Decizie nr. 329 din 12 iunie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4, art. 9 alin. (3), art. 10-11, art. 16-31, art. 33 şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Florin Marinescu, Constantin Marinescu şi Coralia Maria Marinescu în Dosarul nr. 5.616/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 661D/2013.

2.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 736D/2013, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4, art. 9 alin. (3), art. 10-11, art. 16-31, art. 33-34 şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013, excepţie ridicată de aceiaşi autori în Dosarul nr. 5.620/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.

4.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5.Magistratul-asistent referă asupra cauzelor şi arată că autorii excepţiei de neconstituţionalitate au depus la dosare note scrise prin care solicită admiterea excepţiei şi judecarea în lipsă.

6.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 661D/2013 şi nr. 736D/2013, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

7.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

8.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 736D/2013 la Dosarul nr. 761D/2013, care este primul înregistrat.

9.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 188/2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

10.Prin Sentinţa civilă nr. 1.548 din 13 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 5.616/3/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4, art. 9 alin. (3), art. 10-11, art. 16-31, art. 33 şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost ridicată de Florin Marinescu, Constantin Marinescu şi Coralia Maria Marinescu într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei cereri de restituire, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

11.Prin Încheierea din 11 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 5.620/3/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4, art. 9 alin. (3), art. 10-11, art. 16-31, art. 33-34 şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost ridicată de aceiaşi autori într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei cereri de restituire, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.

12.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate referitor la pretinsa contrarietate a prevederilor art. 1 alin. (2) şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 faţă de art. 16 alin. (1) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, autorii excepţiei arată că Legea nr. 165/2013 instituie în privinţa măsurilor reparatorii o nouă procedură, diferită de cea consacrată prin Legea nr. 10/2001, care modifică în mod substanţial dreptul de a obţine reparaţii prin echivalent acordate ca urmare a preluării în mod abuziv a imobilelor în perioada regimului comunist, în comparaţie cu modalitatea în care acest drept a fost reglementat prin Legea nr. 10/2001, instituind ca singură măsură reparatorie prin echivalent compensarea prin puncte, măsură ce se aplică şi cererilor aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Măsura reparatorie prin echivalent ce constă în compensarea prin puncte creează o situaţie discriminatorie în înfăptuirea justiţiei pentru persoanele care au întreprins deja demersurile prevăzute de Legea nr. 10/2001, ale căror dosare se aflau în stadiu de soluţionare la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, şi celelalte dosare similare care au reuşit să fie finalizate potrivit măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001. Aşa fiind, autorii excepţiei susţin că, deşi au întreprins aceleaşi demersuri şi au respectat procedura instituită de Legea nr. 10/2001, riscă să le fie aplicat un regim de despăgubire complet diferit şi discriminatoriu în comparaţie cu persoanele care s-au aflat în situaţii juridice similare.

13.Autorii excepţiei apreciază că prevederile de lege criticate din Legea nr. 165/2013, în special prevederile art. 1 alin. (2) şi cele cuprinse în capitolul III din lege, încalcă dispoziţiile art. 44 şi art. 46 din Constituţie, care consacră dreptul de proprietate privată şi dreptul la moştenire. În acest sens, aceştia susţin că Legea nr. 165/2013 limitează în mod abuziv exercitarea atributelor dreptului de proprietate, instaurând totodată incertitudinea obţinerii unei acoperiri integrale a prejudiciului cauzat prin preluarea abuzivă a imobilelor în perioada comunistă. Se arată că prin unica măsură reparatorie prin echivalent instituită, şi anume compensarea prin puncte, precum şi prin sistemul de valorificare a acesteia, se aduce atingere dreptului de proprietate privată şi dreptului la moştenire; arată că măsura de compensare prin puncte se realizează printr-o procedură anevoioasă, care presupune respectarea unor termene îndelungate şi care nu oferă garanţia unei satisfaceri complete a prejudiciului suferit. Reţine, în acest sens, că organizarea licitaţiilor prevăzute la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate avea loc mai devreme de data de 1 ianuarie 2016, că valorificarea punctelor în numerar nu poate fi înfăptuită mai devreme de 1 ianuarie 2017, conform dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din lege, şi că această procedură presupune emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare, potrivit prevederilor art. 31 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.

14.Autorii excepţiei susţin, totodată, că prevederile art. 1 alin. (2) şi cele cuprinse în capitolul III din Legea nr. 165/2013 încalcă şi dispoziţiile art. 20 din Constituţie, conform cărora, dacă există neconcordanţă între pactele şi tratatele privind drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale. Se face trimitere, în acest sens, la Hotărârea-pilot a Curţii Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, prin care instanţa europeană, condamnând statul român, a reţinut ineficienţa mecanismului de despăgubire sau de restituire, constatând că se impune implementarea unor măsuri generale care să permită realizarea efectivă şi rapidă a dreptului urmărit; s-a subliniat, cu această ocazie, necesitatea implementării unor proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi necesitatea adoptării unor reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubire o previzibilitate sporită. Or, în opinia autorilor excepţiei, prevederile Legii nr. 165/2013 prin care se stabileşte ca singură măsură reparatorie în echivalent compensarea prin puncte nu sunt de natură a complini lipsurile Legii nr. 10/2001, evidenţiate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Procedura neclară şi îndelungată prin care pot fi valorificate punctele compensatorii nu este de natură să ofere o soluţie eficientă, simplificată şi clară, aşa cum a fost sugerată de Curtea Europeană.

15.Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, care consacră principiului neretroactivităţii legii civile. Se arată că, potrivit acestui principiu, odată demarată o procedură, regulile nu pot fi schimbate pe parcursul acesteia, indiferent de durata sa, însă textul de lege criticat impune aplicabilitatea noii reglementări şi pentru situaţiile juridice reglementate de Legea nr. 10/2001, născute anterior intrării sale în vigoare. Faptul că, în ciuda demersurilor întreprinse de autorii excepţiei, autorităţile competente nu au soluţionat notificarea formulată în termenul legal prevăzut de Legea nr. 10/2001, nu poate conduce la instituirea unei situaţii discriminatorii prin acordarea unui alt tip de măsuri reparatorii, ca urmare a aplicării retroactive a unei legi ce nu era în vigoare la momentul iniţierii procedurii.

16.Se susţine, de asemenea, că prevederile criticate din Legea nr. 165/2013 aduc atingere dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece termenele instituite prin textele de lege criticate nu sunt rezonabile, conducând la tergiversarea procedurilor a căror finalizare a fost deja întârziată excesiv. În acest context, autorii excepţiei fac referiri exprese la termenele cuprinse în art. 9 alin. (3), art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 20 alin. (4), (5) şi (7), art. 27 alin. (1) şi (4), art. 31, art. 33 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) şi art. 34 alin. (1) şi (2). Având în vedere că Legea nr. 165/2013 se aplică cauzelor în curs de soluţionare aflate pe rolul instanţelor de judecată, şi faptul că această lege nu reglementează şi procedura ce trebuie urmată de către instanţele de judecată în aceste cauze, autorii excepţiei apreciază că ne aflăm în faţa unei lacune legislative ce generează o lipsă de transparenţă de natură a încălca dreptul constituţional la un proces echitabil.

17.Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate în sensul respingerii acesteia.

18.Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă, analizând argumentele autorilor excepţiei, consideră că prevederile Legii nr. 165/2013 nu încalcă principiile constituţionale invocate, în condiţiile în care această lege a fost adoptată în raport cu termenul acordat statului român de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea-pilot pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, în vederea adoptării de către autorităţile române a unor măsuri capabile să ofere un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparaţie. Prin urmare, acesta este motivul pentru care în art. 4 din Legea nr. 165/2013 se prevede că dispoziţiile acestei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi. Instanţa remarcă faptul că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 nu retroactivează atâta timp cât se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate la data intrării în vigoare a acestei legi, putându-se reţine o încălcare a principiului neretroactivităţii legii doar în condiţiile în care aceste dispoziţii de lege s-ar fi aplicat şi cererilor soluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Atâta timp cât legea a fost adoptată tocmai pentru a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparaţie, simpla nemulţumire manifestată faţă de conţinutul măsurilor prevăzute de această lege în domeniul restituirii imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist nu constituie un motiv întemeiat pentru a se putea reţine încălcarea principiului neretroactivităţii legii, legiuitorul înţelegând să reglementeze măsuri şi proceduri potrivite raportate la situaţia dată, aceea rezultată din numărul mare de cereri de restituire rămase nesoluţionate până la momentul actual, dar şi lipsa de eficienţă a sistemului de restituire a proprietăţilor din România.

19.De asemenea, instanţa a reţinut că nu este afectat, în substanţa sa, dreptul de proprietate şi nici cel privind moştenirea, autorii excepţiei având aceleaşi drepturi succesorale ca înainte de apariţia Legii nr. 165/2013, modificându-se doar condiţiile în care aceştia, în calitate de succesori, pot beneficia de emolumentul dreptului succesoral, condiţii care nu vizează calitatea acestora de persoane îndreptăţite, ci termenul în care li se soluţionează în procedura administrativă notificarea şi modalitatea de reparare, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă. Aşa fiind, instanţa consideră că prevederile criticate din Legea nr. 165/2013, prin conţinutul lor, nu contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2), art. 16, art. 20, art. 21 alin. (3), art. 44, art. 46 şi art. 124 din Constituţie.

20.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

21.Avocatul Poporului apreciază că, din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4, art. 9 alin. (3), art. 10, art. 11, art. 16-31, art. 33, art. 34 şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 faţă de dispoziţiile constituţionale ale art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 44, art. 46 şi art. 124, pot fi reţinute doar o parte din criticile invocate de autorii excepţiei.

22.Astfel, arată că, în ceea ce priveşte art. 1 alin. (2) şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013, prin care s-a stabilit că singura măsură reparatorie prin echivalent constă în compensarea prin puncte, aceste prevederi de lege aduc atingere principiului egalităţii în faţa legii. În al doilea rând, consideră că prevederile art. 4 raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 sunt retroactive şi contravin, astfel, art. 15 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, apreciază că prevederile capitolului III din Legea nr. 165/2013, referitoare la acordarea de măsuri compensatorii, aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 şi art. 44. Ca atare, Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 1 alin. (2), art. 4 raportate la art. 33, art. 50 lit. b) şi cele cuprinse în capitolul III din Legea nr. 165/2013 sunt neconstituţionale.

23.Referitor la celelalte critici de neconstituţionalitate formulate, Avocatul Poporului apreciază că nu pot fi reţinute, normele legale criticate fiind în concordanţă cu principiile constituţionale invocate.

24.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosare, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

25.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

26.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut de instanţe în dispozitivul de sesizare, îl constituie prevederile art. 1 alin. (2), art. 4, art. 9 alin. (3), art. 10, art. 11, art. 16-31, art. 33-34 şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare.

Din argumentele invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorii excepţiei critică, în realitate, prevederile art. 1 alin. (2), art. 4 teza a doua raportate la art. 33, art. 9 alin. (3), art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 20 alin. (4), (5) şi (7), art. 27 alin. (1) şi (4), art. 31, art. 33 alin. (1) lit. c) şi alin. (2), art. 34 alin. (1) şi (2) şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013, prevederi de lege care constituie, astfel, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate şi asupra cărora Curtea urmează a se pronunţa. Aceste prevederi de lege au următorul conţinut:

Art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma criticată de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, prevedea că: "În situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III.".;

–Art. 4 teza a doua: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

–Art. 9 alin. (3): "Predarea terenurilor disponibile către comisia locală de fond funciar se face numai după validarea de către comisia judeţeană de fond funciar şi Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti a propunerilor de punere în posesie pe aceste terenuri, dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2015.";

–Art. 10 alin. (1): "Până la data de 1 martie 2014, Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară va realiza, pentru fiecare judeţ şi la nivel naţional, situaţia comparativă a cererilor şi disponibilului de teren, în condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (2).";

–Art. 11 alin. (1): "Comisiile locale şi judeţene de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti au obligaţia de a soluţiona toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie şi de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016.";

–Art. 20 alin. (4), (5) şi (7): "(4) Până la data de 1 ianuarie 2015, Agenţia Domeniilor Statului publică pe pagina sa de internet şi transmite Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor lista imobilelor din Fondul naţional. Lista se completează cu imobilele care se transmit în proprietatea privată a statului şi în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului, în condiţiile prezentei legi.

(5)Terenurile puse la dispoziţia comisiilor locale în vederea finalizării procesului de restituire, dar nerestituite foştilor proprietari până la data de 1 ianuarie 2016 intră, de drept, în Fondul naţional şi sunt afectate valorificării punctelor acordate potrivit prezentei legi. [...] (7) Până la data de 1 ianuarie 2015, Comisia Naţională va face publică valoarea fiecărui imobil din Fondul naţional, aşa cum rezultă ea prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi. Pentru imobilele trecute în Fondul naţional ulterior datei de 1 ianuarie 2015, valoarea se publică în termen de 30 de zile.";

–Art. 27 alin. (1) şi (4): "(1) Punctele acordate prin decizia de compensare pot fi valorificate prin achiziţionarea de imobile din Fondul naţional la licitaţia publică naţională, începând cu data de 1 ianuarie 2016. [...]

(4)Regulamentul de organizare a licitaţiei se aprobă de către Comisia Naţională până la data de 1 iulie 2015 şi se publică pe pagina de internet a Agenţiei Domeniilor Statului, a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.";

–Art. 31: "(1) În termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deţinătorul poate opta pentru valorificarea punctelor şi în numerar.

(2)În aplicarea alin. (1), deţinătorul poate solicita, anual, după 1 ianuarie 2017, Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare şi nevalorificate în cadrul licitaţiilor naţionale de imobile. Ultima tranşă va reprezenta 16% din numărul punctelor acordate.

(3)Sumele cuprinse în titlurile prevăzute la alin. (2) se plătesc de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

(4)Punctele netransformate în numerar se pot valorifica în continuare în cadrul licitaţiilor naţionale de imobile.

(5)Modalitatea de valorificare în numerar se stabileşte prin normele de aplicare a prezentei legi.";

–Art. 33 alin. (1) lit. c) şi alin. (2): "(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează: [...]

c)în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2)Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.";

–Art. 34 alin. (1) şi (2): "(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

(2)Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.";

–Art. 50 lit. b): "La data intrării în vigoare a prezentei legi: [...]

b)orice dispoziţie referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaţionale de evaluare şi la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă;".

27.În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate aceste prevederi din Legea nr. 165/2013 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 cu privire la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 46 privind dreptul la moştenire şi art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiţiei.

28.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, în ceea ce priveşte critica referitoare la prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că, în vederea finalizării procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv, Legea nr. 165/2013 instituie două forme de despăgubire, şi anume restituirea în natură [art. 1 alin. (1)], iar în situaţia în care aceasta nu mai este posibilă, se acordă măsuri reparatorii în echivalent, constând în compensările prin puncte, potrivit procedurii prevăzute în cap. III din lege [art. 1 alin. (2)]. Ulterior, ca urmare a modificărilor aduse art. 1 alin. (2) prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013, legiuitorul a prevăzut că, în situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III din Legea nr. 165/2013. Comparând soluţiile legislative reglementate de aceste prevederi de lege, în vechea şi actuala lor redactare, Curtea constată că noua soluţie legislativă este diferită de cea anterior consacrată prin aceea că, pe lângă restituirea în natură, ca măsură principală de reparaţie, şi modalitatea de compensare prin puncte, aceasta introduce o metodă suplimentară de reparaţie prin echivalent, şi anume aceea de compensare cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii de restituire.

29.Curtea constată, de asemenea, că prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, atât în vechea, cât şi în noua redactare, se referă la măsuri de finalizare a procesului de restituire în natură sau echivalent, diferenţa dintre cele două forme de redactare a normei legale constând în introducerea unei modalităţi suplimentare de reparaţie prin echivalent, constând în compensarea cu bunuri. În acest context, referitor la critica autorilor excepţiei cu privire la instituirea, prin Legea nr. 165/2013, a unei singure măsuri reparatorii prin echivalent, şi anume compensarea prin puncte, măsură ce se aplică şi cererilor aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, Curtea constată că aceştia critică prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma lor iniţială, anterioară modificării acestora prin Legea nr. 368/2013.

30.În acest context, Curtea constată că, întrucât litigiile în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate se află pe rolul instanţelor de judecată şi după data intrării în vigoare a Legii nr. 368/2013, forma iniţială a art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, criticată de autorii excepţiei, nu a produs şi nu produce efecte juridice, noua soluţie legislativă aplicându-se imediat şi cauzelor aflate în curs de judecată. Curtea constată, astfel, că prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma lor iniţială, criticată de autorii excepţiei, nu mai sunt în vigoare şi nici nu îşi produc efecte juridice în cauzele de faţă.

31.Observaţiile anterioare sunt valabile, mutatis mutandis, şi în cazul prevederilor art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013, din cuprinsul cărora autorii excepţiei critică teza a doua, cu privire la abrogarea oricărei dispoziţii referitoare la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, motiv pentru care Curtea constată că textul de lege criticat nu este incident în cauză.

32.Pentru aceste motive, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă.

33.În ceea ce priveşte art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013, prevederi de lege criticate de autorii excepţiei prin raportare la art. 33 din acelaşi act normativ, Curtea constată că, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. Reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după sesizarea instanţei de contencios constituţional, Curtea constată că în cauzele de faţă sunt incidente prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". Ca atare, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 a devenit inadmisibilă.

34.Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, în procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în speţa dedusă soluţionării, instanţa de judecată urmează să respecte deciziile Curţii Constituţionale atât sub aspectul dispozitivului, cât şi al considerentelor pe care acestea se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, deciziile anterioare de constatare a neconstituţionalităţii reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz.

35.În ceea ce priveşte art. 9 alin. (3), art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 20 alin. (4), (5) şi (7), art. 27 alin. (1) şi (4), art. 31, art. 33 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 165/2013, autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că termenele instituite prin aceste texte de lege nu sunt rezonabile, conducând la tergiversarea procedurilor a căror finalizare a fost deja întârziată excesiv. Având în vedere stadiul procesual în care se află litigiile aflate pe rolul instanţei de judecată, în cadrul cărora a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, şi anume refuzul nejustificat al entităţii prevăzute de lege de a răspunde în termenul legal notificărilor depuse în temeiul Legii nr. 10/2001, Curtea constată că nu se poate stabili legătura cu soluţionarea cauzelor a acestor prevederi de lege. Aceasta, deoarece "legătura cu soluţionarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textelor de lege criticate în cauzele deduse judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului.

36.De asemenea, referitor la prevederile art. 34 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în prezentele cauze, ele având aplicabilitate în cazul dosarelor înregistrate sau transmise la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

37.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la art. 33 din Legea nr. 165/2013, excepţie ridicată de Florin Marinescu, Constantin Marinescu şi Coralia Maria Marinescu în Dosarul nr. 5.616/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi Dosarul nr. 5.620/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.

2.Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 9 alin. (3), art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 20 alin. (4), (5) şi (7), art. 27 alin. (1) şi (4), art. 31, art. 33 alin. (1) lit. c) şi alin. (2), art. 34 alin. (1) şi (2) şi a celor ale art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosare ale aceloraşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 iunie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora