Decizie nr. 172 din 6 mai 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1^1-1^3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Crisalex Dent Co" - S.R.L. din Constanta în Dosarul nr. R3.010/2002 al Tribunalului Constanta - Secţia civilă.

La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind ca dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la independenta şi imparţialitatea justiţiei, deoarece magistraţii consultanţi nu participa la judecata cu vot deliberativ, invocand în acest sens Decizia nr. 73/2003 a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 27 septembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. R3.010/2002, Tribunalul Constanta - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1^1-1^3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Crisalex Dent Co" - S.R.L. din Constanta în cadrul unui litigiu de muncă cu Gheorghe Cristian şi Gheorghe Marioara.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, contravenind prevederilor art. 51, 123, 124 şi 125 din Constituţie, referitoare la independenta şi imparţialitatea justiţiei, deoarece participarea magistraţilor consultanţi în completul de judecată, chiar cu vot consultativ, reprezintă o ingerinta în activitatea de judecată.

Tribunalul Constanta - Secţia civilă a opinat în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, întrucât statutul magistraţilor consultanţi, reglementat prin Legea nr. 92/1992, modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 20/2002, nu este contrar prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Astfel, magistraţii consultanţi sunt, asemenea judecătorilor, în slujba legii, iar participarea lor la deliberări cu vot consultativ nu încalcă secretul deliberărilor şi independenta judecătorilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul arata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autoarea excepţiei, deoarece completul de judecată este format numai din judecători, magistraţii consultanţi având "doar calitatea de a asista completul, nefacand parte din acesta" şi având doar un rol consultativ, hotărârea fiind luată numai de judecători. Totodată, dispoziţiile criticate nu încalcă nici prevederile art. 51 şi 125 din Constituţie, întrucât competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege, conform alin. (3) al art. 125 din Constituţie. În final, invoca jurisprudenta Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 112/2002, prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate.

Avocatul Poporului apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât "din actuala redactare a dispoziţiilor legale criticate rezultă ca magistraţii consultanţi îndeplinesc numai o activitate de consultanţa la soluţionarea, de către judecător, a cauzelor privind conflictele şi litigiile de muncă, participând cu vot consultativ la deliberări, şi nu o activitate de judecată rezervată, prin Legea fundamentală, exclusiv judecătorului". De asemenea, invoca şi jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie (de exemplu, Decizia nr. 292/2002).

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 17 alin. 1^1-1^3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii introduse prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999) şi modificate prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 20 din 20 februarie 2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2002), aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 653/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 12 decembrie 2002). În urma acestor modificări, dispoziţiile criticate au următorul cuprins:

–Art. 17 alin. 1^1-1^3: "Cauzele privind conflictele de muncă se judeca în prima instanţa, cu celeritate, de către complete formate din doi judecători, asistaţi de doi magistraţi consultanţi.

Magistraţii consultanţi participa la deliberări cu vot consultativ. Opiniile separate ale acestora sau, după caz, opinia separată se consemnează în hotărâre.

În cazul în care judecătorii, care intră în compunerea completului, nu ajung la un acord asupra hotărârii, procesul se rejudeca în complet de divergenta, prevederile alin. 5 fiind aplicabile."

În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia apreciază ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate următoarele prevederi constituţionale:

–Art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."

–Art. 123: "(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.

(2)Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii."

–Art. 124: "(1) Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, potrivit legii. Preşedintele şi ceilalţi judecători ai Curţii Supreme de Justiţie sunt numiţi pe o perioadă de 6 ani. Ei pot fi reînvestiţi în funcţie. Promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor pot fi dispuse numai de Consiliul Superior al Magistraturii, în condiţiile legii.

(2)Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice alta funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior."

–Art. 125: "(1) Justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

(2)Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare.

(3)Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata următoarele:

I. Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 322 din 20 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 30 ianuarie 2002, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, asa cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999, constatandu-se ca aceste dispoziţii contravin art. 1 alin. (3), art. 124 şi 125 din Legea fundamentală.

Ca urmare a acestei decizii a instanţei constituţionale, prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 20/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 653/2002, dispoziţiile art. 17 alin. 1^1-1^3 din Legea nr. 92/1992, republicată, au fost modificate în sensul excluderii asistentilor judiciari (denumiţi acum "magistraţi consultanţi") de la actul de deliberare judiciară şi al definirii participării lor la judecata ca o activitate consultativa. Prin aceeaşi ordonanţa de urgenţă s-a introdus în Legea nr. 92/1992 o noua secţiune - secţiunea a II^1-a, titlul IV, capitolul II, intitulata "Magistraţii consultanţi", prin care se reglementează statutul acestora, adică numirea şi eliberarea din funcţie, atribuţiile, durata mandatului şi răspunderea disciplinară.

II. Dispoziţiile art. 17 alin. 1^1-1^3 din Legea pentru organizarea judecătorească, în redactarea actuala, nu contravin Constituţiei, dat fiind ca din conţinutul lor rezultă cu claritate ca soluţionarea cauzelor deduse judecaţii este hotărâtă de judecători, iar magistraţii consultanţi nu au decât un rol consultativ, util judecaţii în vederea stabilirii adevărului cu privire la drepturile subiective ale părţilor în litigiu.

Prezenta la judecata a magistraţilor consultanţi, fără vot deliberativ, constituie o problemă de procedura, reglementată prin lege, potrivit art. 125 alin. (3) din Legea fundamentală, fără ca prin textele legale menţionate să se încalce în vreun fel independenta judecătorilor, imparţialitatea justiţiei şi, pe un plan mai general, principiile statului de drept.

De asemenea, şi jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului este în acelaşi sens. Cu titlu de exemplu, în Cauza Ettl contra Elvetiei, 1987, s-a arătat ca participarea unor experţi la judecarea anumitor cauze nu contravine principiului independentei şi imparţialităţii instanţei, prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, s-a reţinut ca legislaţia interna a statelor membre ale Consiliului Europei oferă numeroase exemple de instanţe care cuprind, alături de magistraţi de profesie, specialişti în diverse domenii şi ale căror cunoştinţe sunt necesare pentru rezolvarea litigiilor de competenţa lor.

În acelaşi sens, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 73 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 27 martie 2003, prin care a statuat ca dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 sunt în concordanta cu prevederile şi principiile constituţionale. Neintervenind elemente noi de natura a reconsidera jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cat şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.

Faţa de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1^1-1^3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Crisalex DentCo" - S.R.L. din Constanta în Dosarul nr. R3.010/2002 al Tribunalului Constanta - Secţia civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiva