Decizie nr. 656 din 5 octombrie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 71 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi ale art. 28 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Doriam Comimpex" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.760/CA/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin textelor din Constituţie invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 iunie 2005 (înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 6.348 din 20 iunie 2006) pronunţată în Dosarul nr. 7.760/CA/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 71 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi ale art. 28 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Doriam Comimpex" - S.R.L. din Bucureşti, într-o cauză de contencios administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că:

–art. 28 din Legea nr. 50/1991 contravine art. 44 alin. (1) şi (2), art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 45 din Constituţie, prin aceea că: desfiinţarea unor construcţii proprietatea contravenientului are ca efect diminuarea patrimoniului acestuia, deşi dreptul de proprietate este garantat; instituţiile statului trebuie să ia măsuri pentru a nu fi edificate construcţii fără autorizaţie, iar pentru cele ridicate deja dreptul de proprietate să fie garantat; stabileşte un tratament legal diferenţiat între proprietarul persoană fizică şi proprietarul persoană juridică, în sensul că edificiile ridicate pe proprietatea statului pot fi desfiinţate prin dispoziţie a autorităţii administrative, pe când cele ridicate pe proprietatea privată a persoanelor fizice prin hotărâre judecătorească; demolarea unei construcţii destinate unei activităţi comerciale îngrădeşte libera iniţiativă şi restrânge accesul la o activitate economică;

–art. 71 alin. (1) din Legea nr. 215/2001: contravine art. 53 din Constituţie, întrucât "primarul nu poate prin dispoziţiile emise, executorii, să restrângă exerciţiul unor drepturi sau libertăţi, acest lucru fiind posibil doar prin lege", "măsura demolării este total disproporţionată ca gravitate cu situaţia care a determinat-o", situaţie imputabilă, de altfel, autorităţii administrative care nu a exercitat controlul privind disciplina în construcţii; măsura poate fi dispusă în mod discriminatoriu, la aprecierea primarului şi "aduce atingere în mod evident dreptului de proprietate"; nu concordă cu art. 28 din Legea nr. 50/1991.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că art. 28 din Legea nr. 50/1991 nu încalcă art. 16 şi 45 din Constituţie, dar încalcă prevederile constituţionale ale art. 44, întrucât face distincţie după cum proprietatea privată aparţine persoanelor fizice sau juridice, astfel că "trebuie modificat în sensul aplicării acestuia doar pentru terenurile aparţinând domeniului public al statului, judeţelor, oraşelor, comunelor şi nu domeniului privat al acestora"; art. 71 din Legea nr. 215/2001 nu este contrar textelor din Constituţie invocate de autorul excepţiei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce priveşte art. 28 din Legea nr. 50/1991 arată că nu se poate reţine încălcarea art. 44 din Constituţie, întrucât aceasta ar însemna să nu se recunoască competenţa legiuitorului de a stabili, potrivit alin. (1) al aceluiaşi text constituţional, limitele şi conţinutul dreptului de proprietate, distinct, după cum proprietatea aparţine statului sau persoanelor fizice. Invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 257/2003. De asemenea, apreciază că art. 28 din lege nu este contrar nici art. 16 şi 45 din Constituţie. În legătură cu susţinerile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 71 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 apreciază că emiterea de către primar a dispoziţiilor cu caracter normativ sau individual are temei legal şi nu instituie prin ele însele o restrângere a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege ce fac obiectul excepţiei sunt constituţionale. În acest sens, cu privire la art. 28 din Legea nr. 50/1991 devenit art. 33 în urma republicării legii, invocând deciziile Curţii Constituţionale nr. 144/2004 şi nr. 199/2003, arată că dobândirea dreptului de proprietate sau exercitarea acestuia fără respectarea condiţiilor prevăzute de lege este sancţionată, precum şi că nu se poate reţine contrarietatea textului criticat faţă de art. 16 din Constituţie. Tot astfel, apreciază că art. 71 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 nu pune în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare şi motivelor formulate de autorul excepţiei, prevederile art. 71 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 23 aprilie 2001, potrivit cărora "În exercitarea atribuţiilor sale primarul emite dispoziţii cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoştinţă publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz", precum şi prevederile art. 28 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 28 din Legea nr. 453/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 1 august 2001. În realitate, ca urmare a republicării Legii nr. 51/1991 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, art. 28 a devenit art. 33, cu acelaşi cuprins, care este următorul: "(1) Prin derogare de la prevederile art. 32, construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, al judeţelor, oraşelor sau comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de către autoritatea administraţiei publice locale competentă, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului.

(2)Pentru realizarea prevederilor alin. (1) consiliile locale comunale, orăşeneşti, municipale ori judeţene, după caz, pot contracta efectuarea acestor servicii cu societăţi comerciale, în condiţiile legii."

În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile Constituţiei astfel:

–art. 28 (devenit art. 33) din Legea nr. 50/1991 contravine, în ordinea invocării, prevederilor constituţionale ale: art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea în mod egal, în limitele şi condiţiile legii, a dreptului de proprietate, indiferent de proprietar; art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege; art. 45 privind "Libertatea economică";

–art. 71 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 contravine art. 53 din Constituţie, privind "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi", şi "nu concordă nici cu prevederile art. 28 din Legea nr. 50/1991."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

În legătură cu neconstituţionalitatea art. 33 din Legea nr. 50/1991, precum şi asupra altor texte din aceasta, care cuprind dispoziţii referitoare la desfiinţarea construcţiilor edificate fără respectarea condiţiilor prevăzute de această lege, Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii, reţinând, în esenţă, că: în măsura în care dobândirea dreptului de proprietate are loc fără respectarea condiţiilor prevăzute de lege, ca şi în cazul în care exercitarea dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative, titularul dreptului de proprietate va suporta sancţiunile stabilite de lege, fără a se putea apăra invocând principiul constituţional al ocrotirii proprietăţii; desfiinţarea construcţiei ca sancţiune pentru nerespectarea obligaţiei obţinerii autorizaţiei de construcţie, al cărei scop este prevenirea consecinţelor negative în cazul unor construcţii necorespunzătoare nu contravine art. 53 din Constituţie, referitor la "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi"; persoanele care intenţionează să edifice sau, dimpotrivă, să desfiinţeze o construcţie au o obligaţie unică şi egală de a obţine autorizaţia conform Legii nr. 50/1991, iar în cazul încălcării acestei obligaţii, vor suporta sancţiunile legale, inclusiv măsura desfiinţării construcţiilor ridicate în lipsa unei asemenea autorizaţii, fără nicio discriminare, aşa cum dispune art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie; eventuala neaplicare de către autorităţile administrative a măsurilor prevăzute de lege la toate cazurile care intră sub incidenţa acesteia nu este de natură să afecteze constituţionalitatea dispoziţiilor legale respective; Legea nr. 50/1991 nu încalcă nici art. 45 din Constituţie, întrucât acesta garantează exercitarea accesului liber la o activitate economică şi libera iniţiativă "în condiţiile legii", iar autorul excepţiei, fiind o societate comercială, desfăşoară, în mod evident, activităţi economice.

Cele statuate, de exemplu, prin Decizia nr. 199 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 15 iunie 2005, şi Decizia nr. 694 din 20 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 2 februarie 2006, îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe.

O altă critică de neconstituţionalitate priveşte art. 71 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora "În exercitarea atribuţiilor sale primarul emite dispoziţii cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoştinţă publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz". În opinia autorului excepţiei aceste prevederi contravin art. 53 din Constituţie, prin aceea că "primarul nu poate prin dispoziţiile emise, executorii, să restrângă exerciţiul unor drepturi sau libertăţi, acest lucru fiind posibil doar prin lege" şi prin aceea că "măsura demolării este total disproporţionată ca gravitate cu situaţia care a determinat-o"; art. 44 din Legea fundamentală cu susţinerea că măsura poate fi dispusă în mod discriminatoriu, la aprecierea primarului şi "aduce atingere în mod evident dreptului de proprietate".

Curtea constată că şi aceste susţineri urmează a fi respinse, pentru aceleaşi argumente care au fundamentat soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1991.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la neconcordanţa dintre art. 71 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi art. 28 din Legea nr. 50/1991, Curtea constată că aceasta nu este o problemă de constituţionalitate şi, în consecinţă, nu poate fi examinată.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 71 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi ale art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Doriam Comimpex" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.760/CA/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent şef,

Gabriela Dragomirescu