stagii complete şi stagii minime de cotizare".

Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 148 privind integrarea euroatlantică, precum şi prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea discriminării.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Dispoziţiile de lege sunt criticate din perspectiva existenţei unei discriminări între cei pensionaţi pentru limită de vârstă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, adică în baza Legii nr. 19/2000, şi cei care s-au pensionat ulterior.

Or, cu privire la această problemă de drept, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 601 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 8 august 2012, statuând următoarele:

Cât priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 55 alin. (1) lit. b), art. 61 alin. (1), art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, Curtea reţine că aceasta se referă la existenţa unei discriminări între persoane, discriminare cauzată de modificarea în timp a legilor. Or, aşa cum Curtea a reţinut prin Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, «potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, cetăţenii au dreptul la pensie şi la alte forme de asigurări sociale şi măsuri de protecţie socială, în condiţiile stabilite de lege. Astfel, legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilităţile create prin resursele financiare disponibile, şi să le modifice în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. Această prerogativă a legiuitorului nu poate fi considerată ca o încălcare a principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, atât timp cât dispoziţiile de lege se aplică de la data intrării lor în vigoare pentru viitor.»

De asemenea, Curtea a reţinut că «situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii şi discriminări.»

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Cu privire la invocarea Deciziei nr. 4/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie referitoare la examinarea recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare şi a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual în operaţiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoane ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 1 aprilie 2001 şi care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii, Curtea reţine că, potrivit dispozitivului acesteia, dispozitiv obligatoriu pentru instanţele judecătoreşti, "Modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare şi a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual în operaţiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoane ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 1 aprilie 2001 şi care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii, se realizează prin raportare la dispoziţiile anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, în sensul că beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare care se determină în funcţie de data formulării cererii de pensionare."

Prin urmare, problema ridicată de autorii excepţiei constituie o chestiune de aplicare şi interpretare a legii, care intră în sarcina instanţelor judecătoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale.

Curtea mai reţine, pe de-o parte, că dispoziţiile art. 21 din Constituţie nu sunt încălcate prin prevederile de lege criticate, întrucât nu există împiedicare a accesului liber la justiţie, iar, pe de altă parte, că dispoziţiile art. 148 din Constituţie referitoare la integrarea în Uniunea Europeană nu au relevanţă în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin. (1) şi (3) şi ale art. 55 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şi ale anexei nr. 5 la această lege, excepţie ridicată de Lucian Burcă în Dosarul nr. 108/110/2012 şi de Mihaela Luca în Dosarul nr. 1.355/110/2012 ale Tribunalului Bacău - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 martie 2013.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean