Decizie nr. 1.105 din 8 septembrie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 46 din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Elisabeta-Rozalia Lukacs în Dosarul nr. 9.700/62/2009 al Tribunalului Braşov - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.887D/2010.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocatul Daniela-Louise Mohanu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulată. Astfel, apreciază că reglementarea criticată contravine art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă. În acest sens, arată că autorul excepţiei tinde la modificarea reglementării supuse controlului de constituţionalitate, aspectele invocate privind totodată şi modalitatea de interpretare şi aplicare a legii, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale şi constituie atributul exclusiv al instanţei de drept comun.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 9.700/62/2009, Tribunalul Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 46 din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Elisabeta-Rozalia Lukacs într-o cauză având ca obiect o contestaţie formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că excluderea societăţilor comerciale integral privatizate din categoria unităţilor deţinătoare, enumerate în art. 21 din Legea nr. 10/2001, conduce la modificarea regimului juridic al măsurilor reparatorii, fără instituirea unui nou termen de depunere a notificărilor care să fi făcut posibilă aplicarea legii civile noi situaţiilor juridice create după intrarea ei în vigoare.

Prin urmare, Legea nr. 247/2005 modifică în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de restituire în termenul legal, cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2).

Totodată, apreciază că, prin modificarea art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, se instituie un regim discriminatoriu între persoanele îndreptăţite ale căror notificări au fost rezolvate în termenul de 60 de zile prevăzut de lege de la depunerea lor, beneficiind astfel de restituirea în natură a imobilelor, şi persoanele îndreptăţite ale căror cereri nu au fost soluţionate cu rea-credinţă de către societăţile deţinătoare în termenul legal şi care sunt astfel dezavantajate prin noul text, care prevede excluderea societăţilor comerciale integral privatizate din categoria unităţilor deţinătoare obligate la restituirea în natură a imobilelor, beneficiind astfel doar de măsuri reparatorii prin echivalent. În final, consideră că, fără nicio justificare legală, textul de lege criticat aplică un tratament discriminatoriu persoanelor juridice de drept public şi persoanelor juridice de drept privat, acestea din urmă fiind, în mod evident, avantajate.

Tribunalul Braşov - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, având în vedere prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001 raportat la art. 21.1 lit. e) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 250/2007. Astfel, arată că excluderea de la soluţionarea notificărilor în modalitatea restituirii în natură vizează doar societăţile comerciale privatizate integral sau cele constituite din iniţiativă privată, care au dobândit astfel de bunuri după privatizare sau, după caz, după înfiinţarea lor, şi nu toate societăţile integral privatizate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. I pct. 46 din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Aceste prevederi modifică art. 20 alin. (1) din cap. III al Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, devenit art. 21 alin. (1) ca urmare a republicării acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005.

Textul de lege are următorul conţinut:

Imobilele - terenuri şi construcţii - preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare.

Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii şi art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia susţine, în esenţă, că Legea nr. 247/2005 modifică în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de restituire în termenul legal, cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), şi că, prin modificarea art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, se instituie un regim discriminatoriu între persoanele îndreptăţite ale căror notificări au fost rezolvate în termenul de 60 de zile prevăzut de lege de la depunerea lor, beneficiind astfel de restituirea în natură a imobilelor, şi persoanele îndreptăţite ale căror cereri nu au fost soluţionate cu rea-credinţă de către societăţile deţinătoare în termenul legal.

Faţă de critica de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată că scopul Legii nr. 10/2001 a fost acela de a institui măsuri reparatorii în interesul proprietarilor ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, nu numai prin restituirea în natură a acestora, atunci când este posibil, ci şi prin stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent, în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei potrivit cărora, datorită modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, textul de lege criticat este retroactiv, Curtea constată că aceste susţineri nu sunt întemeiate. Astfel, prin Decizia nr. 529 din 13 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 2 iulie 2008, Curtea a statuat că o eventuală diferenţă de tratament juridic rezultată în urma modificării legii nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de succesiune în timp a legii, ce se aplică numai pentru viitor. Astfel, ori de câte ori o lege nouă modifică dispoziţiile legale anterioare cu privire la anumite raporturi sociale, toate efectele produse înainte de intrarea ei în vigoare nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări.

Legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de raporturile juridice nou-create. De altfel, a considera întemeiată o atare critică ar însemna să negăm posibilitatea oricărei modificări a legislaţiei în vigoare.

De asemenea, prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că reglementarea criticată nu instituie un tratament juridic diferit pentru anumite categorii de cetăţeni aflate în situaţii identice, ci are în vedere situaţia concretă a bunurilor preluate. Din acest text de lege rezultă doar că legiuitorul a considerat, fără a încălca vreo dispoziţie constituţională, că în prezent se poate reglementa restituirea către foştii proprietari a imobilelor preluate abuziv care sunt deţinute la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, aceste considerente îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

În sfârşit, în subsidiar, Curtea observă că, prin critica sa, autorul excepţiei tinde la modificarea reglementării legale supuse controlului de constituţionalitate, invocând totodată aspecte ce vizează şi modalitatea de interpretare şi aplicare a legii. Or, prerogativa interpretării înţelesului unei norme legale în scopul aplicării acesteia la situaţia de fapt dedusă judecăţii aparţine exclusiv instanţei de judecată. Modalitatea în care se interpretează şi se aplică în cazuri concrete aceste prevederi legale nu intră în sfera de atribuţii a Curţii Constituţionale.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 46 din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Elisabeta-Rozalia Lukacs în Dosarul nr. 9.700/62/2009 al Tribunalului Braşov - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora