Decizia nr. 244 din 23 iunie 2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.958/1/2024, a fost constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 931/108/2024, de Tribunalul Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ în Dosarul nr. 1.608/103/2024 și de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 15.455/3/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; pârâtul din Dosarul nr. 15.455/3/2024 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a depus, în termen legal, prin consilier juridic, un punct de vedere asupra chestiunii de drept.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 14 noiembrie 2024, în Dosarul nr. 931/108/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept:

Incidența și, în caz afirmativ, modalitatea de aplicare a dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 223/2015), în cazul pensionarilor militari care se regăsesc în situația reglementată de dispozițiile art. 60 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare (Codul fiscal), și art. 6 lit. h) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 448/2006), adică dacă beneficiază de scutire fiscală sub forma scutirii de la plata impozitului de venit pentru veniturile realizate din pensii; stabilirea pensiei nete și acordarea acesteia plafonat la media soldelor/salariilor lunare nete; raportarea pensiei brute fără aplicarea impozitului, în cazul acestor pensionari, la media soldelor/salariilor lunare nete la care face referire art. 60 din Legea nr. 223/2015 și acordarea acesteia plafonat la respectiva medie; raportarea pensiei brute, fără aplicarea impozitului, în cazul acestor pensionari la media soldelor/salariilor lunare cuprinzând și impozitul pe venit și acordarea pensiei plafonat la această sumă (venitul impozabil).

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13 decembrie 2024, cu nr. 2.958/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la data de 23 iunie 2025.

La data de 19 decembrie 2024 la acest dosar a fost conexat Dosarul nr. 3.011/1/2024, având ca obiect sesizarea formulată de Tribunalul Neamț - Secția civilă și de contencios administrativ, în Dosarul nr. 1.608/103/2024, cu privire la următoarea chestiune de drept: „În interpretarea prevederilor art. 30 și 60 din Legea nr. 223/2015, pentru data de referință 30 iunie 2017, în ceea ce privește actualizarea pensiilor militare, majorarea de 5% acordată în anul 2016 se include sau nu în calculul pensiei actualizate plafonate la 85% din baza de calcul?“

La aceeași dată, s-a dispus și conexarea Dosarului nr. 3.014/1/2024, având ca obiect sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 15.455/3/2024, cu privire la următoarea problemă de drept: „În interpretarea art. 60 din Legea nr. 223/2015, pentru cei care au beneficiat de scutire de impozit pe venit în perioada de referință, cuantumul mediei soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei se stabilește fără deducerea din media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcția de bază a cotei de impozit pe venit de 10%?“

Legea nr. 223/2015

Articolul 30

Pensia stabilită, recalculată și actualizată în condițiile prezentei legi nu poate fi mai mare decât 85% din baza de calcul prevăzută la art. 28.

Articolul 60

(1)La stabilirea pensiei militare de stat, pensia netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul, actualizate cu indicele prețurilor de consum lunar la data deschiderii drepturilor de pensie.

(2)Dacă în urma indexării pensiei militare de stat stabilite potrivit alin. (1) rezultă un cuantum al pensiei nete mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei, se acordă acest cuantum rezultat, fără a depăși suma rezultată din aplicarea ratei medii anuale a inflației, în condițiile art. 59 alin. (1), asupra mediei soldelor/salariilor lunare nete în cauză.

(3)În cazul indexărilor succesive, cuantumul acordat nu poate depăși suma rezultată din aplicarea ratei medii anuale a inflației, în condițiile art. 59 alin. (1), asupra mediei soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei la care se adaugă suma reprezentând intervenția ratei medii anuale a inflației, în aceleași condiții, din operațiunile de indexare anterioare.

(4)Dispozițiile art. 59 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

Codul fiscal

Articolul 60

Scutiri - „Sunt scutiți de la plata impozitului pe venit următorii contribuabili:

1.persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat, pentru veniturile realizate din: (...) c) pensii; (...)“

Legea nr. 448/2006

Articolul 6Persoanele cu handicap beneficiază de drepturi la: (...) h) facilități fiscale; (...)

III. Expunerea succintă a proceselorA. Dosarul nr. 931/108/202415. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, la data de 21 februarie 2024, reclamantul X a solicitat obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale la acordarea pensiei de serviciu neimpozitate, în conformitate cu prevederile art. 60 pct. 1 lit. c) din Codul fiscal și ale art. 6 lit. h) din Legea nr. 448/2006, de la data stabilirii încadrării în gradul de handicap accentuat, conform certificatului din 20 decembrie 2023, respectiv 1 ianuarie 2024.

Prin Sentința civilă nr. 819 din 11 iunie 2024, acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

În motivare, tribunalul a reținut că reclamantul a fost trecut în rezervă la data de 8 septembrie 2023, în urma emiterii deciziei medicale prin care a fost declarat inapt pentru serviciul militar în timp de pace, apt limitat la război, având gradul de invaliditate III și o deficiență funcțională și incapacitate adaptativă de 65%, fapt ce a dus ulterior și la stabilirea handicapului accentuat, iar prin decizia din 21 noiembrie 2023, emisă de Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, a fost înscris la pensie anticipată parțială, în temeiul art. 18 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 223/2015.

Ulterior a fost evaluat de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap și încadrat în gradul de handicap accentuat pentru perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2024 și i s-au stabilit toate drepturile aferente, printre care și scutirea de la impozitul pe venituri.

În acest temei, conform procedurii stabilite de Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, a înaintat prin Centrul Militar Județean Arad o cerere de scutire de impozit a pensiei de serviciu.

Ministerul Apărării Naționale i-a comunicat că, în conformitate cu prevederile art. 60 pct. 1 lit. c) din Codul fiscal, este scutit de la plata impozitului pe pensie de la data de 1 ianuarie 2024, însă scutirea de impozit nu implică și o plată efectivă a acestuia, datorită plafonării stabilite de art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015.

Prima instanță a reținut că, potrivit talonului de pensie comunicat reclamantului în luna februarie, impozitul nu a mai fost calculat. Acest fapt nu este însă de natură să conducă la modificarea cuantumului pensiei cuvenite reclamantului, pentru că suma calculată cu acest titlu excedează cuantumului pensiei nete stabilite în conformitate cu dispozițiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015.

Scutirea de impozit de care beneficiază reclamantul nu influențează cuantumul pensiei pentru că, și în cazul în care din pensia brută s-a calculat și reținut impozitul și în cazul în care impozitul nu a fost calculat, pensia netă neplafonată a reclamantului depășește cu mult media soldelor nete lunare corespunzătoare soldelor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei.

Starea de discriminare invocată de reclamant în raport cu alți salariați, pensionarii civili și pensionarii militari care erau încadrați în grad de handicap grav sau accentuat la data pensionării și care beneficiază de scutirea de la impozitul pe salariu sau pensie și plata efectivă a acestuia, nu poate fi reținută, pentru că regimul juridic al salariilor sau pensiilor personalului civil este diferit de cel al pensiilor militare de stat, fiecare având la bază o legislație specifică, modul de reglementare al acestora înscriindu-se între prerogativele legiuitorului și nu are caracter discriminatoriu.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, care a susținut că prima instanță nu a ținut cont de faptul că punerea în aplicare a prevederilor art. 60 pct. 1 lit. c) din Codul fiscal și ale art. 6 lit. h) din Legea nr. 448/2006 nu are nicio legătură cu data stabilirii pensiei militare de serviciu și nici cu plafonarea stabilită de art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, deoarece acest drept de plată a pensiei neimpozitate pentru persoanele cu handicap grav sau accentuat nu are nicio legătură cu această bază de calcul și plafonare, care se aplică la stabilirea pensiei militare de serviciu.

Intimata-pârâtă Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând, în esență, că, în interpretarea dispozițiilor Legii nr. 223/2015, reiese faptul că, pentru pensionarii militari încadrați în grad de handicap grav sau accentuat, legea nu precizează în mod expres o derogare în vederea aplicării prevederilor art. 60 pct. 1 lit. c) din Codul fiscal. Ca atare, trebuie avut în vedere faptul că pensia netă stabilită/plătită prin aplicarea art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 este o pensie determinată în urma aplicării unei prevederi speciale, derogatorii, acest act normativ reglementând toate aspectele legate de stabilirea cuantumului net al pensiei.

Astfel, întrucât reclamantul este în plată cu o pensie plafonată la net, acesta nu este îndreptățit la restituire de impozit, deoarece în urma reținerii acestei sume din pensia brută nu i-a fost diminuat cuantumul net al pensiei aflate în plată, nefiind reținute efectiv sume din pensia netă.

În ședința publică din 14 noiembrie 2024, instanța a pus în discuția părților incidența dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024. Prin încheierea pronunțată la aceeași dată s-au dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și suspendarea cauzei. B. Dosarul nr. 1.608/103/202428. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ, la data de 9 august 2024, cu nr. 1.608/103/2024, reclamantul B, în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat instanței să dispună anularea deciziei din 26 iunie 2024 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de pensie militară de stat și anularea deciziei din 25 iunie 2024 privind recalcularea pensiei aflate în plată, primită în data de 15 iulie 2024.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că are calitatea de pensionar militar din anul 2017. În luna iulie 2024 i-au fost comunicate cele două decizii atacate, prin care s-au stabilit o diminuare a pensiei aflate în plată și recuperarea drepturilor încasate necuvenit.

Pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În ședința publică din 25 noiembrie 2024, instanța a pus în discuția părților incidența dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024. Prin încheierea pronunțată la aceeași dată, tribunalul a dispus sesizarea instanței supreme cu dezlegarea problemei de drept menționate, precum și suspendarea cauzei. C. Dosarul nr. 15.455/3/2024 32. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 14 mai 2024, cu nr. 15.455/3/2024, reclamantul C a chemat în judecată pe pârâții Serviciul de Protecție și Pază și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea Serviciului de Protecție și Pază să revizuiască cele două adeverințe emise în 17 ianuarie 2024 cu privire la data plății ultimei solde și la recalcularea salariului net pentru lunile ianuarie - iunie 2023, în sensul ca impozitul să fie zero, precum și obligarea Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Apărării Naționale să emită, în baza celor două adeverințe revizuite, o nouă decizie de recalculare a pensiei nete și de stabilire și plată a pensiei cuvenite începând cu data schimbării poziției de activitate, adică data de 29 decembrie 2023, la care să aplice din oficiu indexarea cu rata medie anuală cunoscută a inflației, de 13,8% la data de 1 ianuarie 2024.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că a fost cadru militar activ începând cu septembrie 1994. După 29 de ani, începând cu vara anului 2023, în urma unor investigații amănunțite, a descoperit mai multe afecțiuni care îi limitau activitatea în cadrul serviciului. În urma analizei comisiei de expertiză medico-militară a fost emisă o decizie care îl încadra ca apt limitat în timp de pace și război. De aceea, a cerut trecerea în rezervă începând cu data de 29 decembrie 2023, solicitând ca baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei să fie veniturile nete din perioada ianuarie-iunie 2023, pentru a beneficia de scutirea de impozit care a început să fie aplicată, având un caracter permanent, începând cu data de 1 ianuarie 2023.

Pârâtul Serviciul de Protecție și Pază a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, susținând că pentru perioada ianuarie-iunie 2023 sunt aplicabile prevederile art. 60 pct. 2 din Codul fiscal.

Pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere că nu i se poate reține vreo culpă, instituția neavând atribuții în privința întocmirii bazei de calcul în vederea stabilirii drepturilor de pensie în baza Legii nr. 223/2015, ci de a valorifica datele cuprinse în înscrisurile doveditoare transmise de unitățile militare abilitate din compunerea Ministerului Apărării Naționale, acestea purtând întreaga răspundere pentru exactitatea datelor înscrise.

La termenul de judecată din data de 21 octombrie 2024, instanța a pus în discuția părților necesitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. Prin încheierea pronunțată la aceeași dată s-au dispus sesizarea instanței supreme cu dezlegarea problemei de drept menționate, precum și suspendarea judecății.

Analizând îndeplinirea cumulativă a condițiilor ce rezultă din textele legale incidente, instanțele de trimitere au apreciat că, raportat la obiectul cauzei - recalcularea și plata drepturilor de pensie ale unor foști militari -, litigiul se încadrează în categoria proceselor la care face referire art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ au apreciat că sunt îndeplinite condițiile referitoare la existența unei chestiuni dificile de drept de a cărei dezlegare depinde soluționarea pe fond a cauzei, în timp ce Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a opinat că, în procedura reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, nu mai trebuie analizată condiția dificultății.

Instanțele de trimitere nu au identificat decizii de unificare a practicii în care să fie analizate problemele de drept necesar a fi interpretate în cauzele în care s-au formulat sesizările și au constatat că acestea nici nu fac obiectul unui recurs în interesul legii, în curs de soluționare. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de dreptA. Dosarul nr. 931/108/202440. Reclamantul a apreciat că dispozițiile art. 60 pct. 1 lit. c) din Codul fiscal și ale art. 6 lit. h) din Legea nr. 448/2006 îi consacră dreptul la o pensie neimpozitată, drept ce nu poate fi plafonat prin Legea nr. 223/2015.

Intimata-pârâtă Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale a formulat concluzii scrise, arătând că trebuie făcută o distincție între stabilirea pensiilor militare de stat (în cuantum brut și net) și tratamentul fiscal aplicabil în acest caz. În speță nu sunt incidente dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, neimpunându-se sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. B. Dosarul nr. 1.608/103/202442. Părțile nu și-au exprimat punctul de vedere asupra chestiunii de drept altfel decât prin cererile adresate instanței.C. Dosarul nr. 15.455/3/2024 43. Părțile au apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, dispozițiile a căror interpretare se solicită fiind clare.

După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, pârâtul a comunicat, în termen legal, prin consilier juridic, un punct de vedere asupra chestiunii de drept, prin care a achiesat la concluziile formulate prin raport.VI. Punctul de vedere al completurilor de judecată care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea unor chestiuni de dreptA. Dosarul nr. 931/108/202445. Instanța de trimitere nu și-a exprimat punctul de vedere asupra problemelor de drept cu a căror dezlegare a învestit instanța supremă.B. Dosarul nr. 1.608/103/202446. Instanța de trimitere a arătat că, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, art. 60 din Legea nr. 223/2015 a fost modificat având următorul cuprins: „La stabilirea pensiei militare de stat, pensia netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei.“ Noua formă a intrat în vigoare la data de 15 septembrie 2017.

Redând conținutul art. 60 din Legea nr. 223/2015 anterior modificării, tribunalul a concluzionat că actualizarea pensiei la data de 30 iunie 2017 nu a luat în calcul art. 60 modificat.

Potrivit art. 30 din Legea nr. 223/2015, în forma în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2016, „Pensia stabilită, recalculată și actualizată în condițiile prezentei legi nu poate fi mai mare decât 85% din baza de calcul prevăzută la art. 28.“ Așadar, la data de 30 iunie 2017, coexista art. 30 în forma arătată și art. 60 în forma nemodificată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017.

Tribunalul a reținut că limita impusă de art. 3 se referă inclusiv la actualizarea pensiei, astfel că în urma actualizării pensia nu poate fi mai mare decât 85% din baza de calcul.C. Dosarul nr. 15.455/3/2024 50. Instanța de trimitere nu și-a exprimat poziția cu privire la chestiunea de drept din cauză, pentru a evita o antepronunțare în situația în care prezenta sesizare ar fi respinsă ca inadmisibilă sau în eventualitatea înlăturării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, ca efect al admiterii excepției de neconstituționalitate invocată în alte cauze cu privire la acest act normativ.VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele naționale au comunicat hotărâri judecătorești și opinii teoretice, din care a rezultat existența unei orientări jurisprudențiale unanime, în sensul că, din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 223/2015, reiese faptul că, pentru pensionarii militari încadrați în grad de handicap grav sau accentuat, legea nu precizează în mod expres o derogare în vederea aplicării prevederilor art. 60 pct. 1 lit. c) din Codul fiscal. Ca atare, trebuie avut în vedere faptul că pensia netă stabilită/plătită prin aplicarea reglementării menționate, în mod expres, la art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, este o pensie determinată în urma aplicării unei prevederi speciale, derogatorii, acest act normativ reglementând toate aspectele legate de stabilirea cuantumului net al pensiei.

Prin urmare, din coroborarea dispozițiilor arătate, s-a apreciat că, în nicio împrejurare, pensia stabilită în temeiul Legii nr. 223/2015 nu poate depăși limita impusă prin art. 60 alin. (1) din acest act normativ.

În acest sens s-au exprimat Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Timișoara.

Celelalte curți de apel nu au identificat practică judiciară în materie și nici nu au comunicat opinii teoretice.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Curtea Constituțională nu s-a pronunțat asupra dispozițiilor legale a căror dezlegare se solicită din perspectiva vizată de sesizare.IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit, judecătorii-raportori au apreciat că sesizările nu întrunesc condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, reținând că din analiza încheierilor de sesizare rezultă că instanțele de trimitere nu au argumentat de nicio manieră necesitatea existenței unei dezlegări din partea instanței supreme privind chestiunea de drept dedusă analizei și că întrebările care formează obiectul sesizărilor de față nu vizează probleme de interpretare a legii, nu urmăresc interpretarea cu caracter de principiu a unei norme de drept, privite în abstract, ci au în vedere interpretarea și aplicarea acestora, în mod direct sau prin corelare cu alte dispoziții legale, la situații de fapt concrete rezultate din elementele particulare ale cauzelor deduse judecății instanțelor de fond.X. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Domeniul de aplicare al acestui act normativ, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024, este conturat expres prin dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2), ordonanța de urgență aplicându-se în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/ revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1), iar, potrivit art. 1 alin. (3), ordonanța de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.

Conform art. 2 alin. (1) din același act normativ, „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“

Din analiza dispozițiilor legale mai sus evocate rezultă că, în procesele de tipul celor menționate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, inițierea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, concomitent, următoarele condiții:

a)existența unei cauze în stare de judecată;

b)completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac;

c)existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei;

d)chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Se observă că, spre deosebire de condițiile de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile circumscrise art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiția noutății chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării și că, în această procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție poate fi sesizată și de către completurile de judecată învestite cu soluționarea cauzei în primă instanță, iar nu doar de către completurile de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale curților de apel sau ale tribunalelor învestite cu soluționarea cauzelor în ultimă instanță.

În același timp însă, având în vedere art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, potrivit căruia „Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (...), precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie“, completului de judecată care sesizează instanța supremă în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 îi revine obligația respectării dispozițiilor cu caracter general cuprinse în prevederile art. 520 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, în conformitate cu care, „Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților“.

În cazul sesizărilor conexate, examinarea condițiilor în care poate fi declanșat mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 pune în evidență neîndeplinirea unor cerințe legale anterior enunțate, după cum se va evidenția în continuare.

Analiza sesizărilor de față arată că autoarele acestora sunt instanțe învestite cu soluționarea în primă instanță sau în apel a unor litigii ce intră în domeniul de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, practica Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, deja creată în cazul sesizărilor formulate în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, a statuat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie să aibă ca obiect o chestiune de drept ce necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății.

În acest sens, s-a subliniat în mod constant că încheierea de sesizare trebuie să cuprindă și punctul de vedere al completului de judecată, care astfel este primul ținut să stabilească dacă există o problemă de interpretare a textului legal, care implică riscul unor dezlegări ulterioare diferite în practica judiciară.

Prin urmare, instanța de trimitere avea obligația identificării în concret a chestiunii de drept care necesită interpretare, exprimarea punctului de vedere al instanței de trimitere contribuind astfel la a se stabili dacă problema de drept cu privire la care i se solicită instanței supreme să dea o dezlegare este una reală, având vocație de a convinge și, din această perspectivă, că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a sesizării.

Definitoriu pentru această procedură este faptul că urmărește interpretarea cu caracter de principiu a unei norme de drept (îndoielnice, neclare), stabilită drept incidentă în cauză de către instanța de trimitere, aptă să ducă la dezlegarea litigiului, iar nu determinarea, în concret, de către instanța supremă a elementelor care conturează raționamentul juridic, pentru ca, ulterior, instanța de trimitere să recurgă la punerea punctuală în aplicare a acestuia la raportul juridic dedus judecății, întrucât nu aceasta este finalitatea mecanismului de unificare a practicii judiciare. Astfel, cum s-a reținut în mod repetat, instanța supremă nu poate fi învestită, în cadrul acestei proceduri, cu interpretarea și aplicarea legii la circumstanțele concrete ale cauzei aflate pe rol, atribut care se impune cu necesitate să rămână în sfera de competență exclusivă a completului de judecată legal învestit cu soluționarea procesului.

Legiuitorul nu și-a propus o partajare de competențe între instanța de trimitere și instanța supremă, instanțele de trimitere având în continuare obligația de a aplica dreptul incident stării de fapt particulare fiecărei cauze atunci când acesta este clar, neîndoielnic ori când contestarea clarității și a sensului său lămurit de către părțile aflate în conflict dă expresie nu unei dificultăți în înțelegerea și aplicarea legii, ci diverselor lor interese de ordin subiectiv (a se vedea, în acest sens, Decizia Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 70 din 11 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1275 din 18 decembrie 2024, paragraful 215).

Natura imperativă a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție prin mecanismul prevăzut de art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu trebuie înțeleasă ca obligând instanța care judecă procesul să ceară instanței supreme rezolvarea de principiu a chestiunii de drept ivite în fiecare litigiu aflat în domeniul de aplicare al acestui act normativ, ci doar atunci când verifică și constată, în urma propriei analize, că aceasta este una reală și veritabilă.

Din analiza încheierilor de sesizare rezultă că instanțele de trimitere nu au argumentat de nicio manieră necesitatea existenței unei dezlegări din partea instanței supreme privind chestiunea de drept dedusă analizei, fie omițând complet acest aspect (Dosarul nr. 3.011/1/2024), fie considerând că o astfel de sesizare este obligatorie (Dosarul nr. 3.014/1/2024) sau rezumându-se la afirmarea caracterului dificil al problemei de drept enunțate (Dosarul nr. 2.958/1/2024), ceea ce contravine în fiecare caz cerinței anterior subliniate.

Pe de altă parte, întrebările care formează obiectul sesizărilor de față nu vizează probleme de interpretare a legii, nu urmăresc interpretarea cu caracter de principiu a unei norme de drept, privite în abstract, ci au în vedere interpretarea și aplicarea acestora, în mod direct sau prin corelare cu alte dispoziții legale, la situații de fapt concrete rezultate din elementele particulare ale cauzelor deduse judecății instanțelor de fond.

Întrebările prealabile, astfel cum sunt formulate de instanțele de sesizare, privesc rezolvarea raporturilor juridice deduse în concret judecății și pronunțarea soluției asupra cererilor de chemare în judecată, prin verificarea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente la circumstanțele de fapt particulare ale cauzei, prerogative care sunt și rămân în puterea suverană a judecătorului fiecărei cauze, fiind înglobate funcției jurisdicționale, pe care acesta o are de îndeplinit și la care nu îi este permis să renunțe sau să o delege.

Or, după cum s-a indicat anterior, s-a stabilit în mod repetat că noțiunii de „chestiune de drept“ nu îi poate fi subsumat obiectul cererii de chemare în judecată și nu se poate solicita instanței supreme dezlegarea sa în cadrul procedurii întrebării prealabile, întrucât, în acest caz, „dezlegarea“ ar semnifica chiar „soluționarea fondului“, ceea ce legea nu permite în cadrul acestui mecanism de unificare a practicii judiciare.

Față de aceste considerente se constată că mecanismul de unificare a practicii judiciare constând în pronunțarea unei hotărâri prealabile în condițiile restrictive și cumulative de admisibilitate reglementate de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu poate fi valorificat în cele trei cauze conexate.