Decizie nr. 603 din 20 mai 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 13 al Legii nr. 400/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea şi completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991, republicată, excepţie ridicată de Primăria Comunei Mărişel, judeţul Bistriţa-Năsăud, în Dosarul nr. 1.380/334/2007 al Judecătoriei Vatra Dornei.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 13 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 20 mai 2008.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.380/334/2007, Judecătoria Vatra Dornei a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 13 al Legii nr. 400/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea şi completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991, republicată, excepţie ridicată de Primăria Comunei Mărişel, judeţul Bistriţa-Năsăud.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin art. 44 alin. (2) şi (3) din Constituţie, cu susţinerea că "prin diminuarea a 1/2 părţi a proprietăţii comunei noastre, care este proprietară tabulară, ne găsim în faţa unei exproprieri care nu-şi justifică utilitatea publică".

Judecătoria Vatra Dornei consideră că prevederile de lege sunt constituţionale, faţă de faptul că, "în raport de actuala împărţire administrativ-teritorială, soluţia echitabilă pentru evitarea riscului iminent de a reînvia stări politice şi economice existente în urmă cu 300 de ani este aceea de a se împărţi în cote egale aceste păduri, în favoarea comunelor din Ardeal şi a celor Bucovinene."

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază excepţia ca neîntemeiată, invocând principiile statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 173/2002 referitoare la constituţionalitatea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2001, cu privire la proprietatea comună în forma "indiviziunii forţate şi perpetue". În acest sens, arată că, în concepţia legiuitorului, reconstituirea dreptului de proprietate în cazul suprafeţelor forestiere aflate la data dobândirii lor de către stat în proprietatea comună a formelor asociative prevăzute de lege nu poate fi concepută decât în cadrul acelor forme, iar dreptul de proprietate urmează să aibă configurarea, prerogativele şi, în general, regimul juridic avut în epoca respectivă.

În ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 44 alin. (3) din Legea fundamentală, arată că, în speţă, nu poate fi vorba de o expropriere, întrucât prevederile de lege criticate reglementează modalitatea de retrocedare a pădurilor comunale ce provin din păduri grănicereşti.

Şi, în fine, arată că aspectele criticate de autorul excepţiei nu vizează o problemă de constituţionalitate, ci o problemă de aplicare a legii.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional, arătând că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (Decizia nr. 41/2003), dispoziţiile privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii, potrivit art. 44 din Constituţie, se aplică numai după reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. I pct. 13 al Legii nr. 400/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea şi completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991, republicată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002.

Textul criticat are următoarea redactare: "La articolul I, după punctul 39 se introduce punctul 39^1 cu următorul cuprins:

«39^1. După alineatul (2^3) al articolului 26 se introduce alineatul (2^4) cu următorul cuprins:

(2^4)Retrocedarea pădurilor comunale ce provin din păduri grănicereşti se va realiza în cote egale către formele asociative ale foştilor grăniceri şi comunelor, pe raza unităţilor administrativ-teritoriale pe care sunt situate pădurile respective.»"

Textul constituţional invocat ca fiind încălcat este cel al art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

Examinând excepţia, Curtea reţine că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Prevederile de lege criticate dispun că retrocedarea pădurilor comunale ce provin din păduri grănicereşti se va realiza în cote egale, atât pentru formele asociative ale foştilor grăniceri, cât şi pentru comunele pe raza cărora sunt situate pădurile respective.

Curtea constată că aceste prevederi contravin art. 44 alin. (3) din Constituţie, întrucât reglementează o transmitere gratuită a unui drept de proprietate din patrimoniul comunelor în patrimoniul formelor asociative ale foştilor grăniceri, drept care potrivit susţinerii autorului excepţiei este intabulat pe numele acestuia încă de la înfiinţarea cărţii funciare. Această transmitere nu are în vedere o cauză de utilitate publică şi nicio dreaptă şi prealabilă despăgubire.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, a statuat că o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor de drept intern şi să respecte o proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat.

Pe de altă parte, Curtea îşi menţine jurisprudenţa sa (Decizia nr. 173 din 12 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002), prin care a statuat că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere foştilor proprietari, în cadrul formelor asociative prevăzute de lege, se face în considerarea formelor de exploatare anterioare trecerii terenurilor în proprietatea statului. Aceasta nu înseamnă însă că legiuitorul poate interveni în cazul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, împroprietărind formele asociative ale foştilor grăniceri din terenurile proprietate privată care au aparţinut exclusiv comunelor, având în vedere că în domeniul legilor fondului funciar reconstituirea se face, de regulă, pe vechile amplasamente.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Primăria Comunei Mărişel, judeţul Bistriţa-Năsăud, în Dosarul nr. 1.380/334/2007 al Judecătoriei Vatra Dornei şi constată că prevederile art. I pct. 13 al Legii nr. 400/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea şi completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991, republicată, sunt neconstituţionale.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 mai 2008.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof.univ.dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu