Decizia nr. 313 din 19 mai 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. VII pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, excepție ridicată de Remus Radu Mihășan în Dosarul nr. 1.394/117/2019 al Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.416D/2019.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Acesta arată că activitatea normei juridice este guvernată de principiul tempus regit actum, regulă de drept ce nu poate avea semnificația încălcării art. 16 din Constituție referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii. Totodată, pensiile de serviciu au natura unui beneficiu legal, iar cuantumul acestora depinde de posibilitățile financiare ale statului de la un anumit moment, astfel că nu se poate susține nici nesocotirea prevederilor art. 44 și ale art. 47 alin. (2) din Constituție referitoare la dreptul de proprietate și, respectiv, la dreptul la pensie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 20 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.394/117/2019, Curtea de Apel Cluj - Secția a IVa pentru litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. VII pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Remus Radu Mihășan într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unei decizii de pensionare.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că, fără a exista o justificare obiectivă și rezonabilă, dispozițiile legale criticate instituie un tratament discriminatoriu între pensiile militare acordate anterior și, respectiv, ulterior intrării în vigoare a art. VII pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, deoarece prin acest text se introduce un plafon în sensul că pensia netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei. Ca urmare, se creează o situație discriminatorie între beneficiarii pensiilor militare de stat care se află în aceeași situație juridică și îndeplinesc aceleași condiții obiective de pensionare deoarece, în raport cu elementele de calcul al drepturilor de pensie, se obține un cuantum diferit al pensiei, ceea ce aduce atingere chiar substanței dreptului la pensie reglementat de art. 47 din Constituție. Efectul discriminatoriu al textului criticat contravine chiar justificării sub care a fost adoptată ordonanța de urgență, și anume pretinsa necesitate de evitare a unei grave atingeri aduse principiilor echității și egalității între asigurații sistemului de pensii militare. Reglementarea criticată ignoră și lipsește de orice efectivitate normele legale cuprinse în Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, care stabilesc principiul contributivității și al egalității sistemului pensiilor militare de stat, elementele de calcul pentru determinarea cuantumului pensiei, cum ar fi vârsta de pensionare, perioada de contribuție sau sporurile, dar și alte drepturi sau beneficii anterior recunoscute în temeiul Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cum ar fi, de pildă, sporul cuvenit în considerarea acordării semnului onorific În Serviciul Patriei. Așa fiind, toate aceste elemente nu mai pot avea efect plenar și se transformă în drepturi golite de conținut, iluzorii, din moment ce cuantumul rezultat al pensiei va fi plafonat pe criteriul stabilit de textul legal criticat. Practic, acest text legal are efectul unei reale exproprieri a dreptului de proprietate, drept protejat de art. 44 din Legea fundamentală și de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind astfel contrar și art. 53 din Legea fundamentală.

6.În sprijinul susținerilor sale, autorul excepției invocă jurisprudența relevantă în materia proprietății și dreptului la pensie, respectiv Decizia Curții Constituționale nr. 874 din 25 iunie 2010 și hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Buchen împotriva Cehiei (2006), Gaygusuz împotriva Austriei (1996), Stubbings împotriva Marii Britanii și Muller împotriva Austriei (1972).

7.Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dispozițiile art. VII pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 prevăd același tratament juridic pentru persoanele care se pensionează sub imperiul acestei reglementări, astfel că nu se poate pretinde încălcarea principiului egalității pentru persoane aflate în situații similare. Nu se poate susține nici nerespectarea dreptului de proprietate din moment ce, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, partea necontributivă a pensiei de serviciu poate fi încadrată în noțiunea de „bun“ numai în măsura în care acesta a devenit „exigibil“ (deciziile Curții Constituționale nr. 871 din 25 iunie 2010 și nr. 1.284 din 29 septembrie 2011). Pe de altă parte, stabilirea condițiilor de exercitare a dreptului fundamental la pensie, inclusiv a algoritmului de calcul, precum și a cuantumului acesteia intră în marja de apreciere a legiuitorului, care le poate determina prin considerarea mai multor factori, printre care și resursele financiare existente la un anumit moment. În lipsa constatării restrângerii exercițiului vreunui drept fundamental, nici încălcarea art. 53 din Constituție nu se poate reține.

8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. VII pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 7 august 2017, dispoziții care, conform art. X din același act normativ, au intrat în vigoare la data de 15 septembrie 2017 și prin care s-a modificat art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015. 12. Curtea reține, pe de o parte, că, potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispozițiile de modificare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Pe de altă parte, însă, se observă că textul criticat de autorul excepției nu mai este în vigoare, deoarece art. 60 din Legea nr. 223/2015 are în prezent o structură și un conținut normativ diferite, configurate prin art. 84 pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 29 decembrie 2018. Prin urmare, în aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, în baza căreia Curtea examinează inclusiv dispozițiile legale criticate abrogate, care continuă să producă efecte juridice în cauza în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. VII pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, în redactarea vizată de autorul excepției, care au următorul cuprins:

Articolul 60 se modifică și va avea următorul cuprins:

Articolul 60

La stabilirea pensiei militare de stat, pensia netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei.

13.Prevederile constituționale menționate în motivarea excepției sunt cele cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (2) referitor la dreptul la pensie și în art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul de proprietate.

14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că dispozițiile art. VII pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 au mai fost supuse controlului de constituționalitate, fie sub această formă, fie prin raportare la prevederile art. 60 din Legea nr. 223/2015, asupra cărora art. VII pct. 3 a acționat în sens modificator în perioada 9 august 2017-1 ianuarie 2019 (până la intervenția art. 84 pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018).

15.Cu referire la reglementarea pensiilor militare, Curtea a observat că, deși după intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, pensiile militarilor au devenit pensii în sistemul public și au constituit ulterior obiectul de reglementare al Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, legiuitorul, adoptând Legea nr. 223/2015, a înțeles să reinstituie un regim juridic diferit pentru militari și să acorde beneficiul pensiei de serviciu, și nu dreptul la pensie calculată în raport cu principiul contributivității. Cu referire la prevederile art. 60 din Legea nr. 223/2015, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, Curtea a reținut că acestea nu mai prevăd, la fel ca în redactarea anterioară, actualizarea pensiilor de serviciu și că instituie, în schimb, o nouă regulă - a plafonării - potrivit căreia pensia militară de stat netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei.

16.Curtea a consolidat o jurisprudență constantă și de principiu referitoare la instituirea prin lege a unui plafon al pensiei militare de stat. De exemplu, prin Decizia nr. 450 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iunie 2006, Curtea a reținut că plafonarea cuantumului pensiei de serviciu la 100% din baza de calcul se înscrie între prerogativele legiuitorului și nu are caracter discriminatoriu. Totodată, prin Decizia nr. 1.234 din 6 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 4 decembrie 2009, Curtea a reținut că prevederile art. 25 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat (s.n. abrogată, în prezent, prin Legea nr. 263/2010) instituie un principiu general valabil în sistemul public de pensii, potrivit căruia cuantumul pensiei nu poate depăși venitul, reglementare conformă cu art. 47 alin. (2) din Constituție, precum și că extinderea incidenței acestui principiu și asupra sporului acordat pentru contribuția la fondul de pensie suplimentară, ca efect al prevederilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 164/2001, nu poate fi privită nici ea ca generând un tratament discriminatoriu, de vreme ce se aplică nediferențiat tuturor persoanelor care au dreptul să beneficieze de acest spor. Aceste considerente de principiu au fost menținute și aplicate mutatis mutandis (de exemplu, Decizia nr. 863 din 17 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 22 iulie 2020, paragraful 105, sau Decizia nr. 810 din 5 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 2 martie 2020, paragrafele 54 și 55).

17.În ceea ce privește pretinsul tratament diferit între beneficiarii pensiilor militare de stat în funcție de momentul - anterior sau ulterior - stabilirii sau acordării dreptului de pensie, sunt relevante considerentele de principiu ale Curții prin care aceasta a arătat că deschiderea dreptului la pensie este guvernată de principiul tempus regit actum, iar situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit acestui principiu nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări. Prin urmare, dreptul la pensie trebuie stabilit și acordat în conformitate cu reglementările în vigoare la acel moment, neputându-se considera că reglementările anterioare acestui moment, referitoare la condițiile acordării dreptului la pensie, generează o așteptare legitimă. Astfel, până la momentul pensionării, se pot succeda mai multe reglementări, care stabilesc condiții de pensionare diferite, relevantă fiind însă doar cea aplicabilă la momentul acordării acestui drept (Decizia nr. 340 din 11 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.214 din 11 decembrie 2020, paragraful 44). Totodată, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că, întrucât se realizează periodic, indexarea pensiei se supune prevederilor în vigoare la momentul indexării, potrivit aceluiași principiu tempus regit actum, astfel că nu se poate vorbi de un drept câștigat în temeiul unor reglementări anterioare, care nu mai sunt în vigoare. Pe de altă parte, Curtea a precizat, prin Decizia nr. 1.140 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, că valoarea punctului de pensie, limita maximă a cuantumului pensiei, condițiile de recalculare și de recorelare a pensiilor anterior stabilite, ca și indexarea acestora nu se pot stabili decât în raport cu resursele fondurilor de asigurări sociale disponibile (a se vedea, exemplificativ, și Decizia nr. 810 din 5 decembrie 2019, precitată, paragraful 50; Decizia nr. 687 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 26 februarie 2020, paragraful 30; Decizia nr. 543 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 989 din 27 octombrie 2020, paragraful 28; Decizia nr. 340 din 11 iunie 2020, precitată, paragraful 46, sau Decizia nr. 632 din 22 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.204 din 9 decembrie 2020, paragraful 15).

18.Cu referire la noile reglementări ale art. 60 din Legea nr. 223/2015, astfel cum au fost modificate prin art. VII pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 - criticate în prezenta cauză - Curtea a arătat că acestea pot să fie avantajoase sau chiar dezavantajoase beneficiarilor de pensii, după cum permit sau impun, după caz, situația economicofinanciară a țării și fondurile de asigurări sociale de stat disponibile. În oricare dintre aceste ipoteze, dispozițiile legale noi se aplică numai pentru viitor, pentru persoane care se vor înscrie la pensie după intrarea acestora în vigoare, neputând atinge drepturile de pensie anterior stabilite. Prin urmare, legiuitorul este liber să modifice condițiile de stabilire a dreptului la pensie pentru viitor, fără ca aceasta să aibă semnificația încălcării dreptului la pensie, iar dacă dorește ca noile dispoziții mai favorabile să fie aplicate și persoanelor pensionate anterior, acest lucru trebuie prevăzut în mod expres de lege. De altfel, Curtea a mai reținut și faptul că, după intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017, toți beneficiarii pensiilor militare de stat, indiferent de data pensionării, au fost supuși acelorași prevederi referitoare la actualizarea pensiei, prevăzute de art. 59 din Legea nr. 223/2015, așa cum au fost modificate prin art. VII pct. 2 din ordonanța de urgență mai sus menționată, potrivit căruia „Cuantumul pensiilor militare de stat se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă un cuantum al pensiei mai mic, se păstrează cuantumul pensiei aflat în plată.“ (Decizia nr. 632 din 22 septembrie 2020, paragraful 15, precitată).

19.Având în vedere toate aceste considerente extrase din jurisprudența incidentă a Curții Constituționale, rezultă că dispozițiile art. VII pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 nu contravin prevederilor art. 16, 44 și ale art. 47 alin. (2) din Constituție, deoarece se aplică nediferențiat tuturor persoanelor cărora le-a fost stabilit/acordat dreptul de pensie în perioada de acțiune a acestei norme juridice, nu contravin dreptului de proprietate, în sensul că pensia viitoare nu poate dobândi caracteristicile unei legitime așteptări și, cu atât mai puțin, ale unui bun câștigat, și nu încalcă nici dreptul fundamental la pensie, al cărei cuantum concret intră în marja de apreciere și stabilire a legiuitorului. Dat fiind că aceste drepturi fundamentale nu sunt afectate, nu se poate reține incidența art. 53 din Constituție, de asemenea invocat de autorul excepției.

20.Întrucât în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi, care să determine modificarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, mai sus indicată, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Remus Radu Mihășan în Dosarul nr. 1.394/117/2019 al Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. VII pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 19 mai 2022.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

Prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent-șef,

Claudia-Margareta Krupenschi