Decizie nr. 539 din 18 octombrie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Felvio Prod" - S.R.L. din Bucovăţ în Dosarul nr. 25.538/2004 al Judecătoriei Craiova.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

La dosar autorul excepţiei a depus o cerere de amânare a judecării cauzei în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de amânare, arătând că aceasta nu îndeplineşte condiţiile art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Curtea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi al art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de amânare.

Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 487 D/2005 şi nr. 550 D/2005, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Societatea Comercială "Sirtech" - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 1.189/2005 al Judecătoriei Lugoj şi de Adela Samoilă şi Jănică Samoilă în Dosarul nr. 356/2005 al Judecătoriei Săveni.

La apelul nominal în dosarele nr. 487 D/2005 şi nr. 550 D/2005 lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

În Dosarul nr. 487 D/2005, partea Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Lugoj a depus un memoriu prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

În Dosarul nr. 550 D/2005, partea Banca Comercială Română - Sucursala Botoşani, Agenţia Săveni a depus o întâmpinare prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor sus-menţionate, având în vedere obiectul identic al excepţiilor ridicate.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 487 D/2005 şi nr. 550 D/2005 la Dosarul nr. 353 D/2005, care este primul înregistrat.

Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că se impune menţinerea jurisprudenţei anterioare a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin încheierile din 11 aprilie 2005, din 26 mai 2005 şi din 9 iunie 2005, pronunţate în dosarele nr. 25.538/2004, nr. 1.189/2005 şi nr. 356/2005, Judecătoria Craiova, Judecătoria Lugoj şi Judecătoria Săveni au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Felvio Prod" - S.R.L. din Bucovăţ, de Societatea Comercială "Sirtech" - S.R.L. din Lugoj şi de Adela Samoilă şi Jănică Samoilă în cauze ce au ca obiect contestaţii la executare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 24 alin. (1), art. 44 alin. (2) teza întâi şi ale art. 53 alin. (1) din Constituţie. În acest sens arată că art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă aduce atingere dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece legiuitorul, lăsând la aprecierea instanţei de judecată stabilirea cuantumului cauţiunii, a instituit o situaţie de inegalitate în faţa legii. Astfel, pentru situaţii similare în ceea ce priveşte cuantumul creanţelor, se impun contestatarilor cauţiuni al căror cuantum diferă în funcţie de persoana contestatorului, existând posibilitatea de a se crea unui debitor o situaţie mai favorabilă sau mai împovărătoare faţă de un alt debitor cu aceeaşi datorie. Condiţionarea admisibilităţii cererii de suspendare a executării silite - prin acelaşi text legal - de depunerea unei cauţiuni al cărei cuantum este lăsat la libera apreciere a instanţei de judecată constituie o încălcare a accesului liber la justiţie, consacrat prin dispoziţiile art. 21 din Constituţie, drept care trebuie respectat nu numai în ce priveşte cererea introductivă, dar şi cu privire la celelalte cereri ale părţilor.

În opinia autorilor excepţiei exerciţiul acestui drept nu poate fi supus nici unei condiţionări, deoarece "statul este ţinut să ocrotească în egală măsură drepturile şi interesele legitime ale tuturor titularilor".

Prin fixarea cauţiunii, instanţa poate aprecia în mod arbitrar asupra cuantumului acesteia, impunând o barieră financiară artificială, care contravine art. 24 şi 53 din Constituţie.

În litigiile în materie fiscală suspendarea executării silite nu ar trebui condiţionată de depunerea unei cauţiuni, deoarece titlul executoriu nu emană de la o instanţă judecătorească, motiv pentru care legalitatea sa nu a putut fi verificată de către un organ independent şi imparţial.

De asemenea, debitorul se poate afla în imposibilitate obiectivă de a achita cauţiunea dacă are conturile poprite.

Autorii excepţiei apreciază că cele statuate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 40 din 29 ianuarie 2004 sunt valabile şi în prezenta cauză, aşa încât se impune admiterea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Judecătoria Craiova consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, prin reglementarea expresă a cazurilor în care este obligatorie cauţiunea, legiuitorul a urmărit să prevină abuzurile procesuale, asigurând dezdăunarea creditorului pentru pagubele rezultate din folosirea unor mijloace procesuale menite să amâne executarea unui act sau indisponibilizarea bunurilor aparţinând debitorului.

Prin textul de lege a cărui neconstituţionalitate se invocă nu se instituie diferenţe de tratament juridic, privilegii sau discriminări, finalitatea cauţiunii constituind-o despăgubirea intimatului pentru eventualele pagube suferite.

Judecătoria Lugoj apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Judecătoria Săveni apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind că dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care condiţionează admisibilitatea cererii de suspendare a executării silite de depunerea unei cauţiuni, trebuie privite în contextul reglementării unitare conţinute de art. 403 din acest act normativ, prin care se urmăreşte evitarea abuzului procesual şi garantarea accesului liber la justiţie. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa anterioară a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 227 din 18 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004, şi Decizia nr. 108 din 22 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 22 martie 2005.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, făcând trimitere la jurisprudenţa anterioară a Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 8 din 14 ianuarie 2003, nr. 55 din 6 februarie 2003, nr. 361 din 30 septembrie 2003, nr. 488 din 16 decembrie 2003 şi nr. 563 din 16 decembrie 2004.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, introduse prin art. I pct. 156 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, dispoziţii care au următorul conţinut: "Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

Autorii excepţiei susţin că textul dedus controlului încalcă prevederile art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 24 alin. (1), art. 44 alin. (2) teza întâi şi ale art. 53 alin. (1) din Constituţie, care au următorul cuprins:

–Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";

–Art. 20 alin. (2): "Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";

–Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

–Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat.";

–Art. 44 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.";

–Art. 53 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav."

Examinând excepţia, Curtea constată că dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, soluţia adoptată fiind de fiecare dată aceeaşi, şi anume că sunt constituţionale.

În acest sens menţionăm deciziile nr. 150 din 9 mai 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iulie 2002, nr. 346 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 27 octombrie 2003, şi nr. 67 din 24 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 9 martie 2004.

În motivarea acestei soluţii Curtea a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă au o dublă finalitate: constituirea unei garanţii pentru creditor cât priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite; prevenirea sau limitarea eventualelor abuzuri ale debitorilor rău-platnici.

Referitor la încălcarea prin textul de lege criticat a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a constatat că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.

Cât priveşte pretinsa omisiune a legiuitorului de a stabili criterii obiective pentru determinarea cuantumului cauţiunii, de natură să permită săvârşirea de abuzuri de către judecător, chiar reală fiind, nu ar putea fi complinită de către Curte care nu are atribuţii de legiuitor pozitiv. În fapt însă, judecătorul este ţinut să respecte anumite limite rezonabile la stabilirea cauţiunii, eventualul abuz putând fi cenzurat, de vreme ce încheierea de soluţionare a cererii de suspendare este supusă recursului, în temeiul art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, debitorul beneficiind astfel de toate garanţiile accesului liber la justiţie, ca şi de cele ale dreptului la apărare.

De altfel, plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, aşa încât instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie şi nici de încălcare a dreptului la apărare.

De asemenea, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu încalcă nici dispoziţiile constituţionale ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.

Cât priveşte raportarea la dispoziţiile art. 20 din Constituţie, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât autorul excepţiei nu indică principiile din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, care sunt încălcate prin textul de lege criticat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Felvio Prod" - S.R.L. din Bucovăţ în Dosarul nr. 25.538/2004 al Judecătoriei Craiova, de Societatea Comercială "Sirtech" - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 1.189/2005 al Judecătoriei Lugoj şi de Adela Samoilă şi Jănică Samoilă în Dosarul nr. 356/2005 al Judecătoriei Săveni.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu