Decizie nr. 270 din 22 martie 2012

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 292 alin. 1 şi art. 295 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Eco Trading" - S.R.L. din Roşiori de Vede în Dosarul nr. 2.350/292/2010 al Tribunalului Teleorman - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 570D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 aprilie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2.350/292/2010, Tribunalul Teleorman - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 292 alin. 1 şi art. 295 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Eco Trading" - S.R.L. din Roşiori de Vede cu ocazia soluţionării apelului declarat împotriva Sentinţei nr. 2.013 din 9 noiembrie 2010 a Judecătoriei Roşiori de Vede, pronunţată într-o cauză având ca obiect pretenţii, respectiv obligaţia de a face.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că prevederile art. 292 alin. 1 din Codul de procedură civilă încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 şi ale art. 24, deoarece limitează motivele, mijloacele de apărare şi dovezile doar la cele invocate la prima instanţă şi permit doar arătarea lor în motivarea apelului, fiind totodată, contrare şi art. 53 din Constituţie.

Prevederile art. 295 alin. 2 din acelaşi cod încalcă dreptul la apărare, întrucât prevăd că instanţa "va putea" încuviinţa refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă, precum şi a celor prevăzute la art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluţionarea cauzei, fiind, ca atare, facultative.

Tribunalul Teleorman - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 292 alin. 1 şi art. 295 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

–Art. 292 alin. 1 din Codul de procedură civilă: "Părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât de cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanţa de apel poate încuviinţa şi administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri.";

–Art. 295 alin. 2 din Codul de procedură civilă: "Instanţa va putea încuviinţa refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă, precum şi administrarea probelor noi propuse în condiţiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluţionarea cauzei."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la apărare şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

1.Limitarea instituită de legiuitor, prin dispoziţiile art. 292 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu privire la motivele, mijloacele de apărare şi dovezile pe care părţile le pot utiliza înaintea instanţei de apel, exclusiv la cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului, nu contravine prevederilor art. 21 din Legea fundamentală, deoarece, ca orice alt drept, şi accesul liber la justiţie poate fi exercitat doar în anumite limite rezonabile, în aşa fel încât prin valorificarea lui să nu se aducă atingere drepturilor altor titulari, în aceeaşi măsură ocrotite prin lege. În absenţa acestei limitări s-ar oferi câmp liber arbitrariului şi abuzului în exercitarea dreptului, dându-se posibilitatea reiterării, în scop exclusiv şicanatoriu, a unor cereri lipsite de relevanţă pentru soluţionarea cauzei, de natură să ducă la prelungirea nejustificată a duratei procesului. Că, într-adevăr, aceasta a fost finalitatea avută în vedere de legiuitor prin instituirea limitării menţionate rezultă şi din faptul că acelaşi text dă posibilitatea instanţei de apel să încuviinţeze administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri, prerogativă de natură a-i asigura deplinul control al derulării procesului şi finalizării sale legale şi temeinice, cu luarea în considerare şi a imperativului celerităţii.

De altfel, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 292 alin. 1 din Codul de procedură civilă Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii şi, răspunzând unor critici asemănătoare, a statuat constant că prevederile respective sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 7 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 1 august 2011, sau Decizia nr. 169 din 11 mai 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 30 iulie 2002.

Faţă de cele prezentate, nu se poate reţine nici încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 24 alin. (1).

2.Referitor la dispoziţiile art. 295 alin. 2 din Codul de procedură civilă, întrucât acestea prevăd posibilitatea instanţei de a încuviinţa refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă, precum şi administrarea probelor noi propuse în condiţiile art. 292 din acelaşi cod, în măsura în care instanţa consideră că sunt necesare pentru soluţionarea cauzei, Curtea reţine că ele se constituie mai degrabă în garanţii suplimentare acordate părţilor şi care complinesc în egală măsură condiţiile restrictive prevăzute de art. 292 alin. 1.

Întrucât nu se reţine nicio restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 53 din Constituţie nu este incident în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 292 alin. 1 şi art. 295 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Eco Trading" - S.R.L. din Roşiori de Vede în Dosarul nr. 2.350/292/2010 al Tribunalului Teleorman - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu