Decizie nr. 33 din 19 ianuarie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 218-225 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Laurenţiu Cristea în Dosarul nr. 609/CA/2005 al Tribunalului Prahova - Secţia comercială şi de contencios administrativ II.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. Se apreciază că modalitatea în care au fost reglementate textele criticate este o opţiune a legiuitorului, iar nu o problemă de constituţionalitate. Totodată, se arată că dispoziţiile art. 225 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de constituţionalitate exercitat de Curte şi s-a statuat că sunt constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 609/CA/2005, Tribunalul Prahova - Secţia comercială şi de contencios administrativ II a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 218-225 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Laurenţiu Cristea într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate de acesta împotriva ordinului de serviciu emis de unitatea la care este încadrat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, cu referire la dispoziţiile art. 218-225 din Codul de procedură civilă, autorul acesteia susţine că, "prin necomunicarea interogatoriului [persoanei căreia urmează să i se administreze această dovadă] şi amânarea cauzei pentru a-i da posibilitatea să citească întrebările şi să pregătească răspunsurile, i se încalcă dreptul la apărare prevăzut în Constituţie, rezultând deci că s-au avut în vedere dispoziţiile art. 24 din Constituţie".

Tribunalul Prahova - Secţia comercială şi de contencios administrativ II consideră, în esenţă, că împrejurarea luării la cunoştinţă de către partea interogată a întrebărilor din interogatoriu în faţa instanţei, cu ocazia administrării acestei probe, nu încalcă dreptul său la apărare, partea păstrându-şi dreptul de dispoziţie în privinţa răspunsului.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece luarea la cunoştinţă a întrebărilor din interogatoriu în faţa instanţei de judecată, cu ocazia administrării probei, nu încalcă dreptul la apărare. Totodată, în opinia Guvernului modul de aplicare a dispoziţiilor criticate nu constituie temei pentru admiterea unei excepţii de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale, întrucât "dispoziţiile procedurale privind administrarea probei cu interogatoriu reprezintă expresia aplicării dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, îl constituie art. 218-225 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

–Art. 218: "Se va putea încuviinţa chemarea la interogator când este privitor la fapte personale, care, fiind în legătură cu pricina, pot duce la dezlegarea ei.";

–Art. 219: "Cel chemat va fi întrebat de către preşedinte asupra fiecărui fapt în parte.

Cu încuviinţarea preşedintelui, fiecare dintre judecători, procurorul, precum şi partea potrivnică pot pune de-a dreptul întrebări celui chemat la interogator.

Partea nu are voie să citească un răspuns scris de mai înainte. Ea se poate folosi însă de însemnări, cu încuviinţarea preşedintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri.

Dacă partea declară că pentru a răspunde trebuie să cerceteze înscrisuri, se va putea soroci un nou termen pentru interogator.";

–Art. 220: "Reprezentantul legal poate fi chemat personal la interogatoriu pentru actele încheiate şi faptele săvârşite de el în această calitate.";

–Art. 221: "Răspunsurile la interogator vor fi trecute pe aceeaşi foaie cu întrebările. Interogatoriul va fi semnat pe fiecare pagină de preşedinte, grefier, de cel care l-a propus, precum şi de partea care a răspuns după ce a luat cunoştinţă de cuprins. Tot astfel vor fi semnate adăugirile, ştersăturile sau schimbările aduse, sub pedeapsă de a nu fi ţinute în seamă.

Dacă părţile nu voiesc sau nu pot să semneze, se va face arătare în josul interogatoriului.";

–Art. 222: "Statul şi celelalte persoane juridice de drept public, precum şi persoanele juridice de drept privat, vor răspunde în scris la interogatoriul ce li se va comunică.

Se exceptează societăţile comerciale de persoane, ai căror asociaţi cu drept de reprezentare vor fi citaţi personal la interogator.";

–Art. 223: "Partea care are domiciliul în străinătate va putea fi interogată prin cel care o reprezintă în judecată.

În acest caz, interogatoriul va fi comunicat în scris mandatarului, care va depune răspunsul părţii dat în cuprinsul unei procuri speciale şi autentice. Dacă mandatarul este avocat, procura specială certificată de acesta este îndestulătoare.";

–Art. 224: "Instanţa poate încuviinţa luarea interogatoriului la locuinţă, dacă partea este împiedicată de a veni în faţa instanţei.";

–Art. 225: "Dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogator sau nu se înfăţişează, instanţa poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părţii potrivnice."

Critica de neconstituţionalitate constă, în esenţă, în susţinerea că dispoziţiile art. 218-225 din Codul de procedură civilă încalcă dreptul la apărare prevăzut de art. 24 din Constituţie prin aceea că nu prevăd comunicarea interogatoriului şi amânarea cauzei pentru a da posibilitatea celui chemat la administrarea acestei dovezi să citească întrebările şi să pregătească răspunsurile.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că prevederile art. 220, 222 şi 223 din Codul de procedură civilă nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia, ţinând seama că aceste dispoziţii se referă la alte situaţii decât cele în care se află autorul excepţiei, şi anume la chemarea la interogatoriu a reprezentantului legal, a persoanelor juridice, sau la părţile cu domiciliul în străinătate. În consecinţă, Curtea reţine că, referitor la aceste texte legale, devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia". În conformitate cu prevederile alin. (6) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă în cazul în care este contrară prevederilor alin. (1).

Analizând pe fond excepţia de neconstituţionalitate, cu privire la celelalte texte criticate, Curtea constată că dispoziţiile art. 218, 219, 221, 224 şi 225 din Codul de procedură civilă reglementează condiţiile în care poate fi încuviinţată chemarea la interogatoriu şi procedura de administrare a acestei dovezi, fără ca prin aceasta să se încalce dreptul părţilor de a se apăra ori de a folosi un avocat. Instituirea prin aceste texte a unei modalităţi de administrare a dovezii cu interogatoriu în soluţionarea cauzelor civile este o opţiune a legiuitorului, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". De asemenea, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate nu sunt de natură să încalce dreptul constituţional la apărare. Reglementarea diferită de administrare a probei cu interogatoriu pentru reprezentantul legal, persoanele juridice sau pentru părţile cu domiciliul în străinătate este justificată în mod obiectiv şi raţional prin situaţia diferită în care se află acestea.

Textul art. 225 din Codul de procedură civilă a mai fost supus controlului de constituţionalitate. Prin Decizia nr. 38 din 6 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 13 martie 2002, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate referitoare la mai multe dispoziţii legale, printre care şi art. 225, constatând că nu sunt încălcate prevederile art. 24 din Constituţie privind dreptul la apărare.

Soluţia adoptată în decizia menţionată şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.

Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220, 222 şi 223 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Laurenţiu Cristea în Dosarul nr. 609/CA/2005 al Tribunalului Prahova - Secţia comercială şi de contencios administrativ II.

2.Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 218, 219, 221, 224 şi 225 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta