Lege nr. 81 din 11 mai 1999

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Capitolul 1Dispoziţii generale

Articolul 1Definiţii

În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:

1.stat - desemnează România ca stat suveran, ale cărui interese sunt reprezentate de Guvern;

2.datorie publică - totalitatea obligaţiilor interne şi externe ale statului, la un moment dat, contractate de Guvern, prin Ministerul Finanţelor, în numele României. În scopul evaluării datoriei publice a României, orice obligaţie, exprimată în alta moneda decât cea naţionala, este calculată în moneda naţionala, utilizându-se cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţionala a României pentru ultima zi din perioada la care se face raportarea;

3.datorie publică interna - partea din datoria publică, care reprezintă totalitatea obligaţiilor statului, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat de pe piaţa interna, inclusiv sumele primite temporar din sursele trezoreriei statului;

4.datorie publică externa - partea din datoria publică, care reprezintă totalitatea obligaţiilor statului, provenind din împrumuturi de pe piaţa externa, contractate direct sau garantate de stat;

5.garanţie de stat - angajamentul asumat în contul şi în numele statului de către Ministerul Finanţelor faţă de instituţia creditoare de a plati acesteia o anumită suma, în cazul neexecutării obligaţiilor de plată ale debitorului;

6.garanţii de stat - totalitatea garanţiilor interne şi externe emise de Ministerul Finanţelor, în numele şi în contul statului, pentru împrumuturile contractate de agenţii economici şi autorităţile publice. Garanţiile de stat interne sunt emise pentru împrumuturi contractate de pe piaţa interna. Garanţiile de stat externe sunt emise pentru împrumuturi contractate de pe piaţa externa;

7.registrul datoriei publice - documentul care evidenţiază situaţia datoriei publice în ordine cronologică şi care are doua componente: subregistrul datoriei publice interne şi subregistrul datoriei publice externe;

8.registrul garanţiilor de stat - documentul care evidenţiază situaţia garanţiilor de stat şi care are doua componente: subregistrul garanţiilor interne de stat şi subregistrul garanţiilor externe de stat;

9.împrumut de stat - obligaţia generata de un contract, prin care statul obţine fonduri de la o persoană fizica sau juridică creditoare şi se angajează să le ramburseze împreună cu dobânda şi cu alte costuri, într-o perioadă specificată;

10.capital aferent împrumutului - suma obţinută ca urmare a unui împrumut;

11.titluri de stat - înscrisurile care atesta datoria publică sub forma de bonuri, certificate de trezorerie sau alte instrumente financiare, constituind împrumuturile statului în moneda naţionala sau în valută, pe termen scurt, mediu şi lung. Acestea pot fi emise în forma materializata sau dematerializată, nominative sau la purtător, şi pot fi negociabile sau nenegociabile;

12.titlu de stat cu dobânda - titlul de stat care are o valoare nominală la care se plăteşte o dobânda stabilită la date specificate;

13.titlu de stat cu discont - titlul de stat fără cupon de dobânda, care este vândut la o valoare mai mica decât valoarea sa nominală;

14.capital aferent titlurilor de stat purtătoare de dobânda - suma împrumutată de la cel care oferă împrumutul, la data efectuării emisiunii titlurilor purtătoare de dobânda;

15.capital aferent titlurilor de stat cu discont - suma împrumutată de la cel care oferă împrumutul, la data efectuării emisiunii titlurilor de stat cu discont, la valoarea care reprezintă preţul de cumpărare a titlurilor de stat cu discont;

16.autorizare bugetară permanenta - autorizarea de a plati serviciul datoriei publice la scadenta, fără prevederi suplimentare în legea anuală a bugetului de stat;

17.titlu de stat dematerializat - titlul de stat care se evidenţiază prin înregistrare în cont şi care este înregistrat pe suport de hârtie sau pe alt tip de suport stabilit de Ministerul Finanţelor;

18.titlu de stat materializat - titlul de stat în forma fizica;

19.sistem de înregistrare în cont - sistemul operational prin intermediul căruia titlurile de stat sunt emise în forma dematerializată, înregistrarea lor fiind efectuată de către Ministerul Finanţelor sau de agentul desemnat de acesta;

20.preţul titlului de stat - suma plătită de cumpărătorii titlurilor de stat la emisiune;

21.valoarea nominală a titlului de stat - valoarea înscrisă pe un titlu de stat, rambursabila la scadenta;

22.prima - diferenţa dintre preţul unui titlu de stat la emisiune şi valoarea sa nominală, dacă preţul este mai mare decât valoarea nominală;

23.discont - diferenţa dintre preţul unui titlu de stat la emisiune şi valoarea sa nominală, dacă preţul este mai mic decât valoarea nominală;

24.rata dobânzii - dobânda exprimată în procente, plătită pentru capitalul unui împrumut sau titlu de stat purtător de dobânda;

25.rata variabila a dobânzii - rata dobânzii unui împrumut sau titlu de stat purtător de dobânda, care se modifica la intervale de timp, în conformitate cu un indice, o formula sau un alt criteriu, după cum este prevăzut în clauzele contractului de împrumut sau ale titlului de stat;

26.termen scurt - o perioadă de până la un an inclusiv;

27.termen mediu - o perioadă de peste un an, până la 5 ani inclusiv;

28.termen lung - o perioadă de peste 5 ani;

29.data scadentei - data la care valoarea nominală şi ultima transa de dobânda, aferente unui împrumut sau titlu de stat purtător de dobânda, ori valoarea nominală a unui titlu de stat cu discont devin exigibile în conformitate cu clauzele contractului de împrumut;

30.data plăţii dobânzii - data desemnată pentru plata dobânzii aferente unui împrumut sau unei anumite serii de titluri de stat, purtătoare de dobânda;

31.data răscumpărării în avans - data fixată pentru răscumpărarea unui titlu de stat, anterioară scadentei acestuia, care este comunicată de emitent sau de agentul desemnat de Ministerul Finanţelor şi la care deţinătorul titlului de stat poate primi, anterior scadentei, valoarea înscrisă în titlu, în conformitate cu clauzele stipulate în actul de emisiune a împrumutului de stat;

32.data înregistrării curente - data stabilită de către Banca Naţionala a României sau de către un alt agent autorizat ca ultima data care figurează în sistemul de înregistrare în cont şi care serveşte la identificarea deţinătorului titlului de stat căruia i se datorează plata valorii nominale sau a dobânzii aferente, care devine exigibilă la termenul stabilit prin clauzele actului de emisiune a împrumutului de stat;

33.fond de risc - fondul extrabugetar, constituit la Ministerul Finanţelor, în care se depun comisioanele primite de la beneficiarii împrumuturilor contractate direct de stat şi ale celor garantate de acesta, după cum sunt negociate cu Ministerul Finanţelor;

34.Comitetul interministerial de garanţii şi credite de comerţ exterior - organismul care examinează, avizează şi aproba, potrivit competentelor, operaţiuni de finanţare şi de asigurare a creditelor de export-import, în numele şi în contul statului, care se efectuează de Banca de Export-Import a României - S.A. (Eximbank);

35.plafon de îndatorare publică - totalitatea împrumuturilor pe care le poate contracta şi garanta statul pe o perioadă de un an, care este stabilit anual prin lege. Plafonul de îndatorare publică cuprinde plafonul de îndatorare publică interna şi plafonul de îndatorare publică externa. Plafonul de îndatorare publică interna este stabilit în funcţie de deficitul bugetar aprobat şi de prevederile unor legi speciale. Plafonul de îndatorare publică externa este stabilit ca suma maxima a împrumuturilor externe pe care le poate contracta sau garanta statul pe o perioadă de un an şi este stabilit anual prin lege;

36.achiziţii publice - dobândirea definitivă sau temporară de către o persoană juridică achizitoare de bunuri, investiţii, prin contract de cumpărare, închiriere sau antrepriza, precum şi de servicii finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, din bugetele locale, din fondurile speciale constituite prin lege în afară acestor bugete, din mijloace extrabugetare şi din credite externe garantate sau contractate direct de stat;

37.scrisoare de garanţie - instrumentul care atesta garanţia;

38.garantat - persoana juridică care primeşte un împrumut de la o instituţie creditoare, pe baza unei scrisori de garanţie emise de Ministerul Finanţelor;

39.contul general al trezoreriei statului - contul în care statul colectează toate veniturile publice şi din care se efectuează toate cheltuielile publice, dacă nu este prevăzut altfel prin lege.

Articolul 2Contractarea împrumuturilor de stat şi emiterea garanţiilor de stat

Guvernul este autorizat sa contracteze împrumuturi de stat interne şi externe sau sa garanteze împrumuturile interne şi externe numai prin Ministerul Finanţelor, în următoarele scopuri:

a)finanţarea deficitului bugetului de stat;

b)refinantarea datoriei publice;

c)susţinerea balanţei de plati şi consolidarea rezervei valutare a statului;

d)finanţarea proiectelor de investiţii pentru dezvoltarea sectoarelor prioritare ale economiei;

e)finanţarea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii cu capital majoritar românesc;

f)finanţarea achiziţionării de bunuri şi servicii, inclusiv importul de materii prime şi resurse energetice;

g)îndeplinirea obligaţiilor legate de garanţiile de stat pentru împrumuturi;

h)amortizarea şi achitarea împrumuturilor guvernamentale şi răscumpărarea datoriei neachitate, incluzând capitalul, dobânda şi alte costuri;

i)finanţarea necesităţilor pe termen scurt ale bugetului de stat;

j)finanţarea cheltuielilor legate de lichidarea consecinţelor dezastrelor naturale şi ale altor calamitati;

k)menţinerea în permanenta a unui sold corespunzător în contul general al trezoreriei statului, stabilit de Ministerul Finanţelor;

l)alte necesitaţi aprobate prin legi speciale.

Articolul 3Rambursarea datoriei publice

(1)Rambursarea împrumuturilor de stat se asigura, după caz, din surse stabilite prin dispoziţii legale, din surse ale contului general al trezoreriei statului şi din împrumuturi de stat pentru refinantarea datoriei publice.

(2)Rambursarea ratelor de capital, plata dobânzii şi a altor costuri aferente datoriei publice au prioritate faţă de alte obligaţii ale statului.

(3)În situaţia în care la împrumuturile contractate sau garantate de stat fondurile băneşti sunt insuficiente pentru acoperirea integrală a plăţilor scadente, toate responsabilităţile asumate de agentul/agenţii mandatari desemnaţi încetează prin preluarea simultană a obligaţiilor de către Ministerul Finanţelor.

Articolul 4Administrarea datoriei publice

Ministerul Finanţelor este singurul contractant şi administrator al datoriei publice şi are autoritatea sa stabilească balanţa zilnica a contului general al trezoreriei statului, viitoarele niveluri ale cerinței de lichiditate, scadenta datoriei publice, costurile cu dobânda corespunzătoare şi refinantarea sau diminuarea datoriei publice.

Articolul 5Autorizarea investiţiilor legale şi a garanţiilor pentru depozitele publice

Persoanele fizice şi juridice române, precum şi instituţiile financiare străine pot să investească, în condiţiile legii, orice fonduri proprii sau aflate în administrarea lor, în titluri de stat ale datoriei publice, care fac obiectul prezentei legi.

Articolul 6Împrumuturi contractate de autorităţile administraţiei publice locale

(1)Împrumuturile contractate de autorităţile administraţiei publice locale fac parte din datoria publică a României, dar nu reprezintă datorii sau raspunderi ale Guvernului, iar plata serviciului aferent acestor împrumuturi se va efectua exclusiv din veniturile prin care s-au garantat împrumuturile respective de către autorităţile administraţiei publice locale.

(2)Autorităţile administraţiei publice locale pot angaja împrumuturi interne fără garanţia Guvernului, cu condiţia informării prealabile a Ministerului Finanţelor.

(3)Împrumuturile externe vor fi contractate numai cu aprobarea comisiei de autorizare a acestor împrumuturi, constituită din reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice locale, ai Guvernului şi ai Băncii Naţionale a României, a carei componenta se aproba de Guvern.

(4)Contractarea de împrumuturi de către autorităţile administraţiei publice locale se face conform prevederilor Legii nr. 189/1998 privind finanţele publice locale şi ale prezentei legi; raportarea şi înregistrarea datoriei publice locale se fac conform normelor metodologice emise de Ministerul Finanţelor.

Capitolul 2Datoria publică interna

Articolul 7Obligaţia de a achită datoria publică interna

(1)Datoria publică interna reprezintă o obligaţie necondiţionată şi irevocabilă a statului de rambursare a împrumuturilor contractate în lei, de plată a dobânzilor şi a altor costuri aferente.

(2)În vederea plăţii dobânzilor aferente datoriei publice interne se acordă autorizarea bugetară permanenta pentru efectuarea acestor cheltuieli.

Articolul 8Instrumentele datoriei publice interne

Instrumentele datoriei publice interne a statului includ, fără a se limita numai la acestea:

a)titlurile de stat în moneda naţionala;

b)împrumuturile de stat de la Banca Naţionala a României, acordate în condiţiile stabilite prin Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale a României;

c)împrumuturile de stat de la băncile comerciale din România;

d)împrumuturile de stat de la alte instituţii de credit din România şi de la agenţii guvernamentale.

Articolul 9Emisiunea titlurilor de stat

(1)Ministerul Finanţelor este autorizat sa emita titluri de stat, exprimate în moneda naţionala şi în valută.

(2)Titlurile de stat pot fi emise:

a)în forma materializata, ca înscrisuri imprimate, cuprinzând menţiuni obligatorii referitoare la emitent, valoarea nominală, rata dobânzii, scadenta, modul de transmisiune şi alte elemente specifice fiecărei categorii de titluri;

b)în forma dematerializată, ca titluri pentru care emisiunea, probaţiunea şi transmisiunea drepturilor încorporate se evidenţiază prin înscriere în sistemul de înregistrare în cont.

(3)Ministerul Finanţelor poate delega unor agenţi sau altor instituţii desemnate în acest scop atribuţii operationale privind emisiunea de titluri de stat.

Articolul 10Regimul titlurilor de stat

(1)Titlurile de stat dematerializate şi cele emise în forma materializata sunt instrumente negociabile în regimul consacrat de prevederile prezentei legi, precum şi potrivit clauzelor contractului încheiat cu mandatarul, dacă titlurile de stat sunt deţinute de un mandatar.

(2)Ministerul Finanţelor elaborează regulamente care stabilesc regimul titlurilor de stat şi care trebuie să cuprindă, în special, dar nu exclusiv, norme cu privire la:

a)emisiunea titlurilor de stat în forma materializata sau prin înregistrarea în cont şi la condiţiile de emisiune;

b)valoarea nominală, rata dobânzii, prime, scadente, rascumparari şi plati;

c)proceduri de oferta, condiţii şi modalităţi de vânzare a titlurilor de stat;

d)înregistrarea şi administrarea titlurilor de stat.

(3)Plata capitalului şi a dobânzii titlurilor de stat, emise în forma materializata, se efectuează în conformitate cu dispoziţiile legale privind asemenea titluri de credit şi cu prevederile regulamentelor elaborate în limitele prevederilor prezentei legi.

(4)Plata capitalului şi a dobânzii titlurilor de stat dematerializate se efectuează prin intermediul sistemului de înregistrare în cont, în conformitate cu prevederile regulamentelor elaborate în limitele prevederilor prezentei legi.

Articolul 11Scadenta titlurilor de stat

(1)Titlurile de stat exprimate în moneda naţionala pot fi emise pe termen scurt, mediu sau lung.

(2)Titlurile de stat pe termen scurt sunt bonurile de tezaur şi certificatele de trezorerie, fie purtătoare de dobânda, fie cu discont, precum şi alte instrumente ce pot fi create de emitent în condiţiile legii.

(3)Titlurile de stat pe termen mediu sau lung sunt obligaţiunile de stat cu o scadenta de peste un an şi maximum 5 ani de la emisiune, respectiv de peste 5 ani de la emisiune, fie purtătoare de dobânda, fie cu discont, emise conform clauzelor împrumutului de stat.

Articolul 12Circulaţia titlurilor de stat

(1)Titlurile de stat vor fi oferite spre vânzare sub condiţia ca oferta sa includă cel puţin următoarele elemente:

a)denumirea, data emisiunii şi valoarea titlurilor de stat oferite;

b)forma împrumutului de stat reprezentat prin titlurile aferente - cu discont sau purtător de dobânda;

c)rata dobânzii, metoda de calcul şi datele la care se plăteşte dobânda, dacă este cazul;

d)data scadentei şi clauza rambursarii în avans, dacă este cazul.

(2)Sunt interzise orice acorduri sau practici concertate ale participanţilor la piaţa titlurilor de stat, care au ca obiect sau ar putea avea ca efect distorsiuni ale concurentei pe piaţa, în special cele privind:

a)randamentul şi preţul titlurilor de stat;

b)volumul titlurilor de stat oferite sau cerute;

c)structura portofoliului de titluri de stat ale fiecărui participant la piaţa şi strategia de gestiune a portofoliului;

d)implicarea în tranzacţii care ar putea constitui acte de concurenta neloială faţă de alţi participanţi la piaţa.

(3)Ministerul Finanţelor stabileşte şi aplica reglementarea activităţilor şi operaţiunilor pe piaţa primara a titlurilor de stat. Ministerul Finanţelor, Banca Naţionala a României şi Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare vor elabora, în termen de 90 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, norme de reglementare a activităţilor şi operaţiunilor pe piaţa secundară a titlurilor de stat.

Articolul 13Plata titlurilor de stat

(1)Valoarea titlurilor de stat se rambursează în conformitate cu condiţiile de emisiune şi cu prevederile prezentei legi; la data rambursarii obligaţiile statului se sting.

(2)Ministerul Finanţelor poate rambursa, înainte de data scadentei obligaţiei de stat, titlurile de stat cu o scadenta mai mare de un an, dacă aceasta este stipulată în clauzele înscrise în titlu sau în actul de emisiune a împrumutului de stat, iar răscumpărarea se efectuează conform prevederilor prezentei legi.

(3)Ministerul Finanţelor este autorizat să ofere compensaţii pentru titlurile de stat, emise în forma materializata, care au fost pierdute, furate, distruse sau deteriorate, sub condiţia ca titlul de stat să fie identificabil prin serie, număr şi descriere, în conformitate cu regulamentele în vigoare, iar deţinătorul sa fi efectuat opoziţia sau publicarea cerută de lege.

(4)Dacă data la care trebuie efectuată una dintre plăţile aferente titlului de stat este o zi de sărbătoare sau o zi nelucrătoare, plata va fi efectuată în următoarea zi lucrătoare, fără obligarea la dobânzi moratorii.

Articolul 14Împrumuturile de stat de la Banca Naţionala a României

Ministerul Finanţelor este autorizat sa imprumute fonduri în numele statului, în mod direct de la Banca Naţionala a României, în condiţiile stabilite prin Legea nr. 101/1998.

Articolul 15Împrumuturile de stat de la băncile comerciale sau de la alte instituţii creditoare din România

Ministerul Finanţelor este autorizat sa contracteze împrumuturi de stat de la băncile comerciale sau de la alte instituţii creditoare româneşti, în condiţiile rezultate în urma negocierilor.

Capitolul 3Datoria publică externa

Articolul 16Obligaţia de a achită datoria publică externa

(1)Datoria publică externa reprezintă o obligaţie necondiţionată şi irevocabilă a statului de rambursare a împrumuturilor contractate de pe piaţa externa, de plată a dobânzilor şi a altor costuri aferente.

(2)În vederea plăţii serviciului datoriei publice externe se acordă autorizarea bugetară permanenta pentru efectuarea acestor cheltuieli.

(3)Sursele de plată pentru serviciul datoriei publice externe sunt, după caz, următoarele:

a)cheltuielile prevăzute cu aceasta destinaţie în bugetul de stat;

b)Fondul de rezerva la dispoziţia Guvernului, potrivit legii bugetului de stat;

c)sumele rezultate din recuperarea creanţelor statului român, definite prin Legea nr. 29/1994 privind autorizarea Guvernului de a aproba negocierea în vederea recuperării creanţelor României provenite din activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internationala, derulata înainte de 31 decembrie 1989, după deducerea cheltuielilor cuvenite agenţilor economici exportatori, stabilite pe baza cursului de 15 lei pentru un dolar S.U.A. şi a cotei de 25% pentru stimularea exporturilor, definite conform Ordonanţei Guvernului nr. 14/1995 privind unele măsuri pentru stimularea realizării de obiective complexe şi a producţiei cu ciclu lung de fabricaţie, destinate exportului, aprobată prin Legea nr. 70/1995;

d)sumele încasate de către instituţiile financiare mandatate de Ministerul Finanţelor pentru a administra împrumuturile externe contractate de acesta, în numele şi în contul statului de la beneficiarii finali de împrumuturi, destinate investiţiilor şi importurilor;

e)sumele încasate de Ministerul Finanţelor de la beneficiarii finali ai împrumuturilor, în baza acordurilor subsidiare de împrumut, încheiate în condiţiile acordurilor de împrumut intervenite între statul român şi organismele financiare internaţionale;

f)sumele prevăzute în bugetele beneficiarilor de împrumuturi, în baza acordurilor subsidiare de împrumut şi de garanţie încheiate între Ministerul Finanţelor, consiliile judeţene sau locale şi agenţii economici de sub autoritatea acestora, în condiţiile acordurilor de împrumut intervenite între statul român şi organismele financiare internaţionale;

g)sumele prevăzute în bugetele autorităţilor publice judeţene sau locale pentru împrumuturile externe contractate direct de către acestea, în condiţiile legii;

h)sumele prevăzute în bugetele agenţilor economici care au contractat împrumuturi externe cu garanţia statului;

i)fondul de risc, pentru situaţiile în care sunt executate garanţiile emise de Ministerul Finanţelor pentru împrumuturile externe contractate de agenţii economici.

Articolul 17Instrumentele datoriei publice externe

Instrumentele datoriei publice externe sunt următoarele:

a)titlurile de stat în valută, emise pe pieţele financiare externe;

b)împrumuturile de la guverne străine, agenţii guvernamentale străine, instituţii financiare multilaterale sau de la alte organizaţii internaţionale;

c)împrumuturile sindicalizate pe termen scurt, mediu sau lung;

d)împrumuturile directe de la investitori privati, pe termen scurt, mediu sau lung;

e)împrumuturile de la băncile străine sau de la companii străine;

f)alte împrumuturi, după caz.

Articolul 18Atribuţiile Ministerului Finanţelor privind datoria publică externa

Ministerul Finanţelor are următoarele atribuţii:

a)contractarea direct în numele statului, administrarea şi rambursarea împrumuturilor de stat, inclusiv a costurilor aferente;

b)contractarea de credite externe prin lansarea de emisiuni de obligaţiuni pe pieţele externe de capital, administrarea şi rambursarea acestora;

c)examinarea oportunităţii şi a necesităţii contractării de împrumuturi externe de pe pieţele externe de capital;

d)emiterea de garanţii de stat pentru împrumuturi externe;

e)analizarea condiţiilor pentru refinantarea datoriei publice externe şi asigurarea ca noile împrumuturi să se încadreze în plafonul anual de îndatorare externa;

f)elaborarea proiectului legii anuale privind plafonul de îndatorare publică externa şi a altor acte normative ce decurg din prezenta lege;

g)administrarea, împreună cu Banca Naţionala a României, a rezervei valutare a statului, în vederea asigurării resurselor necesare pentru creşterea acesteia, utilizarea, împreună cu Banca Naţionala a României, a rezervei valutare pentru plata serviciului datoriei publice şi pentru susţinerea monedei naţionale;

h)prezentarea semestriala, Guvernului şi Parlamentului, a situaţiei împrumuturilor externe contractate direct de stat şi a celor garantate de stat;

i)elaborarea de norme privind metodologia de angajare şi de rambursare a împrumuturilor externe contractate direct de stat şi a celor garantate de stat.

Articolul 19Banca Naţionala a României - agent al statului privind datoria publică externa

Serviciul datoriei publice externe contractate de Ministerul Finanţelor în numele statului se plăteşte prin Banca Naţionala a României. Ministerul Finanţelor are obligaţia de a efectua decontarea în lei a plăţilor făcute de Banca Naţionala a României, a doua zi lucrătoare de la primirea confirmării plăţii la extern.

Articolul 20Acorduri internaţionale

Împrumuturile contractate de stat prin Ministerul Finanţelor nu pot avea alta destinaţie decât cea stabilită prin acorduri şi vor fi contractate, administrate şi rambursate conform clauzelor acordurilor de împrumut.

Articolul 21Conversia fondurilor obţinute prin contractarea împrumuturilor externe pentru finanţarea deficitului bugetului de stat

Fondurile obţinute ca urmare a contractării împrumuturilor externe de către Ministerul Finanţelor în numele statului, pentru finanţarea deficitului bugetului de stat, sunt convertite în moneda naţionala prin Banca Naţionala a României. Rambursarea împrumuturilor externe se va face de către Ministerul Finanţelor, care va disponibiliza toate sumele în lei necesare pentru efectuarea integrală a plăţilor.

Articolul 22Utilizarea împrumuturilor de stat externe pentru finanţarea investiţiilor sau a importurilor stabilite de Guvern

(1)Pe lângă scopurile enumerate la art. 2, datoria publică externa poate fi contractată şi pentru:

a)crearea unor noi locuri de muncă şi susţinerea societăţilor comerciale privatizate sau cu capital majoritar de stat, pe baza prioritatilor economice şi sociale stabilite de Guvern;

b)finanţarea restructurării economiei şi constituirea stocurilor strategice, inclusiv producţia de bunuri şi servicii pentru piaţa interna şi pentru export;

c)finanţarea proiectelor de investiţii în infrastructura, inclusiv a celor pentru serviciile sociale;

d)finanţarea achiziţiilor publice.

(2)Împrumuturile externe destinate scopurilor prevăzute la alin. (1), cu excepţia lit. d), precum şi împrumuturile externe destinate scopurilor prevăzute la art. 2 lit. d)-f) sunt prezentate spre avizare Comitetului interministerial de garanţii şi credite de comerţ exterior.

(3)Transmiterea împrumuturilor externe, contractate de Ministerul Finanţelor în numele statului, utilizatorilor finali se face pe baza unor contracte de subimprumut, încheiate între Ministerul Finanţelor şi aceştia.

Articolul 23Administrarea împrumuturilor externe obţinute pentru finanţarea investiţiilor sau a importurilor stabilite de Guvern

(1)Ministerul Finanţelor poate mandata instituţiile financiare ca, în numele şi pe seama statului român, sa administreze împrumuturile externe contractate de Ministerul Finanţelor în numele şi în contul statului, destinate investiţiilor şi importurilor.

(2)Instituţiile financiare şi utilizatorii finali ai împrumuturilor externe contractate de Ministerul Finanţelor în numele statului sunt obligaţi să asigure integral sursele necesare pentru rambursarea respectiva, conform clauzelor stipulate în contractele externe, precum şi în acordurile subsidiare de împrumut.

Articolul 24Proceduri privind datoria publică externa contractată pentru finanţarea proiectelor de investiţii

(1)Împrumuturile externe care sunt utilizate pentru finanţarea proiectelor de investiţii vor fi distribuite agenţilor economici, cu respectarea următoarelor reguli:

a)agenţii economici vor prezenta proiecte de investiţii cu planurile de afaceri şi alte documente necesare, relevante pentru instituţiile financiare specializate;

b)instituţiile financiare specializate vor analiza proiectele de investiţii, planurile de afaceri şi capacitatea agenţilor economici de a rambursa fondurile obţinute din împrumuturile externe şi vor adopta deciziile referitoare la utilizarea acestor împrumuturi;

c)în baza deciziilor adoptate, instituţiile financiare specializate vor incasa sumele de la creditori, conform procedurilor stabilite prin contractele de credit încheiate cu beneficiarii de credite. În contractul încheiat de instituţiile financiare internaţionale cu Ministerul Finanţelor se va stipula ca transferul de resurse valutare către beneficiarii finali să fie operat numai după obţinerea acordului Ministerului Finanţelor privind obiectivul de investiţii şi a avizului Comitetului interministerial de garanţii şi credite de comerţ exterior, pe baza analizelor efectuate de Banca de Import-Export a României - S.A. (Eximbank).

(2)Împrumuturile externe, contractate de stat pentru finanţarea proiectelor de investiţii care sunt finanţate de la bugetul de stat, vor fi analizate şi administrate direct de către Ministerul Finanţelor.

Articolul 25Proceduri privind datoria publică externa contractată pentru finanţarea importurilor stabilite de Guvern

(1)Împrumuturile externe pentru finanţarea importurilor stabilite de Guvern vor fi subimprumutate agenţilor economici prin încheierea de contracte de subimprumut.

(2)Împrumuturile externe pentru finanţarea importurilor stabilite de Guvern se distribuie de către Ministerul Finanţelor, direct sau prin agentul sau desemnat. Criteriile de repartizare vor fi stabilite prin norme metodologice aprobate de Guvern.

(3)Împrumuturile externe pentru finanţarea importurilor stabilite de Guvern pot fi distribuite de către Ministerul Finanţelor prin instituţiile financiare sau prin agenţi desemnaţi de acesta, pe baza unui contract de subimprumut cuprinzând clauzele conforme contractului extern şi legislaţiei în vigoare.

Articolul 26Rambursarea împrumuturilor externe acordate de către Ministerul Finanţelor spre administrare instituţiilor financiare

(1)Toate împrumuturile externe contractate de către Ministerul Finanţelor în numele statului român şi acordate spre administrare instituţiilor financiare pentru finanţarea proiectelor de investiţii sau importurilor stabilite de Guvern vor fi achitate Ministerului Finanţelor de către agenţii economici, în conformitate cu prevederile contractului de subimprumut încheiat între instituţiile financiare, în numele şi pe seama statului român, şi agenţii economici.

(2)În contractele de subimprumut cu instituţiile financiare sau cu agenţii economici Ministerul Finanţelor va specifică valuta în care vor fi calculate şi rambursate ratele de capital şi valuta în care vor fi calculate şi achitate dobânda şi alte costuri aferente, după caz.

(3)Ministerul Finanţelor este autorizat sa perceapă un comision de la instituţiile financiare sau de la agenţii economici, beneficiari ai împrumuturilor, pentru a alimenta fondul de risc.

Capitolul 4Garanţiile de stat pentru împrumuturi interne

Articolul 27Emiterea de garanţii de stat pentru împrumuturi interne

Ministerul Finanţelor este autorizat sa emita garanţii de stat pentru împrumuturi interne, contractate de o persoană juridică de la o instituţie creditoare, pentru finanţarea proiectelor sau a activităţilor de importanţa prioritara pentru România sau pentru alte destinaţii stabilite şi aprobate de Guvern.

Articolul 28Procedura emiterii garanţiilor de stat pentru împrumuturi interne

(1)Emiterea garanţiilor de stat pentru împrumuturi interne este condiţionată de acceptarea de către Ministerul Finanţelor a clauzelor cuprinse în contractele de împrumut încheiate între persoanele juridice şi instituţiile creditoare.

(2)Între Ministerul Finanţelor, în calitate de garant, şi persoana juridică ce contractează un împrumut cu garanţia statului, în calitate de garantat, se încheie o convenţie în care sunt stipulate drepturile şi obligaţiile părţilor semnatare, inclusiv cele referitoare la plata comisionului de risc.

(3)Ministerul Finanţelor emite, în favoarea instituţiei creditoare, scrisoarea de garanţie, în care se specifică termenii şi condiţiile în care se acordă garanţia.

(4)Procedura emiterii garanţiilor de stat pentru împrumuturi interne se va stabili prin norme elaborate de Ministerul Finanţelor şi aprobate de Guvern.

Articolul 29Obligaţia de a onora garanţiile de stat pentru împrumuturi interne

(1)Garanţia de stat pentru un împrumut intern reprezintă o obligaţie indirecta a statului român, care se executa în cazul în care beneficiarul împrumutului nu are capacitatea sa achite, în întregime sau parţial, împrumutul, dobânda şi alte costuri stabilite în conformitate cu condiţiile împrumutului garantat.

(2)În cazul în care o garanţie de stat pentru un împrumut intern devine exigibilă, statul este obligat să efectueze către instituţia creditoare plata sau plăţile datorate de debitorul garantat, în conformitate cu stipulaţiile scrisorii de garanţie emise.

(3)Dacă obligaţiile de plată depăşesc disponibilităţile fondului de risc şi sumele prevăzute în bugetul de stat cu aceasta destinaţie, iar plata sau plăţile sunt asigurate prin contractarea unui împrumut de stat, numai în aceasta situaţie şi doar pentru suma neacoperita garanţia de stat interna pentru împrumuturi este convertită în datorie publică interna.

Articolul 30Fondul de risc pentru garanţiile de stat pentru împrumuturi interne

(1)Pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din garantarea de către stat a împrumuturilor contractate de persoanele juridice de la instituţiile creditoare, în condiţiile prezentei legi, se constituie fondul de risc.

(2)Fondul de risc se constituie din sumele încasate sub forma de comisioane de la beneficiarii împrumuturilor garantate, din dobânzile obţinute din plasamentele sumelor aflate în depozite, din majorările de întârziere aplicate pentru neplata în termen a comisioanelor, din fondurile bugetare alocate în acest scop, precum şi din alte surse legal constituite.

(3)Sumele aflate ca depozite în fondul de risc se plaseaza de către Ministerul Finanţelor sau de agentul desemnat de acesta, avându-se în vedere siguranţa, lichiditatea şi rentabilitatea lor, în aceasta ordine şi prioritate. Sumele aflate în depozit în fondul de risc sunt destinate achitării obligaţiilor generate de garanţiile de stat pentru împrumuturi interne.

(4)Fondul de risc se gestionează în regim extrabugetar de către Ministerul Finanţelor, prin contul general al trezoreriei statului. Modul de gestionare a fondului de risc, precum şi reflectarea în contabilitatea trezoreriei statului şi în contabilitatea persoanelor juridice a operaţiunilor legate de acordarea de garanţii de stat pentru împrumuturi interne vor fi stabilite prin norme elaborate de către Ministerul Finanţelor.

Articolul 31Determinarea comisionului de risc

(1)Pe baza analizei economice şi financiare a documentaţiei prezentate de persoana juridică ce solicita o garanţie de stat pentru împrumutul intern, Ministerul Finanţelor sau alt agent desemnat, la solicitarea acestuia, determina gradul de risc care se exprima în procente. Gradul de risc astfel determinat poate fi acceptat dacă nivelul acestuia nu depăşeşte 10% din valoarea împrumutului.

(2)În funcţie de gradul de risc, stabilit conform alin. (1), Ministerul Finanţelor determina cuantumul comisionului de risc care trebuie virat în contul fondului de risc de către beneficiarul creditului garantat. Suma datorată se determina prin aplicarea cotei procentuale la valoarea împrumutului garantat.

(3)Comisionul de risc reprezintă suma datorată de beneficiarul unui împrumut garantat de stat, în cuantumul şi la termenele stipulate în convenţia încheiată cu Ministerul Finanţelor.

Articolul 32Execuţia garanţiilor de stat pentru împrumuturi interne

(1)Dacă beneficiarul împrumutului nu îşi îndeplineşte obligaţia de plată conform contractului de împrumut şi instituţia creditoare a întreprins toate măsurile stipulate în prezenta lege, în contractul de împrumut şi în scrisoarea de garanţie pentru a acoperi plăţile care îi sunt datorate, atunci instituţia creditoare poate prezenta Ministerului Finanţelor o cerere de plată, pentru ca acesta din urma sa plătească, conform garanţiei de stat, pentru împrumutul intern.

(2)Cererea de plată va include: ratele de credit restante, dobânzile şi alte costuri, precum şi data plăţilor ce urmează să fie făcute instituţiei creditoare de către Ministerul Finanţelor, în conformitate cu termenii scrisorii de garanţie.

(3)În cazul în care specificăţiile din cererea de plată sunt în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi şi cu clauzele scrisorii de garanţie, Ministerul Finanţelor va transfera suma sau sumele solicitate în contul indicat de instituţia creditoare, în decurs de 30 de zile bancare de la data depunerii cererii.

Articolul 33Încetarea valabilităţii garanţiei de stat pentru împrumuturi interne

(1)Încetarea valabilităţii garanţiei de stat pentru împrumuturi interne se produce atunci când:

a)împrumutul acoperit de garanţie este achitat în totalitate de către beneficiarul acestuia;

b)Ministerul Finanţelor efectuează plata sau plăţile, în totalitate, instituţiei creditoare, în numele garantatului;

c)termenul de valabilitate stipulat în scrisoarea de garanţie a expirat.

(2)Stingerea obligaţiilor ce decurg din contractul de împrumut atrage încetarea valabilităţii scrisorii de garanţie, care se restituie emitentului, respectiv Ministerului Finanţelor, în termen de 10 zile de la întrunirea uneia dintre condiţiile prevăzute la alin. (1).

Articolul 34Recuperarea sumelor plătite pentru garanţiile de stat privind împrumuturile interne

(1)După efectuarea de către Ministerul Finanţelor a plăţii sau a plăţilor generate de execuţia garanţiei de stat pentru împrumutul intern, beneficiarul împrumutului are obligaţia sa restituie Ministerului Finanţelor echivalentul cheltuielilor efectuate de acesta, în conformitate cu prevederile convenţiei încheiate între beneficiarul împrumutului şi Ministerul Finanţelor. Convenţia încheiată între Ministerul Finanţelor, în calitate de garant, şi beneficiarul împrumutului intern constituie titlu executoriu.

(2)Pentru recuperarea sumelor plătite, conform garanţiei de stat, Ministerul Finanţelor are prioritate asupra activelor şi veniturilor beneficiarului împrumutului intern, pe baza legislaţiei în vigoare privind obligaţiile datorate bugetului de stat.

(3)Sumele recuperate de către Ministerul Finanţelor, în condiţiile prezentului articol, reprezintă fonduri disponibile pentru fondul de risc, în vederea reintregirii acestuia.

Capitolul 5Garanţiile de stat pentru împrumuturi externe

Articolul 35Acordarea de garanţii de stat pentru împrumuturi externe

(1)Ministerul Finanţelor, în numele statului, este autorizat sa acorde garanţii de stat pentru împrumuturi externe.

(2)Garanţiile de stat pentru împrumuturile externe, reglementate de prezenta lege, vor fi acordate numai pentru a finanta obiective ale căror criterii de selecţie sunt aceleaşi ca şi în cazul contractării datoriei publice externe.

(3)Valoarea totală a garanţiilor de stat pentru împrumuturi externe care pot fi acordate într-un singur an se încadrează în plafonul de îndatorare publică externa.

Articolul 36

Obligaţia de a onora garanţiile de stat pentru împrumuturi externe Garanţia de stat pentru împrumuturi externe reprezintă o obligaţie indirecta a statului român, care se exercită în cazul în care beneficiarul împrumutului extern nu are capacitatea sa achite, în întregime sau parţial, împrumutul, dobânda şi alte costuri stabilite în conformitate cu clauzele contractului privind împrumutul extern.

Articolul 37Emiterea garanţiilor de stat pentru împrumuturi externe

(1)Guvernul va stabili proiectele care au o importanţa prioritara pentru România.

(2)Banca de Export-Import a României - S.A. (Eximbank) va analiza şi va supune spre avizare Comitetului interministerial de garanţii şi credite de comerţ exterior proiectele susţinute de ministere.

(3)Comitetul interministerial de garanţii şi credite de comerţ exterior va aviza proiectele pentru care se vor emite scrisori de garanţie.

(4)Ministerul Finanţelor este autorizat sa emita garanţii de stat pentru împrumuturi externe contractate de agenţii economici şi de autorităţile publice române.

Articolul 38Procedura emiterii garanţiilor de stat pentru împrumuturi externe

(1)Emiterea garanţiilor de stat pentru împrumuturi externe este condiţionată de acceptarea de către Ministerul Finanţelor a clauzelor cuprinse în contractele de împrumut încheiate între persoanele juridice şi instituţiile creditoare.

(2)Între Ministerul Finanţelor, în calitate de garant, şi persoana juridică care contractează un împrumut extern cu garanţia statului, în calitate de garantat, se încheie o convenţie în care sunt stipulate drepturile şi obligaţiile părţilor semnatare, inclusiv cele referitoare la plata comisionului de risc.

(3)Ministerul Finanţelor emite scrisoarea de garanţie în favoarea instituţiei creditoare.

(4)Procedura emiterii garanţiei de stat pentru împrumuturi externe se va stabili prin norme elaborate de către Ministerul Finanţelor şi aprobate de Guvern.

Articolul 39Determinarea comisionului de risc

(1)Pe baza analizei economice şi financiare, realizată de către Banca de Export-Import a României - S.A. (Eximbank) sau de alt agent desemnat, a documentaţiei prezentate de persoana juridică care solicită o garanţie de stat pentru împrumuturi externe, Ministerul Finanţelor sau alt agent desemnat, la solicitarea acestuia, determina gradul de risc, care se exprima în procente. Gradul de risc, astfel determinat, poate fi acceptat, dacă nivelul acestuia nu depăşeşte 10% din valoarea împrumutului extern.

(2)În funcţie de gradul de risc stabilit conform alin. (1), Ministerul Finanţelor determina cuantumul comisionului de risc care trebuie virat în contul fondului de risc de către beneficiarul creditului garantat. Suma datorată se determina prin aplicarea cotei procentuale la valoarea împrumutului extern garantat.

(3)Comisionul de risc reprezintă suma datorată de beneficiarul unui împrumut extern garantat de stat, în cuantumul şi la termenele stipulate în convenţia încheiată cu Ministerul Finanţelor.

Articolul 40Fondul de risc pentru garanţiile de stat pentru împrumuturi externe

(1)Pentru acoperirea riscurilor financiare ce decurg din garantarea de către stat a împrumuturilor externe contractate de persoanele juridice de la instituţiile creditoare, în condiţiile prezentei legi, se constituie fondul de risc.

(2)Fondul de risc este constituit din sumele încasate sub forma de comisioane de la beneficiarii împrumuturilor externe garantate, din dobânzile obţinute din plasamentele sumelor aflate în depozite, din majorările de întârziere aplicate pentru neplata în termen a comisioanelor, din fondurile bugetare alocate în acest scop, precum şi din alte surse legal constituite. În cazul în care se efectuează plati din fondul de risc aferente unor scadente neonorate de garantat, veniturile fondului de risc se reintregesc cu sumele recuperate de la acesta.

(3)Sumele aflate ca depozite în fondul de risc se plaseaza de către Ministerul Finanţelor sau de agentul desemnat de acesta, având în vedere siguranţa, lichiditatea şi rentabilitatea lor, în aceasta ordine şi prioritate. Sumele aflate în depozit în fondul de risc sunt destinate achitării obligaţiilor generate de garanţiile de stat pentru împrumuturile externe acordate.

(4)Fondul de risc se gestionează în regim extrabugetar de către Ministerul Finanţelor, prin contul general al trezoreriei statului. Modul de gestionare a fondului de risc, precum şi reflectarea în contabilitatea trezoreriei statului a operaţiunilor legate de acordarea de garanţii de stat pentru împrumuturi externe vor fi stabilite prin norme elaborate de Ministerul Finanţelor.

Articolul 41Execuţia garanţiilor de stat pentru împrumuturi externe emise de Ministerul Finanţelor

(1)În cazul în care beneficiarul garanţiei de stat nu îşi îndeplineşte obligaţiile de plată stipulate în acordul de împrumut, instituţia creditoare, în conformitate cu clauzele prevăzute în acesta, va înştiinţa, în scris, Ministerul Finanţelor, în vederea exercitării obligaţiei de garant.

(2)Înştiinţarea va include: rata de capital, valoarea dobânzii şi alte costuri care urmează să fie rambursate instituţiei creditoare, conform acordului de împrumut.

(3)Beneficiarul garanţiei de stat va informa şi va proba, în scris, în timp util, garantul asupra lipsei disponibilităţilor băneşti necesare achitării sumelor scadente la extern.

(4)Ministerul Finanţelor va solicita Băncii Naţionale a României plata la extern a sumelor scadente către instituţia creditoare. Ministerul Finanţelor va deconta contravaloarea în lei a sumelor plătite de Banca Naţionala a României, în a doua zi lucrătoare de la primirea confirmării de plată la extern.

Articolul 42Încetarea valabilităţii garanţiei de stat pentru împrumuturi externe

(1)Încetarea valabilităţii garanţiei de stat pentru împrumuturi externe se produce atunci când:

a)împrumutul acoperit de garanţia de stat este achitat în totalitate de către beneficiarul acestuia;

b)Ministerul Finanţelor efectuează plata sau plăţile, în totalitate, instituţiei creditoare străine, în numele garantatului;

c)termenul de valabilitate stipulat în scrisoarea de garanţie a expirat.

(2)Stingerea obligaţiilor care decurg din contractul de împrumut atrage încetarea valabilităţii scrisorii de garanţie.

Articolul 43Recuperarea sumelor plătite pentru garanţiile de stat pentru împrumuturi externe

(1)După efectuarea de către Ministerul Finanţelor a plăţii sau plăţilor cuvenite, conform garanţiei de stat pentru împrumutul extern, beneficiarul împrumutului extern trebuie să întreprindă toate măsurile necesare pentru a restitui Ministerului Finanţelor sumele plătite, în conformitate cu prevederile convenţiei încheiate între beneficiarul împrumutului şi Ministerul Finanţelor. Convenţia încheiată de Ministerul Finanţelor, în calitate de garant, şi beneficiarul împrumutului extern constituie titlu executoriu.

(2)Ministerul Finanţelor va întreprinde toate măsurile legale pentru a recupera plata sau plăţile efectuate, ca rezultat al execuţiei garanţiei de stat.

(3)Pentru recuperarea sumelor plătite conform garanţiei de stat Ministerul Finanţelor are prioritate asupra activelor şi veniturilor beneficiarului împrumutului extern, pe baza legislaţiei în vigoare privind obligaţiile datorate bugetului de stat.

(4)Sumele recuperate de către Ministerul Finanţelor în condiţiile prezentului articol reprezintă venituri pentru fondul de risc în vederea reintregirii acestuia.

Capitolul 6Înregistrarea şi administrarea datoriei publice şi a garanţiilor de stat

Articolul 44

Administrarea datoriei publice şi a garanţiilor de stat Ministerul Finanţelor este autorizat sa administreze datoria publică şi garanţiile de stat. Pentru îndeplinirea acestui scop Ministerul Finanţelor întreprinde următoarele:

a)analizează şi evalueaza mărimea împrumutului, astfel încât nivelul de îndatorare sa corespundă necesităţilor României şi capacităţii statului de a gestiona datoria;

b)tine evidenţa contabilă a datoriei publice contractate şi evidenta statistica a garanţiilor de stat emise;

c)urmăreşte derularea împrumuturilor garantate de stat;

d)supraveghează lichiditatile din contul general al trezoreriei statului pentru plata la termenele stabilite a obligaţiilor;

e)elaborează anual contul general al datoriei publice.

Capitolul 7Dispoziţii finale

Articolul 45Înregistrarea datoriei publice şi a garanţiilor de stat

(1)Ministerul Finanţelor tine registre în care sunt înscrise menţiuni privind datoria publică şi garanţiile de stat pentru împrumuturi ale României.

(2)Registrele vor cuprinde date privind situaţia datoriei publice, a scrisorilor de garanţie, inclusiv valoarea acestora, nivelul dobânzilor, comisioanelor, precum şi alte informaţii.

(3)Ministerul Finanţelor este autorizat sa elaboreze norme metodologice privind registrul datoriei publice şi registrul garanţiilor de stat pentru împrumuturi.

Articolul 46Delegarea atribuţiilor Ministerului Finanţelor

Ministerul Finanţelor poate să delege unei instituţii publice atribuţii legate de procesul contractării şi administrării datoriei publice şi a garanţiilor de stat pentru împrumuturi.

Articolul 47Contravenţii

(1)Constituie contravenţii la prevederile prezentei legi următoarele fapte, dacă, potrivit legii penale, nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate infracţiuni:

a)neprezentarea documentelor prin care s-au contractat împrumuturi generatoare de datorie publică în termenele stabilite de Ministerul Finanţelor;

b)neraportarea datelor referitoare la derularea împrumuturilor privind datoria publică;

c)refuzul de a pune la dispoziţie organelor de control documentele, datele şi informaţiile solicitate privind datoria publică.

(2)Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei.

Articolul 48Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor

(1)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către Ministerul Finanţelor şi unităţile sale teritoriale, împuternicite în acest scop.

(2)În măsura în care prezenta lege nu dispune altfel, contravenţiilor prevăzute la art. 47 li se aplică prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25-27.

Articolul 49Constatarea şi pedepsirea infracţiunilor

(1)Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani următoarele fapte:

a)utilizarea fondurilor în lei şi în valută, provenite din contractarea datoriei publice, în alte scopuri decât cele pentru care au fost aprobate;

b)furnizarea de date eronate pentru fundamentarea documentaţiei prezentate, în vederea obţinerii avizelor necesare pentru contractarea sau garantarea de împrumuturi externe, care face obiectul prezentei legi.

(2)Constatarea faptelor prevăzute la alin. (1) se face de către Ministerul Finanţelor, unităţile sale teritoriale, precum şi de către organele abilitate în acest scop prin lege.

Articolul 50Norme metodologice

În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Finanţelor va elabora normele metodologice de aplicare.

Articolul 51Intrare în vigoare, abrogări

La data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga: Legea nr. 91/1993 privind datoria publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 10 ianuarie 1994; art. 17 alin. (2)-(8), art. 18 şi 45 din Legea nr. 72/1996 privind finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 17 iulie 1996; orice alte dispoziţii contrare.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 6 aprilie 1999, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

CRISTIAN DUMITRESCU

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 7 aprilie 1999, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

VASILE LUPU