Decizie nr. 565 din 25 octombrie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Francisc Dămoc în Dosarul nr. 2.741/AS/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspund avocat Nicolae Ivan, pentru autorul excepţiei, şi consilier juridic Corneliu Frăţilă, pentru Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepţiei arată că dispoziţiile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 creează o discriminare nejustificată între persoanele cu handicap, contravenind astfel prevederilor constituţionale care consacră egalitatea în drepturi şi protecţia persoanelor cu handicap. Pentru aceste motive solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Casei de Pensii a Municipiului Bucureşti solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că toate persoanele care se încadrează în ipoteza textului de lege criticat beneficiază de aceleaşi drepturi. În ceea ce priveşte persoanele care nu se încadrează în această categorie, întrucât au dobândit handicapul ulterior calităţii de asigurat, acestea se bucură şi ele de protecţie din partea legii prin dispoziţiile care reglementează pensia de invaliditate. Reprezentantul Casei de Pensii pune în discuţia Curţii şi legalitatea încheierii de sesizare, arătând că Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal nu a comunicat opinia sa asupra excepţiei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, referindu-se la problema legalităţii încheierii de sesizare, arată că aceasta întruneşte condiţiile prevăzute de lege. În ceea ce priveşte constituţionalitatea dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, arată că persoanele care au dobândit handicapul anterior calităţii de asigurat se află într-o situaţie obiectiv diferită de cea a persoanelor care au dobândit handicapul ulterior şi astfel se justifică aplicarea unui tratament juridic diferenţiat. De altfel, aminteşte că şi aceasta din urmă categorie de persoane se bucură de reglementări favorabile.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 iunie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.741/AS/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Francisc Dămoc cu ocazia soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de respingere a cererii de înscriere la pensie.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale care consacră egalitatea în drepturi şi dreptul persoanelor cu handicap de a se bucura de o protecţie specială din partea statului. În acest sens arată că art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, care condiţionează beneficiul reducerii stagiului de cotizare şi a vârstei standard de pensionare de realizarea stagiului de cotizare în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat, creează, fără vreo justificare de natură obiectivă, o gravă discriminare între persoanele cu handicap preexistent calităţii de asigurat şi cele care au dobândit handicapul după calitatea de asigurat. Astfel, prima categorie de persoane beneficiază de reducerea stagiului de cotizare şi a vârstei standard de pensionare în condiţiile unui stagiu de cotizare incomplet, în timp ce a doua categorie nu beneficiază de nici o facilitate la pensionare. Autorul excepţiei susţine, de asemenea, că textul de lege criticat este contrar şi obligaţiei constituţionale a statului de a acorda o protecţie specială persoanelor cu handicap şi de a asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, care se traduce, în concepţia sa, şi în "posibilitatea egală pentru toate persoanele cu handicap, de a se bucura de protecţia specială prevăzută prin Legea nr. 19/2000, aceea de a se pensiona pentru limită de vârstă cu reducerea stagiului de cotizare şi a vârstei standard de pensionare".

Tribunalul Bucureşti a reţinut că nu există nici o cauză de inadmisibilitate a excepţiei. Încheierea de sesizare nu conţine însă opinia instanţei asupra excepţiei de neconstituţionalitate, iar solicitarea Curţii Constituţionale ca sesizarea să fie completată şi să-i fie astfel comunicată a rămas fără nici un rezultat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.

Guvernul apreciază ca fiind neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000. În acest sens arată că textul de lege supus controlului de constituţionalitate nu încalcă prevederile constituţionale referitoare la protecţia specială a persoanelor cu handicap, întrucât aceste măsuri de protecţie specială fac obiectul reglementării altor acte normative, respectiv al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 519/2002. În ceea ce priveşte dreptul la pensie, arată că stabilirea categoriilor de pensie, a cerinţelor şi a condiţiilor pentru acordarea drepturilor de pensie, inclusiv exceptarea de la îndeplinirea anumitor cerinţe şi condiţii, sunt în competenţa liberă şi exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţie. În lumina acestor concluzii, Guvernul consideră că textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 16 din Constituţie, având în vedere că persoanele cu handicap accentuat care au realizat cel puţin două treimi din stagiul complet de cotizare preexistent calităţii de asigurat se află într-o situaţie diferită, care justifică, în mod obiectiv şi rezonabil, un tratament diferit în raport cu celelalte categorii de persoane care au dobândit deficienţe după încadrarea în muncă.

Avocatul Poporului apreciază că, în absenţa opiniei instanţei de judecată cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată, sesizarea Curţii Constituţionale nu este legală. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate adusă art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, consideră că acest text de lege este constituţional, deoarece se aplică în aceleaşi condiţii pentru toate categoriile de persoane asigurate aflate în aceeaşi situaţie, fără a determina privilegii sau discriminări.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctul lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

În ceea ce priveşte punctul de vedere trimis de Avocatul Poporului, în sensul că lipsa opiniei instanţei de judecată conduce la nelegalitatea sesizării Curţii, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că asupra acestei chestiuni s-a pronunţat prin Decizia nr. 47 din 5 martie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, prin care a statuat că examinarea excepţiei de neconstituţionalitate nu poate fi împiedicată de neîndeplinirea unei obligaţii în sarcina unei autorităţi publice, chiar dacă aceasta este o instanţă judecătorească. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, dispoziţii potrivit cărora: "(1) Persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat, în funcţie de gradul handicapului, beneficiază de reducerea stagiilor de cotizare şi a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3, astfel: [...]

b)cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel puţin două treimi din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap accentuat;".

În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 50 din Constituţie, conform cărora:

–Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";

–Art. 50: "Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că esenţa criticilor aduse prevederilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 are în vedere faptul că beneficiile prevăzute de acest text de lege se acordă numai persoanelor asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat, iar nu şi celor care au dobândit handicapul după calitatea de asigurat. Astfel, se creează, potrivit opiniei autorului excepţiei, o discriminare între cele două categorii de persoane, discriminare care nu îşi găseşte nici o justificare raţională şi obiectivă. În plus, consideră că este neglijată obligaţia pe care o are statul de a asigura o protecţie specială persoanelor cu handicap.

Analizând aceste critici, Curtea constată că prevederile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 nu epuizează nicidecum măsurile luate pe plan legislativ pentru realizarea protecţiei speciale a persoanelor cu handicap. Astfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 519/2002, prevede numeroase măsuri de protecţie în folosul tuturor categoriilor de persoane cu handicap.

Textul de lege supus controlului de constituţionalitate are în vedere doar exercitarea dreptului la pensie al persoanelor cu handicap, iar din cadrul acestei categorii, numai a acelor persoane care au dobândit handicapul înainte de a fi devenit asigurat în sistemul public al asigurărilor sociale, respectiv înainte de a fi încadrate în muncă. Este evident că această categorie de persoane se află într-o situaţie diferită de cea a persoanelor care au dobândit handicapul în timp ce erau încadrate în muncă, fapt ce justifică în mod rezonabil instituirea unui tratament juridic diferenţiat. Astfel, în timp ce persoanele la care se referă art. 47 din Legea nr. 19/2000 au dreptul de a obţine pensie pentru limită de vârstă, cu beneficiul reducerii stagiului de cotizare şi a vârstei de pensionare, persoanele care au dobândit handicapul în timp ce erau încadrate în muncă se bucură de o altă categorie de pensie, anume pensia de invaliditate, prevăzută de art. 53 şi următoarele din aceeaşi lege. Aceasta constituie, de asemenea, o reglementare favorabilă, corespunzătoare situaţiei specifice acestei din urmă categorii de persoane. Potrivit acestor prevederi legale, şi persoanele care au dobândit handicapul în timp ce erau încadrate în muncă se pot înscrie la pensie înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, cu reducerea sau chiar eliminarea perioadei necesare pentru realizarea stagiului de cotizare, în raport cu gradul de invaliditate, ce se stabileşte prin expertiză medicală.

Prin urmare, Curtea constată că textul de lege criticat nu contravine principiului constituţional care consacră egalitatea în drepturi şi care permite instituirea unui tratament juridic diferenţiat, atât timp cât situaţiile de fapt avute în vedere sunt în mod obiectiv diferite. De asemenea, în lumina argumentelor expuse nu pot fi reţinute nici criticile privind încălcarea obligaţiei statului de a proteja persoanele cu handicap.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Francisc Dămoc în Dosarul nr. 2.741/AS/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 octombrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea