Decizie nr. 1.447 din 3 noiembrie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68^1, art. 143 alin. 1 şi art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel-Ion Dumitru în Dosarul nr. 11.441/2/2010 (număr în format vechi 3.123/2010) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.723D/2010.

La apelul nominal se prezintă părţile Cristian-Victor Stan şi Magdalena Bincaru. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Preşedintele acordă cuvântul părţilor prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68^1, art. 143 alin. 1 şi art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul excepţiei solicită, în realitate, modificarea textelor de lege criticate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 25 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 11.441/2/2010 (număr în format vechi 3.123/2010), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68^1, art. 143 alin. 1 şi art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată de Viorel-Ion Dumitru cu ocazia soluţionării unei propuneri de prelungire a măsurii arestării preventive.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 68^1 şi art. 143 alin. 1 din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil şi prezumţia de nevinovăţie, întrucât, în practica din ultimii ani, sintagma "indicii temeinice" este asimilată de magistraţi cu aceea de "probe temeinice". Mai arată că art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală aduce atingere dispoziţiilor constituţionale privind rolul Ministerului Public, deoarece procurorul susţine că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru "ordinea publică", în condiţiile în care Ministerul Public apără "ordinea de drept", şi nu "ordinea publică", aceasta din urmă fiind apărată de Jandarmeria Română, instituţie specializată a statului, cu statut militar, parte componentă a Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 68^1, art. 143 alin. 1 şi art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală sunt constituţionale, întrucât nu încalcă dispoziţiile din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 462/2004.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 68^1, art. 143 alin. 1 şi art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, aceste din urmă dispoziţii fiind modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

–Art. 68^1: "Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârşit fapta.";

–Art. 143 alin. 1: "Măsura reţinerii poate fi luată de procuror ori de organul de cercetare penală faţă de învinuit sau inculpat, numai după ascultarea acestuia în prezenţa apărătorului, dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.";

–Art. 148 alin. 1 lit. f): "Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi există vreunul dintre următoarele cazuri: [...] f) inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Referitor la dispoziţiile art. 68^1 şi art. 143 alin. 1 din Codul de procedură penală, autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci este nemulţumit, în realitate, de modul de aplicare a acestor prevederi de lege. Or, asemenea aspecte nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68^1 şi art. 143 alin. 1 din Codul de procedură penală va fi respinsă ca inadmisibilă.

II. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate adusă dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 983 din 8 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 5 august 2010, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că dispoziţiile art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, care stabilesc un caz de arestare, şi anume situaţia în care lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru "ordinea publică", sunt în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 131, care statuează că Ministerul Public apără "ordinea de drept". În procesul penal din România procurorul acţionează ca apărător al intereselor generale ale societăţii, dar şi ale părţii din proces, în spiritul legalităţii. Cele două noţiuni, "ordinea de drept" şi "ordinea publică", nu se exclud şi nu se află în contradicţie, fiind într-o relaţie de interdependenţă. Astfel, ordinea de drept se concretizează în ordinea publică prin asigurarea respectării legii penale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin decizia mai sus menţionată, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68^1 şi art. 143 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel-Ion Dumitru în Dosarul nr. 11.441/2/2010 (număr în format vechi 3.123/2010) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.

II. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică