Decizie nr. 114 din 1 februarie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "OMV Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.898/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.247D/2010 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.248D/2010, nr. 1.252D/2010, nr. 1.259D/2010, nr. 1.358D/2010, nr. 1.373D/2010, nr. 1.631D/2010, nr. 1.636D/2010, nr. 3.993D/2010 şi nr. 4.750D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "OMV Petrom" - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 25.508/299/2009, nr. 8.438/299/2009, nr. 8.445/299/2009, nr. 13.148/299/2009, nr. 21.384/299/2009, nr. 13.897/299/2009, nr. 21.385/299/2009 şi nr. 7.253/299/2009 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, precum şi de Gavril Hăşmăşan în Dosarul nr. 3.619/219/2009 al Judecătoriei Dej.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având în vedere identitatea de obiect al excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.248D/2010, nr. 1.252D/2010, nr. 1.259D/2010, nr. 1.358D/2010, nr. 1.373D/2010, nr. 1.631D/2010, nr. 1.636D/2010, nr. 3.993D/2010, nr. 4.750D/2010 la Dosarul nr. 1.247D/2010.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.248D/2010, nr. 1.252D/2010, nr. 1.259D/2010, nr. 1.358D/2010, nr. 1.373D/2010, nr. 1.631D/2010, nr. 1.636D/2010, nr. 3.993D/2010, nr. 4.750D/2010 la Dosarul nr. 1.247D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin încheierile din 8 şi 19 martie, 9, 16, 26 şi 29 aprilie, 10 iunie şi 3 august 2010, pronunţate în dosarele nr. 13.898/299/2009, nr. 25.508/299/2009, nr. 8.438/299/2009, nr. 8.445/299/2009, nr. 13.148/299/2009, nr. 21.384/299/2009, nr. 13.897/299/2009, nr. 21.385/299/2009 şi nr. 7.253/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Prin Încheierea din 10 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.619/219/2009, Judecătoria Dej a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Excepţia a fost invocată de Societatea Comercială "OMV Petrom" - S.A. din Bucureşti şi de Gavril Hăşmăşan în dosare având ca obiect soluţionarea unor contestaţii la executare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece instituie suspendarea executării ca o măsură procesuală lăsată la libera apreciere a judecătorului. În condiţiile în care continuarea procedurii de executare poate să producă prejudicii grave debitorului, ar fi trebuit ca, la cererea debitorului, măsura să opereze de drept. Pe de altă parte, condiţionarea admiterii cererii de depunere a unei cauţiuni constituie o evidentă restrângere a liberului acces la justiţie. Prin stabilirea unei cauţiuni într-un cuantum ridicat, contestatorul care justifică interes în promovarea cererii de suspendare riscă executarea silită, chiar în temeiul unor acte de executare nevalabile, datorită imposibilităţii de a achita cauţiunea stabilită de instanţă. Actuala reglementare cuprinsă la art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă îngrădeşte liberul acces la justiţie, câtă vreme nu prevede nicio posibilitate de scutire, reducere, eşalonare sau amânare la plata cauţiunii ori plata cauţiunii din fondurile publice, în cazurile în care justiţiabilii nu au posibilitatea plăţii stabilite de instanţă ori plata cauţiunii ar avea consecinţe grave pentru justiţiabil şi familia sa.

Pe de altă parte, o parte din autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece instanţa poate obliga părţile dintr-un dosar să suspende orice executare, deşi la baza executării stă un titlu executoriu provenit de la o instanţă. Neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate provine şi din posibilitatea ca instanţa să pronunţe o sentinţă fără a studia actele dosarului de fond. Instanţa poate să ia măsura suspendării fără a cerceta fondul litigiului, or, acest lucru reprezintă o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care garantează dreptul la apărare, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Dej consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatului Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins: "Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a pronunţat asupra dispoziţiilor de lege criticate în numeroase cazuri, constatând constituţionalitatea acestora, prin raportare la critici asemănătoare.

Astfel, prin Decizia nr. 211 din 4 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 298 din 7 mai 2010, referindu-se la prevederile art. 399 din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut, în esenţă, că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ţinut, desigur, ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituţional. De asemenea, Curtea a mai statuat că procedura contestaţiei la executare este destinată să înlăture neregularităţile comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu ce urmează a fi valorificat. În cadrul soluţionării contestaţiei, instanţa nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei şi care sunt de natură să repună în discuţie hotărâri care emană de la organe cu activitate jurisdicţională în faţa cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părţile având posibilitatea cu acel prilej de a invoca apărările de fond necesare. O soluţie contrară sub acest aspect ar nesocoti principiul autorităţii de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.

De asemenea, prin Decizia nr. 567 din 29 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 17 iunie 2010, Curtea a statuat că procedura contestaţiei la executare asigură garanţii suficiente de ocrotire a accesului liber la justiţie tuturor părţilor implicate în proces, prin însuşi faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea şi de a solicita suspendarea acesteia.

În ceea ce priveşte instituirea obligaţiei de plată a unei cauţiuni, prin aceeaşi Decizie nr. 567 din 29 aprilie 2010 şi prin Decizia nr. 72 din 19 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 17 martie 2010, Curtea a reţinut că "instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii ca o condiţie a suspendării executării are o dublă finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor, în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, iar, pe de altă parte, de a preveni şi de a limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici. Întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea provizorie a executării silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie".

Referitor la cuantumul rezonabil al cauţiunii, Curtea a statuat prin Decizia nr. 539 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 12 decembrie 2005, că "judecătorul este ţinut să respecte anumite limite rezonabile la stabilirea cauţiunii, eventualul abuz putând fi cenzurat, de vreme ce încheierea de soluţionare a cererii de suspendare este supusă recursului, în temeiul art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, debitorul beneficiind astfel de toate garanţiile accesului liber la justiţie, ca şi de cele ale dreptului la apărare."

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudenţa Curţii, atât soluţiile, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Având în vedere că nu a fost reţinută restrângerea sau încălcarea vreunui drept sau al vreunei libertăţi, Curtea constată că prevederile art. 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauza de faţă.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "OMV Petrom" - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 13.898/299/2009, nr. 25.508/299/2009, nr. 8.438/299/2009, nr. 8.445/299/2009, nr. 13.148/299/2009, nr. 21.384/299/2009, nr. 13.897/299/2009, nr. 21.385/299/2009 şi nr. 7.253/299/2009 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi de Gavril Hăşmăşan în Dosarul nr. 3.619/219/2009 al Judecătoriei Dej.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 februarie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae