Decizie nr. 497 din 7 aprilie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 277 şi art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorica Proca în Dosarul nr. 5.289/211/2008 al Tribunalului Cluj - Secţia penală, de Emil Bogdan în Dosarul nr. 18.952/325/2007 al Tribunalului Timiş Secţia penală, de Cristina Aoşan în Dosarul nr. 451/220/2007 al Judecătoriei Deta şi de Susana Dragoş în Dosarul nr. 15/271/2008 al Tribunalului Bihor - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.122D/2008, nr. 2.250D/2008, nr. 2.315D/2008 şi nr. 2.335D/2008 au obiect parţial identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.250D/2008, nr. 2.315D/2008 şi nr. 2.335D/2008 la Dosarul nr. 2.122D/2008, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5.289/211/2008, Tribunalul Cluj - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 277 şi ale art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Viorica Proca cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale prin care a fost respinsă plângerea împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale.

Prin Încheierea din 26 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 18.952/325/2007, Tribunalul Timiş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Emil Bogdan cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva unei sentinţe penale prin care a fost respinsă ca tardivă plângerea împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale.

Prin Încheierea din 3 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 451/220/2007, Judecătoria Deta a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată de Cristina Aoşan cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală.

Prin Încheierea din 5 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 15/271/2008, Tribunalul Bihor - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Susana Dragoş cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale prin care a fost respinsă ca tardivă plângerea împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, potrivit cărora, în cazul în care procurorul ierarhic superior nu soluţionează plângerea în termen de 20 de zile, persoana vătămată este ţinută, sub sancţiunea decăderii, să se adreseze instanţei în termen de 20 de zile de la expirarea termenului iniţial de soluţionare a plângerii de către procurorul ierarhic superior, încalcă egalitatea în drepturi a cetăţenilor, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare. Consideră că persoana vătămată este sancţionată astfel pentru culpa procurorului ierarhic superior, în condiţiile în care textul de lege criticat nu prevede nicio sancţiune pentru acesta din urmă. De asemenea, autorul excepţiei Viorica Proca susţine că art. 277 din Codul de procedură penală stabileşte în mod echivoc termenul de comunicare a modului de soluţionare a plângerii de către procuror, folosind sintagma "de îndată".

Tribunalul Cluj - Secţia penală, Tribunalul Timiş Secţia penală, Judecătoria Deta şi Tribunalul Bihor - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând trimitere, în acest sens, la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 277 şi art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorii excepţiei. În acest sens, face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 598/2005, nr. 322/2006, nr. 232/2007, nr. 667/2007, nr. 136/2008 şi nr. 1.042/2008.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 277 şi art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate acestea din urmă prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

–Art. 277: "Procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea modul în care a fost rezolvată.";

–Art. 278^1 alin. 2: "În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi legale, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 "Statul român", ale art. 15 "Universalitatea", ale art. 16 "Egalitatea în drepturi", ale art. 21 "Accesul liber la justiţie", ale art. 24 "Dreptul la apărare", ale art. 30 alin. (1) şi (2) "Libertatea de exprimare", ale art. 51 "Dreptul de petiţionare", ale art. 52 alin. (3) "Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică", ale art. 53 "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi", ale art. 57 "Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor", ale art. 124 "Înfăptuirea justiţiei", ale art. 126 alin. (2) şi alin. (5) teza întâi "Instanţele judecătoreşti" şi ale art. 148 alin. (2) şi (4) "Integrarea în Uniunea Europeană", precum şi ale art. 11 "Dreptul internaţional şi dreptul intern" şi ale art. 20 "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", raportate la prevederile art. 6 "Dreptul la un proces echitabil", ale art. 13 "Dreptul la un recurs efectiv", ale art. 14 "Interzicerea discriminării" şi ale art. 17 "Interzicerea abuzului de drept" din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, invocă încălcarea dispoziţiilor art. 1 privind egalitatea în drepturi, ale art. 2 referitoare la interzicerea discriminării, ale art. 6 cu privire la dreptul oricărei persoane de a-i fi recunoscută calitatea de subiect de drept, ale art. 7 referitoare la egalitatea în faţa legii, ale art. 8 instituind dreptul la un recurs efectiv, ale art. 10 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 11 referitoare la prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 30 cu privire la interzicerea abuzului de drept din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 277 şi ale art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală au fost supuse, în numeroase rânduri, controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală şi din actele normative internaţionale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 825 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, Decizia nr. 1.223 din 18 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 decembrie 2008, şi Decizia nr. 1.279 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 17 decembrie 2008, prin care Curtea Constituţională a respins criticile de neconstituţionalitate aduse respectivelor prevederi legale, pentru considerentele acolo arătate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi considerentele de principiu cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Dispoziţiile art. 1, art. 15, art. 30 alin. (1) şi (2), art. 51, art. 52 alin. (3), art. 53, art. 57, art. 126 alin. (2) şi alin. (5) teza întâi şi art. 148 alin. (2) şi (4) din Legea fundamentală, respectiv art. 13 şi art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 8, art. 11 şi art. 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului nu au incidenţă în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 277 şi ale art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorica Proca în Dosarul nr. 5.289/211/2008 al Tribunalului Cluj - Secţia penală, de Emil Bogdan în Dosarul nr. 18.952/325/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia penală, de Cristina Aoşan în Dosarul nr. 451/220/2007 al Judecătoriei Deta şi de Susana Dragoş în Dosarul nr. 15/271/2008 al Tribunalului Bihor - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 aprilie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică