Decizia nr. 556 din 18 septembrie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Asociația de Proprietari Bloc Romarta din Craiova în Dosarul nr. 37.833/215/2016 al Judecătoriei Craiova - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.944D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. În acest sens arată că autoarea excepției solicită Curții Constituționale să interpreteze textul de lege criticat, precum și să complinească o omisiune legislativă, aspect care excedează competenței acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 13 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 37.833/215/2016, Judecătoria Craiova - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 158 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Asociația de Proprietari Bloc Romarta din Craiova, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în pretenții, în care s-a invocat excepția nelegalei îndepliniri a procedurii de citare.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că, în cazul persoanelor juridice care au indicat în mod expres reprezentantul lor legal, acesta este prezumat a fi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, în sensul art. 158 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel încât, în acest caz, procedura de citare este legal îndeplinită dacă actele de procedură sunt primite de reprezentantul legal. Or, textul de lege criticat prevede obligația indicării explicite a persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură, iar nu a indicării reprezentantului legal. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate sunt constituționale în măsura în care prin persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură se înțelege și reprezentantul legal al persoanei juridice. Cu alte cuvinte, în cazul în care persoana juridică a indicat reprezentantul său legal, nu mai este necesară și precizarea, în sensul textului de lege criticat, că acesta este persoana însărcinată cu primirea actelor de corespondență. Se susține, astfel, în mod implicit, că o altfel de interpretare a textului de lege criticat ar contraveni prevederilor art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Constituție.

6.Judecătoria Craiova - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens se apreciază că autoarea excepției urmărește doar determinarea modalității de interpretare a textului de lege criticat.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:

9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 158 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: „(1) În caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea mențiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156.“ Prevederile legale criticate fac trimitere la dispozițiile art. 155 - Locul citării și art. 156 - Obligația alegerii locului citării din același act normativ.

11.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în aplicarea principiului disponibilității, prevăzut de art. 9 din Codul de procedură civilă, prevederile textului de lege criticat dispun în legătură cu posibilitatea de alegere a locului citării și al comunicării altor acte de procedură, prin excepție de la procedura de drept comun al locului citării, reglementată de art. 155 și art. 156 din Codul de procedură civilă. Astfel, în sensul textului de lege criticat, părțile pot indica alt domiciliu sau, după caz, sediu, în vederea comunicării actelor de procedură, însă aplicarea acestei proceduri este condiționată în mod expres de indicarea și a persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură. Prin urmare, neindicarea, în acest caz, a mandatarului procesual al părții este sancționată cu aplicarea dreptului comun în materie, respectiv comunicarea actelor de procedură se va face la locul în care partea își are domiciliul/sediul, respectiv, în condițiile art. 155 și art. 156 din Codul de procedură civilă.

13.Astfel cum reiese din actul de sesizare al Curții cu prezenta excepție de neconstituționalitate, în cauză, instanța de judecată a invocat excepția nelegalei îndepliniri a procedurii de citare cu una dintre părți, deoarece aceasta a fost citată la sediu, și nu la adresa de corespondență precizată în întâmpinare. Autoarea excepției de neconstituționalitate a considerat că procedura de citare este legal îndeplinită în acest caz, deoarece partea nu indicase și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, or, conform dispozițiilor exprese ale art. 158 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în lipsa acestei indicări, citarea se face la sediu, iar nu la adresa indicată de parte. Mai mult, autoarea excepției a considerat că și în cazul în care citarea se face la adresa indicată în alegerea de domiciliu, în sensul art. 158 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dar partea nu a indicat în mod expres cine este persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, însă acestea sunt primite de reprezentantul legal al părții, procedura de citare este legal îndeplinită, dat fiind faptul că, în acest caz, în opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, se prezumă că reprezentantul legal al părții este și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură.

14.În motivarea excepției se arată, în esență, că, în cazul persoanelor juridice care au indicat în mod expres reprezentantul lor legal, acesta este prezumat a fi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, în sensul art. 158 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel încât, în acest caz, procedura de citare este legal îndeplinită dacă actele de procedură sunt primite de reprezentantul legal. Se susține, implicit, că o interpretare contrară a textului de lege criticat încalcă dispozițiile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție.

15.Analizând aceste susțineri, Curtea reține că autoarea excepției de neconstituționalitate critică modul concret în care instanța de judecată a interpretat și a aplicat dispozițiile legale criticate, în cauza dedusă soluționării sale. Or, aceste susțineri nu reprezintă argumente de neconstituționalitate a normei legale incidente, referindu-se, în mod explicit și singular, la aspecte referitoare la fondul cauzei deduse soluționării instanței de judecată, a căror analiză implică o corelare și interpretare a normelor legale incidente, raportate la situația de fapt. În temeiul art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității normelor legale cu care a fost sesizată, iar nu asupra modalității de interpretare și aplicare a acestora în cauza dedusă judecății de fond. Mai mult, în sensul jurisprudenței Curții Constituționale, de principiu, nu intră în atribuțiile sale cenzurarea interpretării date de către instanțele judecătorești unei dispoziții legale, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege, în temeiul prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se înfăptuiește prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 143 din 15 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 7 aprilie 2005).

16.În subsidiar, Curtea reține că, în speță, este de competența instanței de judecată să aprecieze asupra modalității de îndeplinire legale a procedurii de citare, în situația particulară a primirii actelor de procedură de către reprezentantul legal al unei persoane juridice, atunci când comunicarea acestora s-a făcut, în ipoteza alegerii de domiciliu, în lipsa indicării exprese a faptului că reprezentantul legal este și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură. Aceasta este o problemă de interpretare și aplicare a legii de către instanța de judecată, care trebuie să se asigure că scopul procedurii de citare, și anume acela de a realiza o încunoștințare efectivă a părții, este pe deplin asigurat.

17.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 158 alin. (1) din Codul de procedură civilă ridicată de Asociația de Proprietari Bloc Romarta din Craiova în Dosarul nr. 37.833/215/2016 al Judecătoriei Craiova - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Craiova - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 septembrie 2018.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Irina-Loredana Gulie