Decizie nr. 134 din 5 februarie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1073 şi 1077 din Codul civil, excepţie ridicată de Valentina-Petruţa Bogdan, Ionel Bogdan şi Eugen-Florin Bogdan în Dosarul nr. 727/192/2008 al Judecătoriei Bolintin-Vale.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepţiei, avocatul Valeriu Cristian Mardale. Este prezentă şi partea Robert-Sorinel Oancia, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Avocatul autorilor excepţiei arată că părţile renunţă la invocarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Partea prezentă arată că este de acord cu această solicitare.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii părţilor prezente, arătând că, potrivit art. 55 din Legea nr. 47/1992, Curtea legal sesizată procedează la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului. Pe fond, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 727/192/2008, Judecătoria Bolintin-Vale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1073 şi art. 1077 din Codul civil, excepţie ridicată de Valentina-Petruţa Bogdan, Ionel Bogdan şi Eugen-Florin Bogdan.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 44 din Constituţie. În acest sens, arată că, "în cauza «Popovici contra României», Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, în lipsa acordului de voinţă al părţilor, complinirea consimţământului unuia dintre contractanţi printr-o hotărâre judecătorească este contrară atât principiului libertăţii actelor juridice civile, cât şi exigenţelor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale".

Judecătoria Bolintin-Vale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile art. 1073 din Codul civil stabilesc regula de principiu privind efectul general al obligaţiilor, acela de a da creditorului dreptul de a obţine de la debitor îndeplinirea exactă a prestaţiei la care s-a obligat sau de a cere despăgubiri în caz de neexecutare. Se asigură astfel valorificarea dreptului de proprietate privată, prevederile criticate nefiind contrare dispoziţiilor constituţionale şi din actele internaţionale invocate. Totodată, arată că art. 1077 din Codul civil are ca finalitate determinarea debitorului de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui contract, sub sancţiunea suportării cheltuielilor pe care le implică executarea sa. Astfel, prin executarea silită a unei obligaţii de a face se asigură realizarea drepturilor legale ale creditorului.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 1073 şi art. 1077 din Codul civil sunt constituţionale. În acest sens, arată că asemenea reglementări creează condiţiile indispensabile valorificării proprietăţii private, dând expresie principiului garantării dreptului de proprietate privată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

În ceea ce priveşte cererea autorului excepţiei de neconstituţionalitate de renunţare la judecarea acesteia, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, o asemenea renunţare este inadmisibilă. Astfel, prin Decizia nr. 161 din 19 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 30 noiembrie 1999, Curtea a statuat că, în materie de jurisdicţie constituţională, "nu îşi poate găsi aplicarea principiul disponibilităţii, întrucât acesta este propriu procesului civil, iar nu unei proceduri de drept public, cum este aceea a soluţionării obiecţiei de neconstituţionalitate". Aceste considerente îşi găsesc aplicabilitatea şi în cauza care face obiectul prezentei decizii.

În plus, potrivit art. 55 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Curtea Constituţională, legal sesizată, procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului [...] ".

Aşadar, renunţarea autorilor excepţiei de neconstitu ţionalitate la soluţionarea acesteia nu împiedică realizarea în continuare a controlului de constituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1073 şi 1077 din Codul civil, având următorul conţinut:

–Art. 1073: "Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare.";

–Art. 1077: "Nefiind îndeplinită obligaţia de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului."

Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 şi a dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, relative la dreptul de proprietate privată.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 44 referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private.

Astfel, prin deciziile nr. 1.309 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008, şi nr. 59 din 2 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 1 martie 2006, Curtea a reţinut că art. 1.073 din Codul civil stabileşte regula de principiu privind efectul general al obligaţiilor, şi anume dreptul creditorului de a urmări şi de a obţine de la debitor îndeplinirea exactă a prestaţiei la care s-a obligat sau de a cere despăgubiri în caz de neexecutare. Or, finalitatea acestui din urmă text din Codul civil constă, aşa cum a statuat Curtea Constituţională, în realizarea drepturilor legale ale creditorului, prin determinarea debitorului de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui contract încheiat între părţi, sub sancţiunea suportării unor despăgubiri.

În ceea ce priveşte art. 1077 din Codul civil, Curtea a reţinut că finalitatea acestuia constă în determinarea debitorului de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui contract încheiat între părţi, sub sancţiunea suportării cheltuielilor pe care le implică executarea sa. Prin exercitarea acestei constrângeri cu caracter pecuniar se urmăreşte contracararea manoperelor abuzive, care ar duce la întârzierea îndeplinirii obligaţiilor asumate de debitor, în vederea asigurării celerităţii, ca exigenţă a executării obligaţiilor civile. Astfel, prin executarea silită a unei obligaţii de a face se asigură realizarea drepturilor legale ale creditorului, dând expresie principiului garantării dreptului de proprietate privată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1073 şi art. 1077 din Codul civil, excepţie ridicată de Valentina-Petruţa Bogdan, Ionel Bogdan şi Eugen-Florin Bogdan în Dosarul nr. 727/192/2008 al Judecătoriei Bolintin-Vale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie 2009.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu