Decizia nr. 379 din 8 iunie 2021

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepție ridicată de Ciprian Nistor în Dosarul nr. 1.085/1/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători - penal 1. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.946D/2019.2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, domnul avocat Alexandru Ștefan, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent arată că dosarul este la al doilea termen de judecată. La primul termen de judecată, din 6 mai 2021, avocatul autorului excepției a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, fiind în imposibilitatea de a se prezenta. Magistratul-asistent învederează că partea Gonț Dorina a solicitat judecarea în lipsă și că avocatul autorului excepției a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

3.Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.133D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepție ridicată de Gabriel Antoniu Bakai în Dosarul nr. 2.674/176/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, domnul avocat Alexandru Ștefan, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent arată că dosarul este la al doilea termen de judecată, pentru aceleași motive expuse la dosarul anterior.

4.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Avocatul prezent și reprezentanta Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.133D/2019 la Dosarul nr. 1.946D/2019, care a fost primul înregistrat.

5.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului autorilor excepției, care apreciază că un element de noutate îl reprezintă judecarea în cauze distincte a infracțiunilor care compun pluralitatea de infracțiuni. Susține că noul Cod penal prezintă o filosofie nouă, cu pedepse în cuantum mai mic pentru infracțiunile individuale, dar cu un tratament sancționator mai sever pentru concursul de infracțiuni. Consecința judecării separate a infracțiunilor care compun pluralitatea de infracțiuni și a aplicării dispozițiilor de lege criticate este aceea că pedeapsa rezultantă aplicată făptuitorului este mult mai mare decât dacă acesta ar fi fost judecat într-o singură cauză. Aceasta reprezintă o situație inechitabilă, art. 10 din Legea nr. 187/2012 contravenind art. 15 din Legea fundamentală întrucât exclude autorii excepției de neconstituționalitate de la beneficiul punerii în practică a principiului aplicării legii penale mai favorabile. De asemenea, sunt încălcate și prevederile art. 16 din Constituție, deoarece se instituie un tratament juridic diferențiat pentru persoana care nu este judecată în cauze diferite pentru infracțiunile care compun pluralitatea de infracțiuni, față de cea care este judecată în aceeași cauză pentru toate aceste infracțiuni.

6.În ceea ce privește natura juridică a concursului de infracțiuni, susține că instanța de contencios constituțional a asimilat situația pluralității de infracțiuni cu cea a unei infracțiuni cu durată de consumare. Apreciază că natura juridică a pluralității de infracțiuni este diferită, contopirea nereprezentând o sancțiune pentru o unitate de infracțiune, ci trebuind să aibă ca scop prevenirea săvârșirii de infracțiuni și educarea infractorului. Pedeapsa rezultantă în cazul pluralității de infracțiuni este o pedeapsă pentru toată activitatea infracțională, indiferent de pedeapsa de bază și indiferent cum se calculează sporul. Când activitatea infracțională este desfășurată sub imperiul mai multor legi se ajunge la aplicarea unei lex tertia, însă legiuitorul este cel ce trebuie să stabilească modalitatea de aplicare a celei de a treia legi. În aceste condiții, apreciază că legiuitorul era obligat să adopte dispoziții prin care să permită ultraactivitatea și retroactivitatea legii penale mai favorabile. Principiul legalității incriminării și pedepsei este strâns legat de principiul previzibilității legii, acestea impunând obligativitatea existenței unei legi care să stabilească consecințele penale în cazul săvârșirii unei infracțiuni. În final, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

7.Reprezentanta Ministerului Public, în ceea ce privește Dosarul nr. 2.133D/2019, apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, neavând legătură cu soluționarea cauzei. În continuare, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, în special Decizia nr. 822 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 18 februarie 2016, și Decizia nr. 337 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 23 august 2016, apreciază că se impune respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

8.Prin Decizia penală nr. 148 din 27 mai 2019 (îndreptată prin Încheierea din 16 septembrie 2019), pronunțată în Dosarul nr. 1.085/1/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători - penal 1 a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepție ridicată de Ciprian Nistor. Curtea a fost sesizată ca urmare a admiterii recursului și desființării, în parte, a încheierii penale recurate prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

9.Prin Încheierea nr. 252/RC din 20 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.674/176/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepție ridicată de Gabriel Antoniu Bakai.

10.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia fac referire la principiul legalității incriminării și pedepsei, care presupune ca orice normă penală, pe lângă existența sa formală, să fie accesibilă și previzibilă. Gradul de previzibilitate al legii trebuie apreciat în lumina cunoștințelor juridice ale unui om obișnuit, cu excepția situației în care legea privește anumite domenii profesionale speciale. Invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale referitoare la respectarea principiului nulla crimen sine lege, nulla poena sine lege în măsura în care legiuitorul a adoptat norme care nu pot fi considerate previzibile. Așa fiind, apreciază că art. 10 din Legea nr. 187/2012 este lipsit de previzibilitate, raportat la faptele care au fost comise anterior intrării în vigoare a acestei legi, la acest moment inculpatul neavând cum să prevadă că pedeapsa ce-îi va fi aplicată va fi calculată potrivit art. 39 din noul Cod penal. În continuare, invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la principiul egalității, apreciind că prin aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012 se creează o situație vădit defavorabilă și discriminatorie, care nu are la bază nicio justificare obiectivă.

11.Apreciază că, în toate cazurile, tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni prevăzut de noul Cod penal este mai drastic decât cel prevăzut de legea veche. Prin urmare, în situația în care una dintre infracțiunile componente a fost comisă sub imperiul legii vechi, iar cealaltă după intrarea în vigoare a legii noi, în momentul aplicării tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni, în mod implicit, sancțiunea globală care se va aplica va reprezenta o pedeapsă aplicată inclusiv pentru infracțiunea săvârșită sub legea veche. Cu privire la nerespectarea principiului proporționalității prevăzut de art. 53 alin. (2) din Constituție, autorul excepției arată că proporționalitatea este un principiu constituțional afirmat și de jurisprudența constantă a Curții Constituționale, care a stabilit că este necesar ca legislativul să instituie criterii obiective care să reflecte exigențele principiului proporționalității.

12.Așa fiind, apreciază că noul Cod penal își propune să instituie un sistem represiv preventiv, într-un stat de drept întinderea și intensitatea represiunii penale trebuind să rămână în limite determinate, în primul rând, prin raportare la importanța valorii sociale lezate pentru cei care înfrâng pentru prima oară legea penală, urmând să crească progresiv pentru cei care comit mai multe infracțiuni înainte de a fi definitiv condamnați și cu atât mai mult pentru cei aflați în stare de recidivă.

13.Prin urmare, dacă vechiul Cod penal conținea limite exagerat de mari de pedepse, noul Cod penal instituie o atenuare în acest sens, promovând însă un tratament sancționator al pluralității de infracțiuni mult mai drastic decât cel aplicabil în trecut. Prin aplicarea textului de lege criticat se ajunge în prezent să se aplice niște pedepse în limite exagerat de mari, astfel cum a recunoscut chiar noul legiuitor în expunerea de motive, iar acele sancțiuni excesive sunt contopite potrivit sistemului sancționator prevăzut de legea nouă, care este vădit prea drastic și disproporționat raportat la pedepsele aplicate.

14.În final arată că, din moment ce tocmai legiuitorul a apreciat pedepsele prevăzute de legea veche ca fiind prea mari și disproporționate, este evident că ne aflăm în prezența unei necorelări cu dispozițiile tranzitorii. Cu alte cuvinte, intenția legiuitorului nu a fost niciun moment de a cumula sistemul punitiv al vechii legi cu cel preventiv al noii legii, pentru a se ajunge astfel la situații de pedepse vădit dispropoționate.

15.Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători - penal 1 și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că prin art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal a fost consacrată soluția potrivit căreia tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi când cel puțin una dintre infracțiuni a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabile.

16.Cu alte cuvinte, dacă cel puțin una dintre infracțiunile concurente a fost comisă după intrarea în vigoare a noului Cod penal, se va aplica legea penală mai favorabilă numai la individualizarea pedepsei pentru infracțiunile comise sub legea veche, iar tratamentul sancționator al concursului va fi, în mod obligatoriu, cel prevăzut de noul Cod penal, chiar dacă este mai sever, deoarece sub imperiul acestuia s-a desăvârșit configurația concursului.

17.Se apreciază că este pe deplin justificată opțiunea legiuitorului de a reglementa tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, situație în care urmează să se aplice pedeapsa rezultantă potrivit legii noi - ce reflectă interesele apărării sociale la acel moment - sub incidența căreia s-a definitivat concursul de infracțiuni. Astfel, dacă în structura concursului de infracțiuni intră fapte comise și anterior și ulterior datei de 1 februarie 2014, se va proceda la stabilirea legii penale mai favorabile raportat la infracțiunile comise anterior intrării în vigoare a noului Cod penal, iar, ulterior, la stabilirea tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, instituție juridică autonomă, se va avea în vedere art. 10 din Legea nr. 187/2012, în sensul sancționării concursului potrivit legii penale noi, respectiv potrivit legii sub care s-a definitivat concursul real de infracțiuni. Așa încât, dacă una dintre infracțiunile concurente a fost săvârșită anterior intrării în vigoare a noului Cod penal, iar cealaltă după această dată, nu se poate afirma că se creează inculpatului o situație mai grea, deoarece era previzibil, în sensul art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că, dacă va fi găsit vinovat pentru noua infracțiune, inculpatului i se va aplica sporul prevăzut de art. 39 din noul Cod penal.

18.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

19.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

20.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

21.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, cu următorul conținut: „Tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.“22. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 15 referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale.

23.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 au mai fost supuse controlului de constituționalitate, față de critici similare. Astfel, prin numeroase decizii, de exemplu, Decizia nr. 210 din 12 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 13 iunie 2016, Decizia nr. 822 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 18 februarie 2016, Decizia nr. 337 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 23 august 2016, sau Decizia nr. 780 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 1 martie 2018, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, reținând că, în baza dispozițiilor criticate, tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabile. Cu alte cuvinte, dacă cel puțin una dintre infracțiunile concurente a fost comisă după intrarea în vigoare a noului Cod penal, se va aplica legea penală mai favorabilă numai la individualizarea pedepsei pentru infracțiunile comise sub legea veche, iar tratamentul sancționator al concursului va fi, în mod obligatoriu, cel prevăzut de noul Cod penal, chiar dacă este mai sever, deoarece sub imperiul acestuia s-a desăvârșit configurația concursului. Prin reglementarea art. 10 din Legea nr. 187/2012 legiuitorul a urmărit să evite controversele doctrinare apărute în momentul intrării în vigoare a Codului penal din 1969, așa încât a consacrat explicit soluția majoritară conturată în practica acelei perioade, conform căreia tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabile. Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 ar rezulta că tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni sar putea aplica potrivit Codului penal din 1969 sau noului Cod penal atunci când toate infracțiunile din structura pluralității au fost comise sub imperiul Codului penal din 1969. Cu alte cuvinte, s-ar putea susține că dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 consacră, implicit, teza aplicării legii penale mai favorabile în funcție de instituții autonome. În această ipoteză, jurisprudența apărută după intrarea în vigoare a noului Cod penal a fost majoritară în a considera concursul de infracțiuni ca fiind o instituție autonomă. Legea penală mai favorabilă se determină prin raportare la fiecare instituție care se aplică în mod autonom, astfel că, dacă încadrarea faptei s-a făcut după una dintre legi, care este mai favorabilă, aceasta nu exclude aplicarea dispozițiilor din cealaltă lege cu privire la recidivă sau la concursul de infracțiuni, dacă acestea sunt mai favorabile. S-a arătat că, de pildă, concursul de infracțiuni face parte dintre acele instituții juridico-penale (ca și prescripția, suspendarea executării pedepsei etc.) ale căror reguli se aplică, în cazul succesiunii de legi penale în timp, în mod autonom, independent de încadrarea juridică a faptelor după legea nouă sau după cea anterioară.

24.Curtea a reținut că, aparent, art. 10 din Legea nr. 187/2012 instituie, prin voința legiuitorului, o lex tertia, permițând, în privința tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni, aplicarea unei alte legi decât cele aplicate pentru majoritatea infracțiunilor componente ale pluralității. Curtea a constatat însă că art. 10 din Legea nr. 187/2012 reglementează tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni care și-a desăvârșit configurația prin comiterea ultimei infracțiuni sub legea nouă, așa încât pedeapsa rezultantă urmează să se aplice potrivit principiului „legii mai conforme cu interesele apărării sociale“, care este legea nouă. Stabilirea limitelor apărării sociale este atributul exclusiv al legiuitorului, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. De altfel, în aplicarea pedepsei rezultante, în ipoteza reglementată de art. 10 din Legea nr. 187/2012, nu se poate reține existența unei succesiuni de legi penale, momentul în raport cu care se apreciază aplicarea legii penale în timp fiind cel al realizării integrale, al definitivării concursului real de infracțiuni. În aceste condiții este obligatorie aplicarea legii noi tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, așadar doar atunci când cel puțin una dintre infracțiunile concurente a fost săvârșită după intrarea în vigoare a noii legi, nefiind obligatorie aplicarea legii noi atunci când toate faptele sunt comise sub legea veche, dar judecarea lor are loc sub legea nouă, în această din urmă ipoteză urmând să se aplice cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014. Prin săvârșirea unei infracțiuni și sub imperiul legii noi, inculpatul a înțeles să o încalce și pe aceasta, expunându-se consecințelor care derivă din acest fapt, așa încât aplicarea dispozițiilor legii noi în privința concursului, în ipoteza săvârșirii unei infracțiuni sub legea nouă, era previzibilă pentru inculpat. În aceste condiții este pe deplin justificată opțiunea legiuitorului de a reglementa tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni în mod diferit, după cum toate infracțiunile din structura pluralității au fost comise sub imperiul Codului penal din 1969, judecarea lor având loc sub legea nouă, situație tranzitorie în care aplicarea legii penale mai favorabile se va face potrivit Deciziei Curții nr. 265 din 6 mai 2014, ori cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, în această din urmă ipoteză urmând a se aplica pedeapsa rezultantă potrivit legii noi - ce reflectă interesele apărării sociale la acel moment - sub incidența căreia s-a definitivat concursul de infracțiuni.

25.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ciprian Nistor în Dosarul nr. 1.085/1/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători - penal 1 și de Gabriel Antoniu Bakai în Dosarul nr. 2.674/176/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și constată că dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători - penal 1 și Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 8 iunie 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Marițiu