Decizie nr. 28 din 5 februarie 2013

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Marin Iagăru şi Ionuţ-Bogdan Iagăru în Dosarul nr. 918/104/2012 al Tribunalului Olt - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.018D/2012.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul a fost repus pe rol, în temeiul art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 17 ianuarie 2013, ca urmare a imposibilităţii constituirii majorităţii prevăzute de art. 6 şi art. 51 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că se impun a fi precizate, mai întâi, următoarele aspecte:

–excepţia a fost ridicată într-o cauză penală având ca obiect, printre altele, inculparea autorilor excepţiei pentru infracţiunea prevăzută de art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal ;

–infracţiunea menţionată a fost reglementată originar prin art. I pct. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010, anterior fapta constituind contravenţie;

–intrarea în vigoare a dispoziţiilor art. I pct. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 a avut loc la 23 iunie 2010, începând cu data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010, conform art. XXI din aceeaşi ordonanţă de urgenţă.

Totodată, arată că ordonanţa de urgenţă a Guvernului intră în vigoare imediat la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, soluţie perfect justificată prin condiţiile excepţionale în care se pot emite ordonanţele de urgenţă, opinie expusă doctrinar, confirmată şi legislativ prin modificarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prin Legea nr. 189/2004, respectiv art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 conform căruia o ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Referitor la norma controlată, respectiv art. XXI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010, aceasta preia (cu o exprimare mult mai clară) norma constituţională; în aceste condiţii, norma controlată este în acord cu premisa sa constituţională. Pentru acest motiv, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Totodată, având în vedere concluzia precedentă, aceea a conformităţii art. XXI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 cu art. 115 alin. (5) din Constituţie, în măsura în care, prin invocarea excepţiei, se tinde şi la controlul constituţionalităţii art. I pct. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010, excepţia este şi inadmisibilă, aceasta din urmă dispoziţie nefăcând obiectul sesizării instanţei de contencios constituţional.

Se susţine în continuare că analiza excepţiei de neconstituţionalitate este posibil a fi făcută şi dintr-o altă perspectivă, aceea a calităţii legii, respectiv a îndeplinirii exigenţelor de accesibilitate şi previzibilitate.

Astfel, intrarea în vigoare, la data publicării, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010, cel puţin în materia infracţiunilor pe care le reglementează - art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal - anulează premisa prezumţiei de cunoaştere a legii/posibilitatea cunoaşterii legii înainte de intrarea în vigoare, ducând la încălcarea (prin imposibilitatea de respectare) obligaţiei fiecărei persoane de a respecta legea, obligaţie prevăzută de art. 1 alin. (5) din Constituţie, şi, totodată, afectează o îndatorire constituţională, ceea ce ar contraveni art. 115 alin. (6) din Constituţie care prevede că ordonanţele de urgenţă nu pot afecta îndatoririle prevăzute de Constituţie.

Însă nici art. 1 alin. (5) şi nici art. 115 alin. (6) din Constituţie nu au fost invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, excedând limitelor sesizării, în acest sens fiind Decizia nr. 258 din 5 decembrie 2000, conform căreia Curtea Constituţională este competentă să exercite controlul de constituţionalitate numai în limitele sesizării, astfel s-ar proceda la soluţionare fără a se fi dat curs normelor procedurale imperative referitoare la exprimarea opiniei de către instanţă, contradictorialitatea dezbaterilor, inclusiv în faţa instanţei de contencios constituţional, exprimarea punctului de vedere de către autorităţi.

Curtea nu se poate substitui autorilor sesizării, controlul de constituţionalitate nefiind unul din oficiu. Însă, în examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională poate lua în calcul şi un alt temei constituţional aflat în strânsă legătură cu cel invocat, posibilitate întemeiată pe faptul că unele dispoziţii constituţionale au caracter general, sunt principii, ceea ce implică şi luarea în considerare a altor dispoziţii care constituie cazuri particulare ale acestora; alteori este vorba de interpretarea sistematică a dispoziţiilor constituţionale.

Din această perspectivă ar putea fi avut în vedere că art. 115 alin. (5) din Constituţie, teza referitoare la intrarea în vigoare a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului este o aplicaţie, un aspect în dezvoltarea principiului nemo censetur ignorare legem şi al celui nullum crimen sine lege (legalitatea incriminării). Regula nemo censetur ignorare legem consacră o obligaţie corelativă a cetăţeanului, iar regula nullum crimen, una a statului. Altfel spus, cetăţeanul este obligat să cunoască legea pe care statul o adoptă deoarece statul nu poate să îl tragă la răspundere fără a incrimina fapta respectivă printr-o lege. Cetăţenii au garanţia că nu vor fi sancţionaţi pentru fapte care nu sunt prevăzute de lege, dar în schimb li se cere să facă un efort de a cunoaşte legea. Aşadar, adagiul nu consacră o prezumţie, ci o obligaţie socială născută din publicarea legii (lato sensu) în Monitorul Oficial.

Totodată, art. 1 alin. (5) din Constituţie prevede o îndatorire fundamentală a cetăţenilor (obligaţia respectării legii şi a Constituţiei ) care a fost transformată, odată cu revizuirea Constituţiei în 2003, într-un veritabil principiu general al întregii reglementări constituţionale.

Or, publicarea ordonanţei de urgenţă a Guvernului în Monitorul Oficial al României şi intrarea în vigoare a acesteia, la aceeaşi dată, nu asigură posibilitatea cunoaşterii legii şi a respectării îndatoririi fundamentale prevăzută de art. 1 alin. (5) din Constituţie.

Pe de altă parte, potrivit principiului nullum crimen sine culpa, acţionează culpabil doar acela care poate să cunoască faptul că purtarea sa este juridic interzisă. Acest principiu al vinovăţiei decurge în mod necesar şi din recunoaşterea demnităţii umane, principiu constituţional prevăzut de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală; din această perspectivă, şi art. 1 alin. (3) din Constituţie ar putea fi considerat un temei pe care Curtea l-ar putea avea în vedere, temei în legătură cu cel invocat în sesizare.

Având în vedere cele de mai sus, se apreciază că, dintr-o atare perspectivă excepţia de neconstituţionalitate apare ca fiind întemeiată.

Considerarea excepţiei ca fiind întemeiată, conform celor anterior precizate, ar conduce la declararea neconstituţionalităţii art. XXI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 cu referire la art. I pct. 23 din acelaşi act normativ, conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, ceea ce, însă, ar determina un vid legislativ şi o stare de neconstituţionalitate mai gravă decât cea generată de aplicarea normei, având în vedere modificările legislative survenite ulterior adoptării ordonanţei de urgenţă criticate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 918/104/2012, Tribunalul Olt - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Marin Iagăru şi Ionuţ-Bogdan Iagăru într-o cauză penală întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu aplicarea unor prevederi din Codul penal.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile criticate sunt contrare art. 115 alin. (5) din Constituţie. În acest sens arată că dispoziţiile constituţionale prevăd că ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României, or, prevederile art. XXI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 stabilesc că aceasta intră în vigoare începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. Or, Constituţia României prevede "limpede şi fără putinţă de tăgadă că momentul intrării în vigoare a ordonanţelor de urgenţă este ulterior publicării", astfel că există o diferenţă esenţială între cele două momente temporale la care se referă art. 115 alin. (5) din Constituţia României şi cel stipulat de art. XXI din ordonanţa de urgenţă criticată.

Autorii mai susţin că legiuitorul constituţional, sesizând că faptul material al publicării legilor şi ordonanţelor reprezintă premisa primordială a cunoaşterii legii, a modificat prevederile art. 78 din Constituţia României în sensul că momentul intrării în vigoare a legii a fost stabilit la 3 zile ulterioare momentului publicării. Or, acelaşi tratament juridic, respectiv intrarea în vigoare la un moment ulterior datei publicării în Monitorul Oficial al României, l-a acordat şi ordonanţelor de urgenţă, a căror intrare în vigoare a fost stabilită "după publicarea în Monitorul Oficial al României", fără însă să prevadă un termen ulterior, precis, de intrare în vigoare, lăsând la latitudinea Guvernului să stabilească termenul ulterior publicării.

Tribunalul Olt - Secţia penală opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât nu există o contrarietate între dispoziţiile art. XXI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 şi cele ale art. 115 alin. (5) din Constituţie, ci doar o diferenţă de exprimare, însă care nu produce consecinţe juridice. Este evident că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 a intrat în vigoare la publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, mai precis, imediat după publicarea sa, respectiv în aceeaşi zi.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece nu există o contrarietate între art. 115 alin. (5) din Constituţie şi art. XXI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010, ci doar o diferenţă de exprimare, respectiv o sinonimie, care, din punct de vedere juridic, prezintă aceleaşi efecte.

Astfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 a început să producă efecte în aceeaşi zi cu data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sintagma "la data publicării" având echivalenţă semantico-funcţională cu sintagma "după publicarea în Monitorul Oficial al României".

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, fiind întrunite condiţiile prevăzute de Constituţie privind intrarea în vigoare a ordonanţelor de urgenţă. Se consideră că prin dispoziţiile legale criticate se stipulează că prevederile ordonanţei de urgenţă se aplică începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi anume data de 23 iunie 2010.

Textul constituţional impune respectarea a două termene pentru intrarea în vigoare a ordonanţelor de urgenţă. Primul termen vizează depunerea ordonanţei de urgenţă spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă, termen respectat prin înregistrarea acesteia la Senat. Cel de-al doilea termen impus de art. 115 alin. (5) din Constituţie se referă la intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă după publicarea în Monitorul Oficial al României, prevedere ce se regăseşte în textul legal criticat.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. XXI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010, care au următorul cuprins:

Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, pentru care nu s-a stipulat un termen expres de intrare în vigoare, se aplică începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (5), potrivit cărora: "(5) Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgenţă. Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1)."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Unul dintre autorii excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv Iagăru Marin, prin notele scrise depuse la Curtea Constituţională, formulează critici asupra prevederilor art. XXI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 şi raportat la dispoziţiile art. 15 din Constituţie, care consacră regula potrivit căreia legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

II. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate, Curtea observă următoarele:

1.Ulterior revizuirii Constituţiei, pentru a se da eficienţă textelor constituţionale referitoare la intrarea în vigoare a actelor normative, legiuitorul ordinar a adoptat Legea nr. 189/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 24 mai 2004.

Astfel, Curtea constată că art. 12 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, prevede următoarele:

(1)Legile şi ordonanţele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor. Termenul de 3 zile se calculează pe zile calendaristice, începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, şi expiră la ora 24,00 a celei de-a treia zi de la publicare.

(2)Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiţia depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară.

(3)Actele normative prevăzute la art. 11 alin. (1), cu excepţia legilor şi a ordonanţelor, intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară. Atunci când nu se impune ca intrarea în vigoare să se producă la data publicării, în cuprinsul acestor acte normative trebuie să se prevadă că ele intră în vigoare la o dată ulterioară stabilită prin text."

2.Din economia prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (5) Curtea reţine că, pentru a intră în vigoare, deci pentru a produce efecte juridice, ordonanţa de urgenţă trebuie să îndeplinească anumite condiţii, respectiv să fie depusă la Camera competentă să fie sesizată, pentru a fi dezbătută în procedură de urgenţă, şi să fie publicată în Monitorul Oficial al României. În situaţia în care Senatul şi Camera Deputaţilor nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere.

Ca atare, depunerea ordonanţei de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi publicarea acesteia sunt două etape succesive în procesul normativ. În ce priveşte intrarea în vigoare "la data publicării în Monitorul Oficial al României" (text legal) şi "după publicarea în Monitorul Oficial al României" (text constituţional), ambele expresii au aceeaşi semnificaţie: ordonanţa de urgenţă intră în vigoare în ziua în care este publicată. Ziua publicării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 este 23 iunie 2010. Această zi indică atât data intrării în vigoare a ordonanţei, cât şi data de la care începe aplicarea acesteia.

Dispoziţiile criticate în cauza de faţă stabilesc că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale se aplică începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, fiind evident că numai după publicare se poate vorbi de intrarea în vigoare; în acest caz, sintagma "la data publicării" echivalează cu sintagma "după publicare".

3.Totodată, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte intrarea în vigoare a ordonanţelor de urgenţă prin care se incriminează o faptă socialmente periculoasă sau se reglementează conţinutul constitutiv al infracţiunii în sensul adăugării unor elemente noi, suplimentare faţă de norma iniţială sau regimul sancţionator al acestora în sensul sporirii minimului sau maximului special, dispoziţiile art. 115 alin. (5) din Constituţie reprezintă o aplicare a prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, care statuează că "legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile".

În acest context, atât sintagma cuprinsă în art. XXI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010, cât şi cea din art. 115 alin. (5) din Constituţie produc efecte juridice identice, constituind o aplicare a principiului neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

De asemenea, din coroborarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (5) cu cele ale art. 108 alin. (4), precum şi din principiul nemo consetur legem ignorare, se desprinde ideea că ordonanţele de urgenţă nu pot intră în vigoare înainte de a fi publicate în Monitorul Oficial al României.

Principiul nemo consetur legem ignorare constituie o prezumţie a cunoaşterii legii, care trebuie înţeleasă în aplicarea sa concretă de la caz la caz, şi nu la modul general, deoarece el exprimă obligaţia oricărei persoane de a cunoaşte legea, ceea ce presupune însă ca acea lege să existe la momentul săvârşirii faptei.

Aşadar, data publicării are relevanţă asupra momentului intrării în vigoare a actului normativ, în timp ce data aplicării efective a actului normativ constituie atributul autorităţii judecătoreşti, care va aplica principiul nemo consetur legem ignorare coroborat cu principiul mitior lex la speţa dedusă judecăţii.

4.Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa că norma legală trebuie să fie suficient de accesibilă şi de previzibilă, astfel încât să permită cetăţeanului să dispună de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea.

Astfel, prin Hotărârea din 25 august 1998, pronunţată în Cauza Hertel contra Elveţiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că previzibilitatea legii nu trebuie neapărat să fie însoţită de certitudini absolute. Certitudinea, chiar dacă este de dorit, este dublată uneori de o rigiditate excesivă, or, dreptul trebuie să ştie să se adapteze schimbărilor de situaţie. Există multe legi care se servesc, prin forţa lucrurilor, de formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare depinde de practică şi cade în sarcina judecătorului român.

De asemenea, prin Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove contra Marii Britanii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea internă pertinentă, care înglobează atât dreptul scris, cât şi pe cel nescris, trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate, care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist, să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezultă dintr-un act determinat. Aşa fiind, o lege care atribuie o putere de apreciere nu contravine, în principiu, acestei exigenţe, cu condiţia ca întinderea şi modalităţile de exerciţiu ale acestei atribuţii să fie definite cu o precizie suficientă, având în vedere scopul legitim şi pentru a furniza individului o protecţie adecvată împotriva arbitrarului.

5.Curtea constată că dispoziţiile criticate sunt suficient de clare, iar punerea lor în aplicare depinde de aprecierea judecătorului a quo, chemat să interpreteze şi să aplice legea la speţa dedusă judecăţii.

6.Având în vedere cele prezentate mai sus, Curtea constată că motivele invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt probleme ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii în timp, ceea ce constituie atributul exclusiv al instanţei de judecată, iar excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XXI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Marin Iagăru şi Ionuţ-Bogdan Iagăru în Dosarul nr. 918/104/2012 al Tribunalului Olt - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie 2013.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, Magistrat-asistent

AUGUSTIN ZEGREAN Ioniţa Cochinţu

OPINIE SEPARATĂ

În dezacord cu soluţia adoptată cu majoritate de voturi, considerăm că prevederile art. XXI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale*1) sunt neconstituţionale în ceea ce priveşte sintagma "se aplică începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I".

*1) Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010.

Neconstituţionalitatea prevederilor criticate rezultă din instituirea unei prezumţii absolute de cunoaştere a legii penale de către orice persoană, din momentul/minutul imediat următor publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, prezumţie care face imposibilă îndeplinirea obligaţiei din art. 1 alin. (5) din Constituţie, care statuează că respectarea legilor este obligatorie.

Ca regulă generală, infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora se reglementează prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, lege care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei, potrivit art. 78 din Constituţie. Indiferent că sunt instituite prin lege organică ori prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului, normele de incriminare trebuie să fie publicate în Monitorul Oficial al României, să existe posibilitatea cunoaşterii acestora, astfel încât destinatarii normei să îşi poată conforma conduitele în acord cu prescripţiile legiuitorului.

Prevederile art. 115 alin. (5) din Constituţie, potrivit cărora "Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României", au în vedere situaţia premisă, necesară intrării în vigoare, constând în depunerea la Camera competentă şi publicarea în Monitorul Oficial al României, fapt care nu semnifică şi intrarea ei în vigoare.

Atât în cazul legilor organice, cât şi în cel al ordonanţelor de urgenţă, termenul de referinţă pentru intrarea în vigoare constă în data publicării acestora în Monitorul Oficial al României. În timp ce legea organică "intră în vigoare la 3 zile de la data publicării [în Monitorul Oficial al României] sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei", potrivit art. 78 din Constituţie, ordonanţa de urgenţă a Guvernului "intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României", în înţelesul de data imediat următoare, ziua imediat următoare.

În caz contrar, dacă normele de incriminare cuprinse în ordonanţa de urgenţă a Guvernului se aplică din momentul publicării acestora în Monitorul Oficial al României, neconstituţionalitatea rezultă şi din încălcarea prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora ordonanţele de urgenţă nu pot afecta drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie.

Considerăm că prevederile din ordonanţele de urgenţă ale Guvernului prin care sunt afectate drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie pot intră în vigoare numai din ziua imediat următoare datei publicării acestora în Monitorul Oficial al României, şi nu în aceeaşi zi, imediat după momentul publicării.

Judecător, Judecător,

prof. univ. dr. Aspazia Cojocaru prof. univ. dr. Tudorel Toader