Ordin nr. 398 din 21 aprilie 1999

Ministrul finanţelor,

având în vedere dispoziţiile referitoare la măsuri asiguratorii şi la contestaţia la executare silită, cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările şi completările ulterioare, în baza prevederilor art. 109 din ordonanţa mai sus menţionată şi ale art. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 447/1997 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor, cu modificările ulterioare,

emite următorul ordin:

Articolul 1

Se aprobă Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 53/1997, referitoare la măsuri asiguratorii şi la contestaţia la executare silită, anexa la prezentul ordin.

Articolul 2

Direcţia generală de colectare a veniturilor statului şi de aplicare a executării silite, Direcţia generală a trezoreriei, Direcţia Generală a Vamilor şi unităţile sale teritoriale, direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti şi unităţile subordonate vor lua măsuri pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Articolul 3

Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul finanţelor,

Decebal Traian Remes

Anexa 1

NORME METODOLOGICE

pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la măsuri asiguratorii şi la contestaţia la executare silită

a)Măsuri asiguratorii

1.Referitor la art. 16

1.1.Măsurile asiguratorii dispuse de instanţa judecătorească sau de un alt organ jurisdicţional sunt modalităţi de asigurare a realizării creanţelor pentru care creditorul nu deţine un titlu executoriu.

1.2.Pentru creanţele bugetare care urmează a fi stabilite de către instanţele judecătoreşti cererea pentru înfiinţarea măsurilor asiguratorii se introduce o dată cu acţiunea împotriva plătitorului la instanţa în a carei raza acesta îşi are domiciliul sau sediul, iar în cazul în care dosarul cauzei se soluţionează de o alta instanţa, aceasta devine competenţa să soluţioneze şi cererea de înfiinţare a măsurilor asiguratorii.

1.3.În cazul în care organele de verificare constata, cu ocazia exercitării controlului, înainte de întocmirea procesului-verbal prin care se constata şi se individualizează obligaţii bugetare, ca exista pericolul ca plătitorul sa înstrăineze bunurile ori sa sustragă veniturile sau bunurile de la executarea silită vor sesiza compartimentele de specialitate din cadrul organului fiscal din care fac parte, punând la dispoziţie acestora documentele şi informaţiile necesare pentru solicitarea infiintarii de către instanţa competenţa a măsurilor asiguratorii.

1.4.Instanţa se va pronunţa asupra cererii de înfiinţare a măsurilor asiguratorii printr-o încheiere. Încheierea de încuviinţare a măsurilor asiguratorii este executorie, urmând ca organul de executare sa procedeze de îndată la indisponibilizarea veniturilor şi a bunurilor urmaribile ale plătitorului.

Când cererea de înfiinţare a măsurilor asiguratorii se respinge, organul de executare, precum şi persoanele care, potrivit legii, răspund solidar cu plătitorul pot introduce apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Încheierea de încuviinţare a măsurilor asiguratorii poate fi atacată cu apel de către plătitor sau de către o altă persoană interesată în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia. Recursul împotriva încheierilor instanţei prin care au fost dispuse sau încuviinţate măsurile asiguratorii nu suspenda executarea acestora.

Încheierea de încuviinţare fiind executorie se transmite organelor de executare, de îndată şi din oficiu, de către instanţa care a încuviinţat sau a dispus măsurile asiguratorii.

2.Referitor la art. 17

2.1.La primirea dispoziţiei instanţei organele de executare sunt obligate sa procedeze de îndată la identificarea bunurilor mobile şi imobile, precum şi a oricăror venituri ale plătitorului şi la indisponibilizarea acestora în limita valorii necesare pentru realizarea creanţei bugetare.

Înfiinţarea popririi asigurătoare, a sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile sau a ipotecii asigurătoare asupra bunurilor imobile se face de către organele de executare, potrivit dispoziţiilor privind executarea silită a creanţelor bugetare. Actele încheiate vor fi înaintate instanţei.

2.2.O copie certificată de pe încheierea instanţei sau de pe dispoziţia organului competent care a dispus luarea măsurilor asiguratorii va fi transmisă şi terţului poprit sau băncii.

Sumele de bani datorate cu orice titlu debitorului de către o terta persoana sunt indisponibilizate în limitele prevăzute de lege, în mâinile terţului poprit, de la data primirii adresei de înfiinţare a popririi de către acesta.

Pentru deţinătorii de conturi bancare, în măsura în care este necesar pentru asigurarea realizării creanţei bugetare, sumele în lei şi/sau în valută existente în contul plătitorului sunt indisponibilizate. Din momentul indisponibilizarii şi până la judecarea cauzei banca nu va face nici o plata care ar diminua suma supusă indisponibilizarii, cu excepţia sumelor necesare pentru plata drepturilor salariale.

3.Referitor la art. 18

3.1.Sumele în lei ridicate ca efect al măsurilor asiguratorii se consemnează la unităţile abilitate pe numele plătitorului, la dispoziţia organului care a încuviinţat sau a dispus măsurile asiguratorii, căruia i se va preda documentul de depunere în termen de 3 zile de la data depunerii.

3.2.Organul de executare care a aplicat sechestrul asigurator constata operaţiunile efectuate printr-un proces verbal, din care va lasă câte un exemplar custodelui şi plătitorului, un exemplar îl va retine, iar alt exemplar va fi depus la instanţa.

Bunurile în privinta cărora sunt necesare măsuri spre a împiedica înstrăinarea sau sustragerea vor fi sechestrate asigurator cu punere de sigilii.

b)Contestaţia la executare silită

4.Referitor la art. 76

4.1.Debitorul, creditorii care participa la executare ori care şi-au depus titlurile în vederea distribuirii sumelor realizate prin executare silită, terţul poprit, procurorul, persoanele care deţin în coproprietate sau în devălmăşie cu debitorul bunurile supuse executării silite sau care pretind ca au un drept de proprietate sau un alt drept real asupra acestor bunuri, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie la executare silită.

4.2.Contestaţia la executare poate fi facuta:

a)împotriva executării silite în întregime;

b)împotriva oricărei modalităţi de executare silită: poprire, executare silită prin decontare bancară, executare silită asupra bunurilor mobile sau asupra bunurilor imobile;

c)împotriva fiecărui act de executare;

d)împotriva refuzului organului de executare de a îndeplini un act de executare silită.

4.3.În cazul în care titlul executoriu în temeiul căruia a fost începută executarea silită nu este o hotărâre a instanţei ori a colegiilor sau secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi şi dacă nu exista o procedură prin care contestarea acestuia să poată fi facuta la o instanţa judecătorească, persoanele prevăzute la pct. 4.1 pot face contestaţie la executare şi împotriva titlului executoriu.

Contestaţia împotriva titlului executoriu poate fi facuta cu privire la titlurile executorii emise de organele de executare, şi anume:

a)procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, aprobat de conducătorul organului de executare;

b)procesul-verbal de stabilire a cuantumului majorărilor de întârziere, dobânzilor, penalitatilor sau a altor sume acordate prin titlul executoriu, aprobat de conducătorul organului de executare;

c)titlul executoriu întocmit de organele de executare, pe baza avizului de urmărire ori a evidentei pe plătitori, pentru obligaţiile bugetare constituite de debitor şi neachitate la scadenta;

d)procesul-verbal, aprobat de conducătorul organului de executare, privind sumele datorate de adjudecatarul care nu depune imediat preţul bunului mobil valorificat;

e)procesul-verbal de licitaţie, în cazul în care cumpărătorului, persoana fizica, i s-a încuviinţat plata preţului bunului imobil în rate.

5.Referitor la art. 77

5.1.Persoanele prevăzute la pct. 4.1 pot formula contestaţia la executare în termen de 15 zile de la data la care, din comunicarea somaţiei ori din alte instiintari primite cu ocazia efectuării executării silite sau în orice alt mod, a luat cunoştinţa de executarea ori de actul de executare pe care îl contesta, de refuzul organului de executare de a efectua un act de executare, precum şi de eliberarea sau de distribuirea sumelor realizate prin executare silită, al căror cuantum sau mod de distribuire îl contesta.

5.2.Persoanele care pretind ca au un drept de proprietate asupra bunului urmărit pot introduce contestaţia la executare în termen de cel mult 15 zile de la data valorificării acestuia.

6.Referitor la art. 78

6.1.În cazul în care contestatorul formulează cerere de suspendare a executării silite, organele de executare vor cere instanţei obligarea acestuia la depunerea unei cauţiuni care să asigure realizarea creanţelor bugetare pentru care a fost începută executarea silită, precum şi a celor reprezentând cheltuieli de executare.