Decizie nr. 645 din 29 noiembrie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia Margareta Niţă - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 6, 7, 9 şi ale art. 45 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, excepţie ridicată de Camelia Dima în Dosarul nr. 780/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 15 iunie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 780/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 6, art. 7, art. 9 şi ale art. 45 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, aprobată prin Legea nr. 76/2005". Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată de Camelia Dima într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 6, 7, 9 şi ale art. 45 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 contravin prevederilor art. 1 alin. (3), ale art. 16, 20, 53, ale art. 73 alin. (3) lit. j) şi ale art. 126 alin. (6) din Constituţie, ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.

În esenţă, se arată următoarele: dispoziţiile art. 6 şi 7 încalcă principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat, prevederile art. 16, 20 şi ale art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală, "tratatele internaţionale ratificate de România şi Codul muncii", deoarece "anulează implicit dispozitivul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile"; dispoziţiile art. 9 contravin art. 16 alin. (1) şi art. 20 alin. (1) din Constituţie, prin raportare la art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi la art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, precum şi la art. 29 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 şi la art. 1 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, întrucât, fără o justificare raţională, creează diferenţe de salarizare între funcţionarii publici aflaţi în corpul de rezervă şi funcţionarii publici promovaţi, pe de o parte, precum şi între aceştia şi persoanele care nu au avut anterior calitatea de funcţionar public; dispoziţiile art. 9 alin. (1^2) sunt "neconstituţionale în măsura în care dreptul prevăzut de acestea nu este recunoscut tuturor categoriilor de persoane care ocupă în anul 2005 un post de conducere"; prevederile art. 45 lit. c) contravin normelor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. j), deoarece "abrogă dispoziţiile contrare prevăzute de o lege organică (Legea nr. 188/1999) cu o forţă juridică superioară", în condiţiile în care, potrivit avizului Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor nr. PLX 48 din 22 februarie 2005, proiectul de aprobare a ordonanţei criticate "face parte din categoria legilor ordinare"; mai mult, dispoziţiile art. 45 lit. c) "ignoră cele patru criterii legale de evaluare profesională consacrate de art. 2 din Ordinul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici nr. 21/2003, punând semnul egalităţii între treapta profesională şi gradul de salarizare de la prima zi de angajare".

În sfârşit, menţionează că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 nu respectă "recomandările de la punctul nr. 10 din Avizul Consiliului Legislativ nr. 1.808 din 9 noiembrie 2004, referitoare la respectarea dispoziţiilor art. XVI alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 şi reîncadrările efectuate de autorităţile locale şi centrale până la data de 15 iulie 2003".

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16, 20 şi ale art. 126 alin. (6) din Constituţie.

Astfel, precizează că principiul egalităţii în drepturi nu este încălcat, în ceea ce priveşte funcţionarii publici la care se referă ordonanţa, după cum nu este nesocotit nici art. 20 din Legea fundamentală, în condiţiile în care autoarea excepţiei "nu indică un anume text încălcat dintr-un tratat internaţi onal". Cât priveşte pretinsa contrarietate faţă de prevederile art. 126 alin. (6) din Constituţie, se arată că acestea "devin aplicabile în cauză după pronunţarea Curţii Constituţionale asupra excepţiei de neconstituţionalitate şi în ipoteza declarării ordonanţei ca neconstituţională".

Instanţa de judecată apreciază însă că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 53 din Constituţie, deoarece "reîncadrarea dispusă prin art. 6-7 din ordonanţă conduce la o restrângere a exerciţiului profesiei pentru care cei încadraţi au un drept câştigat. Reîncadrarea pe funcţii echivalează cu o retrogradare, în condiţiile în care nu are loc o evaluare profesională, iar funcţionarul public anterior a urmat o evaluare şi a promovat în funcţie". Aşadar, consideră că "Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 este neconstituţională", iar cât priveşte adoptarea ei, "nu s-a ţinut cont nici de avizul consultativ dat de Consiliul Legislativ", care conţinea recomandări în acest sens.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate este neîntemeiată.

Dispoziţiile art. 6, 7 şi 9 din ordonanţa criticată, referitoare la încadrarea funcţionarilor publici în categorii, clase şi grade profesionale conform noului sistem de salarizare, precum şi la stabilirea salariilor de bază potrivit acestei încadrări, se aplică, deopotrivă, tuturor funcţionarilor publici aflaţi în aceeaşi situaţie, astfel că nu se poate susţine instituirea vreunei discriminări interzise de art. 16 din Constituţie.

Dispoziţiile de lege criticate nu pun în discuţie nici restrângerea exerciţiului vreunor drepturi constituţionale, prevăzută de art. 53 din Constituţie şi nici nu încalcă normele art. 20 alin. (1) din aceasta, prin raportare la art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Se menţionează, de altfel, că în acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie (deciziile nr. 289/2005 şi nr. 305/2005).

Textele de lege atacate nu conţin norme care să îngrădească controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, exercitat pe calea contenciosului administrativ, astfel că nu sunt încălcate nici prevederile art. 126 alin. (6) din Constituţie.

Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 lit. c) din ordonanţă faţă de prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală, apreciază că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece, "potrivit acestor norme constituţionale, numai statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică, iar nu şi sistemul de salarizare a acestora, astfel cum rezultă şi din dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici".

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, 7, 9 şi ale art. 45 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 nu este întemeiată.

Dispoziţiile art. 6, 7 şi 9 nu contravin principiului egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţie, deoarece reglementările privind reîncadrarea şi salarizarea funcţionarilor publici în funcţie de noi criterii stabilite prin lege se aplică în mod egal tuturor categoriilor de funcţionari publici aflaţi în ipoteza normelor criticate. Pe de altă parte, atât încadrarea prin lege a diferiţilor funcţionari publici în anumite clase, categorii şi grade profesionale, cât şi salarizarea potrivit acestei încadrări, "nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica pentru viitor prin lege", şi, în consecinţă, art. 53 din Constituţie nu poate fi invocat. De altfel, sistemul de salarizare, ca şi încadrarea în categorii, clase şi grade profesionale a funcţionarilor publici sunt domenii care, prin voinţa legiuitorului, pot fi modificate sau înlocuite, în funcţie de anumite scopuri urmărite şi resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp.

Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 lit. c) din ordonanţă faţă de art. 16 şi 53 din Constituţie, se arată că acestea din urmă nu au relevanţă în cauza de faţă.

În sfârşit, se apreciază că nici dispoziţiile art. 20 şi ale art. 126 alin. (6) din Constituţie nu au relevanţă în prezenta cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6, 7, 9 şi ale art. 45 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.091 din 23 noiembrie 2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 18 aprilie 2005, cu modificările ulterioare. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut:

–Art. 6: "(1) Funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul 3 se reîncadrează în gradul profesional asistent şi beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă în anexele nr. I-IV, pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional asistent, treapta 3 de salarizare.

(2)Funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul 2 se reîncadrează în gradul profesional asistent şi beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă în anexele nr. I-IV, pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional asistent, treapta 2 de salarizare.

(3)Funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul 1 se reîncadrează în gradul profesional asistent şi beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă în anexele nr. I-IV, pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional asistent, treapta 1 de salarizare.

(4)Funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa II, gradul 3 se reîncadrează în gradul profesional principal şi beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă în anexele nr. I-IV, pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional principal, treapta 3 de salarizare.

(5)Funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa II, gradul 2 se reîncadrează în gradul profesional principal şi beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă în anexele nr. I-IV, pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional principal, treapta 2 de salarizare.

(6)Funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004 la categoria A, B sau C, clasa II, gradul 1 se reîncadrează în gradul profesional principal şi beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă în anexele nr. I-IV, pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional principal, treapta 1 de salarizare.

(7)Funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa I, gradul 3 se reîncadrează în gradul profesional superior şi beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă în anexele nr. I-IV, pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional superior, treapta 3 de salarizare.

(8)Funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa I, gradul 2 se reîncadrează în gradul profesional superior şi beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă în anexele nr. I-IV, pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional superior, treapta 2 de salarizare.

(9)Funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004, la categoria A, B sau C, clasa I, gradul 1 se reîncadrează în gradul profesional superior şi beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă în anexele nr. I-IV, pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional superior, treapta 1 de salarizare.";

–Art. 7: "(1) Funcţionarii publici de conducere salarizaţi conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004, potrivit unei funcţii publice de execuţie din categoria A, clasa III, gradul 1 beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcţia publică respectivă gradul profesional asistent, treapta 1 de salarizare, la care se adaugă indemnizaţia de conducere.

(2)Funcţionarii publici de conducere salarizaţi conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004, potrivit unei funcţii publice de execuţie din categoria A, clasa III, gradul 2 beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcţia publică respectivă gradul profesional asistent, treapta 2 de salarizare, la care se adaugă indemnizaţia de conducere.

(3)Funcţionarii publici de conducere salarizaţi conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004, potrivit unei funcţii publice de execuţie din categoria A, clasa III, gradul 3 beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcţia publică respectivă gradul profesional asistent, treapta 3 de salarizare, la care se adaugă indemnizaţia de conducere.

(4)Funcţionarii publici de conducere salarizaţi conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004, potrivit unei funcţii publice de execuţie din categoria A, clasa II, gradul 1 beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcţia publică respectivă gradul profesional principal, treapta 1 de salarizare, la care se adaugă indemnizaţia de conducere.

(5)Funcţionarii publici de conducere salarizaţi conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004, potrivit unei funcţii publice de execuţie din categoria A, clasa II, gradul 2 beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcţia publică respectivă gradul profesional principal, treapta 2 de salarizare, la care se adaugă indemnizaţia de conducere.

(6)Funcţionarii publici de conducere salarizaţi conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004 potrivit unei funcţii publice de execuţie din categoria A, clasa II, gradul 3 beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcţia publică respectivă gradul profesional principal, treapta 3 de salarizare, la care se adaugă indemnizaţia de conducere.

(7)Funcţionarii publici de conducere salarizaţi conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004, potrivit unei funcţii publice de execuţie din categoria A, clasa I, gradul 1 beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcţia publică respectivă gradul profesional superior, treapta 1 de salarizare, la care se adaugă indemnizaţia de conducere.

(8)Funcţionarii publici de conducere salarizaţi conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004, potrivit unei funcţii publice de execuţie din categoria A, clasa I, gradul 2 beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcţia publică respectivă gradul profesional superior, treapta 2 de salarizare, la care se adaugă indemnizaţia de conducere.

(9)Funcţionarii publici de conducere salarizaţi conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004, potrivit unei funcţii publice de execuţie din categoria A, clasa I, gradul 3 beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcţia publică respectivă gradul profesional superior, treapta 3 de salarizare, la care se adaugă indemnizaţia de conducere.

(10)Până la adoptarea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici, funcţionarii publici din categoria înalţilor funcţionari publici şi a funcţionarilor publici de conducere îşi păstrează funcţiile publice de execuţie corespunzătoare.";

–Art. 9: "(1) Salariile de bază ale funcţionarilor publici aflaţi în corpul de rezervă şi care în cursul anului 2005 sunt redistribuiţi într-o funcţie publică, în condiţiile legii, se stabilesc la nivelul treptei 3 de salarizare, corespunzătoare categoriei, clasei şi gradului profesional în care sunt încadraţi.

(1^1)Salariile de bază ale persoanelor care ocupă în anul 2005 o funcţie publică de execuţie, în condiţiile legii, se stabilesc la nivelul treptei 3 de salarizare, corespunzătoare categoriei, clasei şi gradului profesional în care sunt numite.

(1^2)Funcţionarii publici care ocupă în anul 2005, în condiţiile legii, o funcţie publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcţia publică de execuţie deţinută anterior, la care se adaugă indemnizaţia de conducere.

(2)Funcţionarii publici promovaţi în cursul anului 2005 pe o funcţie publică de execuţie de un grad profesional superior celui deţinut beneficiază de salariile de bază prevăzute în anexele la prezenta ordonanţă de urgenţă, pentru gradul profesional în care promovează, la treapta 3 de salarizare. Dacă funcţionarul public are un salariu de bază mai mare decât cel prevăzut la treapta 3 de salarizare, salariul de bază de care beneficiază după promovarea în gradul profesional se stabileşte potrivit treptei de salarizare imediat superioare care asigură o creştere salarială.

(3)Pentru candidaţii declaraţi admişi la concursul pentru ocuparea unei funcţii publice de conducere, organizat în cursul anului 2005, care nu au avut anterior calitatea de funcţionar public, salariul de bază se stabileşte prin actul administrativ al ordonatorului de credite până la nivelul de finanţare prevăzut în statul de funcţii, aprobat potrivit legii.

(4)Funcţionarii publici care se transferă în cursul anului 2005 beneficiază de un salariu de bază corespunzător treptei de salarizare deţinute, potrivit autorităţii sau instituţiei publice la care se transferă, conform anexelor la prezenta ordonanţă de urgenţă, cu excepţia cazului în care funcţionarul public se transferă la cerere într-o funcţie publică de nivel inferior, situaţie în care salariul de bază şi treapta de salarizare sunt cele prevăzute pentru funcţia publică vacantă respectivă.";

–Art. 45 lit. c): "La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă: (...) c) orice alte dispoziţii contrare."

În motivarea excepţiei ridicate se invocă încălcarea următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (4) - referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat; art. 16 alin. (1) - referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări; art. 20 - referitor la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte, precum şi la prioritatea acestora faţă de legile interne nefavorabile, art. 53 - referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi; art. 73 alin. (3) lit. j) - potrivit căruia statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică şi art. 126 alin. (6) - potrivit căruia "Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale." De asemenea, autorul excepţiei invocă şi încălcarea art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ambele referitoare la interzicerea discriminării.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale şi internaţionale invocate, Curtea Constituţională reţine următoarele:

Dispoziţiile de lege criticate au mai constituit, parţial, obiect al controlului de constituţionalitate exercitat de către Curtea Constituţională. De exemplu, prin Decizia nr. 394 din 12 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 30 august 2005, Curtea a examinat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 6, 7 şi ale art. 45 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 20, art. 73 alin. (3) lit. j) şi art. 115 alin. (1) şi (4) din Legea fundamentală şi a statuat în sensul conformităţii textelor de lege criticate cu normele constituţionale invocate ca fiind încălcate.

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate soluţionate prin decizia menţionată au criticat dispoziţiile art. 45 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 prin raportare la prevederile art. 115 alin. (1) şi (4) din Constituţie, susţinând că printr-o ordonanţă de urgenţă nu pot fi abrogate texte dintr-o lege organică. În prezenta excepţie, critica de neconstituţionalitate vizează acelaşi aspect, însă prin raportare la prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, autoarea precizând în acest sens că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 a fost aprobată printr-o lege ordinară - Legea nr. 76/2005 - şi, prin urmare, o lege de rang inferior nu poate abroga dispoziţii cuprinse într-o lege organică.

Cu privire la aceste susţineri, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 reglementează drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici. Or, sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăseşte printre domeniile strict şi limitativ, care, conform art. 73 alin. (3) din Constituţie, fac obiectul de reglementare al legii organice. Aprobarea, prin lege ordinară, a unei ordonanţe de urgenţă ce priveşte materii ce excedează domeniului rezervat legii organice este în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 73 alin. (3) şi ale art. 76 alin. (2). Pe de altă parte, Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici nu conţine reglementări privind sistemul de salarizare a acestora în funcţie de clasele, gradele şi categoria în care se încadrează, aceste aspecte găsindu-şi reglementarea în alte acte normative. Prin urmare, dispoziţiile art. 45 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 nu abrogă prevederi cuprinse într-o lege organică, respectiv Legea nr. 188/1999, ci se referă la acte normative care, datorită domeniului de reglementare - drepturi de natură salarială -, se încadrează în categoria legilor ordinare.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004, aşa cum au fost completate prin pct. 1 al articolului unic din Legea nr. 76/2005, Curtea observă că acestea prevăd modul de stabilire a salariului de bază pentru diferitele categorii de funcţionari publici, respectiv: cei aflaţi în corpul de rezervă, cei ce deţin o funcţie publică de execuţie sau de conducere, cei promovaţi în cursul anului 2005, cei declaraţi admişi la concursul pentru ocuparea unei funcţii publice de conducere în anul 2005, precum şi funcţionarii publici care, în cursul anului 2005, se transferă la o autoritate sau o instituţie publică.

Curtea constată că aceste dispoziţii nu conţin norme contrare principiilor egalităţii şi nediscriminării, consacrate de art. 16 alin. (1) din Constituţie, de art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Aşa cum Curtea Constituţională a statuat şi prin Decizia nr. 394 din 12 iulie 2005, aceste dispoziţii se aplică în mod unitar tuturor categoriilor de funcţionari publici vizaţi de ipoteza normei, fără privilegii şi fără discriminări, după cum, tot în baza principiului egalităţii, între categorii diferite de persoane este justificat un tratament juridic diferenţiat. Pentru aceste considerente, rezultă că dispoziţiile art. 20 şi 53 din Constituţie, invocate ca fiind încălcate, nu sunt incidente în cauză.

Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 6 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004, Curtea constată că prevederile art. 1 alin. (4), consacrate principiului separaţiei puterilor în stat, şi ale art. 126 alin. (6) din Constituţie, privind exercitarea controlului judecătoresc de către instanţe, nu au incidenţă în cauză.

În ceea ce priveşte susţinerea autoarei excepţiei, potrivit căreia textele de lege supuse controlului de constituţionalitate contravin prevederilor Codului muncii, Statutului funcţionarilor publici, precum şi altor acte normative, Curtea reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, controlul de constituţionalitate a legilor şi altor acte normative se exercită prin raportare la dispoziţiile sau principiile Constituţiei, corelarea legislaţiei în vigoare fiind de competenţa legislativului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, 7, 9 şi ale art. 45 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, excepţie ridicată de Camelia Dima în Dosarul nr. 780/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia Margareta Niţă