Decizie nr. 427 din 9 iunie 2015

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2) şi (4), art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1) şi art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Magda Keresztes şi Gyula Keresztes în Dosarul nr. 8.437/320/2014 al Judecătoriei Târgu Mureş şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.165 D/2014.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.200 D/2014 şi nr. 1.251 D/2014, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală şi, respectiv, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţii ridicate de Marian Blembea şi, respectiv, Evelin Banev Nikolov în dosarele nr. 2.348/89/2014/a3 şi nr. 21.391/3/2014/a3 ale Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi, respectiv, ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală.

4.La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5.Curtea, având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.200 D/2014 şi nr. 1.251 D/2014 la Dosarul nr. 1.165 D/2014. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.200 D/2014 şi nr. 1.251 D/2014 la Dosarul nr. 1.165 D/2014, care este primul înregistrat.

6.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2) şi art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală şi de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală şi a dispoziţiilor art. 345 alin. (1) şi art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă "fără participarea procurorului şi a inculpatului".

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

7.Prin încheierile din 4 noiembrie 2014, 10 noiembrie 2014 şi 28 octombrie 2014, pronunţate în dosarele nr. 8.437/320/2014, nr. 2.348/89/2014/a3 şi nr. 21.391/3/2014/a3, Judecătoria Târgu Mureş, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 344 alin. (2) şi (4), art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1) şi art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Magda Keresztes şi Gyula Keresztes, Marian Blembea şi, respectiv, Evelin Banev Nikolov în cauze având ca obiect stabilirea vinovăţiei inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt calificat şi tăinuire, prevăzute la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) lit. b) şi la art. 270 alin. (1) din Codul penal, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, prevăzută la art. 290 alin. (1) din Codul penal şi, respectiv, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formele prevăzute la art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

8.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că procedura prevăzută la art. 345 alin. (1) şi art. 344 alin. (2) şi (4) din Codul de procedură penală este lipsită de efectivitate şi contradictorialitate în privinţa părţii civile şi a părţii responsabile civilmente, întrucât judecătorul se pronunţă numai cu privire la cererile şi excepţiile ridicate de inculpat, în timp ce participanţii la procesul penal anterior arătaţi nu au acces la acest act de justiţie. Se susţine că prevederile art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală discriminează partea civilă şi partea responsabilă civilmente în raport cu inculpatul, de vreme ce doar acestuia din urmă îi este comunicat rechizitoriul şi, după caz, traducerea autorizată a acestuia, pentru a putea formula excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Se observă, totodată, că procedura în faţa camerei preliminare, aşa cum este reglementată prin art. 344 alin. (2) şi (4), art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1) şi art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, are un rol decisiv în ceea ce priveşte evoluţia şi soluţionarea procesului penal, motiv pentru care aceasta trebuie să asigure egalitatea de arme, care presupune ca fiecare participant la procesul penal să îşi poată prezenta punctul de vedere în faţa instanţei penale în condiţii care să nu îl dezavantajeze în raport cu ceilalţi participanţi.

9.Judecătoria Târgu Mureş şi Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarele nr. 1.165 D/2014 şi nr. 1.200 D/2014, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere finalitatea urmărită de legiuitor prin introducerea textelor criticate. Se arată că procedura de cameră preliminară nu presupune o judecată propriu-zisă, în cadrul ei nefiind pusă în discuţie temeinicia probelor, ci doar legalitatea administrării acestora, şi nefiind dispusă completarea urmăririi penale, în sensul administrării de probe în scopul confirmării în integralitate a stării de fapt indicate în plângere. Se observă că acestea sunt de competenţa instanţei care soluţionează fondul cauzei, şi nu a judecătorului de cameră preliminară. Se susţine, de asemenea, că faptul că rechizitoriul se comunică doar inculpatului, conform art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală, nu afectează restul participanţilor la procesul penal şi nu îi pune pe aceştia într-o situaţie procesuală inferioară faţă de inculpat. Se arată că, potrivit vechii reglementări, actul de sesizare a instanţei era comunicat doar inculpaţilor aflaţi în stare de deţinere, ca modalitate de asigurare a exercitării dreptului la apărare. Se mai observă că textele criticate nu prejudiciază în niciun fel drepturile inculpatului, în faza procesuală a camerei preliminare, întrucât acesta are acces la dosar atât personal, cât şi prin apărător, putând lua cunoştinţă în orice moment de actele şi lucrările din cuprinsul său. Se susţine că nu este necesară o corespondenţă excesivă cu inculpatul în etapa procesuală anterior referită şi că o astfel de corespondenţă ar duce la tergiversarea cauzei.

10.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1.251 D/2014, opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Se arată că dispoziţiile art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală nu asigură echilibrul necesar între acuzare şi apărare. Se arată că, potrivit prevederilor art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală, procurorul ia cunoştinţă de cererile şi excepţiile formulate de inculpat şi poate formula răspuns scris la acestea, însă acest răspuns nu este comunicat inculpatului, iar, la rândul său, instanţa poate invoca din oficiu excepţii, care vor fi comunicate procurorului, dar nu şi inculpatului. Se susţine că aceste aspecte contravin normelor constituţionale şi celor europene invocate de autorul excepţiei. Instanţa arată, totodată, că, dincolo de aspectele invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, procedura de cameră preliminară se desfăşoară exclusiv între procuror şi inculpat, prin intermediul judecătorului de cameră preliminară, cu ignorarea totală a persoanei vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente, ceea ce constituie "viciul fundamental" al reglementării acesteia.

11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

12.Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă, întrucât, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea prevederilor art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1) şi art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală.

13.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 344 alin. (2) şi (4), art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1) şi art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

–Art. 344 alin. (2) şi (4): "(2) Copia certificată a rechizitoriului şi, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deţinere ori, după caz, la adresa unde locuieşte sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură, aducându-i-se totodată la cunoştinţă obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-şi angaja un apărător şi termenul în care, de la data comunicării, poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Termenul este stabilit de către judecătorul de cameră preliminară, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile. [...]

(4)La expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) şi (3), judecătorul de cameră preliminară comunică cererile şi excepţiile formulate de către inculpat ori excepţiile ridicate din oficiu parchetului, care poate răspunde în scris, în termen de 10 zile de la comunicare.";

–Art. 345 alin. (1): "Dacă s-au formulat cereri şi excepţii ori a ridicat din oficiu excepţii, judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra acestora, prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a inculpatului, la expirarea termenului prevăzut la art. 344 alin. (4).";

–Art. 346 alin. (1): "Judecătorul de cameră preliminară hotărăşte prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a inculpatului. Încheierea se comunică de îndată procurorului şi inculpatului.";

–Art. 347 alin. (1): "(1) În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii prevăzute la art. 346 alin. (1), procurorul şi inculpatul pot face contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5)."

16.Se susţine că textele criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 cu privire la accesul liber la justiţie şi art. 24 referitor la dreptul la apărare, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

17.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii prevederilor art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 776 din 18 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 19 februarie 2015 şi Decizia nr. 780 din 18 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 13 februarie 2015, prin care a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate invocată.

18.Astfel, prin Decizia nr. 776 din 18 decembrie 2014, paragraful 15, Curtea a reţinut că, potrivit textului criticat, copia certificată a rechizitoriului şi, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deţinere ori, după caz, la adresa unde locuieşte sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură. Potrivit aceleiaşi norme, inculpatului i se aduce, totodată, la cunoştinţă obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-şi angaja un apărător şi termenul în care, de la data comunicării, poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Conform art. 329 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea a constatat că rechizitoriul reprezintă actul de sesizare a instanţei de judecată, acesta limitându-se la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, potrivit art. 328 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală. Întrucât prin rechizitoriu se formulează o acuzaţie în materie penală, acesta se comunică persoanei astfel acuzate.

19.Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că, din perspectiva exigenţelor dreptului la un proces echitabil, este suficient să li se asigure părţilor posibilitatea participării în această etapă procesuală, judecătorul putând decide asupra finalizării procedurii în camera preliminară şi fără participarea părţilor atât timp cât acestea au fost legal citate. Curtea a mai reţinut că, potrivit art. 32 din Codul de procedură penală, pe lângă inculpat, partea civilă şi partea responsabilă civilmente sunt părţi în procesul penal. În ceea ce priveşte partea responsabilă civilmente, Curtea a constatat că, deşi nu se identifică, din reglementarea obligaţiilor care îi incumbă părţii responsabile civilmente reiese că aceasta împreună cu inculpatul formează un grup procesual obligat la repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune. Astfel, partea responsabilă civilmente are interesul înlăturării condiţiilor care ar atrage răspunderea sa civilă.

20.Mai mult decât atât, Curtea a reţinut că, potrivit art. 85 alin. (1) şi art. 87 alin. (1) din Codul de procedură penală, atât partea civilă, cât şi partea responsabilă civilmente se bucură de drepturile prevăzute la art. 81 din acelaşi cod, dintre care Curtea reţine dreptul acestora de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii, de a formula orice alte cereri ce ţin de soluţionarea laturii penale a cauzei şi de a consulta dosarul, în condiţiile legii.

21.Din această perspectivă, Curtea a apreciat că părţii civile şi celei civilmente responsabile nu le este străin interesul pentru soluţionarea laturii penale a procesului, în condiţiile în care de stabilirea existenţei faptei penale şi a vinovăţiei inculpatului judecat în cauză depinde şi soluţionarea laturii civile a procesului. Mai mult, cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut că partea civilă, partea civilmente responsabilă şi inculpatul au aceeaşi calitate, de părţi, şi, prin urmare, se află în aceeaşi situaţie.

22.Curtea a observat, de asemenea, ca fiind stabilit deja faptul că prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale trebuie respectate de legiuitor şi atunci când reglementează în domeniul procedurilor penale care nu ţin de rezolvarea cauzei pe fond, inclusiv în ceea ce priveşte procedura camerei preliminare. Astfel, Curtea a apreciat că, din perspectiva principiului contradictorialităţii, atât părţii civile, cât şi părţii civilmente responsabile trebuie să li se ofere aceleaşi drepturi ca şi inculpatului.

23.Având în vedere cele anterior arătate, Curtea constată că, odată citate, partea civilă şi partea responsabilă civilmente iau cunoştinţă despre desfăşurarea procedurii în faţa judecătorului de cameră preliminară şi au dreptul să consulte toate documentele existente în dosarul cauzei, inclusiv rechizitoriul, fiindu-le asigurate, în acest fel, toate drepturile şi garanţiile procesuale pe care dreptul la un proces echitabil le presupune în faza procesuală analizată.

24.Aşa fiind, prin Decizia nr. 776 din 18 decembrie 2014, Curtea a constatat că împrejurarea potrivit căreia numai inculpatului i se comunică o copie certificată a rechizitoriului şi, după caz, traducerea autorizată a acestuia nu echivalează cu afectarea dreptului la un proces echitabil ori cu înfrângerea egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece este firesc ca actul de inculpare să fie comunicat doar persoanei vizate. De altfel, Curtea a reţinut că art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenţie obligă statele să respecte dreptul oricărui acuzat, indiferent că este privat sau nu de libertate, să fie informat în cel mai scurt timp asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa.

25.Având în vedere aceste raţiuni, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2) din Codul de procedură penală.

26.Prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, reţinând că acestea reglementează contestaţia cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor în procedura camerei preliminare, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute de art. 346 alin. (3) şi (5) din acelaşi cod. Curtea a constatat că dispoziţiile criticate nu impietează asupra drepturilor procesuale ale procurorului şi inculpatului, motiv pentru care excepţia apare ca fiind neîntemeiată.

27.Curtea reţine că, prin aceeaşi Decizie nr. 641 din 11 noiembrie 2014, mai sus referită, a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală, precum şi faptul că soluţia legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) şi în art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă "fără participarea procurorului şi a inculpatului", este neconstituţională.

28.Potrivit prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". Întrucât încheierile de sesizare a Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate au fost pronunţate pe datele de 4 noiembrie 2014, 10 noiembrie 2014 şi 28 octombrie 2014, iar constatarea neconstituţionalităţii textului criticat a intervenit, prin pronunţarea şi publicarea Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014, după datele încheierilor anterior referite, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1) şi art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală să fie respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea Decizia nr. 531 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2014).

29.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Magda Keresztes şi Gyula Keresztes în Dosarul nr. 8.437/320/2014 al Judecătoriei Târgu Mureş şi constată că dispoziţiile art. 344 alin. (2) şi art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

2.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Magda Keresztes, Gyula Keresztes, Marian Blembea şi Evelin Banev Nikolov în dosarele nr. 8.437/320/2014, nr. 2.348/89/2014/a3 şi nr. 21.391/3/2014/a3 ale Judecătoriei Târgu Mureş, Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi, respectiv, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi a dispoziţiilor art. 345 alin. (1) şi art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă "fără participarea procurorului şi a inculpatului", excepţie ridicată de Magda Keresztes, Gyula Keresztes şi Marian Blembea în dosarele nr. 8.437/320/2014 şi nr. 2.348/89/2014/a3 ale Judecătoriei Târgu Mureş şi Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureş, Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 iunie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop