Decizie nr. 215 din 7 martie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi ale art. 72 lit. a) şi ale art. 73 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Liviu Filipescu în Dosarul nr. 6.513/2005 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 147D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 7.106/2005 al aceleiaşi instanţe.

La apelul nominal efectuat în dosarul de mai sus se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea obiectului excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.012D/2005 şi nr. 147D/2006, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 147D/2006 la Dosarul nr. 1.012D/2005, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 12 decembrie 2005 şi 6 februarie 2006, pronunţate în dosarele nr. 6.513/2005 şi nr. 7.106/2005, Curtea de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi ale art. 72 lit. a) şi ale art. 73 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Liviu Filipescu în cauze având ca obiect soluţionarea recursului formulat de autorul excepţiei, funcţionar public, împotriva unor sentinţe prin care contestaţiile sale împotriva unor decizii de imputare au fost respinse ca fiind prematur formulate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, 21, 24 şi 124. În argumentarea excepţiei se apreciază că dispoziţiile legale criticate contravin "egalităţii în drepturi a funcţionarului public faţă de instituţia publică", iar instituirea unei proceduri speciale în favoarea acesteia constituie o inechitate, ceea ce încalcă art. 21 şi 24 din Constituţie, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Curtea de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 sunt constituţionale, în acest sens pronunţându-se şi Curtea Constituţională prin mai multe decizii.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 73 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 188/1999, instanţa apreciază că acestea nu îngrădesc în nici un fel accesul la justiţie al funcţionarului public.

Totodată, cu privire la dispoziţiile legale ce urmează a fi aplicate în condiţiile art. 73 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 188/1999, instanţa apreciază că această chestiune nu este una de constituţionalitate, ci priveşte o problemă de interpretare şi aplicare a legii.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se consideră că dispoziţiile legale criticate nu încalcă art. 21 din Constituţie, întrucât accesul la justiţie poate fi supus unor condiţionări.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, precum şi ale art. 72 lit. a) şi ale art. 73 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 22 martie 2004. Curtea observă că, deşi autorul excepţiei, în mod formal, contestă constituţionalitatea întregului art. 7 din Legea nr. 554/2004, în realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, criticile privesc doar art. 7 alin. (1) din lege.

În consecinţă, prin prezenta decizie Curtea se va pronunţa numai asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ale art. 72 lit. a) şi ale art. 73 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 188/1999, care au următorul cuprins:

–Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există.";

–Art. 72 lit. a) din Legea nr. 188/1999: "Răspunderea civilă a funcţionarului public se angajează:

a)pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionează; [...]";

–Art. 73 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 188/1999: "(2) Împotriva ordinului sau dispoziţiei de imputare funcţionarul public în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ.

(3)Dreptul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice de a emite ordinul sau dispoziţia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei."

Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.

Totodată, sunt invocate în susţinerea excepţiei şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

În esenţă, autorul excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate încalcă egalitatea în drepturi a funcţionarului public în raport cu instituţia publică, împiedică accesul liber la justiţie, dreptul la apărare şi nu asigură o justiţie unică, imparţială şi egală pentru toţi.

Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 lit. a) din Legea nr. 188/1999, Curtea reţine că textul în cauză se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza acestuia, fără excepţii sau discriminări, neîngrădind accesul liber la justiţie sau dreptul la apărare al acestora.

Curtea constată că art. 73 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 nu numai că nu îngrădeşte accesul liber la justiţie, ci, în mod expres, prevede dreptul persoanei de a se adresa justiţiei, în speţă instanţelor de contencios administrativ, împotriva ordinului sau dispoziţiei de imputare. Totodată, Curtea reţine că nu există vreo încălcare a dreptului la un proces echitabil sau a dreptului de apărare atât timp cât textul criticat nu exclude controlul judiciar şi nu cuprinde măsuri de natură a înlătura garanţiile privitoare la desfăşurarea procesului. De asemenea, textul în cauză se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza prevăzută de normă, fără excepţii sau discriminări.

În ceea ce priveşte critica prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea s-a mai pronunţat. Prin Decizia nr. 252 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 23 iunie 2005, şi Decizia nr. 700 din 20 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 31 ianuarie 2006, respingând o excepţie de neconstituţionalitate identică, Curtea a reţinut, în esenţă, că textul constituţional care se referă la caracterul facultativ al jurisdicţiilor speciale administrative nu este aplicabil prevederilor legale criticate care instituie obligaţia persoanei vătămate de a se adresa organului administrativ emitent, pe calea recursului graţios, sau organului ierarhic superior, pe calea recursului ierarhic, mai înainte de sesizarea instanţei de judecată cu cererea de anulare a actului considerat ilegal. De asemenea, Curtea a mai statuat că nici o dispoziţie constituţională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicţional, cum este, de exemplu, procedura recursului administrativ graţios sau a celui ierarhic.

Neexistând elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Curtea constată că dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza acestuia, fără excepţii sau discriminări. Totodată, Curtea reţine că textul constituţional al art. 16 nu are în vedere egalitatea în drepturi a funcţionarului în raport cu instituţia publică, astfel cum susţine autorul excepţiei, ci a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.

În ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea art. 73 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, în sensul că acest text se referă doar la instanţa competentă să soluţioneze contestaţia împotriva deciziei de imputare sau că se referă şi la procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea observă că aceasta nu este o problemă de constituţionalitate de competenţa sa, ci priveşte exclusiv interpretarea şi aplicarea legii de către instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea cauzei. Curtea Constituţională, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, iar nu şi cu privire la aplicarea sau neaplicarea unui text de lege la o speţă aflată pe rolul instanţei de judecată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi ale art. 72 lit. a) şi ale art. 73 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Liviu Filipescu în dosarele nr. 6.513/2005 şi nr. 7.106/2005 ale Curţii de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly