Decizie nr. 466 din 23 septembrie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 165 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Victor Andrei în Dosarul nr. 10.587/99/2013 al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 211D/2014.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât aceasta vizează probleme de aplicare a legii, ceea ce intră în competenţa instanţelor judecătoreşti.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea nr. 52 din 12 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 10.587/99/2013, Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 165 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de reclamantul Victor Andrei în cadrul soluţionării unui litigiu de asigurări sociale.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, art. 20 alin. (2) şi art. 148, deoarece "în practica aplicată de Casele de pensii produc mari discriminări faţă de persoanele care anterior datei de 1 aprilie 2001 au lucrat în acord conform prevederilor art. 8, 9 şi 12 din Legea nr. 57/1974". De asemenea susţine că, prin neaplicarea principiului contributivităţii de către Casele de pensii, se încalcă şi dreptul de proprietate asupra veniturilor din pensii, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 44 din Constituţie şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

6.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că, în situaţia sa, "salariile înscrise în carnetul de muncă nu sunt nici brute şi nici nete, ci sunt doar tarifare, de încadrare conform art. 1 şi art. 11 alin. (2) din Decretul nr. 62/1976. Ar fi fost brute doar în situaţia în care ar fi fost luate din statele de plată salarii. Aşadar, prevederile art. 165 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 nu sunt corelate nici cu prevederile art. 1 din Decretul nr. 389/1972 şi nici cu prevederile art. 2 din Legea nr. 263/2010." Astfel, prevederea criticată referitoare la modul de înscriere a salariilor brute sau nete în carnetele de muncă se poate înlocui cu expresia "în conformitate cu modul de înscriere a acestora în statele de plată salarii". În acest fel s-ar înlătura orice discriminare şi afectare a drepturilor de pensii ale oricărei categorii de salariaţi.

7.Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, "motivat de faptul că deficienţa art. 165 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 este de natură să creeze discriminare în procesul de stabilire a drepturilor de pensie între persoanele care au lucrat în regim de salarizare "în regie de timp" - care au beneficiat de înscrierea în carnetele de muncă a veniturilor reale primite cu titlu de drepturi salariale (salarii brute sau nete) şi persoanele care au lucrat în regim de salarizare "în acord" - pentru care s-a înscris în carnetul de muncă doar salariul tarifar". În plus, odată cu abrogarea dispoziţiilor referitoare la carnetele de muncă, nu mai există posibilitatea corectării menţiunilor din acesta, astfel că s-a ivit un hiat legislativ pentru persoanele care au lucrat în regim de salarizare "în acord", întrucât acestora li s-a înscris doar salariul tarifar - nemenţionat în Legea nr. 263/2010 şi nu mai au posibilitatea practică de a beneficia de înscrierea veniturilor nete sau brute în carnetele de muncă.

8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9.Avocatul Poporului consideră, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Apreciază că, în fapt, autorul excepţiei doreşte modificarea dispoziţiilor de lege criticate în sensul includerii printre beneficiarii acestei dispoziţii şi a persoanelor care au desfăşurat activitatea în regim de salarizare "în acord", fapt ce excedează competenţei Curţii Constituţionale. În continuare invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

10.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11.Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

12.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 165 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut: "La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:

a)salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;

b)salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;

c)salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991."

13.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate şi art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea invocă dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind protecţia proprietăţii, şi ale art. 14 din această Convenţie, privind interzicerea discriminării.

14.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit textului de lege criticat, în vederea stabilirii drepturilor de pensie pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 (data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000), la determinarea punctajelor lunare se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă (salariile brute, până la data de 1 iulie 1977, respectiv salariile nete pentru perioada 1 iulie 1977 - 1 ianuarie 1991). Curtea reţine că, anterior anului 1991, formele de retribuire erau reglementate de Legea nr. 57/1974 a retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii, abrogată prin Legea salarizării nr. 14/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 9 februarie 1991. Astfel, potrivit art. 8 din Legea nr. 57/1974, se puteau aplica, în funcţie de specificul activităţii, "formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie sau după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale". Potrivit art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974, "acordul global" - ca variantă a formei de retribuire în acord sau cu bucata - se putea aplica atunci când o formaţie de lucru, un colectiv sau întregul colectiv al subunităţii încheia cu unitatea un contract cuprinzând angajamente reciproce, în vederea realizării tuturor sarcinilor ce îi revin pentru executarea unor obiecte ori lucrări sau pentru obţinerea unei anumite producţii. Pentru persoanele care au lucrat - înainte de 1991 - în sistemul de salarizare în acord, în carnetul de muncă era menţionată retribuţia tarifară de încadrare, potrivit art. 1 din Decretul nr. 92 din 16 aprilie 1976 privind carnetul de muncă. Începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 1/1977 privind impozitul pe fondul total de retribuire al unităţilor de stat, această retribuţie nu era supusă impozitării, în locul impozitului pe retribuţie plătit de fiecare persoană introducându-se impozitul pe fondul total de retribuire plătit de angajator.

15.Curtea reţine că dispoziţiile art. 165 din Legea nr. 263/2010 au acelaşi conţinut normativ ca prevederile art. 164 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, abrogată prin Legea nr. 263/2010. Asupra dispoziţiilor art. 164 din Legea nr. 19/2000, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 506 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 1 iunie 2009, reţinând că "modul de stabilire a punctajului mediu anual, a valorii punctului de pensie, a condiţiilor de includere a unor perioade în stagiul de cotizare, ca şi a altor condiţii şi criterii de calcul al pensiilor ţin de competenţa şi opţiunea exclusivă a legiuitorului, fiind norme cu caracter tehnic. Astfel, Parlamentul le poate stabili şi modifica în raport cu posibilităţile financiare disponibile ori cu modificările ce se produc în resursele economico-financiare ale societăţii."

16.Referitor la stabilirea bazei de calcul al pensiilor în funcţie de anumite categorii de venituri realizate de salariaţi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007, a reţinut că "verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislaţiei anterioare, s-au încasat sau nu contribuţii la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual şi dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor constituie probleme de fapt şi de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluţionare intră în competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti."

17.Cu privire la categoriile de venituri stabilite pentru determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, prin Decizia nr. 19 din 10 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit următoarele: "În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) şi art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pct. V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale". În considerentele acestei decizii, instanţa supremă a reţinut că "principalul element obiectiv apt să conducă la o justă şi legală stabilire şi reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuţiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea şi reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile şi alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuţia pentru asigurările sociale de stat. Evident, acest mod de interpretare a normelor legale în materie nu va fi de natură să înlăture beneficiul prevederilor art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000, în sensul că se prezumă că s-au plătit aceste contribuţii pentru sporurile care au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă, abordarea prezentată înscriindu-se în orientarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reflectată de celelalte decizii pronunţate în recursurile în interesul legii promovate în această materie, cu referire expresă la Decizia nr. 5 din 20 septembrie 2010 şi Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011."

18.Astfel, prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 22 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - în interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat - a decis următoarele: "Formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi, pentru acestea, s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii."

19.Având în vedere toate acestea, Curtea reţine că textul de lege criticat precizează că, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, şi nu reglementează modalitatea de stabilire a salariilor brute/nete pentru perioada 1977-2001, şi anume categoriile concrete de venituri care se includ în salariul brut/salariul net.

20.Curtea constată că veniturile concrete care se includ în salariul brut/salariul net utilizate în vederea determinării punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, sunt stabilite în anexa nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, având ca titlu "SPORURILE, INDEMNIZAŢIILE ŞI MAJORĂRILE DE RETRIBUŢII TARIFARE care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual". Potrivit "Menţiunii" cuprinse în anexa nr. 15 "Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001: - formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;".

21.Aşadar, inegalităţile pretinse de autorul excepţiei de neconstituţionalitate - constând în excluderea de la veniturile ce sunt luate în calcul la determinarea punctajelor anuale în vederea stabilirii drepturilor de pensie a veniturilor obţinute în forma de retribuire în acord global - provin din prevederile menţiunii din anexa nr. 15 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010(prevederi ce nu pot forma obiect al excepţiei de neconstituţionalitate), iar nu din textul de lege criticat.

22.Pentru toate aceste motive, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate constituie aspecte care ţin de interpretarea şi aplicarea legii şi, prin urmare, acestea intră în competenţa de soluţionare a instanţelor judecătoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale.

23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 165 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Victor Andrei în Dosarul nr. 10.587/99/2013 al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 23 septembrie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean