Decizie nr. 567 din 12 iulie 2016

Valer Dorneanu - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. f) şi ale art. 57 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicată Sorin Rădulescu în Dosarul nr. 36.326/3/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.832D/2015.

2.Dezbaterile au avut loc la data de 7 iulie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 396 alin. (1) din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 12 iulie 2016, când a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3.Prin Încheierea din 5 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 36.326/3/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) lit. f) şi ale art. 57 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicată de Sorin Rădulescu într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a unei Dispoziţii a Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti prin care s-a dispus anularea dreptului de deţinere, port şi folosire a armelor şi muniţiilor letale şi neletale, precum şi retragerea permisului de armă tip B.

4.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât sunt neclare şi lipsite de previzibilitate. În condiţiile în care nu s-a reţinut în sarcina sa nicio infracţiune la regimul armelor, sancţionată printr-o hotărâre judecătorească, nu a pus în primejdie ordinea publică şi nici nu a făcut uz de armă în mod nelegal, iar motivele invocate de autoritatea competentă nu au fost serioase şi credibile, dispoziţiile legale criticate lasă loc arbitrarului. Autorul mai arată că numai printr-o hotărâre judecătorească i se poate interzice unei persoane un drept câştigat şi numai dacă a încălcat o prevedere legală, după ce persoana a fost judecată şi condamnată.

5.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, nu se poate reţine că s-ar aduce atingere dispoziţiilor art. 23 alin. (11) din Constituţie, aprecierea realizată în temeiul dispoziţiilor legale criticate potrivit căreia o persoană prezintă sau nu pericol pentru ordinea publică, siguranţa naţională, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, realizându-se în contextul unui ansamblu de factori, independent de existenţa unui proces penal sau pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de condamnare. De asemenea, nu se poate reţine că dispoziţiile legale analizate ar fi contrare art. 53 din Constituţie, Curtea Constituţională reiterând în jurisprudenţa sa că din examinarea sistematică a prevederilor Constituţiei României, respectiv a titlului II care consacră drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale, reiese faptul că dreptul de a obţine permis de armă nu este un drept constituţional, iar în speţă autorul excepţiei nu a menţionat un drept fundamental încălcat prin dispoziţiile criticate.

6.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

7.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă prin raportare la prevederile art. 23 alin. (11) din Constituţie şi neîntemeiată, prin raportare la prevederile art. 53 din Constituţie. Inadmisibilitatea este argumentată prin faptul că textul constituţional nu este incident, autorul excepţiei de neconstituţionalitate aflându-se într-o procedură administrativă, şi nu în cadrul unui proces penal. În ceea ce priveşte raportarea la art. 53 din Constituţie, se arată că acest articol priveşte numai drepturile şi libertăţile înscrise în cap. II al titlului II din Constituţia României. Or, dreptul de a obţine autorizaţia de procurare a armelor letale nu face parte din această categorie.

8.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că dispoziţiile legale criticate stabilesc condiţiile în care se acordă autorizaţia de procurare a armelor letale şi a celor neletale prevăzute în categoria C din anexa legii, nefiind de natură să aducă atingere prezumţiei de nevinovăţie de care beneficiază orice persoană până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare. Refuzul de autorizare a procurării de arme letale şi neletale în condiţiile stabilite de legiuitor nu operează în sensul prestabilirii unei vinovăţii, ci reprezintă o măsură administrativă cu caracter preventiv pe deplin justificată în contextul reglementat de legea criticată.

9.Se mai arată că Legea nr. 295/2004 a fost adoptată ca urmare a armonizării legislaţiei interne cu cea a Uniunii Europene în domeniul armelor, în vederea integrării în Uniunea Europeană, respectiv transpunerea Directivei Consiliului nr. 91/477/CEE din 18 iunie 1991 privind controlul achiziţionării şi deţinerii de arme. Potrivit art. 3 din Directiva nr. 91/477/CEE, "statele membre pot adopta, în cadrul propriilor legislaţii, măsuri mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă (...)."

10.De asemenea, astfel cum reiese din expunerea de motive a proiectului de lege, la adoptarea acestuia s-a ţinut cont de prevederile Convenţiei europene cu privire la controlul achiziţionării şi deţinerii armelor de foc de către particulari, adoptată la Strasbourg la 28 iunie 1978, ratificată prin Legea nr. 116/1997 şi de prevederile Protocolului împotriva fabricării şi traficului ilegal de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptată la New York la 15 noiembrie 2000, la care România a aderat prin Legea nr. 9/2004.

11.Cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 53 din Constituţie, se arată că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât acest articol are în vedere numai acele drepturi şi libertăţi fundamentale înscrise în Legea fundamentală, nu şi alte drepturi; or, dreptul pretins încălcat de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv acela de a obţine permis de armă, nu este un drept constituţional.

12.În ceea ce priveşte afirmaţia autorului excepţiei de neconstituţionalitate că textul de lege criticat este lipsit de previzibilitate şi claritate juridică se menţionează ca aceasta nu poate fi reţinută, întrucât Legea nr. 295/2004, republicată, conţine secţiunea denumită "Regimul dreptului de deţinere a armelor letale", care stabileşte, în mod concret, condiţiile exercitării dreptului de deţinere a armelor, autorizarea folosirii armelor care fac obiectul dreptului de deţinere, precum şi efectele aplicării măsurii de suspendare sau anulare a permisului de armă.

13.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. (1) lit. f) şi ale art. 57 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor. Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, rezultă că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 45 alin. (1) lit. b) raportat la art. 14 alin. (1) lit. f) şi cele ale art. 59 alin. (1) lit. a) raportat la art. 57 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 10 iunie 2014, dispoziţii care au următorul cuprins:

–Art. 45 alin. (1) lit. b): "(1) Anularea dreptului de port şi folosire a armelor letale se dispune de către organele competente dacă titularul dreptului se află în una dintre următoarele situaţii: [...] b) nu mai îndeplineşte vreuna dintre condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. b), c), e) şi f);";

–Art. 14 alin. (1) lit. f): "1) Autorizaţia de procurare a armelor letale se acordă persoanelor prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii: [...] f) nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranţa naţională, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, conform datelor şi informaţiilor existente la organele competente;";

–Art. 59 alin. (1) lit. a): "(1) Dreptul de deţinere, respectiv de port şi folosire a armelor neletale supuse autorizării se anulează dacă titularul se află în una dintre următoarele situaţii:

a)nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 57 alin. (4) lit. a), c) şi d);";

–Art. 57 alin. (4) lit. d): "(4) Autorizaţia de procurare a armelor neletale prevăzute în categoria C din anexă se acordă persoanelor prevăzute la alin. (1), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii: [...] d) nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranţa naţională, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, conform datelor şi informaţiilor existente la organele competente;".

16.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie şi în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate se poate deduce, în mod rezonabil, că autorul acesteia a înţeles să invoce şi prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii.

17.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate, Curtea constată că prin Decizia nr. 148 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 26 aprilie 2016, paragrafele 22-24, prin care a analizat prevederile art. 28 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, a reţinut că aceasta a fost adoptată ca urmare a armonizării legislaţiei interne cu cea a Uniunii Europene în domeniul armelor, în vederea integrării în Uniunea Europeană, respectiv transpunerea Directivei Consiliului 91/477/CEE din 18 iunie 1991 privind controlul achiziţionării şi deţinerii de arme, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 256 din 13 septembrie 1991. Potrivit art. 3 din Directiva 91/477/CEE, "statele membre pot adopta, în cadrul propriilor legislaţii, măsuri mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă (...)". De asemenea, astfel cum reiese din expunerea de motive a proiectului de lege, la adoptarea acestuia s-a ţinut cont de prevederile Convenţiei europene cu privire la controlul achiziţionării şi deţinerii armelor de foc de către particulari, adoptată la Strasbourg la 28 iunie 1978, ratificată prin Legea nr. 116/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 8 iulie 1997, şi de prevederile Protocolului împotriva fabricării şi traficului ilegal de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptată la New York la 15 noiembrie 2000, la care România a aderat prin Legea nr. 9/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 2 martie 2004 (a se vedea Decizia nr. 421 din 15 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 20 noiembrie 2013).

18.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că dispoziţiile legale criticate încalcă prezumţia de nevinovăţie, însă această critică este neîntemeiată, deoarece textele de lege examinate nu operează în sensul prestabilirii unei vinovăţii, ci instituie o măsură administrativă, cu caracter temporar şi preventiv, pe deplin justificată în contextul reglementat de legea criticată. Măsura legală a fost determinată de raţiuni evidente, ce ţin, în primul rând, de opţiunea legiuitorului în materie de politică penală a statului (a se vedea şi Decizia nr. 1.220 din 18 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2008).

19.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

20.De asemenea, Curtea reţine că, potrivit art. 46 alin. (3) şi art. 59 alin. (3) coroborat cu art. 29 alin. (3) din Legea nr. 295/2004, soluţia anulării permisului de armă şi a folosirii armelor letale şi neletale pentru care este necesară autorizarea este supusă controlului judecătoresc, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

21.În aceste condiţii, în care nu se poate reţine restrângerea vreunui drept fundamental, nu se poate proceda la analiza criticilor de neconstituţionalitate prin prisma art. 53 din Constituţie.

22.Referitor la pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) în componenta sa privind claritatea şi previzibilitatea legii, Curtea constată că prevederile legale criticate sunt îndeajuns de clare, noţiunea de pericol/pericol social neputând fi reglementată cu o precizie absolută, măsurile luate de autorităţile administrative fiind supuse cenzurii instanţei de contencios administrativ.

23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sorin Rădulescu în Dosarul nr. 36.326/3/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 45 alin. (1) lit. b) raportat la art. 14 alin. (1) lit. f) şi cele ale art. 59 alin. (1) lit. a) raportat la art. 57 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 iulie 2016.

PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae