Decizie nr. 552 din 17 decembrie 2013

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Sindicatul Poliţiştilor "Lege şi Onoare" Mureş din Târgu Mureş, în numele membrului de sindicat Nicoleta Silvia Buta, în Dosarul nr. 3.896/102/2011 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 509D/2013 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 ca inadmisibilă şi ca neîntemeiată pe cea a prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi precizând că Legea nr. 146/1997 a fost abrogată expres şi integral prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 3.896/102/2011, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Sindicatul Poliţiştilor "Lege şi Onoare" Mureş din Târgu Mureş, în numele membrului de sindicat Nicoleta Silvia Buta, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs introdus împotriva sentinţei prin care Curtea de Apel Mureş a dispus anularea ca netimbrată a cererii formulate de acesta, fără a intră în analiza fondului cauzei.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, mai întâi, că, din interpretarea textelor de lege criticate, instanţa de judecată a apreciat că, pentru soluţionarea unui conflict individual de muncă intervenit între funcţionarii publici cu statut special şi instituţia publică angajatoare, aceştia sunt obligaţi la plata unei taxe judiciare de timbru, tocmai datorită naturii juridice speciale a raporturilor de muncă. Instanţa de judecată a ajuns la concluzia că sunt exonerate de la plata taxei judiciare de timbru doar acele persoane care au calitatea de angajat cu contract individual de muncă, nu şi cele care au calitatea de funcţionari publici. Autorul excepţiei susţine că, în lumina prevederilor Legii dialogului social nr. 62/2011 care definesc noţiunile de "conflict de muncă", "conflict individual de muncă" şi "conflicte în legătură cu plata unor despăgubiri", textele de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care, din interpretarea lor coroborată, s-ar desprinde ideea că, pentru soluţionarea unui conflict individual sau colectiv de muncă, funcţionarii publici sunt obligaţi la plata unei taxe judiciare de timbru. Arată că se încalcă principiul egalităţii în faţa legii, întrucât se deschide calea unei discriminări evidente între funcţionarii publici şi personalul contractual în ce priveşte soluţionarea în fond a litigiilor de muncă (conflictele de drepturi) ivite la nivelul instituţiilor publice. În acest sens, precizează că, înainte de modificarea Legii nr. 188/1999 prin Legea nr. 251/2006, procedura de soluţionare a acestor litigii de muncă era unică atât pentru funcţionarii publici, cât şi pentru personalul contractual, fără discriminare de tratament juridic în ceea ce priveşte soluţionarea în fond a acestor litigii de muncă. Critică textele de lege supuse controlului de constituţionalitate pentru ambiguitatea lor şi pentru că deschid calea unor interpretări arbitrare, generând o "barieră procedurală" care conduce inevitabil la discriminarea funcţionarului public în raport cu personalul contractual, prin obligativitatea timbrării acţiunii, cu taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, raportat la cuantumul despăgubirilor solicitate. De asemenea, funcţionarul public este privat de beneficiul celerităţii soluţionării litigiului, întrucât la instanţele de contencios administrativ termenele sunt de 30 de zile sau mai lungi, comparativ cu cele care soluţionează litigiile de muncă, unde termenele de judecată nu depăşesc 15 zile. Tot astfel, arată că, în contenciosul administrativ, sarcina probei revine reclamantului funcţionar public, în contrast cu regula din litigiile de muncă de drept comun potrivit căreia sarcina probei revine angajatorului. Totodată, susţine că inegalitatea de tratament a funcţionarilor publici rezultă din faptul că hotărârile asupra fondului cauzei pronunţate de instanţele de contencios administrativ nu sunt definitive şi executorii şi, pe cale de consecinţă, nu pot fi învestite cu formulă executorie, pe când hotărârile judecătoreşti pronunţate în primă instanţă în cazul litigiilor de muncă de drept comun sunt definitive şi executorii şi se poate proceda la executarea acestora. În fine, precizează că şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat prin Decizia nr. 5.149 din 9 septembrie 2004 şi Decizia nr. 1.792 din 27 martie 2007 în sensul existenţei unei inegalităţi de tratament la care au fost supuşi funcţionarii publici şi că, mai mult, litigiile având ca obiect drepturi personale de natură patrimonială ale funcţionarului public ar fi chiar de competenţa instanţei specializate pe litigii de muncă, iar nu de competenţa instanţelor de contencios administrativ.

Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că nu sunt nesocotite prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru a fi vorba de discriminare, situaţiile în discuţie trebuie să fie identice sau asemănătoare (comparabile). Or, în speţă se invocă discriminarea funcţionarilor publici raportat la personalul contractual. Sub acest aspect, Curtea Constituţională a reţinut că principiul egalităţii nu presupune uniformitate, ci, dimpotrivă, situaţii obiectiv diferite justifică şi chiar impun instituirea unui tratament juridic diferenţiat. Consideră că dispoziţiile criticate nu contravin nici prevederilor art. 21 din Legea fundamentală, deoarece accesul liber la justiţie nu înseamnă gratuitate. De asemenea, în opinia sa, nu sunt încălcate nici celelalte dispoziţii din Constituţie invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că nu pot fi reţinute criticile formulate de autorul excepţiei, invocând în acest sens deciziile prin care Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra unor critici similare (deciziile nr. 170 din 27 februarie 2007, nr. 23 din 15 ianuarie 2008, nr. 1.325 din 13 octombrie 2009 şi 328 din 25 iunie 2013). În ce priveşte susţinerea potrivit căreia textele de lege supuse controlului sunt neconstituţionale în măsura în care, din interpretarea lor coroborată, s-ar desprinde ideea că, pentru soluţionarea unui conflict individual sau colectiv de muncă, funcţionarii publici sunt obligaţi la plata unei taxe judiciare de timbru, observă că, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, care, la data sesizării Curţii Constituţionale, aveau următorul cuprins: "Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la:

a)încheierea, executarea şi încetarea contractului individual de muncă, orice drepturi ce decurg din raporturi de muncă, stabilirea impozitului pe salarii, drepturile decurgând din executarea contractelor colective de muncă şi cele privind soluţionarea conflictelor colective de muncă, precum şi executarea hotărârilor pronunţate în aceste litigii;".

Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr. 146/1997 a fost abrogată expres prin dispoziţiile art. 58 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013.

În acest context legislativ, Curtea va proceda la verificarea admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate din perspectiva prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".

Aceste dispoziţii legale trebuie aplicate în conformitate cu cele statuate de instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, şi anume că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare.

Astfel, având în vedere că, prin încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale din 13 iunie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a amânat pronunţarea cu privire la excepţia netimbrării cererii de recurs pentru 17 iunie 2013, prilej cu care a apreciat că aceasta este întemeiată şi a anulat recursul ca netimbrat, Curtea Constituţională se va pronunţa asupra textului de lege cuprins în Legea nr. 146/1997 care, deşi în prezent abrogată, a constituit temeiul respingerii acţiunii autorului excepţiei. Aceasta, deoarece însuşi obiectul recursului îl constituia anularea sentinţei prin care a fost respinsă ca netimbrată acţiunea introductivă de instanţă.

De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, modificat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, care au următoarea redactare: "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate încalcă următoarele dispoziţii din Legea fundamentală: art. 16 - "Egalitatea în drepturi", art. 21 - "Accesul liber la justiţie", art. 41 - "Munca şi protecţia socială a muncii", art. 52 - "Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică" şi art. 126 - "Instanţele judecătoreşti". Invocă, de asemenea, şi prevederile art. 14 - "Interzicerea discriminării" din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textelor de lege ce formează obiect al excepţiei de faţă, prin prisma unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Astfel, prin Decizia nr. 328 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 2 august 2013, Curtea s-a pronunţat asupra unei excepţii de neconstituţionalitate ridicată într-o cauză similară celei de faţă, în care autorii excepţiei erau, la fel ca în prezentul dosar, membri ai Sindicatului Poliţiştilor "Lege şi Onoare" Mureş din Târgu Mureş.

Cu acel prilej, a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, reţinând, pe de o parte, în acord cu jurisprudenţa sa anterioară (Decizia nr. 773 din 1 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, sau prin Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 5 martie 2001), că instituirea de către legiuitor a unor scutiri de taxe de timbru pentru anumite categorii de cereri nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului constituţional al egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie.

Pe de altă parte, Curtea a observat că în acea cauză, similară celei de faţă, principala critică de neconstituţionalitate viza lipsa din cuprinsul Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a enumerării cauzelor referitoare la raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici printre cele pentru care legiuitorul a prevăzut scutirea de la plata taxelor de timbru şi timbru judiciar. Curtea a constatat că, din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, complinirea omisiunilor legislative excedând competenţei sale. Aceasta, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, revenind legiuitorului sarcina să aprecieze dacă este oportună introducerea unei prevederi legale exprese care să reglementeze scutirea de la plata taxei judiciare de timbru a acţiunilor formulate în legătură cu raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici.

Totodată, Curtea a observat că prin critica de neconstituţionalitate formulată a fost semnalată, la fel ca în cauza de faţă, existenţa unor soluţii contradictorii pronunţate de diversele instanţe, care, sesizate cu soluţionarea unor litigii privitoare la drepturile ce decurg din raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, au interpretat diferit textele de lege existente în materie, unele dintre acestea apreciind că astfel de acţiuni sunt scutite de taxa judiciară de timbru, iar altele considerând, dimpotrivă, că reclamanţii, funcţionari publici, au obligaţia de a plăti taxă judiciară de timbru. Curtea Constituţională a constatat că aceasta nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare a legii, care nu intră în sfera de competenţă a instanţei de contencios constituţional.

De altfel, ulterior pronunţării deciziei menţionate, Legea nr. 146/1997 a fost integral abrogată, materia taxelor judiciare de timbru fiind reglementată printr-un nou act normativ, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, care, la art. 29 alin. (4) prevede că "Acţiunile şi cererile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici şi ale funcţionarilor publici cu statut special sunt asimilate, sub aspectul taxei judiciare de timbru, conflictelor de muncă".

În ce priveşte dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, Curtea observă că şi acestea au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, excepţia fiind respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 23 din 15 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 6 februarie 2008, sau prin Decizia nr. 170 din 27 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 19 aprilie 2007.

Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că Legea nr. 188/1999 transpune în planul legii organice prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Curtea a statuat, totodată, că art. 109 din lege nu cuprinde prevederi contrare principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, întrucât, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală, statutul funcţionarilor publici se stabileşte prin lege organică, iar voinţa legiuitorului cu privire la acesta se regăseşte în cuprinsul Legii nr. 188/1999. Curtea a mai reţinut că textul legal criticat, stabilind instanţa competentă să soluţioneze litigiile având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, dispune chiar în sensul asigurării accesului liber la justiţie, şi nu al blocării acestui drept, la fel cum şi art. 52 din Constituţie este pe deplin reflectat şi aplicat prin prevederile textului de lege criticat.

Prin Decizia nr. 328 din 25 iunie 2013, mai sus amintită, Curtea a analizat critica formulată prin raportare la prevederile art. 16 din Constituţie, prin prisma faptului că soluţionarea litigiilor care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa unei instanţe de contencios administrativ, mai exact a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului. Curtea a reţinut că statutul special al funcţionarilor publici, care conferă acestora anumite avantaje şi garanţii faţă de personalul contractual, cum ar fi, de exemplu, stabilitatea în funcţie, justifică un tratament juridic diferit în ce priveşte instanţa competentă să soluţioneze litigiile ivite în legătură cu raporturile de serviciu ale acestora.

Neintervenind elemente noi, considerentele şi soluţia pronunţate cu acel prilej îşi menţin valabilitatea şi în ce priveşte cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Sindicatul Poliţiştilor "Lege şi Onoare" Mureş din Târgu Mureş, în numele membrului de sindicat Nicoleta Silvia Buta, în Dosarul nr. 3.896/102/2011 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 decembrie 2013.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu