Decizia nr. 206 din 8 aprilie 2025

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 494 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepție ridicată de Sindicatul Național Pro Lex, în numele membrului de sindicat Ion Purcaru, în Dosarul nr. 2.457/101/2020 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 819D/2021.2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27 februarie 2025, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul art. 57 și al art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 11 martie 2025 și, ulterior, pentru data de 27 martie 2025, când, constatând că nu sunt prezenți toți judecătorii care au participat la dezbateri, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale art. 58 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 2 aprilie 2025 și apoi, pentru 8 aprilie 2025, dată la care a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

3.Prin Încheierea din 3 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.457/101/2020, Curtea de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 494 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ. Excepția a fost ridicată Sindicatul Național Pro Lex, în numele membrului de sindicat Ion Purcaru, într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului împotriva unei hotărâri judecătorești prin care a fost respinsă cererea de anulare a unei decizii de sancționare a funcționarului public.

4.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale criticate contravin normelor constituționale cuprinse în art. 73 alin. (3) lit. j) care rezervă funcționarilor publici un statut reglementat prin lege organică. Astfel, se arată că modul de constituire, organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, precum și componența, atribuțiile, modul de sesizare și procedura de lucru ale acestora sunt elemente esențiale care au legătură directă cu cariera funcționarilor publici, având în vedere că aceste comisii propun sancțiunile aplicabile funcționarilor publici, de la mustrare scrisă până la retrogradare din funcția publică sau destituire, cea mai gravă sancțiune.

5.În opinia autorului excepției, textul criticat încalcă și dispozițiile art. 1 alin. (4) din Constituție referitoare la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, prin delegarea unei competențe, ce aparține în exclusivitate legiuitorului, către un membru al Guvernului.

6.În susținerea criticilor de neconstituționalitate, se arată că dispozițiile art. 494 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 au preluat integral soluția normativă prevăzută de art. 79 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ale cărui dispoziții legale au fost constatate a fi neconstituționale prin Decizia nr. 737 din 8 octombrie 2020. Considerentele reținute de Curtea Constituțională în decizia precitată justifică constatarea neconstituționalității dispozițiilor art. 494 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 494 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019. Curtea observă că, ulterior sesizării sale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, dispozițiile art. 494 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 au fost abrogate prin art. I pct. 3 subpct. 5 din Legea nr. 153/2021 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2019 pentru completarea art. 61 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 8 iunie 2021.11. Însă, în aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia sunt supuse controlului de constituționalitate dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, urmează să fie supuse controlului de constituționalitate dispozițiile art. 494 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, în redactarea care a produs efecte juridice în prezenta cauză, întrucât comisia de disciplină a fost constituită și și-a desfășurat activitatea potrivit prevederilor art. 494 alin. (9) din Codul administrativ, care au următorul conținut: „Modul de constituire, organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, precum și componența, atribuțiile, modul de sesizare și procedura de lucru ale acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.“12. În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (4) și (5) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat și obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor și în art. 73 alin. (3) lit. j), potrivit cărora statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică.

13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 494 alin. (9) din Codul administrativ preiau identic soluția legislativă stabilită prin dispozițiile art. 79 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici [abrogată potrivit art. 597 alin. (2) lit. b) din Codul administrativ], conform cărora modul de constituire, organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, precum și componența, atribuțiile, modul de sesizare și procedura de lucru a acestora în cazul funcționarilor publici se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Dispozițiile art. 79 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 au format obiectul controlului de constituționalitate, iar prin Decizia nr. 737 din 8 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1189 din 7 decembrie 2020, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a decis că aceste norme legale sunt neconstituționale.

14.În aceste condiții, întrucât prevederile art. 494 alin. (9) din Codul administrativ au un cuprins normativ identic celor deja constatate ca fiind neconstituționale, Curtea urmează să reitereze considerentele care au fundamentat soluția de admitere a excepției de neconstituționalitate, pronunțată prin Decizia nr. 737 din 8 octombrie 2020, precitată, care își găsesc în mod corespunzător aplicabilitatea în prezenta cauză.

15.Astfel, Curtea observă că statutul juridic al funcționarului public se întemeiază pe un regim juridic statutar, reglementat prin norme de natura legii organice, și care este distinct de regimul juridic contractual, al raporturilor de muncă al celorlalți salariați, întemeiat pe contractul individual de muncă și reglementat prin Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011 (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, paragraful 17, Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, paragraful 24, Decizia nr. 803 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 18 ianuarie 2016, paragraful 15, Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, paragraful 17, și Decizia nr. 818 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 10 aprilie 2018, paragraful 13).

16.În temeiul art. 5 lit. y) din Codul administrativ, funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul exercitării prerogativelor de putere publică de către autoritățile și instituțiile publice. De asemenea, activitățile desfășurate de funcționarii publici implică exercitarea prerogativelor de putere publică (a se vedea art. 370 din Codul administrativ). Prin urmare, funcționarul public este subiect al unui raport de serviciu, care ia naștere, se execută și încetează în condiții speciale, reglementate prin Codul administrativ (a se vedea partea VI, titlul II - Statutul funcționarilor publici din Codul administrativ). În consecință, așa cum s-a statuat în Decizia nr. 818 din 7 decembrie 2017, paragraful 14, elementele esențiale referitoare la nașterea, executarea și încetarea raporturilor de serviciu ale unui funcționar public se referă în mod intrinsec la statutul acestuia. Răspunderea disciplinară, odată angajată, afectează executarea raportului de serviciu al funcționarului public, putându-se ajunge chiar la încetarea acestuia prin destituire din funcția publică (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 803 din 24 noiembrie 2015, precitată, paragraful 18).

17.Curtea observă că, potrivit art. 492 alin. (3) din Codul administrativ, sancțiunile disciplinare sunt:

a)mustrarea scrisă;

b)diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă de până la 3 luni;

c)diminuarea drepturilor salariale cu 10-15% pe o perioadă de până la un an de zile;

d)suspendarea dreptului de promovare pe o perioadă de la unu la 3 ani;

e)retrogradarea într-o funcție publică de nivel inferior, pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea corespunzătoare a salariului;

f)destituirea din funcția publică. Potrivit art. 493 alin. (4) din Codul administrativ, sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 492 alin. (3) lit. b)-f) se aplică de conducătorul instituției publice, la propunerea comisiei de disciplină.

18.Curtea reține că, potrivit art. 494 alin. (1) lit. a) și b) și art. 493 alin. (1) din Codul administrativ, pentru analizarea faptelor sesizate ca abateri disciplinare și propunerea sancțiunii disciplinare aplicabile funcționarilor publici, se constituie comisii de disciplină. Verificând normele prin care se reglementează răspunderea disciplinară, cuprinse în capitolul VIII din titlul II din Codul administrativ, Curtea reține că procedura administrativă care se desfășoară în fața comisiilor de disciplină - și care este obligatorie și premergătoare emiterii ordinului sau deciziei de sancționare - este reglementată lacunar, deși sancțiunile disciplinare se aplică la propunerea comisiei de disciplină, pe baza raportului întocmit de aceasta. Astfel, prin efectul textului legal criticat, reguli esențiale în materia efectuării cercetării administrative, de exemplu, normele privind constituirea, organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină, procedura disciplinară, aplicarea și contestarea sancțiunii disciplinare, nu sunt reglementate prin norme de natura legii organice, ci se permite stabilirea acestora prin legislația secundară (a se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 13 noiembrie 2007, în vigoare la data emiterii deciziei de sancționare disciplinară în cauză).

19.În consecință, Curtea constată că prevederile art. 494 alin. (9) din Codul administrativ aduc atingere dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, deoarece permit reglementarea prin hotărâre a Guvernului în domeniul răspunderii disciplinare a funcționarului public, care, odată angajată, afectează executarea raportului de serviciu al acestuia, putându-se ajunge chiar la destituire din funcția publică.

20.În acord cu jurisprudența sa, Curtea subliniază că aspectele esențiale în materia efectuării cercetării administrative, anterior menționate, ar fi trebuit să fie reglementate prin lege organică. În mod similar s-a pronunțat Curtea și prin Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, precitată, paragraful 19, prin care a reținut că, în privința funcționarilor publici cu statut special, procedura disciplinară a cercetării prealabile a faptei și activitatea consiliului de disciplină trebuie reglementate prin lege organică. Tot astfel, prin Decizia nr. 803 din 24 noiembrie 2015, precitată, paragraful 16, a reținut că reguli esențiale în materia efectuării cercetării prealabile, precum: stabilirea compunerii comisiei de disciplină, atribuțiile și activitatea comisiei de disciplină, modul de sesizare și procedura de lucru a comisiei, precum și actele emise ca urmare a parcurgerii procedurii, nu sunt reglementate prin lege organică.

21.De asemenea, Curtea constată că, drept urmare a constatării neconstituționalității textului de lege criticat prin raportare la prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, potrivit considerentelor anterior expuse, acesta aduce atingere și dispozițiilor art. 1 alin. (4) din Constituție referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, prin delegarea reglementării prin act infralegal a unui domeniu referitor la statutul funcționarului public, ce ține de domeniul de reglementare a legislației primare, precum și art. 1 alin. (5) din Constituție în componenta sa referitoare la previzibilitatea și accesibilitatea legii, deoarece funcționarul public vizat se va putea raporta numai la prevederile lacunare, incomplete, ale acesteia.

22.În consecință, întrucât criticile de neconstituționalitate formulate sunt întemeiate, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 494 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 urmează să fie admisă.

23.Distinct, Curtea observă că, în prezent, în conformitate cu dispozițiile art. 494 alin. (8^1) din Codul administrativ, introduse prin art. I pct. 3 subpct. 4 din Legea nr. 153/2021, normele privind modul de constituire, organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, precum și componența, atribuțiile, modul de sesizare și procedura disciplinară sunt prevăzute în anexa nr. 7 la Codul administrativ.

24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Național Pro Lex, în numele membrului de sindicat Ion Purcaru, în Dosarul nr. 2.457/101/2020 al Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 494 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ sunt neconstituționale.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Curții de Apel Craiova - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 8 aprilie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

pentru MARIAN ENACHE,

în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu-Marin