Notă *) Republicat în temeiul art. IV din Hotărârea Camerei Deputaților nr. 5 din 12 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 15 ianuarie 2001, dându-se articolelor o noua numerotare.
Regulamentul Camerei Deputaților, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaților nr. 8 din 24 februarie 1994, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 25 februarie 1994, a mai fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 2 iunie 1995 și nr. 53 din 14 martie 1996.
Prezentul text republicat include și modificările și completările aduse regulamentului, după ultima republicare, prin hotărârile Camerei Deputaților nr. 33 din 30 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 2 octombrie 1996, nr. 41 din 25 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 26 noiembrie 1998, nr. 39 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 19 octombrie 2000, nr. 48 din 21 decembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 27 decembrie 2000, și nr. 5 din 12 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 15 ianuarie 2001.
Camera Deputaților nou-aleasă se întrunește în ziua și la ora stabilite prin actul de convocare emis de Președintele României, în conformitate cu prevederile Constituției.
Până la alegerea Biroului permanent lucrările Camerei Deputaților sunt conduse de cel mai în vârsta deputat, în calitate de președinte de vârsta, asistat de 4 secretari desemnați din rândul celor mai tineri deputați.
Imposibilitatea exercitării atribuțiilor de către președintele de vârsta sau de către unul ori mai mulți secretari prevăzuți la alin. 1 atrage de drept înlocuirea acestora cu deputatul cel mai în vârsta sau, după caz, cu cei mai tineri deputați din rândul celor prezenți.
În intervalul de timp prevăzut la alin. 1 nu pot avea loc dezbateri parlamentare, cu excepția celor care privesc validarea mandatelor de deputat.
Pentru validarea mandatelor Camera Deputaților alege în prima sa ședința o comisie compusa din 30 de deputați, care să reflecte configurația politica a Camerei, asa cum aceasta rezultă din constituirea grupurilor parlamentare.
Comisia de validare funcționează pe întreaga durata a mandatului Camerei Deputaților.
Numărul deputaților care vor fi desemnați în comisia de validare de către fiecare grup parlamentar este în funcție de proporția membrilor săi în numărul total al deputaților.
Propunerile pentru stabilirea numărului de deputați care revine fiecărui grup parlamentar se fac de către liderii acestor grupuri și se transmit secretarilor.
Președintele de vârsta prezintă Camerei aceste propuneri în ordinea mărimii grupurilor parlamentare, iar Camera Deputaților hotărăște asupra lor cu votul majorității deputaților prezenți.
Propunerile pentru componenta nominală a comisiei se fac de către grupurile parlamentare în limita numărului de locuri aprobat.
Componenta comisiei este aprobată de Camera cu votul majorității deputaților prezenți.
Comisia de validare își alege un președinte și 2 vicepreședinți, care alcătuiesc biroul comisiei, și se organizează în 9 grupe de lucru, compuse din câte 3 membri, cu respectarea pe cat posibil a proportiei prevăzute la art. 4 alin. 1.
Biroul comisiei repartizează grupelor de lucru dosarele referitoare la alegerea deputaților, primite de la Biroul Electoral Central, cu excepția celor privind membrii grupelor de lucru.
Verificarea legalității alegerii deputaților care compun grupele de lucru se face de către biroul comisiei de validare.
Biroul comisiei de validare și grupele de lucru sunt obligate să prezinte comisiei propunerile privind validarea sau invalidarea mandatelor de deputat, în scris, în termen de cel mult 3 zile de la constituirea comisiei. Aceste propuneri se adoptă cu votul majorității membrilor biroului sau ai grupelor de lucru.
După expirarea termenului de 3 zile discutarea dosarelor nesolutionate se face în plenul comisiei.
Comisia de validare se pronunța asupra contestațiilor nesolutionate și asupra acelora a căror soluționare s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la procedura de soluționare.
Comisia de validare poate propune invalidarea alegerii unui deputat în cazurile în care constata ca alegerea acestuia s-a făcut prin încălcarea legii, inclusiv prin frauda electorală.
Comisia, în cel mult 4 zile de la constituire, întocmește un raport în care vor fi precizati deputații pentru care se propune validarea, invalidarea sau, după caz, amânarea validării mandatelor, cu motivarea pe scurt a propunerilor de invalidare sau de amânare.
Raportul este aprobat de comisie cu votul majorității membrilor acesteia; în caz de paritate votul președintelui este hotarator.
Camera Deputaților se întrunește în ședința, de drept, în a 5-a zi de la constituirea comisiei de validare, pentru dezbaterea raportului acesteia.
Raportul comisiei de validare se prezintă Camerei Deputaților de către președintele acesteia.
În cazul deputaților pentru care nu exista motive de invalidare potrivit art. 7 se întocmește, pe circumscripții electorale, o lista cu numele și prenumele acestora, asupra căreia Camera se pronunța printr-un singur vot. În cazul deputaților la care a fost propusă invalidarea mandatului Camera dezbate și se pronunța prin vot pentru fiecare caz.
Validarea sau invalidarea mandatelor de deputat se face cu votul majorității deputaților prezenți.
Camera Deputaților este legal constituită după validarea a două treimi din mandatele de deputat.
Grupurile parlamentare sunt structuri ale Camerei Deputaților. Ele se pot constitui din cel puțin 10 deputați care au candidat în alegeri pe listele aceluiași partid sau ale aceleiași formațiuni politice.
Deputații unui partid sau ai unei formațiuni politice nu pot constitui decât un singur grup parlamentar.
Deputații care au candidat pe listele unei coalitii electorale și fac parte din partide sau formațiuni politice diferite pot constitui grupuri parlamentare proprii ale partidelor sau formatiunilor din care fac parte.
Deputații unor partide sau formațiuni politice care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar, precum și deputații independenți se pot reuni în grupuri parlamentare mixte sau se pot afilia altor grupuri parlamentare constituite potrivit alin. 1.
Deputații care reprezintă organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, altele decât minoritatea maghiara, pot constitui un singur grup parlamentar.
În prima sa ședința fiecare grup parlamentar procedează la desemnarea conducerii proprii alcătuite din lider și, după caz, din unul sau mai mulți loctiitori.
Liderul grupului prezintă Camerei denumirea acestuia, precum și componenta lui numerică și nominală.
Succesiunea prezentarilor se stabilește de către președintele de vârsta al Camerei, în ordinea mărimii grupurilor parlamentare.
Grupurile parlamentare, în funcție de ponderea lor în Camera Deputaților, au la dispoziție logistica necesară în vederea desfășurării activității, autoturisme, personal de secretariat și de specialitate, potrivit hotărârii Biroului permanent.
Președintele Camerei Deputaților împreună cu liderii grupurilor parlamentare repartizează locurile în sala de ședințe pentru fiecare grup parlamentar.
Formarea de grupuri parlamentare ale unor partide care nu au obținut mandate în urma alegerilor este interzisă.
Orice modificare intervenita în componenta unui grup parlamentar se aduce la cunoștința președintelui Camerei Deputaților sub semnatura liderului grupului și, după caz, a deputatului.
Președintele Camerei informează deputații, în ședința publică, asupra modificărilor intervenite în componenta grupurilor parlamentare.
După constituirea legală a Camerei Deputaților se aleg președintele Camerei Deputaților și apoi ceilalți membri ai Biroului permanent al acesteia.
Președintele Camerei Deputaților este și președintele Biroului permanent, din care mai fac parte 4 vicepreședinți, 4 secretari și 4 chestori.
Biroul permanent se alcătuiește prin negocieri între liderii grupurilor parlamentare, respectându-se configurația politica a Camerei, asa cum rezultă din constituirea grupurilor parlamentare.
Președintele Camerei Deputaților este ales pe durata mandatului Camerei, prin vot secret, cu buletine de vot pe care sunt înscrise numele și prenumele tuturor candidaților propuși de grupurile parlamentare. Fiecare grup parlamentar poate face o singura propunere.
Este declarat ales președinte al Camerei Deputaților candidatul care a întrunit votul majorității deputaților.
Dacă nici un candidat nu a întrunit, după doua tururi, votul majorității deputaților, se organizează noi tururi de scrutin, în urma cărora va fi declarat președinte al Camerei Deputaților candidatul care a obținut majoritatea voturilor deputaților prezenți, în condițiile întrunirii cvorumului prevăzut la art. 64 din Constituție.
O dată cu alegerea președintelui Camerei activitatea președintelui de vârsta încetează.
Alegerea vicepreședinților, a secretarilor și a chestorilor care compun Biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare.
În vederea depunerii propunerilor Camera Deputaților stabilește numărul de locuri din Biroul permanent, care revine, pe funcții, grupurilor parlamentare, potrivit configurației politice a Camerei.
Propunerile nominale pentru funcțiile prevăzute la alin. 1 se fac de către liderii grupurilor parlamentare, în limita numărului de locuri stabilit potrivit alin. 2. Lista candidaților propuși pentru Biroul permanent se supune în întregime votului Camerei Deputaților și se aproba cu majoritatea voturilor deputaților. Dacă nu se realizează aceasta majoritate, se organizează un nou tur de scrutin, în care lista este aprobată cu majoritatea voturilor deputaților prezenți. Votul este secret și se exprima prin bile.
Vicepreședinții, secretarii și chestorii sunt aleși la începutul fiecărei sesiuni ordinare.
Oricărui membru al Biroului permanent i se poate revoca mandatul înainte de expirarea acestuia, la cererea motivată a grupului parlamentar care l-a propus sau a cel puțin unei treimi din numărul deputaților provenind din minimum trei grupuri parlamentare. Votul este secret și se exprima prin bile pentru fiecare caz, în cel mult 15 zile de la data înregistrării cererii de revocare.
Funcțiile din Biroul permanent devenite vacante în timpul sesiunii se ocupa la propunerea grupului parlamentar căruia i-a fost repartizata funcția respectiva, în condițiile prevăzute la art. 23.
O dată cu alegerea Biroului permanent, activitatea secretarilor desemnați în condițiile art. 2 alin. 1 încetează.
Hotărârile prevăzute la art. 1-27 se adoptă prin vot deschis, în afară de cazurile în care se prevede altfel.
Biroul permanent al Camerei Deputaților are următoarele atribuții:
a)propune Camerei data începerii și data încheierii sesiunilor parlamentare;
b)solicita președintelui Camerei convocarea unei sesiuni extraordinare;
c)supune aprobării Camerei Deputaților regulamentul acesteia, precum și propunerile de modificare;
d)prezintă Camerei Deputaților spre aprobare proiectul de buget al acesteia și contul de încheiere a exercițiului bugetar;
e)pregătește și asigura desfășurarea în bune condiții a lucrărilor Camerei Deputaților;
f)primește și distribuie proiectele de legi, propunerile legislative și rapoartele comisiilor parlamentare, în ordinea depunerii acestora la registratura Camerei Deputaților, dacă plenul Camerei nu stabilește altfel;
g)întocmește proiectul ordinii de zi a ședințelor Camerei și programul de lucru al acesteia;
h)organizează relațiile Camerei cu parlamentele altor state și cu organizațiile parlamentare pe baza consultării, în funcție de natura acțiunilor avute în vedere, a Comitetului director al Grupului Roman al Uniunii Interparlamentare, a grupurilor parlamentare, a Comisiei de politica externa și a altor comisii permanente, informand Camera Deputaților asupra măsurilor stabilite, inclusiv cu privire la componenta nominală a delegatiilor;
i)supune spre aprobare Camerei Deputaților componenta delegatiilor permanente la organizațiile parlamentare mondiale sau regionale, pe baza consultării grupurilor parlamentare și cu respectarea configurației politice a Camerei;
j)aproba statul de funcții și regulamentul serviciilor Camerei Deputaților; supune aprobării Camerei structura serviciilor acesteia;
k)conduce și controlează serviciile Camerei Deputaților;
l)aproba regulamentul privind paza și accesul persoanelor în sediul Camerei Deputaților;
m)îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de prezentul regulament, alte dispoziții legale sau însărcinări date de Camera Deputaților.
Dezbaterile din Biroul permanent se consemnează în procese-verbale sau în stenograme.
Deputații pot consulta stenogramele sau pot obține o copie de pe acestea, cu excepția celor declarate confidențiale de către Biroul permanent, care pot fi numai consultate.
Biroul permanent se convoacă la cererea președintelui Camerei Deputaților sau la cererea a cel puțin 4 membri ai săi.
Președintele Camerei Deputaților are următoarele atribuții:
a)convoacă deputații în sesiuni ordinare sau extraordinare;
b)conduce lucrările Camerei Deputaților, asistat obligatoriu de 2 secretari, și asigura menținerea ordinii în timpul dezbaterilor, precum și respectarea regulamentului;
c)acorda cuvântul, modereaza discutiile, sintetizeaza problemele puse în dezbatere, stabilește ordinea votării, precizează semnificatia votului și anunta rezultatul acestuia;
d)conduce lucrările ședințelor Biroului permanent;
e)convoacă Comitetul ordinii de zi, prezidează lucrările acestuia și îi supune spre aprobare proiectele ordinii de zi și programului de lucru ale Camerei;
f)sesizează Curtea Constituțională în condițiile prevăzute la art. 144 lit. a) și b) din Constituție;
g)asigura trimiterea de îndată la Senat, spre dezbatere, a proiectelor de lege adoptate sau respinse de Camera, sau, după caz, Președintelui României, spre promulgare, a legilor votate, în termenele stabilite de lege;
h)reprezintă Camera Deputaților în relațiile interne și externe;
i)îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de prezentul regulament, precum și însărcinările date de Camera Deputaților.
Vicepreședinții îndeplinesc, prin rotație, atribuțiile președintelui, la cererea sa sau în caz de indisponibilitate a acestuia, precum și alte sarcini încredințate de Biroul permanent.
Secretarii întocmesc lista inscrierilor la cuvânt, pe baza solicitărilor deputaților, în ordinea în care au fost făcute; prezintă propunerile, amendamentele și orice alte comunicări adresate Camerei, efectuează apelul nominal, consemnează rezultatul votului, țin evidenta hotărârilor adoptate, veghează la întocmirea stenogramelor, îl asista pe președinte în realizarea atribuțiilor ce îi revin și îndeplinesc orice alte sarcini primite de la acesta sau de la Biroul permanent.
Chestorii verifica modul de gestionare a patrimoniului, funcționarea și calitatea serviciilor Camerei Deputaților și fac propuneri corespunzătoare Biroului permanent. Exercita controlul financiar asupra cheltuielilor efectuate, prezintă Biroului permanent proiectul de buget al Camerei și contul de încheiere a exercițiului bugetar anual, asigura menținerea ordinii în localul Camerei Deputaților și îndeplinesc alte atribuții, în conformitate cu dispozițiile președintelui acesteia sau ale Biroului permanent.
În exercitarea atribuțiilor de control financiar-contabil chestorii sunt sprijiniti de un corp de control compus din 2 experți contabili și sunt subordonați numai plenului Camerei Deputaților.
La sfârșitul fiecărei sesiuni chestorii prezintă Camerei Deputaților un raport cu privire la rezultatele controalelor efectuate.
Comitetul ordinii de zi este alcătuit din liderii grupurilor parlamentare sau din loctiitorii acestora și are următoarele atribuții:
a)aproba ordinea de zi a ședințelor Camerei și programul de lucru al acesteia, precum și modificările sau completările aduse ordinii de zi sau programului aprobat;
b)organizează dezbaterile prin alocarea pentru fiecare grup parlamentar, în funcție de ponderea sa în numărul total al deputaților, a timpului afectat pentru luarile de cuvânt în ședința Camerei; alocarea timpului afectat dezbaterilor este obligatorie la dezbaterile politice și facultativă la dezbaterile generale asupra unui proiect de lege sau unei propuneri legislative;
c)poate include în ordinea de zi dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative la care termenul de depunere a raportului a fost depășit.
Comitetul ordinii de zi hotărăște cu majoritatea rezultată din ponderea votului fiecărui membru prezent. Ponderea este data de proporția grupului parlamentar reprezentat de lider în numărul total al deputaților. Președintele Camerei nu are drept de vot.
La lucrările Comitetului ordinii de zi participa ca invitat reprezentantul Guvernului și, dacă este cazul, președintele comisiei parlamentare care a depășit termenul de depunere a raportului.
Comitetul ordinii de zi se întrunește, de regula, miercurea și lucrează în mod regulamentar în prezenta a cel puțin jumătate din numărul liderilor grupurilor parlamentare.
Comisiile sunt organe de lucru ale Camerei Deputaților, înființate cu scopul de a îndeplini însărcinările care le sunt încredințate în vederea pregătirii lucrărilor Camerei.
Camera Deputaților constituie comisii permanente și poate institui comisii de ancheta sau alte comisii speciale.
Camera Deputaților constituie, de asemenea, comisii de mediere sau alte comisii comune cu Senatul.
Comisiile permanente sunt formate dintr-un număr de 13-40 de deputați, cu excepția Comisiei pentru regulament, care se compune din câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar. Numărul membrilor comisiilor permanente se stabilește, pentru fiecare caz, de Camera Deputaților. Numărul membrilor și componenta nominală a comisiilor de ancheta sau speciale se aproba o dată cu constituirea acestora.
Un deputat face parte, în mod obligatoriu, dintr-o singura comisie permanenta dintre cele prevăzute la art. 58, cu excepția membrilor Comisiei pentru regulament și ai Comisiei pentru tehnologia informatiei și comunicațiilor, care pot face parte și dintr-o alta comisie permanenta.
Alcătuirea comisiilor Camerei Deputaților se face cu respectarea configurației politice a Camerei.
Pentru fiecare comisie numărul de locuri care revine fiecărui grup parlamentar sau deputaților independenți se stabilește de Camera Deputaților, la propunerea Biroului permanent.
Propunerile de membri ai comisiilor se vor face, în termenul stabilit de președintele Camerei Deputaților, de către grupurile parlamentare, în limita locurilor stabilite potrivit art. 39 alin. 2.
Membrii comisiilor sunt desemnați prin acordul liderilor grupurilor parlamentare, cu respectarea configurației politice a Camerei.
În cazul în care nu exista dezacord asupra desemnării membrilor în comisii potrivit alin. 1, Camera va aproba componenta comisiilor cu votul deschis al majorității deputaților prezenți.
Dacă grupurile parlamentare nu ajung la un acord asupra componentei uneia sau mai multor comisii, Biroul permanent propune și Camera hotărăște, cu votul majorității membrilor prezenți, asupra candidaturilor susținute de fiecare dintre grupurile parlamentare, respectându-se configurația politica a Camerei.
În prima lor ședința, convocată de președintele Camerei, comisiile permanente își aleg birourile, compuse din câte un președinte, 2 vicepreședinți și 2 secretari, cu excepția Comisiei pentru regulament, al carei birou este compus din președinte, un vicepreședinte și un secretar. Funcțiile din biroul Comisiei pentru regulament sunt ocupate în ordinea mărimii grupurilor parlamentare. Biroul Comisiei pentru tehnologia informatiei și comunicațiilor este format din președinte, 3 vicepreședinți și 2 secretari.
Componenta biroului comisiei se stabilește prin negocieri între liderii grupurilor parlamentare, respectându-se, pe cat posibil, configurația politica a Camerei, asa cum rezultă din constituirea grupurilor parlamentare.
Propunerile nominale pentru funcțiile prevăzute la alin. 1 se fac de către liderii grupurilor parlamentare, în cadrul numărului de locuri stabilit potrivit alin. 2.
Lista candidaților pentru biroul comisiei se supune în întregime votului membrilor acesteia și se aproba cu majoritatea voturilor deputaților prezenți.
Revocarea unui membru din biroul comisiei se hotărăște cu votul majorității deputaților din comisie, la cererea grupului parlamentar care l-a propus sau a unei treimi din numărul membrilor comisiei.
Biroul fiecărei comisii:
a)propune ordinea de zi a ședințelor, prezentând comisiei lista cuprinzând toate initiativele legislative și celelalte probleme de competența acesteia;
b)propune proiectul regulamentului de funcționare a comisiei;
c)stabilește sarcinile ce revin deputaților din comisie;
d)adopta hotărâri în chestiuni care interesează bunul mers al activității comisiei;
e)constituie, dacă este necesar, subcomisii, desemnandu-le misiunea, componenta și conducerea.
Președintele comisiei:
a)conduce ședințele comisiei;
b)poate propune ca la lucrările comisiei, în scopul realizării lor în bune condiții, sa ia parte și alte persoane;
c)asigura reprezentarea comisiei în raporturile cu Guvernul, cu Biroul permanent al Camerei și cu celelalte comisii;
d)îndeplinește alte atribuții cerute de desfășurarea în bune condiții a lucrărilor comisiei.
Vicepreședinții comisiilor îndeplinesc pe rând, în lipsa președintelui, atribuțiile acestuia.
Secretarii comisiilor:
a)țin evidenta prezentei membrilor comisiei la ședințele acesteia;
b)asigura redactarea tuturor actelor comisiei;
c)numara voturile exprimate în ședințele comisiei;
d)urmăresc întocmirea proceselor-verbale ale ședințelor comisiei;
e)îndeplinesc orice alte atribuții necesare bunului mers al activității comisiei, ca urmare a dispozițiilor biroului sau ale președintelui acesteia.
Convocarea ședințelor comisiei se face cu cel puțin 24 de ore înainte de către președintele acesteia sau, în lipsa lui, de un vicepreședinte care îl înlocuiește.
Participarea deputaților la ședințele comisiilor este obligatorie.
În caz de absenta nejustificată de la lucrările comisiei se aplică prevederile art. 131 alin. 3.
Deputatul care absentează de la lucrările comisiei poate fi înlocuit de un alt deputat din același grup, pe baza împuternicirii scrise a liderului grupului parlamentar.
În timpul sesiunii ședințele comisiilor parlamentare pot avea loc în același timp cu cele ale plenului Camerei, pe baza aprobării date de Comitetul ordinii de zi.
Prin excepție de la prevederile alin. 1 este interzisă ținerea de ședințe în comisii concomitent cu ședința de vot organizată în acest scop, potrivit ordinii de zi. De asemenea, lucrările comisiei se suspenda de drept în cazul în care președintele Camerei solicita prezenta deputaților la lucrările în plen.
Ședințele comisiilor nu sunt publice.
În mod excepțional comisiile pot hotărî invitarea la dezbateri a reprezentanților presei, precum și condițiile în care lucrările pot fi transmise la radio sau televiziune, dacă acest lucru nu aduce atingere unor interese de stat care recomanda păstrarea secretului acestor dezbateri.
Miniștrii au acces la lucrările comisiilor. Dacă li se solicita participarea, prezenta lor devine obligatorie. Guvernul trebuie înștiințat, prin președintele Camerei, de data la care au loc ședințele acestora.
La ședințele comisiilor au dreptul sa participe deputații care au făcut propuneri care stau la baza lucrărilor acestora (autori de propuneri legislative, de amendamente etc.), precum și, la cererea președintelui comisiei, specialiști ai Consiliului Legislativ.
Comisiile pot invita sa participe la ședințe persoane interesate, reprezentanți ai unor organizații neguvernamentale și specialiști din partea unor autorități publice sau a altor instituții specializate.
Persoanele interesate și reprezentanții organizațiilor neguvernamentale pot solicita participarea la lucrările comisiei printr-o cerere care se aproba de membrii acesteia.
Persoanele prevăzute în prezentul articol pot fi ascultate în ședința comisiei, dar nu pot participa la vot.
Comisia poate hotărî, la propunerea biroului comisiei, a președintelui sau a unui deputat, limitarea duratei luarilor de cuvânt. Deputații și invitații sunt obligați să se refere exclusiv la chestiunea supusă dezbaterii. În caz contrar președintele poate retrage cuvântul. Nimeni nu poate lua cuvântul decât dacă îi este dat de președinte.
Pentru ca ședințele comisiilor să aibă loc în mod legal este necesară participarea majorității membrilor care le compun.
Hotărârile comisiilor se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți.
Președinții comisiilor permanente, în acord cu președintele Camerei, vor urmări ca, pe timpul desfășurării sesiunilor, o zi pe săptămâna să fie consacrată exclusiv activității în comisii.
La începerea dezbaterii unei lucrări aflate pe ordinea de zi comisia desemnează, la propunerea președintelui, unul sau mai mulți raportori dintre membrii săi.
Aceștia vor asigura redactarea raportului sau a avizului comisiei, care va fi supus aprobării acesteia.
Rapoartele și avizele vor cuprinde, în mod obligatoriu, pe lângă opinia majorității membrilor comisiei, și părerea contrară motivată a celorlalți deputați din comisie.
Votul în comisie este, de regula, deschis.
În anumite situații, hotărâte prin vot de membrii acesteia, se poate recurge și la vot secret.
Cu privire la desfășurarea ședințelor comisiilor se încheie procese-verbale, care pot fi consultate de deputați.
La sfârșitul fiecărei ședințe, prin grija biroului comisiei se redactează un comunicat de presa.
Sinteza lucrărilor fiecărei comisii se publică săptămânal în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a. Sinteza cuprinde problemele dezbătute, rezultatul votului asupra articolelor și proiectelor de lege, numele și prenumele celor absenți.
Comisia, în cazuri justificate, va putea hotărî stenografierea dezbaterilor acesteia.
2.Comisiile permanente
Comisiile permanente se aleg pe întreaga durata a legislaturii. Denumirile și domeniile de activitate ale comisiilor permanente sunt următoarele:
1.Comisia pentru politica economică, reforma și privatizare– restructurarea economiei la nivel macroeconomic și la nivel sectorial; programe de reconstrucție și dezvoltare; prognoza economică; mijloace și instituții specifice ale economiei de piața; problemele prețurilor și concurentei; libera inițiativă; privatizarea; activitatea economică a Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participatiilor Statului și a societăților de investiții financiare, a regiilor autonome și a societăților comerciale cu capital integral de stat sau mixt; importul și exportul de capital;
–alte probleme privind strategia dezvoltării economice și politica reformei.
2.Comisia pentru buget, finanțe și bănci– bugetul de stat și execuția bugetară; bugetul asigurărilor sociale de stat și execuția acestuia; politica financiară; sistemul de impozite și taxe, asigurări și reasigurari; echilibrul monetar, circulația bănească, credite și sisteme de credite, dobânzi, scont; bursa de valori și efecte; împrumuturi externe ale statului sau garantate de stat; investiții realizate din credite bugetare.
3.Comisia pentru industrii și servicii– industria și ramurile ei; transporturi, telecomunicații, comerț (interior și exterior), turism; protecția consumatorilor; strategii de dezvoltare a industriilor și a serviciilor; asigurarea resurselor de materii prime și energie pentru economia naționala; dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii în industrie și în servicii; probleme specifice ale privatizării în industrie și servicii, ale dezvoltării sectorului privat în aceste ramuri; bursele de mărfuri industriale și servicii; strategii de investiții; calitatea produselor industriale și a serviciilor; standarde și mărci; protecția investițiilor și a marcilor; progresul tehnic și dezvoltarea tehnologică; eficienta și capacitatea concurentiala a produselor și serviciilor pe piața interna și externa.
4.Comisia pentru agricultura, silvicultura, industrie alimentara și servicii specifice– programe în domeniul agriculturii, horticulturii, zootehniei, pisciculturii, silviculturii, fondului cinegetic; probleme specifice ale privatizării în agricultura; libera inițiativă, forme de proprietate, de asociere, creditare, arendare; gospodărirea fondului funciar; activitatea societăților și regiilor cu capital de stat sau mixt din agricultura, silvicultura și alimentație; servicii pentru agricultura, îmbunătățiri funciare, industrie alimentara și silvicultura.
5.Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale– drepturile omului și ale cetățeanului; problemele minorităților; libertatea de constiinta; problemele cultelor religioase; libertatea de exprimare prin alte mijloace decât prin presa.
6.Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic– autonomia locală; reforme administrative; organizarea administrativ-teritorială; statutul funcționarului public; sisteme urbane; rețele urbane și rurale; finanțele publice locale; sisteme ecologice și echilibru ecologic; calitatea aerului, apei, solului; protecția florei, faunei și așezărilor umane; recuperarea zonelor deteriorate; tehnologii pentru controlul și eliminarea emisiilor poluante; gospodărirea apelor; amenajarea teritoriului; construcții.
7.Comisia pentru munca și protecție socială– raporturile individuale de muncă (contractul individual de muncă, timpul de lucru, concediile, protecția muncii, sistemul de salarizare, jurisdicția muncii, statutul juridic al femeii salariate); raporturile colective de muncă (negocierea colectivă, contractul colectiv de muncă, jurisdicția conflictelor colective de muncă); statutul juridic al sindicatelor și al organizațiilor patronale; sistemul asigurărilor sociale (pensii, indemnizații, ajutor de șomaj, alocație de stat); asistența socială (ajutoare materiale, gratuități); ajutoare materiale pentru persoane defavorizate: bătrâni, persoane cu handicap, minori și altele; problematica ocupării forței de muncă.
8.Comisia pentru sănătate și familie– ocrotirea sănătății populației; asistența sanitară; forme de organizare a rețelei sanitare; problemele sociale ale familiei, mamei și copilului, batrănilor și persoanelor cu handicap; probleme demografice.
9.Comisia pentru învățământ, știința, tineret și sport– învățământul de toate formele și gradele; cercetarea științifică; activitatea sportiva; problemele tineretului; protecția proprietății intelectuale.
10.Comisia pentru cultura, arte, mijloace de informare în masa– instituții de arta și cultura; protecția patrimoniului cultural național; activitatea presei și a celorlalte mijloace de informare în masa.
11.Comisia juridică, de disciplina și imunități– constituționalitatea proiectelor de lege și a propunerilor legislative; reglementări în domeniul dreptului civil, penal, contraventional, procedura civilă, penală, administrativă, organizarea judecătorească; alte reglementări cu caracter precumpanitor juridic; probleme de disciplina parlamentară, incompatibilități și imunități.
12.Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranța naționala– probleme privind apărarea, ordinea publică și siguranța naționala.
13.Comisia pentru politica externa– probleme și programe de politica externa a României; dialogul bilateral cu comisiile similare ale parlamentelor altor state și ale organismelor parlamentare internaționale; avizarea tratatelor, convențiilor și altor instrumente internaționale la care adera România; audierea persoanelor propuse să fie numite în funcția de ambasador al României în străinătate, în urma căreia da un aviz consultativ.
14.Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții– examinarea petitiilor primite și cercetarea abuzurilor semnalate prin aceste petiții; efectuarea unei anchete asupra abuzurilor sesizate în cazurile în care Camera dispune aceasta ca urmare a prezentării, potrivit regulamentului, a unei cereri în fața Camerei.
15.Comisia pentru regulament– interpretarea regulamentului; evidenta și regularitatea cutumelor parlamentare; elaborarea și prezentarea de propuneri Biroului permanent pentru modificarea regulamentului; studierea și informarea operativă a Camerei și a Biroului permanent despre procedurile parlamentare din alte state sau din adunări parlamentare paneuropene; analizarea sesizarilor trimise de Camera, de Biroul permanent sau de președintele Camerei cu privire la actele de aplicare a regulamentului și prezentarea punctului de vedere în Camera Deputaților.
16.Comisia pentru tehnologia informatiei și comunicațiilor– tehnologia informatiei și comunicațiilor, tehnologii avansate specifice domeniului, alinierea la reglementările, respectiv la standardele internaționale, și proprietatea intelectuală în domeniu.
Schimbarea unui membru al unei comisii se face la propunerea grupului sau parlamentar și cu aprobarea Camerei Deputaților.
În cazul în care un grup parlamentar își modifica componenta sau își încetează existenta, Camera Deputaților poate hotărî asupra rămânerii în comisii a reprezentanților grupului inițial.
Comisiile permanente examinează proiecte de lege, propuneri legislative și amendamente, în vederea elaborării rapoartelor sau avizelor; dezbat și hotărăsc asupra altor probleme trimise de Biroul permanent; pot efectua anchete parlamentare în condițiile art. 70.
Biroul permanent trimite, spre examinare și în vederea elaborării rapoartelor, proiectele de lege, propunerile legislative și amendamentele comisiei permanente sesizate în fond, în competența căreia intra materia reglementată prin proiectul sau propunerea respectiva. El poate sesiza și alte comisii pentru a-și da avizul cu privire la lucrarea respectiva.
Orice comisie permanenta care se considera competența pentru a-și da avizul asupra unui proiect de lege, unei propuneri legislative sau unui amendament trimis de Biroul permanent altei comisii îl informează pe președintele acestuia ca dorește să își dea avizul.
În caz de refuz din partea Biroului permanent Camera hotărăște prin vot.
Dacă o comisie permanenta considera ca un proiect de lege sau o propunere legislativă este de competența în fond a altei comisii, ea poate cere Biroului permanent, în termen de cel mult 10 zile de la anunțarea în plen a proiectului de lege sau a propunerii legislative, trimiterea lor către acea comisie.
În caz de refuz din partea acestuia se va proceda potrivit art. 62 alin. 2.
Biroul permanent soluționează conflictele de competența în termen de cel mult 7 zile. Prevederile art. 62 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.
Comisia permanenta sesizată în fond va putea stabili un termen în care să îi fie remise avizul sau avizele celorlalte comisii care examinează proiectul sau propunerea legislativă, consultandu-se cu acestea și ținând seama de termenul de predare a raportului.
În caz de nerespectare a acestui termen comisia sesizată în fond își va putea redacta raportul fără a mai aștepta avizul sau avizele respective.
La ședințele comisiei sesizate în fond pot participa la dezbateri raportorii comisiilor sesizate pentru avize.
În raportul comisiilor sesizate în fond se va face referire la toate avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul sau propunerea respectiva, la toate amendamentele primite și la avizul Consiliului Legislativ.
Raportul va cuprinde propuneri motivate privind admiterea fără modificări a actului examinat, respingerea acestuia sau admiterea lui cu modificări și se înaintează Biroului permanent.
În cazul în care o comisie examinează în fond mai multe proiecte de lege și propuneri legislative care au același obiect de reglementare se întocmește un singur raport, cu respectarea prevederilor alin. 1 și 2.
Biroul permanent, după consultarea președintelui comisiei sesizate în fond, stabilește un termen înăuntrul căruia comisia trebuie să își depună raportul; modificarea acestui termen poate fi aprobată numai de Camera. Termenele stabilite de Biroul permanent nu pot fi, de regula, mai mici de 14 zile sau mai mari de 60 de zile.
Raportul va fi imprimat și difuzat deputaților cu cel puțin 8 zile înainte de data stabilită pentru dezbaterea proiectului sau propunerii legislative în plenul Camerei.
Dacă în urma dezbaterilor în plen intervin modificări importante pentru conținutul proiectului, el se trimite spre reexaminare comisiei sesizate în fond. Asupra acestei măsuri Camera Deputaților se pronunța prin vot, la propunerea președintelui Camerei sau a unui grup parlamentar.
Comisiile permanente pot tine ședințe comune cu aprobarea Biroului permanent care va stabili cu acest prilej în ce mod se va asigura conducerea lucrărilor. În asemenea situații comisiile elaborează un raport sau aviz comun.
Orice comisie permanenta poate porni o ancheta, în cadrul competentei sale, cu încuviințarea Camerei Deputaților, privitoare la activitatea desfășurată de Guvern sau de administrația publică.
Pentru a obține încuviințarea comisia va prezenta o cerere scrisă, adoptată cu votul majorității membrilor săi, în care vor fi enunțate materiile ce formează obiectul anchetei, scopul ei, mijloacele necesare și termenul până la care raportul comisiei urmează să fie prezentat Camerei Deputaților.
3.Comisii speciale
Camera Deputaților poate constitui comisii speciale pentru avizarea unor acte legislative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri, indicate în hotărârea de înființare a comisiei. Propunerile legislative astfel elaborate nu se mai supun examinării altor comisii.
Prin aceeași hotărâre se vor desemna deputații care compun comisia și biroul acesteia, la propunerea Biroului permanent al Camerei, și se va stabili termenul până la care raportul sau va fi depus.
Comisiile speciale constituite potrivit alin. 1 au același statut ca și comisiile permanente.
Membrii comisiilor speciale își păstrează și calitatea de membru al comisiilor permanente.
Celelalte probleme legate de organizarea și funcționarea comisiei vor fi reglementate de biroul acesteia, în măsura în care prevederile art. 37-57 nu sunt îndestulătoare.
4.Comisii de ancheta
La cererea unei treimi din numărul membrilor săi Camera Deputaților va putea hotărî înființarea unei comisii de ancheta, prevederile art. 37-57 și ale art. 71 alin. 2-5 fiind aplicabile.
Comisia de ancheta poate invita orice persoană care poate avea cunoștința despre o faptă sau o împrejurare de natura sa servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul activității comisiei.
La cererea comisiei de ancheta orice persoană care cunoaște fapte sau împrejurări în legătură cu obiectul cercetării sau care deține un mijloc de proba este obligată să le aducă la cunoștința sau să le înfățișeze. Instituțiile și organizațiile sunt obligate, în condițiile legii, sa răspundă la solicitarile comisiei de ancheta în termenul stabilit de aceasta.
Când, pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări în vederea aflarii adevărului, sunt necesare cunoștințele unor experți, comisia de ancheta dispune efectuarea de expertize.
Dispozițiile legii referitoare la invitarea, prezentarea și ascultarea martorilor, precum și cele privitoare la prezentarea și predarea obiectelor ori înscrisurilor sau efectuarea expertizelor se aplică în mod corespunzător.
Președintele comisiei atrage atenția persoanei audiate ca are obligația de a spune adevărul, de a nu ascunde nimic din ceea ce știe și ca nerespectarea acestei obligații atrage răspunderea legală.
Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul comisiilor permanente care desfășoară anchete potrivit art. 70.
5.Comisii de mediere
Dacă una dintre Camere adopta un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferita de cea aprobată de cealaltă Camera, președintele Camerei Deputaților și președintele Senatului vor iniția procedura de mediere.
În acest scop Biroul permanent va propune Camerei Deputaților, după consultarea grupurilor parlamentare, un număr de 7 deputați care vor face parte din comisia de mediere, urmărindu-se respectarea configurației politice a Camerei.
Deputații aprobați de Camera Deputaților, împreună cu 7 senatori desemnați de Senat, formează comisia de mediere.
Comisia de mediere se reuneste la sediul uneia dintre Camere la convocarea președintelui comisiei sesizate în fond de la Camera care a adoptat ultima proiectul și stabilește regulile după care își va desfășura activitatea, inclusiv termenul în care urmează să prezinte raportul.
Conducerea lucrărilor se realizează prin rotație de către un deputat sau un senator, stabilit de comisie.
Hotărârile comisiei se iau cu acordul majorității membrilor acesteia. În caz de egalitate la 7 voturi decide votul președintelui care conduce ședința comisiei în momentul votării.
Activitatea comisiei încetează o dată cu depunerea raportului, a cărui aprobare are loc în condițiile art. 76, precum și în cazul în care comisia nu ajunge la un acord asupra raportului în termenul stabilit.
În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la textele aflate în divergenta, în termenul stabilit potrivit art. 75 alin. 1, sau dacă una dintre Camere nu aproba raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenta se supun dezbaterii în ședința comuna a celor două Camere, potrivit regulamentului acestor ședințe.
Camera Deputaților își desfășoară activitatea în doua sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie și nu poate depăși sfârșitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie și nu poate depăși sfârșitul lunii decembrie.
Camera Deputaților se întrunește și în sesiuni extraordinare, la cererea Președintelui României, a Biroului permanent sau a cel puțin unei treimi din numărul deputaților.
Cererea de convocare a unei sesiuni extraordinare se face în scris și va cuprinde ordinea de zi, precum și perioada de desfășurare a sesiunii. Neaprobarea de către Camera a ordinii de zi solicitate împiedica ținerea sesiunii extraordinare.
Convocarea Camerei Deputaților se face de către președintele acesteia. Președintele nu va lua în considerare cererile pentru convocarea unei sesiuni extraordinare care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. 2 și 3.
În timpul sesiunilor Camera Deputaților lucrează în ședințe în plen, pe comisii și în grupuri parlamentare.
Camera Deputaților adopta legi, hotărâri și moțiuni. De asemenea, Camera Deputaților poate adopta mesaje, declarații, rezoluții și alte acte politice.
Proiectul ordinii de zi și proiectul programului de lucru ale Camerei Deputaților pentru săptămâna următoare se întocmesc de Biroul permanent.
Biroul permanent poate include în proiectul ordinii de zi dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative la care termenul de depunere a raportului a fost depășit.
Ordinea de zi a Camerei Deputaților cuprinde toate problemele care se supun dezbaterii și adoptării Camerei.
Proiectele de lege și propunerile legislative se înscriu în proiectul ordinii de zi în termen de cel mult 7 zile de la primirea de către Biroul permanent a raportului comisiei sesizate în fond.
La întocmirea și adoptarea ordinii de zi în domeniul legislativ se va asigura prioritate cererilor adresate de birourile comisiilor permanente, dezbaterilor în procedura de urgenta, cererilor pentru adoptarea unei asemenea proceduri și dezbaterii rapoartelor întocmite de comisiile de mediere.
Alte propuneri sau documente decât cele din domeniul legislativ se transmit Biroului permanent, pentru a fi incluse în proiectul ordinii de zi, cu cel puțin două zile înainte de ședința Comitetului ordinii de zi, dacă prin lege, prin prezentul regulament sau prin hotărâre a Camerei nu se prevede un termen mai scurt.
Cererile Președintelui României, rapoartele și declarațiile primului-ministru se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi.
Programul de lucru al Camerei Deputaților se stabilește în concordanta cu ordinea de zi și poate cuprinde măsuri pentru organizarea dezbaterilor Camerei.
Proiectul ordinii de zi și proiectul programului de lucru sunt saptamanale și se aproba de Comitetul ordinii de zi până la sfârșitul fiecărei săptămâni de lucru a Camerei.
Modificarea ordinii de zi sau a programului de lucru se aproba de Comitetul ordinii de zi, la cererea Biroului permanent, în cazuri excepționale.
Ordinea de zi și programul de lucru aprobate se transmit deputaților și grupurilor parlamentare până în ultima zi de lucru a Camerei.
Prevederile alin. 1 se aplică în mod corespunzător și în caz de modificare sau de completare a ordinii de zi ori a programului de lucru.
În prima ședința a Camerei, după votul din Comitetul ordinii de zi liderii grupurilor parlamentare au dreptul să prezinte Camerei poziția grupului față de ordinea de zi și programul de lucru.
În exercițiul dreptului de inițiativa legislativă Guvernul înaintează Camerei proiecte de legi. Deputații și cetățenii prevăzuți la art. 73 din Constituție pot prezenta Camerei Deputaților propuneri legislative. Ele trebuie să fie însoțite de o expunere de motive și redactate în forma cerută pentru proiectele de lege. Propunerile legislative formulate de deputați, care implica modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurărilor sociale de stat, trebuie să se fundamenteze pe informarea cerută în mod obligatoriu Guvernului, în condițiile art. 110 din Constituție.
Proiectele de lege se înaintează Camerei Deputaților însoțite de avizul Consiliului Legislativ.
În cazul propunerilor legislative inițiate de cetățeni*) președintele Camerei, înainte de distribuirea lor la deputați și de sesizarea în fond a comisiei permanente competente, va solicita Curții Constituționale verificarea îndeplinirii condițiilor constituționale pentru exercitarea inițiativei legislative.
Notă *) A se vedea și Legea nr. 189/1999 privind exercitarea inițiativei legislative de către cetățeni, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 14 decembrie 1999.
Toate proiectele și propunerile legislative se înregistrează în ordinea prezentării lor. Ele se imprima și se distribuie deputaților de îndată.
Proiectele de lege sau propunerile legislative sunt aduse la cunoștința Camerei de către președintele acesteia, prin anunțarea titlului, a inițiatorului, a comisiilor sesizate în fond și pentru avizare, precum și a termenului de depunere a raportului.
Proiectele și propunerile legislative se trimit de îndată de către Biroul permanent spre dezbatere și avizare comisiilor permanente competente.
Initiatorul proiectului sau al propunerii legislative poate să își retragă proiectul sau propunerea până la înscrierea sa pe ordinea de zi.
După examinarea proiectului sau a propunerii legislative comisia permanenta sesizată în fond întocmește un raport care va cuprinde propuneri cu privire la adoptarea sau, după caz, modificarea ori respingerea proiectului sau a propunerii legislative examinate.
Raportul se transmite Biroului permanent, care va asigura multiplicarea și difuzarea acestuia Guvernului, deputaților și initiatorilor, cu respectarea termenului prevăzut la art. 67 alin. 2.
Proiectele și propunerile legislative avizate potrivit art. 89-91 se supun dezbaterii Camerei în succesiunea prevăzută pe ordinea de zi aprobată de Comitetul ordinii de zi**).
Notă **) A se vedea art. 35 și 81-85.
Deputații, grupurile parlamentare sau Guvernul au dreptul de a prezenta amendamente la comisia sesizată în fond, până la împlinirea unui termen de 5 zile înainte de data stabilită pentru depunerea raportului. Dacă termenul de depunere a fost redus la 5 zile, termenul de depunere a amendamentelor este de 3 zile.
Pentru propunerile legislative elaborate de o comisie parlamentară amendamentele se depun la acea comisie în termen de 5 zile de la anunțarea în plenul Camerei Deputaților. În aceeași zi propunerea legislativă se comunică Guvernului. Comisia este obligată sa întocmească în următoarele 5 zile un raport asupra amendamentelor. Numai după împlinirea acestui termen propunerea legislativă poate fi înscrisă pe ordinea de zi și, dacă este cazul, comunicată, în forma sa definitivă, deputaților și Guvernului.
Amendamentele se depun în scris, motivat și sub semnatura inițiatorului, cu precizarea, dacă este cazul, a grupului parlamentar din care face parte.
Amendamentele Guvernului se depun numai sub semnatura unui membru al Guvernului.
Data amendamentului este data înregistrării sale la comisie. Aceasta va tine o evidenta specială a tuturor amendamentelor primite și, la cerere, va elibera autorului o dovadă ca a primit amendamentul.
Comisia sesizată în fond sau, după caz, comisia specială se pronunța asupra tuturor amendamentelor înregistrate, cu respectarea termenului prevăzut la alin. 1 sau 2. Numai în cazul în care considera necesar comisia va solicita și avizul unei alte comisii.
Pentru a se putea pronunța comisia va transmite Guvernului amendamentele care implica modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, potrivit art. 110 din Constituție. Amendamentele la care, în termen de 5 zile de la primire, Guvernul nu se opune se considera acceptate. Răspunsul Guvernului poate fi dat numai sub semnatura unui membru al acestuia.
Pentru amendamentele orale, prezentate în plen, cu respectarea art. 101 alin. 3, avizul comisiei se da tot oral de către raportor, la solicitarea președintelui Camerei.
Este interzis președintelui Camerei sa supună dezbaterii sau votului un amendament asupra căruia comisia nu s-a pronunțat, cu excepția situației prevăzute la art. 35 lit. c).
Dezbaterea generală a proiectului de lege sau a propunerii legislative este precedată de prezentarea de către initiator a motivelor care au condus la promovarea proiectului, precum și a raportului comisiei permanente de către președintele acesteia sau de un raportor desemnat de comisie.
Pentru dezbaterea generală a proiectului sau a propunerii legislative fiecare grup parlamentar poate să desemneze un singur reprezentant. Președintele Camerei da cuvântul reprezentanților grupurilor parlamentare în ordinea înscrierii. El poate propune Camerei limitarea timpului destinat dezbaterii generale.
Initiatorul proiectului sau al propunerii legislative are dreptul sa ia cuvântul înainte de încheierea dezbaterii generale.
În faza dezbaterii generale a proiectului sau a propunerii legislative nu pot fi propuse amendamente.
Dacă prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului sau a propunerii legislative, după încheierea dezbaterii generale președintele cere Camerei să se pronunțe prin vot.
Camera Deputaților trece la dezbaterea pe articole a proiectului sau a propunerii legislative numai atunci când în raportul comisiei sesizate în fond exista amendamente admise sau respinse.
La discutarea articolelor la care s-au făcut amendamente deputații pot lua cuvântul pentru a-și exprima punctul de vedere. De asemenea, pot lua cuvântul reprezentantul Guvernului sau al inițiatorului și raportorul comisiei sesizate în fond.
Luarea de cuvânt a unui deputat cu privire la un text ce urmează să fie supus votului Camerei Deputaților are, de regula, durata de 5 minute. La începutul dezbaterii proiectului de lege sau a propunerii legislative se poate stabili și alta durata a intervenției.
La înscrierea pentru a lua cuvântul în scopul dezbaterii unui proiect de lege, unei propuneri legislative sau altui act deputații vor preciza dacă sunt pentru sau contra amendamentului sau prevederilor textului supus dezbaterii. Autorii amendamentelor sau subamendamentelor se considera a fi contra textului inițial. După luari de cuvânt din partea grupurilor parlamentare care vor sa intervină pot lua cuvântul initiatorul proiectului și raportorul comisiei sesizate în fond. Fiecare grup parlamentar poate interveni printr-un singur reprezentant.
Președintele Camerei poate supune spre aprobare sistarea discuțiilor la articolul dezbătut.
Discutarea articolelor începe cu amendamentele.
În cursul dezbaterilor deputații, Guvernul sau grupurile parlamentare pot pune în discuție amendamentele respinse de comisia sesizată în fond sau amendamentele depuse la comisie, în conformitate cu prevederile prezentului regulament, dar care nu figurează în raportul acesteia.
În plenul Camerei se pot formula amendamente de corelare tehnico-legislativă, gramaticale sau lingvistice.
În plenul Camerei nu pot fi depuse amendamente de fond.
Când dezbaterea amendamentelor releva consecințe importante asupra proiectului sau propunerii legislative, președintele Camerei Deputaților poate trimite textele în discuție comisiei sesizate în fond. În acest caz autorii amendamentelor au dreptul să fie ascultați în cadrul comisiei. Același drept îl au și reprezentanții Guvernului.
Discutarea amendamentelor începe cu cele prin care se propune eliminarea unora dintre textele cuprinse în articolul supus dezbaterii și continua cu cele privind modificarea sau completarea acestuia. În cazul în care exista mai multe amendamente de același fel, ele se supun la vot în ordinea în care au fost prezentate, începând cu cele cuprinse în raportul comisiei sesizate în fond.
Camera se va pronunța prin vot distinct asupra fiecărui amendament, în afară de cazul în care adoptarea unuia exclude acceptarea celorlalte.
Se supun dezbaterii și votului Camerei numai articolele la care s-au făcut amendamente. Textele articolelor și amendamentelor se adoptă cu votul majorității deputaților prezenți.
Proiectul de lege sau propunerea legislativă, în forma rezultată din dezbaterea pe articole, se supune Camerei spre adoptare.
Votul final privește ansamblul reglementării. Camera poate hotărî, la propunerea președintelui, ca votul final sa priveasca părți din ansamblul reglementării, în măsura în care fiecare parte constituie o reglementare unitară. În acest caz este obligatoriu ca toate părțile astfel separate să fie supuse succesiv la vot, în aceeași ședința. Partea care nu a fost adoptată se elimina din cuprinsul reglementării.
Votul final poate avea loc într-o ședința consacrată acestui scop, în ordinea definitivării proiectelor de lege sau a propunerilor legislative, ca urmare a dezbaterii pe articole. În cazul în care până la data ședinței de vot, stabilită prin ordinea de zi, dezbaterea pe articole nu s-a încheiat, votul final se amana de drept.
Proiectul de lege sau propunerea legislativă la care nu s-au făcut amendamente până la data ședinței de vot se supune direct votului final, după prezentarea de către initiator a expunerii de motive și de către comisia sesizată în fond a raportului, precum și după audierea punctelor de vedere ale reprezentanților grupurilor parlamentare.
Ședințele consacrate exclusiv votului final, prevăzute în ordinea de zi, se aduc din timp la cunoștința Camerei de către președintele acesteia, care va preciza data și ora când vor avea loc.
În cazul prevăzut la art. 35 lit. c) dezbaterea se face potrivit procedurii legislative obișnuite, luându-se în discuție toate amendamentele depuse la comisie în termenul prevăzut de prezentul regulament.
Dispozițiile art. 87-103 sunt aplicabile și pentru proiectele sau propunerile legislative primite din partea Senatului.
La cererea Guvernului sau din proprie inițiativă Camera Deputaților poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedura de urgenta.
Cererile Guvernului și propunerile Biroului permanent, ale grupurilor parlamentare sau ale comisiilor permanente se supun aprobării Comitetului ordinii de zi.
Proiectele de lege referitoare la armonizarea legislației României cu cea a Uniunii Europene și a Consiliului Europei și ordonanțele emise de Guvern în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituție se supun de drept aprobării Camerei Deputaților în procedura de urgenta.
Deputații, grupurile parlamentare sau Guvernul pot prezenta amendamente în scris, motivate, care se trimit comisiei sesizate, în termen de cel mult 48 de ore de la aprobarea procedurii de urgenta. În același interval de timp avizul Consiliului Legislativ se va trimite comisiei sesizate în fond.
Comisia sesizată în fond este obligată să depună raportul în cel mult 3 zile de la sesizare.
Biroul permanent, după primirea raportului comisiei sesizate în fond, înscrie cu prioritate în proiectul ordinii de zi proiectul de lege sau propunerea legislativă.
La discutarea fiecărui articol la care s-au făcut amendamente se aplică prevederile art. 100. În timpul dezbaterilor nu pot fi prezentate amendamente.
Dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative în procedura de urgenta nu poate depăși durata de timp aprobată de Camera, la propunerea președintelui acesteia, după consultarea biroului comisiei sesizate în fond.
În situația în care timpul prevăzut la alin. 1 s-a epuizat dezbaterea se încheie și președintele Camerei supune votului fiecare amendament cuprins în raportul comisiei sesizate în fond și fiecare articol amendat, după care se va proceda la votarea finala a proiectului de lege sau a propunerii legislative.
Legile, hotărârile și moțiunile se adoptă de Camera Deputaților prin vot. Legile adoptate de Camera Deputaților pot fi legi constituționale, legi organice și legi ordinare.
Orice amendament, alt text legislativ sau cerere ce urmează să fie aprobată se considera adoptată dacă, la solicitarea președintelui Camerei, nu exista obiectie.
Votul deputatului este personal. El poate fi deschis sau secret.
Votul deschis se exprima prin ridicarea mainii, prin ridicare în picioare, prin apel nominal sau prin mijloace electronice.
Votul prin ridicarea mainii sau prin ridicare în picioare are următoarele semnificatii: pentru, contra sau abținere.
Votul secret se exprima prin buletine de vot, prin bile sau prin mijloace electronice.
Camera hotărăște, la propunerea președintelui sau a unui grup parlamentar, ce modalitate de vot va folosi, în afară de cazul în care prin regulament se stabilește o anumită procedura de vot.
Votul prin apel nominal se desfășoară astfel: președintele explica obiectul votării și sensul cuvintelor: "pentru" și "contra"; unul dintre secretari da citire numelui și prenumelui deputaților; fiecare deputat răspunde: "pentru" sau "contra".
După terminarea apelului se repeta numele și prenumele deputaților care nu au răspuns.
Votul prin bile se desfășoară astfel: în fața președintelui Camerei Deputaților se asaza o urna alba și una neagra. Deputații vin pe rând la urne, după ce primesc de la secretari câte doua bile, una alba și una neagra, pe care le introduc în cele doua urne. Bila alba introdusă în urna alba și bila neagra introdusă în urna neagra înseamnă vot "pentru", iar bila neagra introdusă în urna alba și bila alba introdusă în urna neagra înseamnă vot "contra".
Constatarea rezultatului votului, la încheierea scrutinului, se va face în prezenta membrilor Biroului permanent.
Votul prin mijloace electronice se realizează prin conectarea unuia dintre contactele care reprezintă "Vot pentru", "Vot împotriva" sau "Abținere". Rezultatul votului electronic se afișează prin dispoziția președintelui Camerei. În cazul în care președintele Camerei, asistat de cei 2 secretari, constata existenta unor defectiuni în conectarea circuitelor, el poate cere repetarea votului electronic sau înlocuirea acestuia cu alta procedura de vot.
Dispozitivul care permite deputatului accesul la mijloacele electronice de vot este personal. Utilizarea acestuia de către un alt deputat este interzisă. Nerespectarea interdicției atrage aplicarea sancțiunii prevăzute la art. 202 alin. 1 lit. e).
În cazul votului cu buletine de vot, pe buletin se trec numele și prenumele candidatului, funcția pentru care acesta candidează și, după caz, grupul parlamentar din care face parte.
Exprimarea votului pentru numiri se face prin intermediul buletinelor de vot, cu excepția cazurilor în care prin lege sau prin regulament se prevede o alta procedura de vot.
Deputatul votează "pentru", lăsând neatinse pe buletinul de vot numele și prenumele persoanei propuse; el votează "contra", stergand numele și prenumele persoanei propuse.
Buletinele de vot se introduc în urne.
Sunt nule buletinele de vot care nu corespund modelului prezentat, cele care nu poarta ștampila de control și cele pe care numărul candidaților ale căror nume nu au fost șterse depășește numărul funcțiilor pentru care se face alegerea.
Legile constituționale se adoptă cu votul unei majorități de cel puțin două treimi din numărul deputaților.
Legile organice și hotărârile privind Regulamentul Camerei se adoptă cu votul majorității deputaților.
Legile ordinare și hotărârile luate în procesul legiferarii se adoptă cu votul majorității deputaților prezenți.
În cazurile în care Constituția sau regulamentul prevede o majoritate de voturi de cel puțin două treimi și președintele constata în prealabil imposibilitatea întrunirii majorității prevăzute, amana votul, stabilind ziua și ora desfășurării acestuia. O noua amânare a votului nu poate depăși 30 de zile.
În măsura în care prezentul regulament nu dispune altfel, celelalte acte ale Camerei Deputaților se adoptă cu votul majorității deputaților prezenți.
Înainte de votare președintele poate cere verificarea cvorumului prin apel nominal sau prin numărare de către secretari. Deputații care nu își exercită dreptul de vot, dar care au fost prezenți în sala de ședințe, intră în numărul regulamentar de stabilire a cvorumului.
Dacă în sala de ședințe nu se afla majoritatea deputaților, președintele amana votarea până la întrunirea cvorumului legal.
În caz de paritate de voturi votul se repeta.
Președintele Camerei își exprima votul după cel al deputaților prezenți.
În cursul votării nu se poate acorda deputaților dreptul de a lua cuvântul.
Proiectele de lege și propunerile legislative respinse de Camera nu pot fi readuse în discuția acesteia în cursul aceleiași sesiuni.
Proiectele de lege și propunerile legislative adoptate de Camera Deputaților se semnează de președintele acesteia și se înaintează Senatului în vederea dezbaterii și adoptării. Guvernul va fi înștiințat despre aceasta.
Proiectele de lege sau propunerile legislative adoptate de Camera Deputaților și respinse de Senat se supun unei noi dezbateri în Camera Deputaților, după care se trimit Senatului în vederea unei noi dezbateri. O noua respingere este definitivă.
În cazul în care Camera Deputaților a adoptat un proiect de lege sau o propunere legislativă în redactarea aprobată de Senat, acesta, după ce a fost semnat de președintele Camerei Deputaților și de președintele Senatului, cu 5 zile înainte de a fi trimis spre promulgare, se comunică Guvernului și Curții Supreme de Justiție și se depune la secretarul general al Camerei Deputaților și la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții Constituționale. Dacă legea este aprobată cu procedura de urgenta, termenul este de doua zile.
Data la care legea a fost depusa la secretarul general al Camerei Deputaților se aduce la cunoștința în plenul Camerei, în termen de 24 de ore de la depunere. Depunerea și comunicarea se fac numai în zilele în care Camerele Parlamentului lucrează în plen.
După împlinirea termenelor prevăzute la alin. 3 legea se trimite, sub semnatura președintelui Camerei Deputaților, Președintelui României în vederea promulgării.
În cazurile de neconstituționalitate, constatate potrivit art. 144 lit. a) din Constituție, Camera Deputaților dezbate, pe baza raportului Comisiei juridice, de disciplina și imunități, obiecția de neconstituționalitate.
Raportul Comisiei juridice, de disciplina și imunități va cuprinde aprecieri cu privire la conținutul deciziei Curții Constituționale și va recomanda Camerei admiterea sau respingerea obiectiei de neconstituționalitate. În raportul Comisiei juridice, de disciplina și imunități și în timpul dezbaterii obiectiei de neconstituționalitate nu pot fi făcute amendamente.
În urma dezbaterii legea declarata în întregime neconstitutionala sau ansamblul prevederilor declarate neconstituționale se supune unui singur vot.
Obiecția de neconstituționalitate a Curții este înlăturată numai în cazul în care atât Camera Deputaților, cat și Senatul au adoptat legea, în aceeași forma, cu o majoritate de cel puțin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.
În cazul în care în una dintre Camere nu se obține majoritatea de două treimi, cerută de art. 145 alin. (1) din Constituție, prevederile declarate neconstituționale prin decizia Curții Constituționale se inlatura din lege, operandu-se, cu aprobarea Camerei, corelarile tehnico-legislative necesare. Dacă legea în ansamblul sau este declarata neconstitutionala, ea nu se mai trimite Președintelui României spre promulgare.
În cazurile de neconstituționalitate constatate potrivit art. 144 lit. b) din Constituție, dispozițiile declarate neconstituționale nu se mai aplica. În vederea înlocuirii acestor dispoziții Camera va reexamina textele declarate neconstituționale pe baza raportului Comisiei juridice, de disciplina și imunități.
Reexaminarea legii de către Camera Deputaților, în urma cererii făcute de Președintele României în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituție, va avea loc în cel mult 30 de zile de la primirea cererii.
Cererea Președintelui României privind reexaminarea unei legi va fi examinata de comisia permanenta sesizată în fond cu proiectul de lege sau cu propunerea legislativă; aceasta va întocmi un raport în care va face propuneri cu privire la obiecțiile formulate în cererea de reexaminare.
Raportul comisiei împreună cu cererea de reexaminare se supun dezbaterii Camerei Deputaților după regulile procedurii legislative.
În cazul în care Camera Deputaților adopta un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferita de cea aprobată de Senat, președintele Camerei Deputaților, de acord cu președintele Senatului, va iniția procedura de mediere.
Procedura de mediere va fi initiata și în situația în care Senatul adoptă un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o alta redactare sau cu unele texte diferite față de proiectul votat de Camera Deputaților.
Aceasta activitate se va desfășura prin intermediul unei comisii paritare, care va lucra potrivit normelor cuprinse în art. 59-69 și 74-77.
Raportul comisiei de mediere va fi înscris pe ordinea de zi a Camerei, urmandu-se procedura prevăzută la art. 80-103.
Raportul comisiei de mediere se dezbate în fiecare Cameră.
Se supun la vot, potrivit procedurii de dezbatere pe articole a legii, numai soluțiile propuse de comisia de mediere care sunt diferite de cele adoptate inițial de Camera. În toate cazurile raportul comisiei de mediere se aproba cu majoritatea de voturi necesară pentru adoptarea legii în forma finala. Rapoartele comisiilor de mediere se aproba în ședințele consacrate votului final asupra proiectelor de lege.
Dacă deputații și senatorii își insusesc textul legii în forma propusă de comisia de mediere, se va proceda conform art. 123 alin. 3.
În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la problemele aflate în divergenta sau dacă una dintre Camere nu aproba raportul comisiei de mediere, în tot sau în parte, se aplică prevederile art. 77.
Ședințele Camerei Deputaților sunt publice, în afară cazurilor în care, la cererea președintelui sau a unui grup parlamentar, se hotărăște, cu votul majorității deputaților prezenți, ca anumite ședințe să fie secrete.
La ședințele publice ale Camerei Deputaților pot asista diplomati, reprezentanți ai presei, radioului și televiziunii, precum și alți invitați, pe baza acreditării sau a invitatiei semnate de secretarul general al Camerei, în condițiile stabilite de Biroul permanent. Cetățenii pot asista la lucrările Camerei pe baza unor permise de acces distribuite la cerere, în ordinea solicitării de către cei interesați, în limita locurilor disponibile în lojele destinate publicului.
Membrii Guvernului sau reprezentanții acestora au acces la lucrările Camerei. Dacă li se solicita participarea, prezenta lor devine obligatorie.
Persoanele care asista la ședința trebuie să păstreze liniștea și să se abțină de la orice manifestare de aprobare sau dezaprobare, în caz contrar fiind eliminate din sala de către forta publică pusă la dispoziția președintelui.
La cererea unui deputat sau din proprie inițiativă, după consultarea Camerei, președintele atrage atenția mijloacelor de informare în masa asupra informațiilor vadit inexacte (inclusiv omisiuni, deformari etc.) privind lucrările Camerei sau asupra comentariilor care aduc atingere instituției parlamentare.
Direcția pentru presa și imaginea Camerei Deputaților va prezenta zilnic o revista a presei membrilor Biroului permanent, liderilor grupurilor parlamentare și președinților comisiilor permanente.
Deputații sunt obligați să fie prezenți la lucrările Camerei și să se înscrie pe lista de prezenta, ținuta de unul dintre secretari.
Deputatul care nu poate lua parte la ședința din motive independente de voința sa va trebui sa anunțe din timp Biroul permanent, menționând cauzele care îl împiedica sa participe.
Deputatului care nu își poate motiva absenta i se retine din indemnizația lunară, pentru fiecare zi de absenta, o sumă de bani ce reprezintă a 21-a parte din indemnizația lunară, la care se adauga diurna de deplasare*).
Notă *) A se vedea Legea nr. 154/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 16 iulie 1998.
Camera Deputaților își desfășoară activitatea în plen, în comisii și în grupurile parlamentare, pe parcursul a 4 sau 5 zile consecutive din săptămâna, potrivit programului stabilit de Comitetul ordinii de zi. De regula, a 5-a zi din săptămâna este rezervată activității în circumscripțiile electorale în care deputații au fost aleși.
Cu aprobarea Comitetului ordinii de zi se vor putea tine ședințe și după un alt program de lucru.
Ședința Camerei Deputaților este deschisă de președinte sau de vicepreședintele care îl înlocuiește.
Președintele este asistat obligatoriu de 2 secretari.
Camera Deputaților adopta legi, hotărâri și moțiuni în prezenta majorității deputaților.
În cadrul procedurii legislative prevederile alin. 1 se aplică numai la votul pentru adoptarea legii în ansamblul ei, precum și atunci când, potrivit prevederilor prezentului regulament, se supune la vot respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative.
Verificarea întrunirii cvorumului se dispune numai la ședințele de vot final de către președinte, imediat înaintea votării, din proprie inițiativă ori la cererea liderului unui grup parlamentar.
În cazul în care cvorumul nu este întrunit, ședința se suspenda, iar președintele va arata când se reiau lucrările. Reluarea lucrărilor se face și prin derogare de la ordinea de zi aprobată, cu respectarea succesiunii stabilite prin aceasta.
Președintele Camerei Deputaților poate dispune ca toți deputații aflați în sediul Camerei să se prezinte la dezbatere sau la vot, sub sancțiunea considerarii lor ca absenți, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
Președintele Camerei sau vicepreședintele care îl înlocuiește conduce dezbaterile, asigura menținerea ordinii în timpul dezbaterilor și respectarea regulamentului.
Secretarii întocmesc liste cu deputații care se înscriu la cuvânt.
Deputații vor lua cuvântul în ordinea înscrierii pe lista, cu încuviințarea președintelui Camerei.
Ministrilor prezenți în Camera li se poate da cuvântul în orice faza a dezbaterilor și ori de câte ori solicita acest lucru.
Nimeni nu poate lua cuvântul decât dacă este dat de președinte. Persoanele care iau cuvântul în Camera vorbesc de la tribuna acesteia.
La propunerea președintelui Camera are dreptul sa limiteze durata luarilor de cuvânt în funcție de obiectul dezbaterilor.
Deputații și celelalte persoane care iau cuvântul sunt obligate să se refere exclusiv la chestiunea pentru discutarea căreia s-au înscris la cuvânt. În caz contrar președintele le atrage atenția și, dacă nu se conformează, le retrage cuvântul.
Președintele Camerei va da cuvântul oricând unui deputat pentru a răspunde într-o chestiune de ordin personal, limitand timpul acordat în acest scop.
Prevederile alin. 1 se aplică și în cazul în care se cere cuvântul în probleme privitoare la regulament.
Președintele Camerei sau un grup parlamentar poate cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuția Camerei.
Propunerea de încheiere a dezbaterii se adoptă cu votul majorității deputaților prezenți.
Este interzisă proferarea de insulte sau calomnii atât de la tribuna Camerei, cat și din sala de ședințe.
Se interzice dialogul între vorbitorii aflați la tribuna și persoanele aflate în sala.
Președintele Camerei cheamă la ordine pe deputații care tulbura dezbaterile sau creează agitatie. El poate întrerupe ședința când tulburarea persista și poate dispune eliminarea din sala a persoanelor care împiedica în orice mod desfășurarea normală a lucrărilor.
Dezbaterile din ședințele Camerei se înregistrează pe banda magnetica și se stenografiaza.
Stenogramele se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, în cel mult 10 zile, cu excepția celor privitoare la ședințele secrete.
Deputații au dreptul de a verifica exactitatea stenogramei, prin confruntarea ei cu banda magnetica, în cel mult 3 zile de la data ședinței.
Până la apariția Monitorului Oficial al României deputații au dreptul de a obține o copie de pe aceasta.
Camera Deputaților are dreptul sa ceara urmărirea penală a membrilor Guvernului.
Dezbaterea cererii se efectuează pe baza raportului întocmit fie de o comisie permanenta, ca urmare a unei anchete desfășurate în condițiile art. 70, fie de o comisie specială de ancheta constituită în acest scop. Dacă ministrul are și calitatea de deputat, cererea se trimite spre examinare Comisiei juridice, de disciplina și imunități, care va elabora un raport pe care îl înaintează Camerei.
Rapoartele prevăzute la alin. 1 se înscriu cu prioritate în proiectul ordinii de zi.
Cererea se adoptă cu votul a cel puțin două treimi din numărul deputaților.
În cazul în care Camera Deputaților decide sa ceara urmărirea penală, președintele Camerei va adresa ministrului justiției o cerere pentru începerea urmăririi penale, potrivit legii. De asemenea, el îl va înștiința pe Președintele României pentru eventuala suspendare din funcție a membrului Guvernului a cărui urmărire penală a fost cerută.
Dispozițiile art. 114-143 se aplică în mod corespunzător.
Moțiunea exprima poziția Camerei Deputaților într-o anumită problema de politica interna sau externa.
Moțiunea poate fi initiata de cel puțin 50 de deputați.
Președintele Camerei nu va lua în considerare moțiunile care nu îndeplinesc cerințele prevăzute la alin. 1 și 2 și nici pe cele care vizează finalitati specifice motiunii de cenzura.
Inițierea motiunilor de cenzura are loc în condițiile prevăzute la art. 78 din Regulamentul ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului.
Până la încheierea dezbaterii unei moțiuni un deputat care a semnat-o nu mai poate semna alte moțiuni în aceeași problema.
Moțiunile trebuie să fie motivate și se depun la președintele Camerei în cursul ședințelor publice.
După primirea motiunii președintele Camerei o comunică de îndată Guvernului și o aduce la cunoștința Camerei, după care dispune afișarea ei la sediul Camerei Deputaților.
Președintele Camerei stabilește data dezbaterii motiunii, care nu poate depăși 6 zile de la înregistrarea acesteia, instiintand Guvernul în acest sens.
Moțiunile privind probleme de politica externa se supun dezbaterii numai însoțite de avizul Comisiei pentru politica externa și cu consultarea Ministerului Afacerilor Externe.
Dezbaterea motiunii se face cu respectarea dispozițiilor cuprinse în art. 129-143 și se aproba cu votul majorității deputaților prezenți.
După începerea discutarii motiunii deputații nu își pot retrage adeziunea la moțiune, dezbaterea urmând a se încheia prin supunerea la vot a motiunii de către președintele Camerei.
La moțiunile prezentate nu pot fi propuse amendamente.
2.Întrebăria) Dispoziții comune
Fiecare deputat poate adresa întrebări Guvernului, ministrilor sau altor conducatori ai organelor administrației publice.
Întrebarea consta într-o simpla cerere de a răspunde dacă un fapt este adevărat, dacă o informație este exactă, dacă Guvernul și celelalte organe ale administrației publice înțeleg sa comunice Camerei informațiile și documentele cerute de Camera Deputaților sau de comisiile permanente ori dacă Guvernul are intenția de a lua o hotărâre într-o problemă determinata.
Președintele Camerei are dreptul sa nu admită întrebările care:
a)privesc probleme de interes personal sau particular;
b)urmăresc în exclusivitate obținerea unei consultații juridice;
c)se referă la procese aflate pe rolul instanțelor judecătorești sau pot afecta soluționarea unor cauze aflate în curs de judecată;
d)privesc activitatea unor persoane care nu îndeplinesc funcții publice.
La întrebările orale și la întrebările scrise membrii Guvernului nu răspund dacă cel care a adresat întrebarea nu se afla în sala de ședințe.
În cazuri temeinic justificate, dacă cel care a adresat întrebarea nu poate fi prezent în sala de ședințe în ziua în care se prezintă răspunsul, el poate cere amânarea răspunsului o singură dată. Cererea deputatului de amânare a răspunsului se depune la secretarul desemnat al Camerei și se comunică ministrului pentru relația cu Parlamentul. În cazul în care deputatul care a adresat întrebarea nu este prezent în sala, după constatare acest fapt se anunta în plen de către președintele de ședința, iar ministrul vizat prezintă răspunsul la întrebarea adresată.
Întrebările la care nu s-a răspuns se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, la sfârșitul fiecărei sesiuni ordinare.
b)Întrebări orale
Din doua în doua săptămâni, în ziua de luni, între orele 18,30-19,30, deputații pot adresa întrebări orale membrilor Guvernului. Întrebările orale se adresează de către deputat membrului vizat al Guvernului în domeniul respectiv.
Obiectul intrebarilor orale se notifica în scris și se depune la secretarul desemnat al Camerei Deputaților cel mai târziu până la ora 14,00 a zilei de miercuri din săptămâna premergătoare celei în care urmează să fie pusă întrebarea. Secretarul Camerei Deputaților îl informează pe ministrul pentru relația cu Parlamentul asupra intrebarilor orale la care membrii Guvernului urmează sa răspundă în cursul ședinței consacrate acestora.
Întrebarea orala este expusă sumar, într-un interval de timp de cel mult un minut. Ministrul competent răspunde la întrebarea ce i-a fost adresată în cel mult 3 minute. Autorul intrebarii, după audierea răspunsului, poate interveni cu precizări și cu comentarii, fără a depăși doua minute. Ministrul poate exercita dreptul la replica în același interval de timp. Nici o alta intervenție pe marginea intrebarii respective nu mai poate avea loc.
Membrul Guvernului poate amana răspunsul la întrebarea orala pentru săptămâna următoare numai în cazuri temeinic justificate.
În situația în care membrul Guvernului, căruia îi este adresată întrebarea, nu este prezent, răspunsul va fi dat în ședința din săptămâna următoare, consacrată intrebarilor orale. Președintele Camerei Deputaților îl informează pe primul-ministru asupra raspunsurilor amânate.
c)Întrebări scrise
Fiecare deputat are dreptul sa adreseze Guvernului, membrilor săi sau altor conducatori ai organelor administrației publice întrebări scrise care se depun la secretarul desemnat al Camerei Deputaților.
Deputații care adresează întrebări scrise vor preciza dacă doresc un răspuns în scris sau oral de la tribuna Camerei Deputaților.
Întrebările scrise se transmit membrilor Guvernului și celorlalte autorități publice de către secretarul desemnat al Camerei Deputaților.
Răspunsurile la întrebările scrise se transmit deputatului în cel mult 15 zile.
Întrebările la care se solicita un răspuns oral de la tribuna Camerei Deputaților se înscriu pe ordinea de zi a ședinței în succesiunea primirii raspunsurilor, dar nu mai târziu de 15 zile de la data înregistrării acestora.
Răspunsurile la întrebările prevăzute la alin. 2 se dau în cele 30 de minute care urmează timpului afectat intrebarilor orale. Un răspuns nu poate depăși 5 minute. Dacă răspunsul la o intrebare da naștere unei replici a celui care a adresat întrebarea, timpul pentru replica este de cel mult 3 minute.
Dacă timpul afectat raspunsurilor la întrebări nu este suficient, răspunsurile care nu au fost prezentate vor fi înscrise pe ordinea de zi a ședinței din lunea următoare.
Nici un deputat nu poate adresa mai mult de doua întrebări în aceeași ședința.
3.Interpelări
Interpelările se fac în scris, arătându-se obiectul acestora, fără nici o dezvoltare.
Interpelarea consta într-o cerere adresată Guvernului de un grup parlamentar, de unul sau mai mulți deputați, prin care se solicita explicații asupra politicii Guvernului în probleme importante ale activității sale interne sau externe. Guvernul și fiecare dintre membrii săi sunt obligați sa răspundă la interpelări în cel mult două săptămâni. Pentru motive temeinice Camera poate acorda un nou termen.
Ele se citesc în ședința publică din ziua de luni, consacrată intrebarilor, între orele 19,30-20,00, după care se prezintă președintelui Camerei spre a fi transmise primului-ministru.
Interpelările se înscriu, în ordinea prezentării, într-un registru special și se afișează la sediul Camerei.
Dezvoltarea interpelarilor are loc în ședința din ziua de luni, alternativ cu ședințele consacrate intrebarilor. În ziua de luni, consacrată raspunsurilor la interpelări, dezvoltarea acestora se face între orele 18,30-19,30. Durata dezvoltării interpelării nu poate depăși 3 minute.
În ședința consacrată dezbaterii interpelarilor un grup parlamentar nu poate prezenta mai mult de o interpelare. În cazul în care timpul consacrat interpelarilor permite, un grup parlamentar poate dezvolta și o a doua interpelare.
În ședința consacrată dezvoltării interpelării se da cuvântul interpelatorului și apoi reprezentantului primului-ministru.
Camera Deputaților poate adopta o moțiune prin care să își exprime poziția cu privire la problema ce a făcut obiectul interpelării.
4.Interpelări pentru primul-ministru
Din doua în doua săptămâni, în ziua de luni, consacrată raspunsurilor la interpelări, între orele 18,00-18,30, deputații îl pot interpela pe primul-ministru. Interpelările trebuie să vizeze politica Guvernului în probleme importante ale activității sale interne sau externe.
Interpelările ce urmează să fie adresate primului-ministru se depun la secretarul desemnat al Camerei Deputaților până în ziua de miercuri, ora 14,00, din săptămâna care preceda răspunsurile primului-ministru.
Interpelările vor fi adresate în ordinea depunerii lor la secretarul desemnat al Camerei Deputaților. Fiecare interpelare se expune într-un interval de timp de cel mult două minute. Primul-ministru răspunde la interpelare în cel mult 3 minute. Autorul interpelării, după audierea răspunsului, poate interveni cu întrebări suplimentare și cu comentarii, fără a depăși doua minute. Primul-ministru are la dispoziție doua minute pentru exercitarea dreptului la replica. După aceasta, în legătură cu interpelarea respectiva nu mai poate avea loc nici o alta intervenție.
În situații justificate interpelarea primului-ministru poate fi amânată cel mult o săptămâna.
5.Informarea Camerei Deputaților și a deputaților
Camera Deputaților și deputații au dreptul să obțină informațiile necesare în vederea desfășurării activității lor din partea organelor administrației publice.
Camera Deputaților și comisiile sale pot cere Guvernului și celorlalte organe ale administrației publice informații și documente în cadrul controlului parlamentar al activității acestora.
În cazul în care informațiile sau documentele solicitate privesc, potrivit legii, secrete de stat, Guvernul informează Camera Deputaților despre aceasta, iar Camera decide în ședința secreta.
Documentele se restituie după consultare.
Deputatul poate solicita de la organele administrației publice centrale, printr-o cerere adresată președintelui Camerei Deputaților sau președintelui comisiei permanente din care face parte, orice informații sau documente, în copie certificată, utile pentru desfășurarea activității sale. Cererea poate fi refuzată în cazul în care aceasta privește secrete de stat de importanța deosebită. Refuzul se aduce la cunoștința Camerei Deputaților care va decide în ședința secreta.
6.Petiții
Oricine are dreptul de a se adresa cu petiții Camerei Deputaților.
Petitiile vor fi prezentate în scris și semnate, precizându-se domiciliul petitionarului sau al unuia dintre petitionari.
Petitiile se înscriu într-un registru, în ordinea primirii, consemnându-se numărul de înregistrare, numele, prenumele, domiciliul petitionarului și obiectul cererii.
Petitiile înregistrate se transmit Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții și altor comisii permanente, spre dezbatere și soluționare.
Oricare membru al Camerei poate lua cunoștința de conținutul unei petiții, adresandu-se în acest sens președintelui comisiei sesizate.
Comisia va decide, în termen de cel mult 10 zile, dacă va trimite petiția unei autorități publice competente ori o va clasa sau, în cazuri deosebite, dacă o va prezenta Camerei.
Petitionarului i se aduce la cunoștința soluția adoptată.
Trimestrial Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții prezintă Biroului permanent și, la începutul fiecărei sesiuni, Camerei un raport asupra petitiilor primite și asupra modului de soluționare a acestora.
În raport se vor face mențiuni cu privire la soluțiile date de autoritățile publice la petitiile care le-au fost trimise spre soluționare.
Autoritățile publice care au primit petiții spre soluționare sunt obligate sa transmită comisiei soluțiile adoptate în termen de cel mult o luna de la primirea petiției.
7.Diverse intervenții
În fiecare zi de marti primele 50 de minute ale ședinței vor fi rezervate pentru diverse intervenții ale deputaților.
Împărțirea celor 50 de minute se va face pe grupuri parlamentare ale majorității, opoziției și pe deputați care nu fac parte din acestea. În cazul în care timpul afectat nu se epuizează președintele de ședința este abilitat sa acorde cuvântul în continuare, respectându-se aceeași regula.
Ordinea luarilor de cuvânt va fi alternativa, din săptămâna în săptămâna, și se va face pe grupuri parlamentare.
Durata intervenției nu poate depăși 3 minute.
Înscrierile pentru diverse intervenții asupra unor probleme de actualitate se fac în ziua de luni, între orele 19,00-20,00, la secretarul desemnat al Camerei Deputaților, cu excepția cazurilor neprevăzute.
Înscrierile pentru diverse intervenții consacrate unor aniversari, comemorari etc. se vor face cu o săptămâna înainte, tot în ziua de luni, între orele 19,00-20,00, la secretarul desemnat în acest scop.
În cazul în care tematica și conținutul intervenției vizează activitatea și politica Guvernului, extrasul respectiv din stenograma va fi transmis ministrului pentru relația cu Parlamentul.
Deputații se bucura de imunitate parlamentară de la data eliberării certificatului doveditor al alegerii, sub condiția validării.
Deputatul nu poate fi tras la răspundere juridică, sub nici o formă, pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.
Nici un deputat nu poate fi reținut, arestat, percheziționat sau trimis în judecata penală ori contravențională fără încuviințarea prealabilă a Camerei Deputaților și după ascultarea sa.
Cererea de reținere, arestare, perchezitie sau privind posibilitatea trimiterii în judecata penală ori contravențională se adresează președintelui Camerei de către ministrul justiției. Săvârșirea sau descoperirea ulterioară a unor noi fapte penale sau contravenționale determina introducerea unei noi cereri de reținere, arestare, perchezitie sau de trimitere în judecata penală ori contravențională.
În cererea adresată președintelui Camerei Deputaților ministrul justiției va preciza și va motiva pentru care dintre măsurile prevăzute la art. 69 din Constituție solicita încuviințarea.
Președintele Camerei aduce la cunoștința deputaților cererea, în ședința publică, după care o trimite de îndată Comisiei juridice, de disciplina și imunități spre examinare, care va stabili prin raportul sau dacă exista sau nu exista motive temeinice pentru aprobarea cererii. Hotărârea comisiei se adoptă, în cel mult 30 de zile de la sesizare, prin votul majorității membrilor comisiei. Votul este secret.
Ministrul justiției va inainta Comisiei juridice, de disciplina și imunități toate documentele pe care aceasta le solicita; în caz de refuz comisia se va adresa Camerei Deputaților, prin intermediul Biroului permanent, pentru a hotărî cu privire la acest refuz.
Cererea prevăzută la alin. 2, împreună cu raportul comisiei, se înaintează grupului parlamentar din care face parte deputatul în cauza. Grupul își va exprima punctul de vedere cu privire la cerere într-un raport scris, în termen de 30 de zile de la data sesizării grupului.
În cazul deputaților care nu fac parte din nici un grup parlamentar aceștia pot să depună la Biroul permanent punctul de vedere cu privire la cerere.
Raportul comisiei, împreună cu raportul grupului parlamentar, se înaintează Biroului permanent și se supun dezbaterii și aprobării Camerei Deputaților. Camera Deputaților se va pronunța separat asupra fiecărei măsuri a carei încuviințare se cere de către ministrul justiției, potrivit art. 69 din Constituție.
Camera Deputaților hotărăște asupra cererii în cel mult 3 luni de la sesizare, cu votul majorității membrilor săi. Votul este secret și se exprima prin bile.
Numai în caz de infracțiune flagrantă deputatul poate fi reținut și supus percheziției fără încuviințarea prealabilă a Camerei Deputaților. Ministrul justiției îl va informa neîntârziat pe președintele Camerei asupra reținerii și percheziției. Președintele Camerei poate fi informat și pe alta cale.
În cazul în care Camera Deputaților constata că nu exista temei pentru reținere, se va dispune imediat revocarea acestei măsuri. În situația în care Camera Deputaților nu este întrunită în ședința, această competență revine Biroului permanent.
Dispoziția de revocare a reținerii se executa de îndată prin ministrul justiției.
Toate cererile privind ridicarea imunitatii parlamentare se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi.
Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcții publice de autoritate, cu excepția celei de membru al Guvernului, precum și cu alte funcții stabilite prin lege.
Calitatea de deputat este incompatibilă cu funcția de Președinte al României și cu cea de senator.
Mandatul de deputat este incompatibil cu statutul persoanelor care, potrivit legii, nu pot face parte din partidele politice.
Se interzice utilizarea numelui însoțit de calitatea de deputat în orice acțiune publicitara privitoare la o activitate care aduce profit.
Deputatul care se afla în una dintre incompatibilitățile prevăzute la art. 185-188 va demisiona din funcțiile care sunt incompatibile cu mandatul de deputat în termen de 10 zile de la data apariției cazului de incompatibilitate.
După expirarea termenului prevăzut la alin. 1 deputatul care continua să se afle într-un caz de incompatibilitate este considerat demisionat din funcția de deputat. Demisia se aduce la cunoștința Camerei Deputaților și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Locul vacant va fi ocupat de către supleantul imediat următor de pe lista partidului, formatiunii politice ori coalitiei acestora, dacă până la data validării mandatului partidul sau formatiunea politica pentru care a candidat confirma în scris ca aparține acesteia. Asupra legalității alegerii supleantului comisia de validare va prezenta Camerei Deputaților un raport.
În cursul termenului prevăzut la art. 189 deputatul trebuie să declare în scris la Biroul permanent orice activitate pe care va continua sa o desfășoare în viitor, care se încadrează în incompatibilitățile prevăzute de lege.
Schimbările intervenite în activitatea deputatului pe durata exercitării mandatului se aduc la cunoștința Biroului permanent, în scris, în cel mult 10 zile de la data apariției acestora.
Cazurile de incompatibilitate vor fi trimise spre examinare Comisiei juridice, de disciplina și imunități a Camerei Deputaților, care va întocmi un raport. Propunerile comisiei se aproba de Camera cu votul majorității membrilor săi.
Dacă deputatul a făcut sa înceteze cauza de incompatibilitate, după sesizarea comisiei, se va lua act despre aceasta în procesul-verbal al ședinței; asemenea cazuri nu se trec în raportul comisiei.
Deputații, reprezentanți ai poporului, își exercită drepturile și își îndeplinesc îndatoririle pe toată durata legislaturii pentru care au fost aleși.
Deputații intră în exercițiul mandatului, pe baza certificatului doveditor al alegerii, la data întrunirii legale a Camerei Deputaților, sub condiția validării.
După validarea mandatelor, deputaților li se eliberează legitimatia de membru al Camerei Deputaților, semnată de președintele acesteia.
Deputații primesc un însemn distinctiv al calității lor de reprezentant al poporului, cu dreptul de a-l purta pe toată durata mandatului.
Modelul insemnului se stabilește de Biroul permanent, iar cheltuielile pentru confecționarea acestuia se suporta din bugetul Camerei Deputaților.
Calitatea de deputat încetează la data întrunirii legale a Camerei nou-alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.
Deputații pot demisiona prin cerere scrisă, adresată președintelui Camerei. Acesta, în ședința publică, îl întreabă pe deputatul respectiv dacă stăruie în demisie, iar dacă răspunde afirmativ sau nu se prezintă în Camera pentru a răspunde, cu toate ca a fost înștiințat, președintele declara locul vacant.
Deputații care sunt membri ai Guvernului vor primi indemnizația și diurna de deplasare*) de la autoritățile la care își desfășoară activitatea.
Notă *) A se vedea nota de subsol de la pag. 11.
Retinerile din indemnizația lunară a deputatului în temeiul art. 48, 131 și 207 se aproba de Biroul permanent pe baza examinării lunare a situației prezentei deputaților la lucrările Camerei.
Nici un deputat nu poate lipsi de la ședințele Camerei sau comisiei din care face parte decât în cazul în care a obținut aprobarea unui concediu.
Deputații, cu aprobarea Camerei sau a Biroului permanent, pot participa la desfășurarea altor acțiuni parlamentare, situație în care nu sunt considerați absenți.
Prevederile alin. 2 se aplică și deputaților care sunt membri ai Guvernului, în cazul în care absenta acestora a fost determinata de exercitarea atribuțiilor funcției pe care o îndeplinesc.
Prezenta deputaților, membri ai Guvernului, la lucrările în plen ale Camerei Deputaților este obligatorie la deschiderea și încheierea sesiunilor, la dezbaterea și adoptarea proiectelor de legi și a propunerilor legislative din sfera lor de competența, la desfășurarea orei ministeriale consacrate intrebarilor și raspunsurilor la întrebări, la dezbaterea interpelarilor privind politica ministerului de care răspund, la prezentarea rapoartelor și declarațiilor politice ale primului-ministru.
Abaterile de la regulament atrag următoarele sancțiuni:
a)avertismentul;
b)chemarea la ordine;
c)retragerea cuvantului;
d)eliminarea din sala de ședințe;
e)interzicerea participării la lucrările Camerei pe timp de maximum 15 zile;
f)excluderea temporară.
Sancțiunile prevăzute la lit. a), b), c) și d) se aplică de către președintele Camerei, iar cele prevăzute la lit. e) și f), de către Camera, la propunerea președintelui.
Pentru aplicarea sancțiunilor prevăzute la lit. e) și f) cazul se va trimite Comisiei juridice, de disciplina și imunități, care va prezenta un raport asupra cercetării efectuate.
La prima abatere de la regulament președintele Camerei îl avertizeaza pe deputatul în culpa și îl invita să respecte regulamentul.
Deputații care vor nesocoti avertismentul și invitația președintelui și vor continua să se abata de la regulament, precum și cei care, chiar pentru prima data, încalcă în mod grav dispozițiile regulamentului vor fi chemați la ordine.
Chemarea la ordine se înscrie în stenograma ședinței.
Înainte de a chema la ordine un deputat președintele Camerei îl invita să își retragă sau sa explice cuvântul care a generat incidente și care ar da loc la aplicarea sancțiunii.
Dacă expresia întrebuințată a fost retrasă sau regretata ori dacă explicațiile date sunt apreciate de președinte ca satisfăcătoare, sancțiunea nu se mai aplica.
În cazul în care, după chemarea la ordine, un deputat continua să se abata de la regulament, președintele Camerei îi va retrage cuvântul, iar dacă persista, îl va elimina din sala.
În cazul unor abateri grave, săvârșite de deputat în mod repetat, sau al unor abateri deosebit de grave Camera poate aplica sancțiunea interzicerii participării deputatului la lucrările ei pe o perioadă de maximum 15 zile sau poate hotărî, la propunerea președintelui, excluderea temporară a deputatului în culpa.
Gravitatea abaterilor va fi stabilită de Comisia juridică, de disciplina și imunități în cel mult 4 zile.
Excluderea temporară poate varia de la o ședința până la maximum 30 de ședințe din aceeași sesiune.
Aplicarea excluderii temporare are următoarele consecințe:
a)suspendarea indemnizației lunare pe timpul excluderii;
b)suspendarea drepturilor ce țin de calitatea de deputat, cu excepția imunitatii;
c)interzicerea participării la lucrările Camerei și ale comisiilor;
d)interzicerea accesului în localul Camerei Deputaților.
Excluderea se executa de către chestor și, în caz de opunere, cu ajutorul forței publice puse la dispoziția președintelui Camerei.
Pentru menținerea ordinii în ședințele comisiilor președinții acestora au aceleași drepturi ca și președintele Camerei și pot aplica sancțiunile prevăzute la art. 202 alin. 1 lit. a), b) și c).
În cazul în care un deputat săvârșește abateri deosebit de grave, președintele comisiei va suspenda ședința și va aduce cazul la cunoștința președintelui Camerei, care îl va supune Camerei Deputaților în vederea aplicării sancțiunilor prevăzute de regulament.
Personalul din serviciile Camerei Deputaților este condus de secretarul general al Camerei Deputaților.
Secretarul general și secretarul general adjunct sunt numiți și eliberați din funcție de către Camera Deputaților, la propunerea președintelui acesteia.
Secretarul general este ordonator principal de credite.
În îndeplinirea atribuțiilor sale secretarul general emite ordine.
Camera Deputaților aproba bugetul propriu înaintea dezbaterii bugetului de stat și îl înaintează Guvernului în vederea includerii lui în bugetul de stat.
Includerea cheltuielilor de capital în bugetul propriu se face cu consultarea Guvernului.
Proiectele de lege și propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a Camerei Deputaților și a Senatului al căror mandat a expirat își continua procedura în Camera Deputaților nou-aleasă.
Camera Deputaților adopta hotărâri potrivit procedurii prevăzute la art. 80-143.
Dispozițiile prezentului regulament pot fi modificate potrivit procedurii de elaborare și adoptare a legilor, prevăzută la art. 80-143, cu votul majorității deputaților.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
Citiți o versiune anterioară, valabilă între 31 ian. 2001 și 8 nov. 2004.
Deschide forma actuală