Decizie nr. 312 din 14 iunie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Paula Florica Şerb şi Vasile Beleca în Dosarul nr. 1.025/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.

La apelul nominal răspund autorii excepţiei, prin avocat Nicolae Bulai, lipsind părţile Societatea Comercială "Neptun" - S.A. din Câmpina, Societatea Comercială "Electroutilaj" - S.A. din Câmpina, Societatea Comercială "Metaleuroest" - S.R.L. din Câmpina, Societatea Comercială "Fotbal Petrolul Ploieşti" - S.R.L. şi Societatea Comercială "Aproved Construct" - S.R.L. prin lichidator Societatea Comercială "Expert" - S.A. din Arad, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul autorilor excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulată, arătând că sintagma "în cursul judecăţii", cuprinsă în textul de lege criticat, încalcă dreptul la apărare, precum şi dispoziţiile constituţionale privind egalitatea în drepturi. Ca urmare, această sintagmă ar trebui eliminată, iar părţile să poată fi reprezentate nu numai în această fază a procesului penal, ci şi în cursul urmăririi penale, pentru o deplină asigurare a dreptului acestora la apărare.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepţiei, apreciind că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 6 ianuarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.025/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 din Codul de procedură penală, ridicată de Paula Florica Şerb şi de Vasile Beleca în dosarul menţionat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că sintagma "în cursul judecăţii", cuprinsă în textul de lege criticat, creează o discriminare între cetăţeni şi încalcă dreptul la apărare, prin aceea că numai în această fază a procesului penal este posibilă reprezentarea părţii, nu şi în cursul urmăririi penale.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu restrânge sfera de aplicare a reprezentării convenţionale numai la faza judecăţii, legiuitorul român reglementând expres cazuri de reprezentare a învinuitului sau inculpatului în cursul urmăririi penale. Chiar dacă legiuitorul român a ales, sub aspectul tehnicii legislative, să nu reglementeze într-un singur text de lege reprezentarea convenţională în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, dar a prevăzut diferenţiat condiţiile aplicabilităţii acestei instituţii juridice, nu se poate susţine că prin aceasta s-a adus atingere drepturilor constituţionale ale cetăţenilor, respectiv egalităţii acestora în faţa legii şi a autorităţilor publice şi dreptului la apărare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale referitoare la instituţia reprezentării nu numai că nu încalcă prevederile constituţionale, ci, dimpotrivă, constituie o garanţie a desfăşurării corecte a procesului penal, prin asigurarea drepturilor tuturor părţilor, inclusiv ale celor care nu sunt prezente la momentul încheierii unor acte procesuale. Se mai arată că există cadrul legal de exercitare a reprezentării în cursul urmăririi penale, aceasta putându-se realiza, cu excepţia actelor cu caracter personal.

Guvernul apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, pentru aceleaşi considerente expuse pe larg de instanţa de judecată. Se arată totodată că, urmare modificării art. 174 din Codul de procedură penală prin dispoziţiile Legii nr. 281/2003, "legiuitorul a extins posibilitatea reprezentării pe tot parcursul procesului penal, indiferent de fazele acestuia, excepţie făcând situaţiile în care se efectuează audierea părţilor sau acte cu caracter strict personal".

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 174 din Codul de procedură penală nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare şi se aplică în mod egal tuturor părţilor în procesul penal, astfel încât nu poate fi reţinută critica acestora în raport de dispoziţiile art. 16 din Constituţie. Se arată totodată că textul de lege criticat nu contravine sub nici un aspect dreptului părţii de a fi asistată de un avocat ales sau numit din oficiu. Interzicerea, în anumite cazuri, a reprezentării învinuitului sau inculpatului nu constituie o îngrădire a dreptului la apărare şi creează posibilitatea acestuia de a da explicaţii instanţei şi de a-şi dovedi nevinovăţia.

În concluzie, Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedintele Senatului nu a transmis punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorilor excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 174 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: "În cursul judecăţii învinuitul şi inculpatul, precum şi celelalte părţi pot fi reprezentaţi, cu excepţia cazurilor în care prezenţa învinuitului sau inculpatului este obligatorie.

În cazurile în care legea admite reprezentarea învinuitului sau inculpatului, instanţa de judecată, când apreciază necesară prezenţa învinuitului sau inculpatului, dispune aducerea lui."

Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei au următorul cuprins:

–Art. 16 (Egalitatea în drepturi) alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";

–Art. 24 (Dreptul la apărare) alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.

Curtea reţine că încălcarea principiului egalităţii în drepturi există atunci când se aplică un tratament juridic diferit unor subiecte de drept aflate în situaţii identice sau similare. Or, dispoziţiile procedural-penale care reglementează instituţia reprezentării se aplică în mod egal tuturor părţilor din procesul penal - învinuitului, inculpatului, precum şi celorlalte părţi - fără privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, astfel încât nu poate fi reţinută critica autorilor excepţiei întemeiată pe dispoziţiile art. 16 din Constituţie, care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii.

Textul de lege criticat nu încalcă, de asemenea, nici dreptul la apărare, întrucât nu împiedică în nici un fel părţile să fie asistate de apărător, iar interzicerea, în anumite cazuri, a reprezentării învinuitului sau inculpatului nu constituie o îngrădire a dreptului la apărare, ci, dimpotrivă, o concretizare a acestui drept, prezenţa personală a acestora fiind necesară tocmai pentru lămurirea tuturor aspectelor în raport cu care instanţa se poate pronunţa.

De altfel, autorii excepţiei sunt nemulţumiţi de soluţia legislativă consacrată de textul criticat, care, în opinia lor, ar trebui să reglementeze nu numai reprezentarea "în cursul judecăţii", ci şi în cursul urmăririi penale. O asemenea critică excedează însă competenţei Curţii care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "[...] se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Paula Florica Şerb şi Vasile Beleca în Dosarul nr. 1.025/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iunie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta