Decizie nr. 946 din 30 octombrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Constantin Racu, Ramona Dospinescu, Bogdan Ghiţulescu, Cristian Talpău şi Nicuşor Daniel Constantinescu în Dosarul nr. 6.019/36/2006 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că textele de lege supuse controlului de constituţionalitate au mai fost examinate de Curtea Constituţională, aceasta reţinând constituţionalitatea lor prin Decizia nr. 182 din 2 martie 2006.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 6.019/36/2006, Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Constantin Racu, Ramona Dospinescu, Bogdan Ghiţulescu, Cristian Talpău şi Nicuşor Daniel Constantinescu, într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect anularea unei rezoluţii emise de un procuror din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţia legală potrivit căreia actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede o altă procedură decât cea a contenciosului administrativ este neconstituţională în măsura în care este interpretată în sensul că această procedură alternativă se poate desfăşura şi în faţa unui alt "organ de stat", altul decât o instanţă de judecată. În speţă, autorii au în vedere imposibilitatea contestării în faţa unei instanţe judecătoreşti, în condiţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, a anumitor rezoluţii emise de procuror, care pot fi contestate doar în faţa procurorului ierarhic superior, fiind astfel sustrase de la controlul judecătoresc.

Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Arată că textul de lege criticat nu sustrage în mod absolut controlului judecătoresc actele administrative la care se referă autorii excepţiei. În acest sens, precizează că, deşi plângerea împotriva măsurilor luate şi actelor efectuate de procuror este reglementată de dispoziţiile art. 275-278 din Codul de procedură penală, care permit ca eventualele măsuri eronate luate de procuror să fie îndreptate de procurorul ierarhic superior celui care a emis actul atacat, totuşi, după emiterea rechizitoriului, instanţa procedează la judecarea în fond a cauzei, ocazie cu care verifică în mod obligatoriu şi legalitatea şi temeinicia actelor de urmărire penală efectuate de procuror sau în baza dispoziţiilor acestuia.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. Apreciază că nu sunt nesocotite dispoziţiile din Legea fundamentală la care îşi raportează criticile autorii excepţiei. În susţinerea acestui punct de vedere invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 182 din 2 martie 2006.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 5 alin. (2) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care au următorul cuprins:

–Art. 5 alin. (2) şi (3): "(2) Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

(3)Actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării de asediu sau al celei de urgenţă, cele care privesc apărarea şi securitatea naţională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum şi pentru înlăturarea consecinţelor calamităţilor naturale, epidemiilor şi epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de putere."

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 21 care garantează dreptul de acces liber la justiţie, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative pe calea contenciosului administrativ.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea observă că, în cauza în soluţionarea căreia autorii excepţiei au invocat neconstituţionalitatea prevederilor art. 5 alin. (2) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, este vorba despre controlul actelor efectuate de procuror în cursul urmăririi penale. Curtea reţine că aceste acte pot fi contestate, în primă fază, în faţa procurorului ierarhic superior celui care a întocmit actul, dar legalitatea şi temeinicia lor vor fi verificate, ulterior, şi de instanţa învestită prin rechizitoriu cu soluţionarea cauzei.

Curtea constată că autorii excepţiei deduc neconstituţionalitatea art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 dintr-o interpretare extensivă a textului, vizând situaţia ipotetică în care procedura judiciară alternativă nu s-ar desfăşura în faţa unei instanţe judecătoreşti, ci a unui "alt organ de stat", în speţă, procurorul ierarhic superior. Or, din prevederile art. 5 alin. (2) nu se poate trage o asemenea concluzie, textul de lege criticat fiind o concretizare a dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

De altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prin prisma unor critici asemănătoare. Astfel, prin Decizia nr. 182 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 26 aprilie 2006, Curtea Constituţională a constatat, printre altele, că "Textul de lege criticat nu sustrage în mod absolut controlului judecătoresc actele administrative la care se referă, întrucât în mod evident actele administrative respective sunt supuse prin prevederile de lege criticate unei alte proceduri judiciare, deci controlul lor judecătoresc se realizează potrivit altei proceduri stabilite prin lege organică".

Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că nu sunt nesocotite nici dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie, "deoarece acesta se limitează numai la reglementarea constituţională a garantării controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ, de la care fac excepţie în mod absolut numai două categorii de acte, cele de comandament cu caracter militar şi cele care privesc raporturile cu Parlamentul, care prin natura lor nu sunt supuse sub nici o formă controlului judecătoresc".

De asemenea, cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 52 din Constituţie, Curtea a constatat că "acest text se referă la îndreptăţirea persoanei vătămate, în general, de a se adresa justiţiei atât pe calea contenciosului administrativ, cât şi pe cea a «recursului paralel». Alin. (2) al art. 52 precizează că atât condiţiile, cât şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică, dispoziţie care trebuie corelată şi cu partea finală a textului criticat din Legea nr. 554/2004".

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (3), Curtea observă că autorii acesteia nu au formulat nicio critică şi nici nu au făcut referire la vreun text din Legea fundamentală pe care acestea l-ar nesocoti. De aceea, excepţia este inadmisibilă, întrucât dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 stabilesc că sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Constantin Racu, Ramona Dospinescu, Bogdan Ghiţulescu, Cristian Talpău şi Nicuşor Daniel Constantinescu în Dosarul nr. 6.019/36/2006 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.

II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 octombrie 2007.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu