Decizie nr. 856 din 10 decembrie 2015

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi art. 25 alin. (3) şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Mircea Ioan Moloţ în Dosarul nr. 1.125/97/2015 al Tribunalului Alba - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi de insolvenţă şi care formează obiectul Dosarului nr. 982D/2015 al Curţii Constituţionale.

2.La apelul nominal răspunde partea Agenţia Naţională de Integritate, prin directorul general al Direcţiei generale juridice, Ioana Lazăr, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Susţine că prevederile art. 15 din Legea nr. 393/2004 nu încalcă principiul neretroactivităţii legii, deoarece o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior. De asemenea, arată că prevederile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, prin trimiterea la reglementările aplicabile unei anumite funcţii publice, sunt clare şi previzibile în ceea ce priveşte sancţiunile aplicabile în cazul încălcării regimului juridic al incompatibilităţilor. Astfel, interpretând prevederile art. 15 din Legea nr. 393/2004 prin coroborare cu art. 25 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, rezultă că încălcarea regimului incompatibilităţilor de către primari constituie temei pentru încetarea mandatelor acestora, fiind astfel asigurată integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 418 din 3 iulie 2014. Precizează că dispoziţiile art. 23 din Constituţie nu au incidenţă în cauză şi că, în realitate, susţinerile autorului excepţiei nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, ci aspecte a căror soluţionare este de competenţa instanţei judecătoreşti. Depune note scrise.

4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care precizează că prevederile de lege criticate se circumscriu scopului legal de asigurare a integrităţii şi imparţialităţii în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5.Prin Încheierea nr. 345/CAF/2015 din 6 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.125/97/2015, Tribunalul Alba - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi de insolvenţă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi art. 25 alin. (3) şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Mircea Ioan Moloţ într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unui act administrativ (ordinul prefectului de constatare a încetării mandatului de preşedinte al consiliului judeţean, ca urmare a încălcării regimului incompatibilităţilor).

6.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 15 din Legea nr. 393/2004 sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică situaţiilor juridice existente anterior datei de 7 aprilie 2009, data intrării în vigoare a Legii nr. 58/2009 pentru modificarea art. 15 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. Astfel, dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 393/2004, modificată prin Legea nr. 58/2009, sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică şi stărilor de incompatibilitate ale căror efecte juridice s-au epuizat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 58/2009.

7.În acelaşi timp, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 au o redactare ambiguă, generând interpretări diferite, ceea ce contravine principiului securităţii raporturilor juridice, prin prisma încălcării regulilor privind claritatea, precizia şi coerenţa normelor juridice. Astfel, în ceea ce priveşte natura juridică a încetării de drept a mandatului preşedintelui consiliului judeţean sunt posibile două interpretări: fie starea de incompatibilitate este considerată o abatere disciplinară, fie starea de incompatibilitate nu poate fi calificată juridic drept o abatere disciplinară. În măsura în care starea de incompatibilitate reprezintă o abatere disciplinară, atunci sunt aplicabile dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, care prevăd un termen de prescripţie de 6 luni, respectiv de 3 ani de aplicare a sancţiunii disciplinare. În cealaltă interpretare, în măsura în care starea de incompatibilitate nu este o abatere disciplinară, atunci nu sunt aplicabile nici dispoziţiile referitoare la prescripţie cuprinse în art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 şi, prin urmare, sancţiunea este imprescriptibilă, ceea ce contravine "principiului securităţii raporturilor juridice, ca valenţă a dreptului la siguranţă prevăzut de art. 23 alin. (1) din Constituţie".

8.Tribunalul Alba - Secţia de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă apreciază că prevederile art. 15 din Legea nr. 393/2004, ale art. 25 alin. (3) şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 nu încalcă dispoziţiile Legii fundamentale.

9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de partea Agenţia Naţională de Integritate, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 15 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, modificate prin Legea nr. 58/2009 pentru modificarea art. 15 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 7 aprilie 2009, precum şi ale art. 25 alin. (3) şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010. Din examinarea criticilor de neconstituţionalitate formulate în privinţa dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 393/2004, Curtea constată că, în realitate, acestea se referă la art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004, astfel încât aceste prevederi de lege urmează a fi reţinute ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate.

Prevederile art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 au următorul cuprins: "Calitatea de primar şi, respectiv, de preşedinte al consiliului judeţean încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în următoarele cazuri: [...]

b)incompatibilitate;".

Prevederile art. 25 alin. (3) şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 au următorul cuprins:

–Art. 25 alin. (3): "Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcţie ori, după caz, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective.";

–Art. 26 alin. (3): "Prin derogare de la dispoziţiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancţiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale. În cazul în care cauza de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenţiei, sancţiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, dacă legea nu dispune altfel."

13.În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, iar dispoziţiile art. 25 alin. (3) şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 contravin prevederilor art. 23 alin. (1) din Constituţie privind libertatea individuală.

14.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004, Curtea reţine că, prin aceste norme, legiuitorul a instituit unul dintre cazurile în care încetează, înainte de expirarea mandatului, calitatea de primar şi preşedinte al consiliului judeţean, şi anume în caz de incompatibilitate. Curtea reţine că incompatibilităţile specifice funcţiilor de primar şi de preşedinte al consiliului judeţean sunt stabilite de prevederile art. 87 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003.

15.Sub acest aspect, Curtea constată că prevederile de lege criticate care îşi găsesc aplicarea de la momentul intrării lor în vigoare nu aduc atingere sub niciun aspect principiului potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile. În acest sens, Curtea reiterează, în acord cu jurisprudenţa sa constantă, că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior, pentru că în acest caz legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, de exemplu, deciziile nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, sau nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004).

16.Distinct de acestea, în prezenta cauză, Curtea observă că, în realitate, critica autorului excepţiei se referă la modalitatea de aplicare a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 faţă de situaţia sa de fapt, ceea ce nu reprezintă însă o veritabilă problemă de constituţionalitate. Astfel, având în vedere prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, conform cărora "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, [...]", Curtea reţine că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, şi nu modul de interpretare şi aplicare a normelor legale la speţa dedusă judecăţii, care este de competenţa instanţelor judecătoreşti şi nu intra în sfera contenciosului constituţional. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 urmează a fi respinsă că inadmisibilă.

17.Totodată, examinând excepţia de neconstituţionalitate a art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, Curtea observă că prevederile de lege criticate, instituind reguli referitoare la aplicarea sancţiunii disciplinare în cazul constatării stării de incompatibilitate, nu au legătură cu soluţionarea cauzei, deoarece obiectul acesteia îl constituie acţiunea în contencios administrativ prin care autorul excepţiei a solicitat anularea ordinului prefectului privind constatarea încetării de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului de preşedinte al consiliului judeţean, ca urmare a încălcării regimului juridic al incompatibilităţilor.

18.Pe cale de consecinţă, întrucât condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei, instituită de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nu este îndeplinită, Curtea, având în vedere prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, urmează să respingă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010.

19.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 25 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, Curtea reţine că prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate stabilesc sancţiunile aplicabile în cazul constatării stării de incompatibilitate sau de conflict de interese. Astfel, fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcţie ori, după caz, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective. Norma legală criticată reprezintă, aşadar, o normă de trimitere, stabilind că sancţionarea incompatibilităţii ori conflictului de interese intervine potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective. Sub acest aspect, coroborând dispoziţiile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 cu cele ale art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004, rezultă cu claritate că, în cazul constatării stării de incompatibilitate, mandatul de primar sau preşedinte al consiliului judeţean încetează înainte de termen. În aceste condiţii, Curtea constată că prevederile de lege criticate nu prezintă deficienţe de precizie sau claritate de natură a vicia constituţionalitatea acestora.

20.De altfel, Curtea observă că Legea nr. 393/2004 nu instituie reguli privind răspunderea disciplinară a primarului/ preşedintelui consiliului judeţean, stabilind prin art. 55 că aleşii locali răspund, în condiţiile legii, administrativ, civil sau penal, după caz, pentru faptele săvârşite în exercitarea atribuţiilor ce le revin. Astfel, sancţiunea încetării mandatului de primar/ preşedinte al consiliului judeţean înainte de termen ca urmare a constatării stării de incompatibilitate reprezintă o sancţiune specifică acestor funcţii, distinctă de cele aplicabile în cazul stabilirii vreunei forme de răspundere disciplinară în cazul altor funcţii, demnităţi sau activităţi desfăşurate.

21.În fine, Curtea reţine că invocarea dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Constituţie referitoare la libertatea individuală nu are nicio relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Mircea Ioan Moloţ în Dosarul nr. 1.125/97/2015 al Tribunalului Alba - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi de insolvenţă.

II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti şi constată că prevederile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Alba - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi de insolvenţă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 decembrie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Popescu