Decizie nr. 68 din 3 februarie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Milenium 2000" - S.R.L. Botoşani în Dosarul nr. 4.326/2004 al Judecătoriei Botoşani.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de contencios constituţional, ocazie cu care, prin Decizia nr. 226 din 3 iunie 2003, Curtea a constatat că acestea sunt conforme cu Legea fundamentală. Până în prezent nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 4.326/2004, Judecătoria Botoşani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Milenium 2000" - S.R.L. Botoşani în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul legal criticat, care permite procurorului să pună concluzii în orice proces civil dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, este neconstituţional, deoarece prin această conduită se substituie calităţii de parte în proces, deşi el nu poate avea o asemenea calitate decât atunci când legea prevede că este titularul acţiunii. Ca atare, participarea procurorului la dezbateri lezează egalitatea părţilor în faţa justiţiei.

De altfel, nu este normal ca un subiect de drept participant la circuitul civil să fie considerat o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, căreia trebuie să i se substituie, în scopul apărării intereselor sale civile, organele judiciare penale.

Judecătoria Botoşani opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă sunt în concordanţă cu dispoziţiile art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora, "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor".

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece soluţia participării procurorului la judecată pentru anumite materii este firească şi în deplin acord cu art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, care prevede în mod expres că reglementarea procedurii de judecată se face prin lege, dând astfel libertate legiuitorului să statueze în aceste domenii.

Libertatea procurorului de a pune concluzii în orice proces civil, în orice fază a acestuia, în funcţie de aprecierea sa, constituie însă o expresie a aplicării dispoziţiei de principiu a art. 131 alin. (1) din Constituţie.

De subliniat este faptul că dreptul procurorului de a participa la judecata cauzelor civile, în cazurile în care apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, precum şi atunci când legea prevede expres acest lucru, incluzând dreptul de a pune concluzii în orice proces civil, în orice fază a acestuia - conform art. 45 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă -, nu trebuie confundat cu dreptul procurorului de a porni procesul civil în cazurile în care este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

Referitor la invocarea neconstituţionalităţii textului criticat în raport cu art. 16 din Constituţie, Guvernul arată că art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu creează discriminări între cetăţeni pe criterii de rasă, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială, criterii ale egalităţii în drepturi prevăzute atât în art. 4 alin. (2) din Constituţie, cât şi în art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De altfel, Curtea Constituţională a stabilit în jurisprudenţa sa că principiul egalităţii nu poate conduce la uniformitate, la negarea dreptului la diferenţă de tratament juridic în cazul unor situaţii diferite.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu contravin sub nici un aspect dispoziţiilor art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală. Astfel, faptul că, potrivit art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă, procurorul poate pune concluzii în orice proces civil, în cazul în care consideră necesar acest lucru pentru apărarea ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, este justificat de dimensiunea de interes public.

În plus, prezenţa procurorului în procesul civil, în calitate de reprezentant al intereselor generale ale societăţii, constituie unul dintre modurile în care se concretizează caracterul de stat social al României, în care drepturile şi libertăţile cetăţenilor reprezintă valori supreme şi sunt garantate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă, cu următorul conţinut: "Procurorul poate pune concluzii în orice proces civil, în oricare fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind exercitarea neîngrădită a accesului la justiţie, precum şi ale art. 132 alin. (1) referitoare la principiile ce guvernează activitatea Ministerului Public.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care reglementează participarea procurorului la judecarea cauzelor civile, se întemeiază pe dispoziţiile art. 131 alin. (1) din Constituţie, conform cărora, "în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor".

Procesul civil este, prin natura sa, un proces în care se confruntă interese private.

Dar raporturile juridice conflictuale ce fac obiectul procesului civil depăşesc, în unele cazuri, interesul părţilor şi intră în sfera interesului public. Pe de altă parte, este de reţinut că, în toate cazurile, conflictul juridic este generat de o încălcare reală sau presupusă a unei norme de drept şi că judecătorul este chemat să rezolve cauza în conformitate cu legea care guvernează drepturile subiective disputate de părţi. Or, legea însăşi, norma obiectivă pe care se întemeiază drepturile subiective ale părţilor, este un element de interes general, fiind izvorâtă - în procedurile stabilite prin Constituţie - din voinţa societăţii constituite în stat.

Procurorul fiind, prin natura sa, un organ al legii, un reprezentant al interesului general al societăţii în activitatea judiciară, prezenţa lui în procesul civil este cât se poate de firească.

Susţinerea autorului excepţiei în sensul că, întrucât procurorului i se atribuie calitatea de parte în procesul civil, dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu poate fi primită, în primul rând pentru faptul că procurorul nu este parte în procesul civil decât în sens procesual, iar nu şi în sens material, iar în îndeplinirea acestei atribuţii - ca de altfel în îndeplinirea tuturor atribuţiilor sale - el are obligaţia, înscrisă în art. 132 alin. (1) din Constituţie, de a fi imparţial.

În toate cazurile de participare a procurorului în procesul civil, calitatea de parte în acest sens material aparţine titularului dreptului subiectiv ce formează obiectul litigiului, care este liber să dispună de acest drept şi să-şi exercite fără nici o constrângere toate drepturile procesuale. Procurorul este, fără îndoială, un organ al statului, dar el nu este un "reprezentant al statului" în procesul civil. Atunci când statul are interese procesuale, acestea sunt reprezentate prin autorităţile care administrează aceste interese - Ministerul Finanţelor Publice, instituţiile administraţiei publice cu personalitate juridică, societăţile comerciale cu capital de stat ş.a. Ca şi în procesul penal, procurorul este, în procesul civil, un exponent al intereselor generale ale societăţii, consacrate prin Constituţie şi prin legi.

Procurorul apără ordinea normativă, iar în felul acesta nu dezechilibrează procesul în favoarea unuia sau altuia dintre titularii drepturilor supuse judecăţii, aşa cum fără temei se susţine în motivarea excepţiei.

Ca şi judecătorul, procurorul este un subiect oficial al procesului civil. El acţionează întotdeauna din oficiu şi atunci când declanşează procesul, şi atunci când intervine în proces, şi în cererile pe care le adresează. Scopul acţiunii sale nu este acela de a obţine pentru una dintre părţi satisfacerea unei pretenţii, ci de a veghea ca admiterea sau respingerea cererilor părţilor să se facă în conformitate cu legea. Procurorul nu este parte, în sensul afirmat în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, el este un organ al legii. În felul acesta, principiul oficialităţii în temeiul căruia acţionează procurorul nu anihilează şi nici măcar nu micşorează efectele principiului disponibilităţii care guvernează acţiunea şi comportamentul părţilor în procesul civil.

Independent de acţiunea Ministerului Public, părţile au în continuare libertatea să dispună de drepturile lor subiective, materiale sau procesuale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Milenium 2000" - S.R.L. Botoşani în Dosarul nr. 4.326/2004 al Judecătoriei Botoşani.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 februarie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru