Lege nr. 389 din 21 iunie 1943

ANTONESCU MAREŞAL AL ROMÂNIEI ŞI CONDUCĂTORUL STATULUI

Asupra raportului d-lui ministru secretar de Stat la Departamentul Justiţiei Nr. 82.550 din 1943,

În baza dispoziţiunilor decretelor-legi Nr. 3.052 din 5 Septemvrie şi Nr. 3.072 din 7 Septemvrie 1940,

Am decretat şi decretam:

Capitolul 1Dispoziţiuni generale

Articolul 1

Legislaţia civilă şi comercială a Vechiului Regat se extinde în teritoriile de peste Carpaţi, precum urmează:

1.Codul civil din 4 Decemvrie 1864;

2.Legea pentru judecătoriile de ocoale din 30 Octomvrie 1907;

3.Codul de procedură civilă din 14 Martie 1900;

4.Codul comercial din 10 Mai 1887;

5.Legea asupra drepturilor proprietarilor rezultând din contractele de închiriere şi arendare, din 30 Martie 1903;

6.Legea asupra marcilor de fabrica şi de comerţ din 15 Aprilie 1879;

7.Legea asupra brevetelor de inventiuni din 13 Ianuarie 1906, cu modificările lor ulterioare, precum şi toate legile civile, comerciale şi de procedura, de orice natura, cum şi regulamentele lor, în vigoare la data punerii în aplicare a acestei legi.

Articolul 2

Trimiterile făcute de legile şi regulamentele ce au intervenit după Unire, - 1 Decemvrie 1918, - la legile locale ce se abroga, se socotesc făcute la legile şi regulamentele extinse, corespunzătoare. Trimiterile făcute de legile şi regulamentele ce au intervenit după Unire, la legile din Vechiul Regat neextinse în tot cuprinsul tarii, se socotesc făcute la legile şi regulamentele locale corespunzătoare rămase în vigoare.

Trimiterile făcute de legile şi regulamentele locale rămase în vigoare, la legi şi regulamente locale ce se abroga, se socotesc făcute la dispoziţiunile corespunzătoare din legislaţia extinsă prin prezenta lege.

Capitolul 2Dispoziţiuni din legile locale menţinute în vigoare

Articolul 3

Pînă la revizuirea codurilor române se menţin următoarele dispoziţiuni din dreptul local:

1.Dispoziţiunile Legii XX din 1877 şi VI din 1885, pentru regularea afacerilor de tutele şi curatela, cu modificările lor ulterioare, precum şi acele dispoziţiuni din alte legi în imediata şi necesară legătură cu acestea;

2.Dispoziţiunile privitoare la dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor;

3.Legile, regulamentele sau ordonanţele privind cărţile funciare, precum şi dispoziţiunile din legi, regulamente sau ordonanţe privind cărţile funciare centrale, pentru cai ferate şi canaluri;

4.Dispoziţiunile Legii XXXV din 1874 şi VII din 1886, privitoare la notarii publici, cu modificărilor lor ulterioare;

5.Art. 50-89 inclusiv şi art. 98-106 inclusiv din procedura de moştenire.

Articolul 4

Constituirea, transmiterea, modificarea sau stingerea drepturilor reale imobiliare se fac prin înscriere în cartea funciară. Rămîn exceptate cazurile prevăzute de legea locală în care drepturile reale se dobîndesc fără înscriere în cartea funciară; titularul nu va putea dispune însă de ele decât după ce s'a făcut înscrierea. Convenţiunile şi actele unilaterale referitoare la constituirea, transmiterea, modificarea sau stingerea drepturilor reale imobiliare, vor fi valabile numai dacă sînt făcute prin act scris, iar în cazurile prevăzute de lege, în forma autentică. Ori de câte ori legile stinse prevăd înscrierea sau transcrierea în registrul de inscriptiuni sau transcripţiuni, a actelor privitoare la drepturi reale imobiliare sau la anumite drepturi, personale, ori a măsurilor de asigurare asupra imobilelor, se va face înscrierea corespunzătoare în cartea funciară, potrivit regulelor ce o carmuesc şi cu efectele acolo prevăzute.

Se vor nota în cartea funciară, cu efectele prevăzute legile ce o carmuesc, drepturile personale, faptele sau alte raporturi juridice, susceptibile de înscriere, potrivit legilor locale menţinute în vigoare.

Cînd legile ce se extind prevăd afişarea unei acţiuni sau extrasului ei, dând efect retroactiv hotărîrii ce se va pronunţa asupra bunurilor imobiliare a uneia din părţi, cum este cazul art. 285 din Codul civil şi art. 630 procedura civilă, acţiunea va fi notată în cartea funciară în care este înscris bunul asupra căruia hotărîrea urmează a avea efect.

Articolul 5

Dacă vreo clădire face obiectul proprietăţii pe etaje sau pe apartamente, se va deschide o carte funciară colectivă pentru întreaga clădire şi câte o carte funciară individuală pentru fiecare etaj sau apartament. Imobilul în întregul său, va fi indicat în cartea funciară colectivă cu un număr nefractionat, iar în cărţile funciare individuale, fiecare etaj sau apartament va fi indicat cu un număr de parcela fractionat, al cărui numarator va fi numărul arătat în cartea funciară colectivă, iar numitorul va fi indicele etajului sau apartamentului.

În cartea funciară colectivă se vor înscrie toţi proprietarii etajelor ori apartamentelor. Aceasta carte va arata: în titlu, clădirea care face obiectul proprietăţii individuale pe etaje ori apartamente, împreună cu numărul ei de parcela, iar pe foaia A, numărul de parcela al fiecărui etaj ori apartament, cu arătarea cărţii funciare în care se găseşte înscris, precum şi părţile indivize comune clădirii.

În cartea funciară individuală se va înscrie proprietarul etajului sau apartamentului, se va arata dreptul de coproprietate asupra părţilor comune indivize şi se va face trimitere la numărul cărţii funciare a întregii clădiri.

Înscrierile privitoare la întreaga clădire se vor face atît în cartea funciară colectivă, cat şi în cele individuale.

Articolul 6

Copărtaşul va putea cere, în temeiul înscrisului original de imparteala şi a copiei legalizate a chemării în garanţie, înscrierea unui privilegiu, asupra imobilelor ce ceilalţi copartasi au dobîndit prin efectul împărţelii, pentru garantarea creanţei rezultând din evicţiune. Înscrierea se va face pînă la concurenta sumei pentru care a fost chemat în garanţie.

Articolul 7

În cazul prevăzut de art. 1737, pct. 4, privilegiul se va înscrie în temeiul primului proces-verbal, pentru suma arătată în contract, iar dacă valoarea lucrărilor nu rezultă din contract, privilegiul se va înscrie pînă la suma maxima arătată în cerere; cel împotriva căruia s'a făcut înscrierea va putea însă, în apel, sa ceara în acest din urmă caz reducerea sumei înscrise. Cel de al doilea proces-verbal se va nota în cartea funciară, cu referire la prima înscriere săvîrşită.

Instanţa va incuviinta radierea privilegiului, la cererea oricărui interesat, după ascultarea părţilor, dacă nu s'a cerut notarea celui de al doilea proces-verbal, în termenul de 6 luni, prevăzut de art. 1737, pct. 4, iar cel împotriva căruia s'a făcut înscrierea, a înstrăinat imobilul sau a fost declarat în stare de faliment, ori a încetat din vieata şi succesiunea a fost acceptată sub beneficiul de inventar.

Articolul 8

Cesionarul va putea cere înscrierea ipotecii în favoarea sa, pe baza înscrisului de cesiune a creanţei. Cînd se cedează o creanta garantată înscrisă în cartea funciară, comunicarea încheierii de înscriere, facuta debitorului de către instanţa de carte funciară tine locul notificării prevăzute de art. 1393 Cod civil.

Debitorul cedat va putea cere, în termen de o luna dela comunicarea încheierii prin care s'a ordonat înscrierea strămutării ipotecii, notarea excepţiunilor pe care le-ar fi putut opune cedentului pentru cauze anterioare comunicării încheierii şi pe care înţelege să le opună cesionarului.

Instanţa de carte funciară va incuviinta în întregime sau în parte radierea dreptului de ipoteca sau notarea prevăzută în alineatul precedent, în temeiul hotărîrii judecătoreşti rămasă definitivă (sau irevocabilă), prin care s'a pronunţat asupra temeiniciei excepţiunilor invocate de debitorul cedat.

Dispoziţiunile acestui articol se vor aplica prin asemănare şi în cazul gajului constituit asupra unei creanţe ipotecare.

Articolul 9

Dacă ipoteca creanţei novate a fost rezervată nouei creanţe, aceasta se va înscrie cu rangul vechei ipoteci, în temeiul înscrisului dovedind novatiunea.

Articolul 10

Cel subrogat în drepturile creditorului ipotecar va putea cere înscrierea strămutării dreptului de ipoteca în temeiul înscrisurilor ce dovedesc subrogatiunea.

Articolul 11

Revocarea donaţiunilor pentru survenire de copil şi raportul în natura a bunurilor imobiliare ce fac parte din o succesiune, nu aduc atingere sarcinilor şi instrainarilor constituite de către proprietarul tabular. Revocarea donatiunii pentru neîndeplinirea condiţiunilor nu aduce atingere instrainarilor sau sarcinilor consimţite de acelaşi proprietar, afară numai dacă condiţiunile au fost notate în cartea funciară.

Imparteala nu va fi supusă dispoziţiunilor art. 786 din Codul civil, în ce priveşte imobilele situate în tinuturile unde legislaţia se întinde prin prezenta lege; ea va avea în acest caz caracterul unui act constitutiv de drepturi.

Articolul 12

Ordonanţa prin care se dispune facerea popririi asupra unei creanţe ipotecare se va comunică din oficiu instanţei de carte funciară, care, după notare o va comunică terţului poprit. Suma poprită se va distribui între creditorii ce au urmărit, potrivit prevederilor art. 464 din Codul de procedură civilă.

Articolul 13

Executarea silită asupra bunurilor imobile sau uzufructului imobilelor, cum şi măsurile de asigurare asupra acestora se va face potrivit art. 132, 135-213, 220 şi 221 din Legea Nr. LX din 1881, cu modificările aduse prin Legea LIV din 1912. Căile de atac, împotriva încheierilor şi termenelor în care se pot exercita sînt cele prevăzute în aceste legi. Apelul se va judeca de tribunal.

Executarea imobiliară se va ordonă de instanţa care a judecat în prima instanţa. Ordonarea executării imobiliare în temeiul unui act notarial, a unei hotărîri data în materie penală sau a hotărîrii unei autorităţi administrative este de competenţa judecătoriei domiciliului celui urmărit; în cazul mai multor debitori urmăriţi creditorul are alegerea judecătoriei.

Cererea de executare va cuprinde datele prevăzute de art. 135 din legea executionala locală. Ea se va face în numărul de exemplare necesar pentru a se comunică fiecărui debitor urmărit şi fiecăreia din instanţele de carte funciară ce urmează a proceda la executare, plus un exemplar pentru instanţa sesizată cu cererea. La cedere se va alătură hotărîrea investită cu formula executorie.

Cererea de ordonarea executării se va rezolva în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Dacă cererea este admisibilă, instanţa va da ordonanţa de execuţie şi va urma potrivit art. 136 din legea executionala locală.

Articolul 14

Instanţa de recurs în materie de carte funciară este Curtea de Casaţie.

Articolul 15

În procesele care au de obiect valorificarea dreptului de proprietate imobiliară şi a altor drepturi reale ori sarcini reale, sau eliberarea imobilului de sub acestea, în procesele de imparteala, de hotar şi de posesiune, referitoare la imobile şi procesele de carte funciară pentru radiere, componenta instanţelor judecătoreşti pe teritoriul căreia este situat imobilul, este o competenţa exclusiva.

Dacă imobilul este situat pe teritoriul mai multor instanţe, procesul se poate intenta înaintea oricăreia din ele.

Articolul 16

Notarul public în afară de cazul prevăzut de art. 108, alin. prim, din legea notarială (locală), nu va putea audia martori şi primi în depozit bani şi efecte publice de credit. Instanţa competenţa să investească cu formula executorie un act notarial ca fiind judecătoria în circumscriptiunea căreia notarul public îşi are sediul.

Articolul 17

Procedura de moştenire se va deschide din oficiu, cînd în succesiune se găsesc bunuri imobile, sau dacă între moştenitori sînt minori ori persoane puse sub curatela în temeiul art. 28 din legea tutelara locală, dacă în termen de 3 luni dela moarte, cei interesaţi nu au cerut deschiderea şi nici nu au cerut în acelaşi timp eliberarea certificatului de moştenitor sau de legatar. Cererile de liberarea certificatului de moştenitor sau legatar retrase sau respinse prin hotărîri rămase definitive se socotesc neintroduse.

În termen de 15 zile dela data decesului, delegatul primăriei în comunele urbane, iar în comunele rurale notarul, va întocmi un act cuprinzînd data deschiderii succesiunii, inventarul imobilelor şi valoarea lor aproximativă, etatea şi domiciliul moştenitorilor cu arătarea dacă vreunul din ei este minor sau cu sub curatela şi a celor mai apropiate rude şi îl va trimite judecătoriei competente sa procedeze la deschiderea succesiunii. Judecătoria dacă sînt îndeplinite cerinţele alin. prim, din oficiu va delega un notar public pentru desbaterea succesiunii.

Articolul 18

Dreptul de priveghere şi acţiunea disciplinară se va exercita faţă de notarii publici potrivit art. 7, alin. 10 şi 13 inclusiv din Decretul-lege Nr. 478 din 1 Octomvrie 1938.

Articolul 19

Dispoziţiunile din legile locale, menţinute în vigoare se aplică persoanelor avînd domiciliul real pe teritoriul de aplicare a acestor legi, precum şi bunurilor aflate pe acel teritoriu. Succesiunile vor fi carmuite de legea ultimului domiciliu al defunctului, ori unde ar fi situate bunurile care le compun. Imparteala imobilelor aflate pe teritoriul unde procedura de moştenire locală este menţinută, se va face potrivit dispoziţiunilor art. 10. Forma actelor este carmuita de legea locului unde se întocmesc.

Capitolul 3Dispoziţiuni transitorii Secţiunea I Dispoziţiuni de drept civil

Articolul 20

Validitatea căsătoriei va fi guvernata de legile în vigoare la data celebrarii. Totuşi, căsătoria care, potrivit legilor anterioare, este nulă sau anulabila, nu va putea fi desfiintata după intrarea în vigoare a nouii legi, decât dacă desfiinţarea ei ar putea fi pronunţată şi potrivit dispoziţiunilor extinse.

Articolul 21

Desfacerea căsătoriei pentru fapte intamplate înainte de punerea în aplicare a acestei legi, se va putea face numai dacă acele fapte pot da loc la desfacerea căsătoriei şi după Codul civil. Cererile pentru transformarea separaţiunii de pat şi masa în despărţenie, se vor putea face în termen de 6 luni socotite dela punerea în aplicare a acestei legi, dacă dela rămânerea definitivă a hotărîrii de separatiune a trecut mai mult de 2 ani, iar în caz contrar dela împlinirea celor doi ani.

Articolul 22

Tăgăduirea paternităţii copilului născut înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, se va face, potrivit legilor anterioare.

Articolul 23

Succesiunile deschise înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, sînt carmuite de legile în vigoare la data deschiderii lor.

Articolul 24

Acceptarea sau renunţarea la o succesiune deschisă înainte de punerea în aplicare a acestei legi, cînd moştenitorul nu şi-a exercitat încă dreptul de opţiune, se va face în forma prevăzută de legea extinsă.

Termenul pentru facerea inventarului, prevăzut art. 706 c. civ., va începe a curge dela punerea în aplicare a acestei legi, afară dacă nu este modificat prin dispoziţiuni din legi speciale.

Articolul 25

Convenţiunile sau dispoziţiunile testamentare, privitoare la indiviziune, anterioare punerii în aplicare a acestei legi, vor continua să-şi producă efectele. Cu toate acestea, fiecare indivizar va putea cere ieşirea din indiviziune după trecerea a 5 ani dela intrarea în vigoare a acestei legi, afară numai dacă termenul stabilit prin contract sau testament expira mai înainte.

Articolul 26

În succesiunile ce se vor deschide după punerea în aplicare a acestei legi, desmostenirile făcute în temeiul legilor locale anterioare vor rămîne fără efect.

Articolul 27

Actele juridice, între vii şi pentru caz de moarte, anterioare intrării în vigoare a acestei legi, rămîn supuse, în ce priveşte validitatea, efectele şi mijloacele de probaţiune, legilor care le carmuiau la data cînd au luat naştere. Efectele acestor acte ce se vor produce după intrarea în vigoare a acestei legi, vor fi însă supuse dispoziţiunilor de ordine publică din legile extinse. Dovada anterioritatii actului juridic se va face prin mijloacele de dovada admise de legile sub imperiul cărora actul a fost făcut sau încheiat.

Articolul 28

Pactele succesorale şi testamentale comune făcute în temeiul legilor locale, îşi vor produce efectul şi în succesiunile ce se vor deschide posterior intrării în vigoare a acestei legi. Ele vor putea fi revocate sau anulate potrivit dispoziţiunilor legii în vigoare înainte de această dată.

Articolul 29

Faptele producătoare de prejudicii, anterioare intrării în vigoare a acestei legi, îşi vor produce efectele prevăzute în legile sub care s'au săvârşit.

Articolul 30

Pentru căsătoriile încheiate înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, raporturile patrimoniale dintre soţi, rămîn carmuite în lipsa de convenţiuni, de regimul legal sub care căsătoria s'a încheiat; însă regimul matrimonial nu va mai putea fi schimbat în timpul căsătoriei şi nici dota nu va putea fi sporită.

Articolul 31

Prescripţiunile începute înaintea punerii în aplicare a acestei legi sînt carmuite în ce priveşte natura, durata şi efectele lor, de dispoziţiile legii sub care au început. Cînd legea noua prevede un termen mai scurt decât acel din legea veche, se va aplica termenul mai scurt, dacă socotit din ziua punerii în aplicare a legii noi, termenul se împlineşte mai înaintea termenului prevăzut de legea veche. Cazurile de suspendare şi întreruperea prescripţiei sînt acele prevăzute de legea noua. Dispoziţiunile art. 1909 din Codul civil nu vor fi aplicabile posesiunilor începute înainte de intrarea în vigoare a legii prezente.

Secţiunea IIDispoziţiuni de drept comercial

Articolul 32

Obligaţiunile privitoare la ţinerea registrelor comerciale, stabilite prin Codul comercial român, intră în vigoare la 1 Ianuarie 1944. Pînă la această dată registrele comerciale ţinute în conformitate cu dispoziţiunile din legile anterioare, produc aceleaşi efecte ca şi registrele din Codul comercial extins.

Articolul 33

Statutele societăţilor pe acţiuni vor trebui să fie puse de acord cu legile extinse, pînă la 1 Ianuarie 1945, indeplinindu-se formalităţile din art. 92 şi 96 din Codul de comerţ.

Articolul 34

Răspunderea membrilor societăţii în nume colectiv în operaţiunile încheiate de societate înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, va fi aceea prevăzută de legea locală.

Articolul 35

Procurile comerciale, date şi înscrise în registrul comerţului înainte de punerea în aplicare a acestei legi, păstrează efectele prevăzute de legile anterioare, în privinta puterilor acordate procuratorului pînă la expirarea sau încetarea lor.

Articolul 36

Falimentele declarate înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, vor fi carmuite de legile în fiinta la data cînd au fost declarate. Concordatele post-falimentare cerute după punerea în aplicare a acestei legi, vor fi carmuite de Codul comercial.

Secţiunea IIIDispoziţiuni procedurale

Articolul 37

Acţiunile şi cererile introduse pînă la punerea în apelare a acestei legi, vor fi judecate potrivit legilor în vigoare la data cererii şi de către instanţa competenţa, potrivit legii sub care a fost introdusă. Convenţiunile de propagarea competentei instanţelor de judecată, valabile potrivit dreptului local şi anterioare acestei legi, îşi vor produce efectele şi în urma punerii în aplicare a acestei legi.

Articolul 38

Hotărîrile pronunţate înaintea intrării în vigoare a acestei legi, rămîn supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub imperiul căreia au fost pronunţate.

Articolul 39

Perimarea acţiunilor, opoziţiilor, contestaţiilor, apelurilor, recursurilor sau cererilor de revizuire care se găsesc în lucrare sau suspendate la intrarea în vigoare a acestei legi, va avea loc în termen de 3 ani, socotit dela data cînd procesul a fost lăsat în nelucrare, respectiv dela cel din urma act de procedura.

Articolul 40

Cînd nu se poate determina instanţa competenţa a judeca o cerere sau cînd din cauza unei imposibilitati de fapt, această instanţă nu poate fi sesizată, Înaltă Curte de Casaţie va putea indica, la cererea oricărei din părţi, instanţa competenţa.

Dispoziţiuni finale

Articolul 41

Prezentul decret-lege se pune în aplicare pe data de 15 Septemvrie 1943.

Pe aceeaşi dată se abroga toate legile, regulamentele şi dispoziţiile contrare legilor şi regulamentelor extinse sau acestei legi.

Dat în Bucureşti la 21 Iunie 1943.

ANTONESCU

Mareşal al României şi

Conducătorul Statului

Ministrul justiţiei,

Ion C. Marinescu

Raportul

d-lui ministru al justiţiei către d-l Mareşal Ion Antonescu, Conducătorul Statului

Domnule Mareşal,

Alături de reforma justiţiei aţi înscris în programul Domniei Voastre pentru conducerea tarii: desăvârşirea unificării legislative pe tot cuprinsul României, cu adanca credinţa ca unitatea politica a neamului se reazima şi pe unificarea vieţii noastre juridice. Aceasta desăvârşire a constituit de multă vreme o problemă pe care numai dorinţa de a i se da soluţia cea mai buna şi momentul cel mai potrivit au amânat-o pînă acum.

În Basarabia s'a extins legiuirea Vechiului Regat în anul 1928, în Bucovina în 1938, iar dreptul public s'a unificat pe întregul teritoriu al tarii, punându-se în anul 1937 în aplicare peste tot textele noilor coduri: penal şi de procedura penală. Singura partea de peste Carpaţi, a rămas supusă normelor de drept privat asa cum s'au găsit în aplicare la data unirii, de aceea astăzi cînd tot neamul românesc vibreaza de atîta vieata naţionala şi de un insufletit ideal naţional, nu se mai putea lasă nici acolo teritorii întregi româneşti, supuse legislatiilor străine.

Generatiile de jurişti, crescute 25 de ani în ştiinţa dreptului românesc la facultăţi române, nu cunosc şi nici nu au invatat acest drept şi-ar fi lipsit de sens şi de posibilitate de urmare ca sa impunem continuu acestei lumi juridice noi ca să aplice de pe scaunul judecaţii sau la bara avocaţilor dreptul străin în locul dreptului românesc, pe care l'au invatat. Din punct de vedere juridic desăvârşirea unificării asigura în sfîrşit deplina unitate de jurisprudenta în Stat şi face ca sa dispara situaţia nepermisă în care ceea ce constituia un drept pentru un locuitor dintr'o parte a tarii, sa nu constitue drept pentru cel din altă parte iar justiţia însăşi să fie framantata de o serie de conflicte de drept interprovincial, consecinţa fireasca a menţinerii legislaţiei ei străine.

În faţa acestor situaţii, întârzierea desavarsirii unificării legislative nu mai putea aştepta. Pentru realizarea ei va propunem extinderea legislaţiei civile şi comerciale a Vechiului Regat în România de peste Carpaţi. Acest sistem legislativ, elaborat în spaţiul latin, se aplică de aproape opt decenii în ţara la noi, se găseşte astăzi în vigoare pe restul, adică pe cea mai mare parte a tarii şi s'a dovedit propriu conceptiilor poporului român. Modificările ulterioare ale codurilor le-a adaptat nevoilor evidentiate de experienta, iar jurisprudenta a lămurit normele de drept pozitiv şi le-a acomodat succesiv diferitelor situaţii. O veche dorinţa a unei părţi din lumea noastră juridică era ca unificarea să se facă prin punerea în aplicare a codurilor noi.

În afară de avantajele arătate mai sus, care impun fără rezerva situaţia extinderii legislaţiei actuale, trebuie adăugat ca, în vremurile de azi, unificarea, prin extindere este mai uşoară, faţă de unificarea prin noui, neexperimentate. Jurisprudenta desvoltata în aplicarea actualelor coduri ce se extind şi doctrina ce avem, asigura o aplicare normală a lor pe teritoriul asupra căruia se extind. În vremurile de pace, mai prielnice, care vor urma, se va face desigur revizuirea şi definitivarea codurilor noui, potrivit ideilor timpului şi va veni, fără indoiala, vremea învăţării, a pregătirii şi a acestor coduri noui. Pînă atunci, de acord cu aproape unanimitatea lumii juridice, ramanem la soluţia propusă.

Pentru a nu face totuşi tranzitia anevoioasa între vechea şi noua situaţie juridică, am socotit sa pastram o mica parte din instituţiile dreptului local. Se păstrează astfel instituţia cărţii funciare şi actuala situaţie în materie de tutela şi curatela, întru cat o parte din populaţie fiind plecata dela casele lor, constituirea consiliilor de familie ar fi greu de realizat. În fine, s'a păstrat dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor.

Păstrând aceste instituţii, dintre care unele sînt pe cale de a fi organizate pe întreg teritoriul Statului, cum e cartea funciară, trecerea dela legislaţia locală la acea extinsă, va fi mai usurata.

Proiectul de decret-lege, pe care am onoarea a vi-l prezenta, cuprinde trei capitole: dispoziţiuni generale, dispoziţiuni cu privire la legile locale ce rămîn în vigoare şi dispoziţiuni transitorii. În primul capitol am arata legile Vechiului Regat, care se vor aplica, de aici înainte, pe tot cuprinsul Tarii. Odată cu legile, am extins şi regulamentele lor, care formează un singur corp cu ele. În acest capitol am reglementat în mod special trimiterile ce se fac dela o lege sau dispoziţiuni, la alte, pentru cazul cînd legea la care se face trimiterea se abroga. În al doilea capitol, am reglementat dispoziţiunile din legile locale, menţinute în vigoare pînă la revizuirea codurilor. Am menţinut special dispoziţiunile privitoare la cartea funciară, la structura şi modul sau de funcţionare, pînă la punerea în aplicare a Legii de unificare din 27 Aprilie 1938.

Spre a concilia dispoziţiunile din codurile extinse, cu normele din cartea funciară, am prevăzut ca, numai prin înscriere în cartea funciară se pot constitui, transmite, modifica sau stinge drepturile reale; dispoziţiunile din codurile extinse, derogatorii acestei preciziuni, care prevăd constituirea de drepturi reale numai prin consimţământ, urmând să fie modificate în sensul că aceste drepturi nu iau naştere decât prin înscrierea în cartea funciară.

Tot asa, ori de câte ori legile extinse prevăd obligaţiunea înscrierii sau transcrierii drepturilor şi sarcinilor reale sau a măsurilor de asigurare, sau executare asupra imobilelor, acestea se vor face numai în cartea funciară. Tot aici se vor înscrie acţiunile a căror afişare este prevăzută în legile extinse, cînd se referă la bunuri imobile, precum sînt arătate enunciativ dispoziţiunile din art. 285 c. civ. şi art. 630 pr. civ. Convenţiunile care se referă la imobile, prin înscrierea în cartea funciară vor dobândi o siguranţa deplina în raport cu terţii.

Readucerea sau dobândirea unor bunuri imobile anume prevăzute se va face cu respectarea sarcinilor şi instrainarilor înscrise de proprietarul tabular. Am păstrat sistemul legilor locale cu privire la introducerea din oficiu a procedurii succesorale, spre a se putea tine la curent cartea funciară cu situaţia reală a bunurilor.

Executarea silită asupra imobilelor şi căile de atac în materie executionala, fiind în strânsă legătură cu regimul cărţilor funciare, vor continua să fie guvernate de normele prevăzute în legea execuţiei silite. Spre a inlatura controversele am prevăzut dispoziţiunile legiuirilor locale menţinute în vigoare, se aplică persoanelor care au domiciliul real pe teritoriul de aplicare al acestei legi, precum şi bunurile aflate pe acel teritoriu. Cu acest sistem se inlatura situaţiunea dăunătoare de a vedea în cuprinsul aceleiaşi provincii, persoane de acelaşi neam, carmuite de legi personale deosebite, după locul lor de origine. În sfîrşit, am menţinut dispoziţiile legii privitoare la tutela şi curatela. În al treilea capitol am prevăzut dispoziţiuni transitorii de natura a face trecerea între noul şi vechiul sistem legislativ şi adaptarea situaţiei judiciare existente la noile principii de drept.

În cadrul principiilor clasice, am socotit ca această lege nu poate avea efect retroactiv în ce priveşte condiţiunile de validitate efectele şi mijloacele de probaţiune ale actelor juridice, care s'au încheiat, avându-se în vedere reglementarea altor legi; în aceeaşi situaţie vor fi şi raporturile, patrimoniale dintre soţi. De asemeni, faptele producătoare de prejudicii îşi vor produce efectele potrivit dispoziţiunilor din legea sub care au fost săvîrşite. Prescripţiile rămîn carmuite în ce priveşte natura, durata şi efectele lor, de legea sub care au început, cu excepţia cazului cînd legea noua prevede un termen mai scurt. Cazurile de suspendare şi întreruperea prescripţiunii sînt acele pe care le prevede legea extinsă. Secţiunea a doua cuprinde dispoziţiuni de drept comercial. Am fixat data de 1 Ianuarie 1944 pînă la care comercianţii trebuie să se pună la curent cu cerinţele noului cod de comerţ, în ceea ce priveşte ţinerea registrelor comerciale.

Societăţile pe acţiuni îşi vor pune statutele în concordanta cu legile extinse, pînă la data de 1 Ianuarie 1945, prelungire determinata de situaţia excepţionala de azi. În ceea ce priveşte procurile comerciale, date şi înscrise în registrul comerţului, mai înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, le-am păstrat efectele prevăzute în legile sub care au fost întocmite. Secţiunea a treia cuprinde câteva dispoziţiuni procedurale.

Spre a inlatura eventualele incertitudini, acţiunile şi orice fel de cereri introduse înaintea instanţelor judecătoreşti, pînă la punerea în aplicare a acestor legi, se vor judeca potrivit normelor în vigoare la data introducerii lor şi de către instanţa căreia se găsesc; căile de atac vor fi cele prevăzute de legea sub care au putut fi utilizate.

Perimarea acţiunilor şi a căilor de atac, care se găsesc în nelucrare sau sînt suspendate, va continua să se facă din oficiu şi în termenul prevăzut de legea locală. Am reglementat anumite situaţii care fac ca sa nu se poată determina deocamdată instanţa competenţa a judeca o cerere. În acest caz, la cererea oricăreia din părţi, Înaltă Curte de Casaţie va putea indica instanţa competenţa. Printr'un articol cu dispoziţiuni finale, sînt considerate ca abrogate orice dispoziţiuni de drept pozitiv sau cutumiar, contrarii atît legilor şi regulamentelor extinse, cat şi prezentei legi. În fine, am prevăzut ca data de punere în aplicare a acestor legi ziua de 15 Septemvrie 1943, ziua începerii noului an judecătoresc.

Proiectul, asa cum se prezintă, a fost întocmit cu colaborarea reprezentanţilor magistraturii de aici şi din Ardeal cu a reprezentanţilor barourilor de acolo, cu profesorii universitari dela Facultăţile de drept din Sibiu-Cluj, cu reprezentanţii Consiliului Legislativ şi cu preşedintele Uniunii Notarilor Publici din România.

Punerea în aplicare, în anul cînd numaram un sfert de veac dela întregirea României în hotarele ei îndreptăţite, a decretului pentru extinderea legislaţiei civile şi comerciale a Vechiului Regat în România de peste Carpaţi, reprezintă nu numai o împlinire de drept, dar şi o manifestare istorica de voinţa şi de unitate naţionala. Dacă şi Domnia Voastra impartasiti punctul nostru de vedere, în baza dispoziţiunilor decretelor-legi Nr. 3.052 din 5 Septemvrie şi Nr. 3.072 din 7 Septemvrie 1940, avem onoarea a va supune pentru aprobare şi semnare alăturatul decret-lege pentru extinderea legislaţiei civile şi comerciale a Vechiului Regat în România de peste Carpaţi.

Primiţi, va rog, Domnule Mareşal, asigurarea deosebitei mele consideratiuni.

Ministrul justiţiei,

Ion C. Marinescu