Decizia nr. 134 din 19 martie 2024

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 156 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Alexandru Dumitru în Dosarul nr. 180/85/2005/a11* al Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 217D/2020.2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției de neconstituționalitate. Lipsesc celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, care prezintă situația de fapt din cauză și arată că normele criticate conduc la încălcarea principiului accesului liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil, întrucât, urmare a dinamicii legislative, cauza sa nu se mai soluționează sub imperiul normelor legale privind procedurile de insolvență în vigoare la momentul declanșării acestei proceduri aferente cauzei în discuție. Solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată.

4.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât autorul acesteia deduce critica de neconstituționalitate prin compararea mai multor legi din domeniul procedurilor de insolvență și, nu în mod concret, prin raportare la Legea fundamentală, iar pretinsa retroactivitate a normelor în discuție și încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție reprezintă, mai degrabă, probleme ce țin de aplicarea legii, aspect ce este de competența instanțelor judecătorești.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.Prin Încheierea din 20 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 180/85/2005/a11*, Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 156 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Alexandru Dumitru într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2006.

6.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 156 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, prin care a fost abrogată Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, sunt în contradicție cu art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării și lichidării judiciare (care prevăd că „Procedurile de reorganizare și lichidare deschise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență vor fi continuate și închise în condițiile Legii nr. 64/1995, în forma publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 29 iunie 1995“) și, prin urmare, în dinamica legislativă apare un conflict între legi. De altfel, toate modificările legislative aduse Legii nr. 64/1995 și cuprinse în actele normative adoptate până la intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006 dispun faptul că procedurile începute sub imperiul legii vechi (Legea nr. 64/1995) vor continua și se vor finaliza în conformitate cu prevederile legale în vigoare anterior acestor modificări. Obiectul Legii nr. 64/1995 îl reprezintă instituirea unei proceduri de reorganizare având ca scop redresarea debitorului și plata pasivului sau lichidarea averii și, prin urmare, aceste aspecte reprezintă o aplicare specială a procedurii de executare silită concursuală din patrimoniul debitorului supusă Codului de procedură civilă. În acest context, se apreciază că normele criticate abrogă dispozițiile Legii nr. 64/1995, act normativ ale cărui reguli au fost aplicabile la data deschiderii procedurilor judiciare aferente cauzei deduse judecății, fără a preciza în mod concret ce se întâmplă cu procedurile de reorganizare și lichidare deschise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006, ținând seama de faptul că legea civilă dispune numai pentru viitor. De asemenea, Legea nr. 85/2006, în partea de dispoziții tranzitorii și finale, nu prevede că procesele începute sub imperiul legii vechi vor continua să fie soluționate în continuare după regulile acestei legi și nu se va aplica noua reglementare și situațiilor juridice create anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006. Or, legea trebuie să prevadă reguli de procedură clare care să indice condițiile în care actele juridice deja realizate își vor produce efectele în viitor, având în vedere că sunt acte de procedură ce implică accesul liber la justiție și care trebuie reglementat astfel încât să cuprindă reguli de procedură clare și întinderea de exercitare a puterii de apreciere, ținând seama de scopul legitim urmărit, pentru a oferi justițiabilului o protecție adecvată și un acces necondiționat la justiție, în sensul valorificării cererilor înregistrate anterior intrării în vigoare a legii noi. În final, autorul excepției apreciază că în speța dedusă judecății sunt aplicabile prevederile Legii nr. 64/1995.

7.Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece Legea nr. 64/1995 nu a fost în conflict temporar cu Legea nr. 85/2006, întrucât acest din urmă act normativ a abrogat în totalitate Legea nr. 64/1995, inclusiv textele care au modificat și completat această lege, chiar și cele cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/1997. În acest context, apreciază că nu se susțin nici celelalte critici de neconstituționalitate, care se convertesc mai degrabă în chestiuni ce țin de determinarea legii aplicabile în cauză, aspect ce nu ține de constituționalitatea legii.

8.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celordouă Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 156 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul cuprins: „(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, art. 282 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice altă dispoziție contrară se abrogă.“12. Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V: Dispoziții tranzitorii și finale din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, având în vedere dispozițiile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date“, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează să exercite controlul de constituționalitate asupra prevederilor criticate din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

13.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile.

14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că nemulțumirea autorului acesteia constă în faptul că normele criticate abrogă expres vechea legislație în materia procedurilor privind reorganizarea judiciară și falimentul, fără a dispune în mod concret posibilitatea ultraactivității acestora în situația procedurilor judiciare în materie și a litigiilor începute sub imperiul acestui cadru legislativ reprezentat de Legea nr. 64/1995, cu modificările și completările ulterioare, respectiv nu prevăd faptul că procesele începute sub imperiul legii vechi vor continua să fie soluționate în continuare sub imperiul acestor norme, iar dispozițiile Legii nr. 85/2006 se vor aplica numai proceselor începute după data intrării în vigoare a acestei legi, cu toate că, în speță, ar trebui aplicate prevederile Legii nr. 64/1995, cu modificările și completările ulterioare efectuate până la abrogarea acestei legi, în caz contrar fiind încălcat principiul neretroactivității legii civile.

15.În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a normelor criticate din perspectiva unui conflict între legi, respectiv între prevederile art. 156 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 și Legea nr. 64/1995, cu modificările și completările efectuate în mod special prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/1997, pe de o parte, din evaluarea cadrului legislativ în materie, Curtea observă că acest din urmă act normativ a fost respins prin Legea nr. 289/2001 privind respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării și lichidării judiciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 8 iunie 2001, așadar anterior abrogării exprese efectuate asupra Legii nr. 64/1995. Pe de altă parte, Curtea reține că această pretinsă neconstituționalitate este dedusă, în realitate, din compararea dispozițiilor mai sus menționate. Față de această împrejurare, Curtea, în jurisprudența sa, a arătat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispozițiile și principiile constituționale, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele, și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției (Decizia nr. 343 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 31 octombrie 2013).

16.Curtea observă că dispozițiile art. 156 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 fac parte din capitolul VI: Dispoziții tranzitorii și finale și dispun, în esență, că, la data intrării în vigoare a acestui act normativ, Legea nr. 64/1995, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice altă dispoziție contrară se abrogă, norme ce sunt urmarea firească a dispozițiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, care statuează că această lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. De asemenea, Curtea învederează că, pe lângă dispozițiile criticate, prevederile art. 149 din Legea nr. 85/2006, care fac parte din același capitol referitor la dispoziții tranzitorii și finale, statuează că dispozițiile acestei legi se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, ale Codului civil, ale Codului comercial român și ale Legii nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat în domeniul insolvenței. Față de această împrejurare, Curtea reține că normele antereferite, evaluate coroborat, sunt:

(i)o transpunere concretă a dispozițiilor constituționale ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legii (legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei) și (ii) o aplicare a dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalității, în componenta privind calitatea legii, coroborate cu cele ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010. Această din urmă lege, în secțiunea 2 din capitolul V: Structura actului normativ, reglementează sistematizarea conținutului actului normativ și dispune că, în structura actului normativ, pe lângă dispoziții generale și dispoziții de fond, dacă este cazul, trebuie să se regăsească și dispoziții tranzitorii și dispoziții finale. Dispozițiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ și trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc și să evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive. Dispozițiile finale cuprind măsurile necesare pentru punerea în aplicare a actului normativ, data intrării în vigoare a acestuia, implicațiile asupra altor acte normative, ca: abrogări, modificări, completări, precum și dispoziția de republicare, dacă este cazul.

17.Cu privire la principiul neretroactivității legii civile, prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, Curtea a reținut că aplicarea legii civile în timp este guvernată de principiul neretroactivității legii civile, principiul aplicării imediate a legii noi și principiul supraviețuirii legii vechi. Principiul neretroactivității legii civile este de rang constituțional și are o valoare absolută, în sensul că legiuitorul nu poate institui nicio derogare, și semnifică faptul că legea civilă se aplică tuturor situațiilor juridice născute după intrarea în vigoare a acesteia, iar nu situațiilor juridice trecute, consumate (facta praeterita). În mod corelativ, potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, de la data intrării în vigoare a acesteia, ea se aplică tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice viitoare (facta futura), actelor, faptelor și situațiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere începând cu această dată, precum și efectelor viitoare ale unor situații juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi (facta pendentia). Cu alte cuvinte, aplicarea imediată a legii noi semnifică faptul că o situație juridică produce acele efecte juridice care sunt prevăzute de legea în vigoare la data constituirii ei (tempus regit actum).

18.Aplicând considerentele de principiu la normele criticate și ținând seama de întregul cadru legislativ cuprins în capitolul VI: Dispoziții tranzitorii și finale din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că acestea sunt în concordanță cu principiul activității legii, potrivit căruia orice act normativ acționează cât timp este în vigoare, fiind aplicabil tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice născute după acest moment, având în vedere că dispune intrarea în vigoare după un termen de 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. Astfel, legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 287 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 12 august 2004).

19.Distinct de acestea, în ceea ce privește interpretarea și aplicarea actelor normative în timp, puse în discuție de către autorul excepției de neconstituționalitate, având în vedere plasarea prevederilor art. 149 din Legea nr. 85/2006 în capitolul VI: Dispoziții tranzitorii și finale, prin care se statuează că dispozițiile acestei legi se completează, în măsura compatibilității lor, cu alte acte normative, cu precădere Codul de procedură civilă, precum și faptul că legea conține norme de procedură, edictate în virtutea art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, în procesul de interpretare și aplicare a actelor normative într-o speță anume sunt incidente regulile și normele procedurale - spre exemplu, legea aplicabilă proceselor noi, legea aplicabilă proceselor în curs - și principiile cu privire la aplicarea legilor în timp, aspect care ține de competența instanțelor judecătorești, iar nu a instanței de contencios constituțional. Astfel, Curtea Constituțională se poate pronunța numai asupra conformității unui text de lege cu prevederile și principiile Constituției, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție.

20.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3 al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexandru Dumitru în Dosarul nr. 180/85/2005/a11* al Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 156 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Brașov - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 19 martie 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Ionița Cochințu