Decizie nr. 955 din 25 iunie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi 10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată de Eduard Paraschiv şi Marian Lucian Stanca în Dosarul nr. 30.878/3/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Secţia penală.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei Marian Lucian Stanca şi partea Daniel Simion Păun şi se constată lipsa celuilalt autor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepţiei Marian Lucian Stanca solicită acordarea unui nou termen de judecată.

Partea prezentă nu are nimic de obiectat cu privire la cererea formulată.

Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen.

Curtea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.

Cauza se află în stare de judecată.

Autorul excepţiei Lucian Marian Stanca solicită admiterea acesteia aşa cum a fost formulată.

Partea Daniel Simion Păun nu mai are nimic de adăugat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 30.878/3/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi 10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată de Eduard Paraschiv şi Marian Lucian Stanca în dosarul de mai sus.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 2 din Legea nr. 143/2000 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi art. 21 alin. (3), deoarece, deşi alineatul (1) conţine 17 verbum regens şi o referire relativă şi arbitrară la alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, legiuitorul a înţeles să instituie un singur cadru de pedepsire cu închisoarea de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, fără să facă vreo diferenţiere în funcţie şi de alte criterii obiective, cum ar fi cantitatea de substanţă traficată. Prin aceasta procurorul sau judecătorul, în absenţa unei reglementări cu un conţinut univoc, au la îndemână o paletă extrem de variată de a acuza şi de a condamna, conceptul de dreptate ca valoare socială fiind neîndoios ocultată.

Articolul 10 din Legea nr. 143/2000 contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), deoarece instituie o inegalitate între persoana care, împrumutând bani traficanţilor de droguri, este mai aspru pedepsit în calitate de finanţator decât cel care săvârşeşte propriu-zis fapta de trafic de droguri în una din modalităţile prevăzute de art. 2-9 din lege.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 şi 10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, care au următorul conţinut:

Art. 2: "(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2)Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.";

Art. 10: "Organizarea, conducerea sau finanţarea faptelor prevăzute la art. 2-9 se pedepseşte cu pedepsele prevăzute de lege pentru aceste fapte, limitele maxime ale acestora sporindu-se cu 3 ani."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 410 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.049 din 12 noiembrie 2004, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), referitoare la sintagma "orice alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor", din Legea nr. 143/2000. Cu acel prilej a statuat că, din raţiuni de politică penală justificate şi de aspecte de tehnică legislativă, legiuitorul a înţeles să incrimineze în cuprinsul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, alături de operaţiunile enunţate expres şi orice "alte operaţiuni", fără ca prin acesta să fie afectate prevederile constituţionale care consacră statul de drept, cu elementele definitorii ale acestuia, între care şi principiul legalităţii incriminării, întrucât reglementarea infracţiunii în cauză este realizată, în mod evident, prin lege. Contrar susţinerii autorului excepţiei, Legea nr. 143/2000 nu foloseşte termeni nedefiniţi, "operaţiunile privind circulaţia drogurilor", incriminate prin textul legal criticat, fiind clar circumstanţiate de legiuitor.

Curtea a mai reţinut că este neîntemeiată şi critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, întrucât textul de lege ce face obiectul excepţiei nu aduce atingere, sub niciun aspect, dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, acestea putându-se prevala, fără nicio îngrădire, de toate garanţiile procesuale prevăzute de lege în acest sens.

Aşa fiind, considerentele deciziei menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 143/2000, Curtea constată că nu poate fi primită critica referitoare la încălcarea art. 16 din Legea fundamentală, deoarece acestea se aplică fără niciun fel de discriminare pe considerente arbitrare tuturor celor aflaţi în ipoteza normei. Or, de vreme ce, potrivit Deciziei nr. 38/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constituită în Secţii Unite, fapta de organizare, conducere sau finanţare a acţiunilor prevăzute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 constituie o infracţiune distinctă, şi nu o formă agravată a infracţiunilor prevăzute la art. 2-9 din aceeaşi lege, nici compararea statutului juridic al subiecţilor activi ai infracţiunii prevăzute de art. 10 cu subiecţii activi ai infracţiunilor prevăzute de art. 2-9 nu poate constitui un argument în dovedirea înfrângerii prezumţiei de constituţionalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi 10 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată de Eduard Paraschiv şi Marian Lucian Stanca în Dosarul nr. 30.878/3/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 iunie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru