Decizie nr. 243 din 27 mai 2004

Nicolae Popa - preşedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Baltă - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13, art. 52 alin. (2) şi art. 53 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Filip Panait în Dosarul nr. 7.090/2003 al Judecătoriei Piatra-Neamţ.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că garantarea dreptului la ocrotirea sănătăţii nu înseamnă scutire de la plata asigurărilor medicale. Totodată, consideră că intră în atribuţiile legiuitorului să impună condiţiile în care persoanele asigurate trebuie să plătească contribuţia la asigurările sociale de sănătate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 martie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 7.090/2003, Judecătoria Piatra-Neamţ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13, art. 52 alin. (2) şi art. 53 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Filip Panait într-o cauză având ca obiect obligarea Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Neamţ de a suporta costurile serviciilor medicale complete.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 13, art. 52 alin. (2) şi art. 53 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 sunt contrare prevederilor art. 22 alin. (1), art. 34 alin. (1) şi (2), art. 47 alin. (2) şi art. 56 alin. (1) din Constituţie, republicată, deoarece: viaţa cetăţenilor excluşi de la îngrijiri medicale complete este pusă în pericol; prin modul de acordare a asistenţei medicale se creează discriminare între cetăţeni pe motive economice; excluzând de la îngrijiri medicale categoriile de cetăţeni cele mai sărace, pun în pericol igiena şi sănătatea publică; nu se realizează obligaţia generală a cetăţenilor de a contribui la cheltuielile publice, întrucât nu se încasează sumele datorate fondului de asigurări de sănătate de la toţi cetăţenii.

Judecătoria Piatra-Neamţ apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt în acord cu Legea fundamentală, nici un text al acesteia neprevăzând gratuitatea asistenţei medicale.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că sunt neîntemeiate criticile formulate prin excepţia de neconstituţionalitate, deoarece, potrivit prevederilor art. 34 alin. (3) din Constituţie, republicată, organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii, fiind astfel de competenţa legiuitorului reglementarea condiţiilor de finanţare a asistenţei medicale. Dreptul asiguraţilor la acordarea serviciilor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate este, exceptând situaţiile expres şi limitativ prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002, corelativ obligaţiei de a plăti contribuţia la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, ce se înscrie în cadrul obligaţiei generale a cetăţenilor de a contribui, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice.

Avocatul Poporului arată că din încheierea de sesizare nu rezultă textele constituţionale presupus încălcate de art. 13, art. 52 alin. (2) şi art. 53 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002, motiv pentru care, având în vedere dispoziţiile imperative ale art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, "numai Curtea Constituţională poate decide cadrul constituţional în care urmează să fie examinată excepţia de neconstituţionalitate". De altfel, apreciază că dispoziţiile legale criticate nu contravin nici unui text din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13, art. 52 alin. (2) şi art. 53 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002), cu modificările şi completările ulterioare, având în prezent următorul cuprins:

–Art. 13: "Persoanele care nu fac dovada calităţii de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgenţelor medico-chirurgicale şi al bolilor cu potenţial endemo-epidemic în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin contractul-cadru.";

–Art. 52 alin. (2): "Persoanele juridice sau fizice prevăzute la alin. (1) au obligaţia plăţii contribuţiei de 7% raportat la fondul de salarii realizat.";

–Art. 53 alin. (4): "Persoanele care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei sunt obligate, pentru a obţine calitatea de asigurat, să achite contribuţia legală pe ultimii 3 ani, începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale, calculată la salariul de bază minim brut pe ţară, potrivit normelor elaborate de CNAS şi aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei."

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 22 alin. (1), art. 34, art. 47 alin. (2) şi ale art. 56 alin. (1) din Constituţia României, revizuită şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, având următorul conţinut:

–Art. 22 alin. (1): "Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.";

–Art. 34: "(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.

(2)Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice. [...]";

–Art. 47 alin. (2): "Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.";

–Art. 56 alin. (1): "Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice."

Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

Garantarea dreptului la ocrotirea sănătăţii, prevăzută pentru toate categoriile de persoane la art. 34 alin. (1) din Constituţie, republicată, nu înseamnă gratuitatea serviciilor medicale, respectiv scutirea de la plata contribuţiei la asigurările de sănătate, sistem care trebuie susţinut cu mijloace financiare corespunzătoare. Potrivit prevederilor art. 34 alin. (3) din Constituţie, republicată, organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale de sănătate se stabilesc "potrivit legii". Astfel, intră în atribuţiile exclusive ale autorităţii legiuitoare determinarea categoriilor de persoane care beneficiază de asigurări de sănătate, precum şi a condiţiilor de exercitare a acestui drept.

Curtea constată că reglementarea legală a organizării şi funcţionării sistemului de asigurări sociale de sănătate prevede obligaţia generală a persoanelor asigurate şi a angajatorilor (persoane juridice şi persoane fizice) de a plăti contribuţia, în raport cu veniturile realizate ori cu drepturile salariale achitate, la fondul de asigurări de sănătate, fără a institui privilegii sau discriminări. Sunt prevăzute şi unele excepţii, categorii de persoane aflate în situaţii deosebite, care pot beneficia de asigurare de sănătate fără plata contribuţiei, dar situaţia obiectiv diferită a acestor categorii de persoane justifică tratamentul juridic diferit.

Modul de reglementare a asistenţei medicale şi a asigurărilor de sănătate nu atinge dreptul persoanelor la viaţă, la integritatea corporală sau la sănătatea fizică şi mentală, ci doar stabileşte condiţiile în care persoanele asigurate trebuie să contribuie la plata asistenţei medicale.

Chiar şi în condiţiile neacordării gratuite a asistenţei medicale, art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 prevede, şi pentru persoanele care nu fac dovada calităţii de asigurat, acordarea serviciilor medicale în cadrul unui pachet minimal în cazul urgenţelor medicalo-chirurgicale şi al bolilor cu potenţial endemo-epidemic, ca o măsură de protecţie socială pentru apărarea vieţii persoanelor şi a igienei şi sănătăţii publice.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 şi art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13, art. 52 alin. (2) şi art. 53 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Filip Panait în Dosarul nr. 7.090/2003 al Judecătoriei Piatra-Neamţ.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 mai 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean