Decizie nr. 84 din 23 februarie 2016

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21, art. 344 alin. (2), art. 346 alin. (1) teza finală şi art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Delta ACM - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.873/215/2015/a1 al Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.109 D/2015.

2.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 şi art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală şi, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 346 alin. (1) şi art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, ca urmare a pronunţării de către Curtea Constituţională a deciziilor nr. 641 din 11 noiembrie 2014 şi nr. 631 din 8 octombrie 2015. Referitor la dispoziţiile art. 21 şi art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, se arată că este firesc ca introducerea în cauză a părţii responsabile civilmente să fie lăsată la latitudinea părţilor, de vreme ce este vorba despre latura civilă a procesului şi că nimic nu o împiedică pe aceasta să participe sau să ceară să fie introdusă în procesul penal de bună voie, în cursul urmăririi penale sau în cursul procedurii de cameră preliminară. Referitor la dispoziţiile art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, conform cărora rechizitoriul se comunică numai inculpatului, se arată că există jurisprudenţă a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 427 din 9 iunie 2015, şi se propune menţinerea acestei jurisprudenţe.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 15 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.873/215/2015/a1, Tribunalul Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21, art. 344 alin. (2), art. 346 alin. (1) teza finală şi art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Delta ACM - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unei încheieri pronunţate de judecătorul de cameră preliminară cu privire la verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că lăsarea la latitudinea părţii interesate a introducerii în cauză a părţii responsabile civilmente, care este parte a procesului penal, conform prevederilor art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală, încalcă dreptul la apărare al acesteia, garantat prin art. 24 din Constituţie. Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2), art. 346 alin. (1) teza finală şi art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, se susţine că acestea nu garantează părţii responsabile civilmente dreptul de a lua cunoştinţă de conţinutul rechizitoriului şi nu oferă acesteia cadrul legal pentru a formula excepţii şi cereri privind legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Cu privire la art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, se susţine că este neconstituţional deoarece conferă doar procurorului şi inculpatului posibilitatea de a formula contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. (3) şi (5) din Codul de procedură penală, cu ignorarea drepturilor fundamentale ale celorlalţi participanţi la procesul penal.

6.Tribunalul Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Codul de procedură penală este neîntemeiată. Se arată că dreptul la apărare şi egalitatea armelor, invocate de autoarea excepţiei, sunt garantate prin dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Codul de procedură penală, potrivit cărora partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă de judecată, inclusiv în cursul urmăririi penale, beneficiind de toate drepturile garantate părţilor în procesul penal, inclusiv dreptul la apărare. Cu privire la dispoziţiile art. 344 alin. (2), art. 346 alin. (1) teza finală şi art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, se arată că acestea sunt neconstituţionale, contravenind prevederilor art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie, precum şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se susţine, în acest sens, că partea responsabilă civilmente nu se bucură de posibilitatea reală de a se apăra şi de a formula contraargumente cu privire la susţinerile părţii adverse, fiind exclusă ab initio din procedura camerei preliminare. Se arată că legiuitorul a restrâns în mod nejustificat posibilitatea părţii responsabile civilmente de a lua cunoştinţă despre excepţiile ridicate din oficiu, de susţinerile parchetului, precum şi de soluţia pronunţată de judecătorul de cameră preliminară, plasând-o întro situaţie dezavantajoasă faţă de procuror şi faţă de celelalte părţi. Mai mult, se susţine că legea trebuie să permită comunicarea către toate părţile procesului penal, inclusiv către partea civilă şi partea responsabilă civilmente, a înscrisurilor care sunt de natură să influenţeze decizia judecătorului, atât în etapa fondului, cât şi în etapa soluţionării contestaţiilor, precum şi posibilitatea tuturor părţilor, inclusiv a părţii responsabile civilmente, de a contesta încheierea de cameră preliminară.

7.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit.d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, prevederile art. 21, art. 344 alin. (2), art. 346 alin. (1) teza finală şi art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea acesteia este, în realitate, nemulţumită de modul în care legiuitorul a înţeles să reglementeze momentul şi procedura introducerii în procesul penal a părţii responsabile civilmente şi comunicarea cu aceasta. De aceea, Curtea reţine ca obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate prevederile art. 21 şi art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

–Art. 21: "(1) Introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente poate avea loc, la cererea părţii îndreptăţite potrivit legii civile, în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1).

(2)Atunci când exercită acţiunea civilă, procurorul este obligat să ceară introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente, în condiţiile alin. (1).

(3)Partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă de judecată, luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenţiei.

(4)Partea responsabilă civilmente are, în ceea ce priveşte acţiunea civilă, toate drepturile pe care legea le prevede pentru inculpat.";

–Art. 344 alin. (2): "Copia certificată a rechizitoriului şi, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deţinere ori, după caz, la adresa unde locuieşte sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură, aducându-i-se totodată la cunoştinţă obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-şi angaja un apărător şi termenul în care, de la data comunicării, poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Termenul este stabilit de către judecătorul de cameră preliminară, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile."

11.Se susţine că textele criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (1) referitoare la universalitate, art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare.

12.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 776 din 18 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 19 februarie 2015 (paragraful 15), Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală şi a reţinut că o copie certificată a rechizitoriului şi, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deţinere ori, după caz, la adresa unde locuieşte sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură. Potrivit aceleiaşi norme, inculpatului i se aduce, totodată, la cunoştinţă obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-şi angaja un apărător şi termenul în care, de la data comunicării, poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Conform art. 329 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea a constatat că rechizitoriul reprezintă actul de sesizare a instanţei de judecată, acesta limitându-se la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, potrivit art. 328 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală. Întrucât prin rechizitoriu se formulează o acuzaţie în materie penală, acesta se comunică persoanei astfel acuzate.

13.Astfel, atât prin Decizia nr. 776 din 18 decembrie 2014 (paragraful 22), cât şi prin Decizia nr. 427 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 11 august 2015 (paragraful 24), instanţa de contencios constituţional a constatat că împrejurarea potrivit căreia numai inculpatului i se comunică o copie certificată a rechizitoriului şi, după caz, traducerea autorizată a acestuia nu echivalează cu afectarea dreptului la un proces echitabil ori cu înfrângerea egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece este firesc ca actul de inculpare să fie comunicat doar persoanei vizate. De altfel, Curtea a reţinut că art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenţie obligă statele să respecte dreptul oricărui acuzat, indiferent că este privat sau nu de libertate, să fie informat în cel mai scurt timp asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa.

14.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor anterior menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

15.În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 din Codul de procedură penală, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 86 alin. (1) din Codul de procedură penală, partea responsabilă civilmente este persoana care are, conform legii civile, obligaţia legală de a repara prejudiciul alături de inculpat, precum şi persoana care are această obligaţie asumată printr-o convenţie valabil încheiată, în măsura stabilirii existenţei unei vinovăţii.

16.Spre deosebire de Codul de procedură penală din 1968, conform căruia partea responsabilă civilmente putea fi introdusă în procesul penal la cerere sau din oficiu, potrivit Codului de procedură penală în vigoare, partea responsabilă civilmente poate fi introdusă în procesul penal doar la cererea părţii îndreptăţite, conform legii civile. Această diferenţă de reglementare este determinată de renunţarea de către legiuitor la reglementarea rolului activ al instanţei de judecată în cuprinsul actualului Cod de procedură penală, care, de altfel, conform art. 25 din acelaşi cod, nu poate soluţiona din oficiu acţiunea civilă, dacă nu este învestită, în acest sens, de partea civilă sau de către procuror, în acele cazuri în care acesta exercită acţiunea civilă.

17.Conform art. 19 din Codul de procedură penală, acţiunea civilă în procesul penal este exercitată de către procuror când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă. Iar potrivit art. 21 alin. (2) din Codul de procedură penală, atunci când exercită acţiunea civilă, procurorul este obligat să ceară introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente, în condiţiile alin. (1) ale aceluiaşi articol.

18.Potrivit principiului disponibilităţii acţiunii civile, dacă persoana vătămată are capacitate deplină de exerciţiu, doar ea poate exercita acţiunea civilă în cadrul procesului penal şi doar ea poate solicita introducerea părţii responsabile civilmente în procesul penal, până la începerea cercetării judecătoreşti. Lipsa introducerii părţii responsabile civilmente în cauză din oficiu, de către instanţa de judecată, este acoperită, însă, de dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Codul de procedură penală, conform cărora "partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă de judecată, luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenţiei". Aşa fiind, în orice moment al procesului penal, până la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă de judecată, partea responsabilă civilmente poate formula cerere de intervenţie în procesul penal, beneficiind, conform art. 21 alin. (4) din Codul de procedură penală, de toate drepturile pe care legea le prevede pentru inculpat şi luând procedura din stadiul în care se află la acel moment.

19.Având în vedere considerentele anterior invocate, Curtea constată că partea responsabilă civilmente beneficiază în procesul penal de toate garanţiile specifice dreptului la apărare, motiv pentru care nu poate fi reţinută încălcarea, prin textul criticat, a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Constituţie. Acesta din urmă conferă oricărei părţi implicate într-un proces, potrivit intereselor sale şi indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea sa fapte sau împrejurări. Acest drept presupune participarea la şedinţele de judecată, folosirea mijloacelor de probă, invocarea excepţiilor prevăzute de legea procesual penală, exercitarea oricăror altor drepturi procesual penale şi posibilitatea de a beneficia de serviciile unui apărător.

20.Aşa fiind, partea responsabilă civilmente beneficiază de toate garanţiile procesuale necesare realizării intereselor sale procesuale, neputând fi reţinută crearea prin textele criticate a unei situaţii defavorabile acesteia în raport cu ceilalţi participanţi la procesul penal. În acest sens, este de menţionat că părţile din procesul penal se află, din punctul de vedere al intereselor procesuale, în situaţii juridice diferite, motiv pentru care este justificată reglementarea în privinţa acestora, de către legiuitor, a unui regim juridic diferit, sub aspectul rolului pe care acestea îl au în diferite etape ale procesului penal. În acest context, Curtea reţine că partea responsabilă civilmente are interesul înlăturării condiţiilor care ar atrage răspunderea sa civilă, drept pentru care poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă de judecată. Or, interesele procesuale ale inculpatului şi ale părţii civile sunt cu totul altele, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea, prin textele criticate, a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi, întrucât principiul constituţional anterior referit presupune asigurarea unui regim juridic similar unor persoane aflate în situaţii identice, ceea ce nu este cazul în prezentul dosar.

21.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare, prin textele criticate, a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Constituţie, acestea prevăd că cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea, motiv pentru care Curtea constată că nu sunt aplicabile în prezenta cauză.

22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit.d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Delta ACM - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.873/215/2015/a1 al Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 21 şi art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa din data de 23 februarie 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop