Norma din 22 noiembrie 2001

În temeiul prevederilorart. 5, 53 şi 67 din Legea nr. 136/1995privind asigurările şi reasigurarile în România, modificate prinart. 45 alin. (4) din Legea nr. 32/2000privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, precum şi aleart. 47 pct. 2 lit. k) din Legea nr. 32/2000, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adopta următoarele norme, prin care se stabilesc nivelul primelor de asigurare şi termenele de plată ale acestora, limitele despăgubirilor corelate cu nivelul primelor de asigurare, criteriile de aplicare a acestei asigurări, autorizarea asigurătorilor şi alte elemente pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule.

Titlul INivelul primelor de asigurare, termenele de plată a acestora şi limitele despăgubirilor

Articolul 1

Nivelul primelor de asigurare pentru anul 2002 este prevăzut în anexa nr. 2.

Articolul 2

(1)În cazul persoanelor care deţin autovehicule înmatriculate sau supuse înmatriculării în România primele de asigurare se plătesc astfel:

a)pentru autovehiculele care sunt deja înmatriculate la data de 31 decembrie 2001, primele se plătesc pentru întreg anul 2002 sau fractionat, aferent perioadelor:

–1 ianuarie-31 decembrie 2002, până la data de 31 decembrie 2001;

–1 ianuarie-31 mai 2002, până la data de 31 decembrie 2001;

–1 iunie-31 decembrie 2002, până la data de 31 mai 2002;

b)anterior înmatriculării autovehiculului în circulaţie, pentru autovehiculele care se înmatriculează/reinmatriculeaza în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2002;

c)anterior eliberării autorizaţiei provizorii de circulaţie.

(2)În cazul plăţii anticipate şi integrale până la data de 31 decembrie 2001 a primelor de asigurare aferente perioadei 1 ianuarie-31 decembrie 2002 toate categoriile de asiguraţi beneficiază de o reducere cu 10% a primelor de asigurare, cu excepţia asiguraţilor, persoane fizice pensionate, care beneficiază de o reducere cu 20% a primelor de asigurare în baza talonului sau a deciziei de pensionare.

(3)În cazul neachitarii la scadenta a primelor de asigurare prevăzute la art. 1, deţinătorul autovehiculului este neasigurat până în momentul intrării în vigoare a asigurării.

Articolul 3

Pentru autovehiculele care se înmatriculează temporar, respectiv cele ce urmează să fie scoase definitiv din ţara, precum şi în cazul eliberării unei autorizaţii provizorii de circulaţie, primele de asigurare se calculează lunar şi reprezintă 1/12 din prima de asigurare anuală prevăzută în anexa nr. 2.

Articolul 4

Pentru autovehiculele care se înmatriculează permanent în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2002 prima de asigurare pentru fiecare luna sau fracţiune de luna cuprinsă între data începerii răspunderii asiguratorului şi data de 31 decembrie 2002 reprezintă 1/12 din prima de asigurare anuală prevăzută în anexa nr. 2.

Articolul 5

(1)Pentru autovehiculele aparţinând agenţilor economici care desfăşoară o activitate sezoniera în agricultura sau construcţii şi care nu sunt utilizate timp de cel puţin 3 luni consecutive, primele de asigurare se calculează lunar şi reprezintă 1/12 din prima de asigurare anuală prevăzută în anexa nr. 2. (2) Deţinătorii de parcuri auto formate din cel puţin 20 de autovehicule înmatriculate pot negocia cu asiguratorii autorizaţi pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule plata fractionata a primelor de asigurare prevăzute în anexa nr. 2.

Articolul 6

În cazul persoanelor care intra pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate, dar neasigurate sau ale căror asigurări expira în timpul în care se afla pe teritoriul României, primele de asigurare aferente perioadei în care autovehiculul neasigurat se afla în România se plătesc anticipat şi integral, astfel:

a)în mod obligatoriu, la intrarea autovehiculului pe teritoriul României, la punctele de trecere a frontierei, în cazul persoanelor care intra pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate, dar neasigurate;

b)cel mai târziu în ultima zi de valabilitate a documentelor de asigurare, la unităţile teritoriale ale asigurătorilor autorizaţi, în cazul persoanelor care se afla pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate şi ale căror asigurări expira în perioada în care se afla în România.

Articolul 7

Răspunderea asiguratorului începe:

a)din momentul plăţii primei de asigurare în numerar, respectiv al prezentării ordinului de plată vizat de banca la care asiguratul are deschis contul de disponibil şi al eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a asigurării, înscrisă în document, pentru asiguratul care îşi îndeplineşte obligaţiile de plată în condiţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) şi la art. 6;

b)după 48 de ore de la expirarea zilei în care s-a plătit prima de asigurare în numerar, respectiv s-a prezentat ordinul de plată vizat de banca la care asiguratul are deschis contul de disponibil şi s-a eliberat documentul de asigurare, pentru celelalte situaţii, altele decât cele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) şi la art. 6.

Articolul 8

(1)Răspunderea asiguratorului încetează la ora 24,00 a ultimei zile de valabilitate înscrise în tichetul de asigurare pentru care s-a plătit prima de asigurare datorată sau, anterior acestei date, în momentul radierii autovehiculului.

(2)Dovada plăţii primelor de asigurare revine asiguratului, înscrisul constatator fiind chitanţa, ordinul de plată sau alt document probator al plăţii.

(3)Nu este angajata răspunderea asiguratorului în cazul documentelor de asigurare sau de încasare falsificate ori care au fost sustrase din gestiunea acestuia.

Articolul 9

(1)Pentru autovehiculele care se radiază din circulaţie în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2002 prima de asigurare pentru fiecare luna sau fracţiune de luna cuprinsă între data începerii şi data încetării răspunderii asiguratorului reprezintă 1/12 din prima de asigurare anuală.

(2)Diferenţa dintre prima de asigurare plătită şi cea calculată conform alin. (1) se restituie asiguratului, la cererea scrisă a acestuia, însoţită de documentele doveditoare, şi numai în cazurile în care nu s-au plătit sau nu se datorează despăgubiri pentru evenimente produse în perioada de valabilitate a asigurării.

Articolul 10

(1)În unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubelor, asiguratorul acorda despăgubiri, inclusiv pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, în următoarele limite:

a)de la 1.000.000 lei până la maximum 400.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor pagubite, în caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe şi indirecte de peste 1.000.000 lei;

b)până la 100.000.000 lei pentru fiecare persoana, dar nu mai mult de 500.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.

(2)Limitele despăgubirilor menţionate la alin. (1) se aplică în cazul daunelor produse prin accidente de autovehicule survenite în anul 2002.

Articolul 11

(1)Dovada existenţei asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule, în cazul controalelor efectuate de ofiţerii şi subofiterii de poliţie, în conformitate cu prevederileart. 64 din Legea nr. 136/1995, o constituie tichetul de asigurare emis de asiguratorii autorizaţi sa practice aceasta asigurare în România sau documentele internaţionale de asigurare de răspundere civilă auto, eliberate de societăţi de asigurare din străinătate, cu valabilitate pe teritoriul României şi numai pentru perioada menţionată în acestea.

(2)În vederea identificarii de către organele abilitate a autovehiculelor pentru care a fost încheiată asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule, asiguratorii vor elibera o vinieta de aceeaşi culoare cu tichetul de asigurare, care va fi aplicată pe parbrizul autovehiculului.

(3)Modelul, conţinutul şi culoarea tichetului de asigurare şi cele ale vinietei vor fi comunicate asigurătorilor o dată cu autorizarea acestora.

Articolul 12

Nivelul amenzilor şi celelalte sancţiuni sunt prevăzute laart. 63 şi 64 din Legea nr. 136/1995, respectiv:

a)refuzul societăţii comerciale autorizate de a încheia asigurarea obligatorie se sancţionează cu amendă de la 5.000.000 lei la 20.000.000 lei, prevăzută laart. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 1.194/2000, putându-se lua şi măsura de suspendare a activităţii pe o perioadă de până la un an, potrivitart. 63 din Legea nr. 136/1995;

b)încălcarea de către persoanele fizice şi juridice a obligaţiei de asigurare prevăzute laart. 48 şi 56 din Legea nr. 136/1995se sancţionează cu amendă de la 1.000.000 lei la 2.000.000 lei, prevăzută laart. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 1.194/2000, şi cu reţinerea certificatului de înmatriculare a autovehiculului până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării, potrivitart. 64 din Legea nr. 136/1995.

Titlul IIAutorizarea asigurătorilor şi alte elemente referitoare la practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule

Articolul 13

În vederea obţinerii autorizării de a practica asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule, în conformitate cu prevederileLegii nr. 136/1995, asiguratorul solicitant trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiţii:

a)să fie reautorizat, în conformitate cu prevederileLegii nr. 32/2000şi aleNormelor nr. 2/2001emise prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 2/2001, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 24 august 2001;

b)sa dispună de un capital social vărsat, prevăzut laart. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 32/2000;

c)sa dispună de active lichide care să reprezinte cel puţin 50% din valoarea capitalului social vărsat prevăzut la lit. b), asa cum sunt ele prevăzute laart. 4 alin. 2 din Normele nr. 6/2001emise prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 6/2001, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 23 octombrie 2001;

d)asiguratorul care solicită autorizarea va constitui un depozit bancar pe o perioadă de 12 luni, în baza unui contract încheiat cu o banca autorizata de Banca Naţionala a României, care va reprezenta cel puţin 50% din valoarea activelor prevăzute la lit. c) şi care nu va putea fi eliberat de banca decât cu acordul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, după stingerea tuturor obligaţiilor societăţii de asigurare autorizate conform prezentelor norme; la constituirea acestui depozit bancar asiguratorul va solicita băncii menţionarea unei astfel de condiţii exprese de eliberare a acestuia;

e)sa dispună de o reţea teritorială formată din cel puţin o unitate (sucursala, agenţie, punct de lucru etc.) în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti;

f)pentru fiecare unitate sa dispună de personal propriu specializat în activitatea de constatare şi de lichidare a daunelor auto şi să efectueze plati de despăgubire la cel puţin una dintre unităţile teritoriale din fiecare judeţ;

g)sa practice de cel puţin 2 ani asigurarea facultativă de autovehicule.

Articolul 14

În vederea obţinerii autorizării de practicare a asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule, asiguratorii vor prezenta Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor următoarele documente:

a)cerere de autorizare pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă a autovehiculelor şi o documentaţie din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor de autorizare prevăzute la art. 13;

b)un raport privind contractele de asigurare facultativă a autovehiculelor din ultimii 2 ani (prime încasate, comisioane şi daune plătite, volumul rezervei pentru daunele nelichidate, număr de contracte încheiate şi număr de dosare de dăuna, din care rămase nelichidate), precum şi reţeaua teritorială;

c)copie de pe contractul de depozit încheiat de asigurator cu banca, potrivit art. 13 lit. d);

d)un angajament al conducerii societăţii, din care să rezulte ca va respecta întocmai prevederile prezentelor norme, sub sancţiunile prevăzute laart. 39 din Legea nr. 32/2000.

Articolul 15

În baza prevederilor prezentelor norme asiguratorii vor fi autorizaţi sa practice asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule pentru anul 2002.

Articolul 16

(1)În aplicarea prevederilorart. 5 şi 53 din Legea nr. 136/1995, modificate prinart. 45 alin. (4) din Legea nr. 32/2000, precum şi aleart. 10 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 32/2000, având în vedere elaborarea şi publicarea prezentei legislaţii, gestionarea programului de monitorizare a activităţii asigurătorilor autorizaţi pentru practicarea acestei asigurări şi pentru protejarea corespunzătoare a intereselor asiguraţilor, se preleva o cota procentuală de 0,88% din volumul primelor de asigurare încasate lunar pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule.

(2)Sumele determinate prin aplicarea cotei de 0,88% asupra volumului lunar al primelor de asigurare încasate vor fi vărsate până la data de 2 a lunii următoare în contul nr. 50.0314045240, deschis pe seama Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor la Trezoreria municipiului Bucureşti.

(3)Sumele determinate potrivit alin. (1), aferente primelor de asigurare încasate pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule în cursul lunii decembrie 2001, pentru exerciţiul financiar 2002, se vor vărsa până la data de 25 ianuarie 2002.

Articolul 17

(1)Asiguratorii au obligaţia de a întocmi evidente lunare privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule, potrivit modelelor prezentate în anexele nr. 3a) şi 3b).

(2)Asiguratorii vor transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor rapoarte trimestriale, care vor fi întocmite în baza evidentelor lunare, cumulate pentru fiecare trimestru al anului, până la data de 30 a lunii următoare fiecărui sfârşit de trimestru.

Articolul 18

În contabilitatea asiguratorului autorizat pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule se vor efectua următoarele înregistrări contabile:

1.Evidentierea primelor de asigurare RCA încasate în exerciţiul financiar 2001 şi aferente exerciţiului financiar 2002:

2.La începutul exerciţiului financiar 2002, o dată cu aplicarea noilor reglementări contabile specifice domeniului asigurărilor, primele de asigurare RCA, vor fi evidentiate astfel:

3.Evidentierea sumei virate în contul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, potrivit art. 16 alin. (2):

Titlul IIINorme tehnice cu privire la aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule

Capitolul 1Dispoziţii generale

Articolul 19

Asiguratorii autorizaţi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sa practice asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule acorda, în baza primelor de asigurare plătite, despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii acestora răspund, în baza legii, faţă de terţe persoane pagubite prin accidente de autovehicule care au loc pe teritoriul României, precum şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil.

Articolul 20

Asiguratorii acorda despăgubiri:

1.indiferent de locul în care a fost produs accidentul de autovehicul (pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice, în incinte şi în orice alte locuri), atât în timpul deplasarii, cat şi în timpul stationarii autovehiculului asigurat;

2.pentru pagubele produse de dispozitivele sau instalaţiile montate pe autovehicule, dar numai atât timp cat acestea sunt montate pe autovehicul, precum şi pentru pagubele cauzate de remorci, semiremorci ori atase, dar numai în timpul în care acestea sunt ataşate unui autovehicul asigurat, inclusiv pentru pagubele produse din cauza desprinderii accidentale a acestora de autovehicule;

3.dacă paguba a fost produsă din culpa conducătorului autovehiculului, prin fapta lucrului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea autovehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentala a substanţelor sau a produselor transportate.

Articolul 21

(1)În situaţia în care cel pagubit a contribuit din culpa la producerea accidentului sau la mărirea pagubei, cel chemat sa răspundă va fi ţinut răspunzător numai pentru partea din paguba care îi este imputabilă. În astfel de situaţii întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea rezultată din acte.

(2)În situaţia în care din acte nu rezultă întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părţilor implicate în accident.

Articolul 22

Asiguratorii nu acorda despăgubiri pentru:

1.cazurile în care deţinătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs:

a)dintr-un caz de forta majoră;

b)din culpa exclusiva a persoanei pagubite;

c)din culpa exclusiva a unei terţe persoane;

2.pagubele produse bunurilor aparţinând persoanelor fizice sau persoanelor juridice asigurate, dacă au fost provocate de un alt autovehicul aparţinând aceleiaşi persoane fizice sau juridice, condus de un prepus al aceleiaşi persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana fizica sau persoana juridică asigurata;

3.pagubele cauzate în situaţiile în care la data accidentului deţinătorul autovehiculului nu face dovada valabilităţii asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule sau răspunderea asiguratorului nu începuse;

4.pagubele situate sub limita minima a despăgubirilor de asigurare prevăzute în actul normativ în vigoare la data producerii accidentului, pentru avarierea ori distrugerea bunurilor în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor pagubite şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei;

5.partea din prejudiciu care depăşeşte limitele maxime ale despăgubirilor de asigurare prevăzute în actul normativ în vigoare la data producerii accidentului, produs în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor pagubite şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei;

6.amenzile de orice fel şi cheltuielile penale la care ar fi obligat deţinătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, precum şi cheltuielile de executare a hotărârilor penale privind plata despăgubirilor;

7.cheltuielile făcute în procesul penal de deţinătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluţionat şi latura civilă;

8.sumele pe care conducătorul autovehiculului, răspunzător de producerea pagubei, este obligat să le plătească deţinătorului care i-a încredinţat autovehiculul asigurat pentru avarierea ori distrugerea acestui autovehicul;

9.pagubele produse persoanelor sau bunurilor transportate, dacă între deţinătorul autovehiculului care a produs accidentul sau conducătorul auto răspunzător şi persoanele pagubite a existat un raport contractual (civil, comercial, de muncă etc., cu titlu oneros sau gratuit);

10.pagubele produse la locul de muncă de dispozitivele sau instalaţiile montate pe autovehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje sau instalaţii de lucru;

11.pagubele produse prin accidente survenite în timpul operaţiunilor de încărcare şi de descărcare, acestea constituind riscuri ale activităţii profesionale;

12.pagubele produse ca urmare a transportului de produse periculoase (radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corosive, combustibile), care au determinat sau au agravat producerea pagubei;

13.pretenţiile referitoare la reducerea valorii bunurilor după reparatie.

Capitolul 2Stabilirea despăgubirilor

Articolul 23

(1)Stabilirea despăgubirilor pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele pagubite şi asiguratori se poate face în cazurile în care, din actele încheiate de organele de poliţie, unităţile de pompieri sau celelalte autorităţi publice competente să constate şi sa cerceteze accidentele de autovehicule, precum şi din înştiinţarea asiguraţilor, respectiv a conducătorilor auto vinovaţi, rezultă răspunderea civilă a deţinătorului sau a conducătorului autovehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana pagubita face dovada prejudiciului suferit.

(2)În cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, dacă autorităţile publice nu au reţinut elemente determinante cu privire la cauzele şi la împrejurările producerii accidentului de autovehicul ori la pagubele cauzate, acestea pot fi dovedite prin orice mijloc legal de proba.

(3)Despăgubirile nu pot fi stabilite pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele pagubite şi asiguratori în cazul în care nu a avut loc contact material între autovehiculul deţinătorului asigurat şi persoana pagubita sau bunurile acesteia.

Articolul 24

La stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, se iau ca baza de calcul pretenţiile formulate de persoanele pagubite, avându-se în vedere prevederile legale privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fără a depăşi diferenţa dintre valoarea acestora din momentul producerii accidentului şi valoarea rămasă şi nici limita maxima a despăgubirilor de asigurare prevăzută în prezentele norme.

Articolul 25

(1)În situaţia realizării convenţiei dintre asigurat, persoanele pagubite şi asigurator, asiguratorul va efectua plata în termen de cel mult 20 de zile calendaristice de la data finalizarii dosarului de daune.

(2)Asiguratorii sunt obligaţi să raporteze lunar Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor cazurile de depasire a termenului prevăzut la alin. (1), sub sancţiunile prevăzute laart. 39 din Legea nr. 32/2000.

A. Stabilirea despăgubirilor în cazul avarierii sau distrugerii autovehiculelor, inclusiv vehiculelor, cu excepţia celor înmatriculate în străinătate şi care aparţin persoanelor străine sau cetăţenilor români cu reşedinţa în străinătate

Articolul 26

(1)Despăgubirile pentru autovehicule nu pot depăşi cuantumul pagubei şi nici diferenţa dintre valoarea autovehiculului la data producerii accidentului şi valoarea rămasă.

(2)Prin valoare rămasă se înţelege valoarea acelor părţi din autovehicul rămase neavariate, fără a se putea depăşi 25% din valoarea autovehiculului.

(3)Cuantumul pagubei la autovehicule este egal cu costul reparaţiilor părţilor componente sau pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente reparaţiilor şi inlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de autovehicul, stabilite la preţurile practicate de unităţile de achiziţie, din care se scade valoarea eventualelor părţi rămase neavariate.

(4)La avarierea unui ansamblu sau subansamblu se ia în considerare numai înlocuirea părţilor componente sau a pieselor care au fost avariate.

(5)Prin părţi componente sau piese care necesita înlocuirea se înţelege numai cele a căror reparare sau folosire, chiar reparate, nu mai este posibila din punct de vedere tehnic datorită gradului de avariere a acestora ori, cu toate ca repararea este posibila, costul de reparatie, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente, depăşeşte valoarea de nou a părţii componente sau a piesei respective, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente.

(6)Se considera ca a fost necesară revopsirea integrală a autovehiculului atunci când părţile avariate din cauza accidentului reprezintă cel puţin 50% din suprafaţa totală exterioară a autovehiculului respectiv.

(7)Preţurile părţilor componente, ale pieselor inlocuitoare noi şi ale materialelor sunt cele practicate de unităţile de specialitate la data producerii accidentului. Prin unităţi de specialitate se înţelege persoanele juridice autorizate sa desfăşoare activitatea de comercializare a autovehiculelor, a părţilor componente, a pieselor inlocuitoare şi a materialelor pentru acestea, precum şi să execute lucrări de întreţinere şi reparatie la autovehicule.

(8)De regula reparaţiile se vor efectua în unităţi de specialitate care sunt agreate de asiguratori printr-o convenţie încheiată în acest sens, costurile reparaţiilor urmând să fie plătite de asigurator direct către unităţile de specialitate agreate. Asiguratorii vor încheia convenţii cu cel puţin 3 unităţi service auto specializate în activitatea de depanare a autovehiculelor de producţie interna şi/sau de producţie externa. Sunt exceptate de la aceasta prevedere autovehiculele care sunt în perioada de garanţie.

(9)În situaţia în care pagubitul doreşte ca repararea autovehiculului să fie executată în alte unităţi de specialitate, asiguratorul va deconta cheltuielile efectuate de pagubit până la nivelul tarifelor practicate de unităţile de specialitate agreate de asigurator.

(10)În cazurile în care pentru repararea autovehiculelor a fost necesară procurarea cu plata în valută a unor părţi componente, piese sau materiale, costul acestora este egal cu costul prevăzut în actele de cheltuieli prezentate (inclusiv cheltuieli de transport şi taxe vamale, exclusiv T.V.A. aferentă), echivalat în lei la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţionala a României la data efectuării plăţii facturii de către pagubit, fără a putea depăşi 90 de zile de la data accidentului. În aceste cazuri costul părţilor componente, pieselor sau materialelor nu va depăşi preţurile de vânzare practicate de unităţile de specialitate din România, dacă acestea sunt comercializate şi în România. În situaţia în care se depăşeşte termenul de 90 de zile de la data accidentului, pentru stabilirea despăgubirii se vor avea în vedere preţurile părţilor componente, ale pieselor inlocuitoare noi şi ale materialelor practicate de unităţile de specialitate la data producerii accidentului sau, în lipsa acestora, preţurile de catalog echivalate în lei la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţionala a României la data ultimei zile a acestui termen.

(11)Cheltuielile cu manopera, inclusiv cu demontarea şi montarea, sunt cele prevăzute în tarifele practicate, la data producerii accidentului, de unităţile de specialitate agreate de către asigurator.

(12)Costul reparaţiilor efectuate la autovehicule, inclusiv costul de înlocuire a părţilor componente şi a pieselor avariate, se stabileşte pe baza documentelor eliberate de unităţile de specialitate agreate de asigurator, dacă reparaţia se executa în cel mult 60 de zile de la data producerii accidentului.

(13)În cazul în care reparaţiile autovehiculului se efectuează în regie proprie sau se solicita plata despăgubirii înainte de efectuarea reparaţiilor, costul acestora se stabileşte pe baza evaluării asiguratorului şi, dacă este cazul, şi a documentelor justificative privind plăţile făcute, prezentate ulterior efectuării reparaţiilor. În astfel de cazuri cheltuielile cu manopera şi costul reparaţiilor nu pot depăşi, pentru părţi componente, piese sau materiale, preţurile de vânzare şi tarifele pentru manopera practicate de unităţile de specialitate agreate de asiguratori.

(14)Dacă pentru unele părţi componente sau piese ale autovehiculului nu exista preţuri practicate de unităţile de specialitate, valoarea de nou a acestora se stabileşte prin asimilare cu preţurile de vânzare practicate de unităţile de specialitate pentru părţile componente sau piesele unor autovehicule similare sau, în caz contrar, pe baza preţurilor din cataloagele pentru piese de schimb. În cazul în care preţurile din cataloage sunt exprimate în valută, se va calcula echivalentul în lei la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţionala a României la data efectuării plăţii sumei de despăgubire.

(15)În situaţiile aplicării prevederilor alin. (10) şi (13), dacă se prezintă documente justificative de la unităţile de specialitate cu care asiguratorul nu are încheiată o convenţie de autorizare, pentru cheltuielile efectiv făcute într-un termen de 60 de zile de la data plăţii despăgubirii, la cererea persoanei pagubite se va putea acorda diferenţa dintre sumele efectiv plătite şi preţurile avute în vedere la calculul despăgubirii pe baza evaluării asiguratorului pentru fiecare element, ţinându-se seama de preţurile utilizate de unităţile de specialitate agreate.

Articolul 27

(1)Valoarea autovehiculului la data producerii accidentului se stabileşte scăzându-se din valoarea de nou a acestuia uzura corespunzătoare.

(2)Modalitatea de stabilire a valorii de nou şi a uzurii corespunzătoare, prevăzute de prezentele norme, se aplică inclusiv în cazul despăgubirii stabilite prin hotărâre judecătorească.

Articolul 28

Prin valoarea de nou a autovehiculelor avariate se înţelege:

a)pentru autovehiculele înmatriculate în România, aparţinând persoanelor fizice şi persoanelor juridice, române sau străine, precum şi pentru autovehiculele înmatriculate în străinătate, aparţinând persoanelor fizice, cu excepţia cetăţenilor români cu reşedinţa în străinătate şi a persoanelor juridice române, care se comercializează în România, preţurile practicate de unităţile de specialitate la data producerii accidentului;

b)pentru autovehiculele înmatriculate în România, aparţinând persoanelor fizice şi persoanelor juridice, române sau străine, precum şi pentru autovehiculele înmatriculate în străinătate, aparţinând persoanelor fizice, cu excepţia cetăţenilor români cu reşedinţa în străinătate şi a persoanelor juridice române, care nu se comercializează în România, preţurile de vânzare practicate la data accidentului în ţara care a fabricat autovehiculul respectiv*1), echivalat în lei la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţionala a României la data producerii accidentului;

c)pentru tipurile de autovehicule la care nu exista preţuri stabilite sau pentru tipuri ori modele care nu se mai fabrica, valorile stabilite prin raportare la preţurile de vânzare, practicate la data accidentului, ale unor autovehicule care au caracteristici tehnice similare, din producţie interna sau externa*1).

*1) În lipsa acestor preţuri se pot avea în vedere preţurile corespunzătoare din cataloagele de specialitate.

Articolul 29

(1)Uzura autovehiculului avariat se stabileşte în raport cu vechimea, utilizarea şi starea de întreţinere a acestuia la data producerii accidentului. La stabilirea uzurii se tine seama de costul reparaţiilor curente sau capitale, inclusiv de costul de înlocuire a părţilor componente sau a pieselor executate înainte de accident, pentru menţinerea stării tehnice corespunzătoare a autovehiculului. Valoarea acestora se stabileşte în baza documentaţiilor privind costul efectiv al reparaţiilor sau al inlocuirilor respective.

(2)Criteriile de stabilire a uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule sunt cele prevăzute în anexa nr. 1.

Articolul 30

Se acorda despăgubiri şi pentru:

1.acoperirea cheltuielilor făcute în vederea limitării pagubelor, dacă au fost necesare ca urmare a accidentului şi sunt probate cu documente justificative;

2.acoperirea cheltuielilor de transport al autovehiculului la serviciul agreat de asigurator, cel mai apropiat de locul accidentului, care poate face reparaţia, sau la locul cel mai apropiat de adăpostire a autovehiculului (dacă acesta nu se poate deplasa prin forta proprie), probate cu documente justificative.

B. Stabilirea despăgubirilor în cazul vatamarii sau pieirii animalelor

Articolul 31

Despăgubirile pentru animale se stabilesc pe baza valorii pe piaţa locală a animalului respectiv la data producerii riscului asigurat.

C. Stabilirea despăgubirilor în cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, altele decât cele prevăzute la pct. A şi B

Articolul 32

(1)Despăgubirile pentru clădiri, construcţii sau alte bunuri se stabilesc pe baza preţurilor în vigoare la data producerii riscului asigurat, în limitele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a).

(2)În cazul în care persoanele pagubite prezintă documentaţii tehnice (devize de reparaţii sau alte evaluări), acestea pot fi luate în considerare la stabilirea despăgubirii, după verificarea prealabilă facuta de asigurator.

D. Stabilirea despăgubirilor în cazul avarierii sau distrugerii bunurilor aparţinând persoanelor străine sau cetăţenilor români cu reşedinţa în străinătate

Articolul 33

La stabilirea despăgubirii pe baza convenţiei dintre asiguraţi, asiguratori şi pagubiti, în cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, se vor avea în vedere şi următoarele:

1.în cazul autovehiculelor înmatriculate în străinătate despăgubirile acordate de asiguratori nu pot depăşi diferenţa dintre valoarea acestora la data producerii accidentului şi valoarea rămasă;

2.în cazul autovehiculelor înmatriculate în străinătate valoarea acestora la data producerii accidentului se stabileşte în baza preţurilor practicate în ţara în care este înmatriculat autovehiculul ori în ţara în care a fost fabricat autovehiculul în cauza. În lipsa acestor preţuri se vor avea în vedere valorile reale conform cataloagelor de specialitate;

3.prin valoare rămasă se înţelege valoarea acelor părţi din autovehicul rămase neavariate, fără a se putea depăşi 25% din valoarea stabilită conform prevederilor pct. 2;

4.în cazul în care reparaţia se efectuează în străinătate, despăgubirile urmând a se plati în valută, costul reparatiei este cel prevăzut în documentaţia de reparatie, avându-se în vedere avariile constatate, precum şi eventualele avarii suplimentare constatate cu ocazia efectuării reparatiei, dacă producerea acestora se justifica prin dinamica accidentului;

5.în cazul în care reparaţiile nu s-au executat în România şi se solicita plata în valută a despăgubirii înainte de efectuarea reparaţiilor în străinătate, costul pagubelor se stabileşte pe baza evaluării făcute de asigurator, avându-se în vedere constatările reţinute de autorităţile publice competente, cercetările efectuate de asigurator în legătură cu dinamica accidentului şi întinderea prejudiciului, precum şi, dacă este cazul, documentele prezentate ulterior privind plăţile efectiv făcute de cel pagubit;

6.în cazul autovehiculelor înmatriculate în străinătate şi avariate, care nu se pot deplasa prin forta proprie, se plătesc despăgubiri şi pentru:

a)75% din cheltuielile de transport al persoanelor care au efectuat voiajul în autovehiculul avariat, fără a se putea depăşi 75% din tariful prevăzut pentru transportul cu avionul clasa "Economic";

b)transportul autovehiculului respectiv, inclusiv al remorcii tractate de acesta de la locul accidentului până la cel mult atelierul de reparaţii din ţara de domiciliu, cu excepţia cazurilor de dăuna totală; c) 75% din cheltuielile de transport al mărfurilor aflate în autovehicul, inclusiv în remorca tractata de acesta, până la locul de destinaţie;

7.cheltuielile prevăzute la pct. 6 trebuie justificate cu documente eliberate de către societăţile de transport specializate;

8.calcularea în valută a limitelor de despăgubire se face la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţionala a României la data producerii accidentului.

Articolul 34

(1)În cazul în care reparaţia s-a făcut în România şi se solicita plata în valută, calcularea în valută a despăgubirilor stabilite în lei se face la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţionala a României la data la care pagubitul a efectuat plata facturii de reparaţii.

(2)În cazul în care reparaţiile nu s-au efectuat şi se solicita plata despăgubirii înainte de efectuarea reparaţiilor pe bază de deviz, costul pagubelor se stabileşte luându-se în considerare preţurile din cataloagele pentru piese de schimb. În cazul în care se solicita efectuarea despăgubirii în lei şi preţurile din cataloage sunt exprimate în valută, se va calcula echivalentul în lei al acestora la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţionala a României la data efectuării plăţii.

Articolul 35

În cazurile în care despăgubirile urmează să fie recuperate potrivitart. 58 din Legea nr. 136/1995, suma de recuperat reprezintă:

a)despăgubirea stabilită în lei, dacă reparaţia a fost efectuată total sau parţial în România;

b)despăgubirea plătită în valută, echivalata în lei la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţionala a României la data efectuării plăţii externe, dacă reparaţia a fost efectuată în străinătate.

E. Stabilirea despăgubirilor în cazul vatamarii corporale sau al decesului persoanelor

Articolul 36

La stabilirea despăgubirilor pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoanele pagubite şi asiguratori, în cazul vatamarii corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele:

1.în caz de vătămare corporală:

a)diferenţa dintre veniturile nete ale persoanei vătămate şi indemnizaţia primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îşi desfăşoară activitatea şi/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizarii şi a concediului medical;

b)venitul mediu lunar net realizat din activităţi desfăşurate de către persoana vătămată, dovedit cu documente de evidenta fiscală, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;

c)salariul minim pe economie în cazul persoanelor pagubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau calificare;

d)eventualele cheltuieli prilejuite de accident (cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, de tratament, de spitalizare, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale), probate cu documente justificative şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de lege;

e)cheltuieli cu ingrijitori pe perioada incapacităţii de muncă, dacă prin certificat medical se recomanda acest lucru, însă nu mai mult de salariul minim pe economie;

2.în caz de deces:

a)cheltuielile de inmormantare, inclusiv piatra funerara, precum şi cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, pe baza documentelor justificative;

b)cheltuielile de transport al cadavrului, inclusiv cele de imbalsamare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face inmormantarea;

c)veniturile nete nerealizate şi eventuale alte cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului şi până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului.

Capitolul 3Avizarea şi constatarea pagubelor

Articolul 37

Pentru recuperarea pagubelor produse ca urmare a accidentelor de autovehicule persoanele pagubite se vor adresa societăţii de asigurare cu care deţinătorul autovehiculului răspunzător de producerea accidentului a încheiat asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto.

Articolul 38

(1)În cazul în care cuantumul despăgubirilor ca urmare a avarierii ori distrugerii bunurilor aparţinând mai multor persoane în unul şi acelaşi accident de autovehicul depăşeşte la data producerii accidentului limita maxima prevăzută în actul normativ în vigoare la data producerii accidentului, în care se cuprind şi cheltuielile făcute în procesul civil, indiferent de numărul persoanelor pagubite şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei, despăgubirile se acordă, în limita acestei sume, fiecărei persoane pagubite, proporţional cu raportul dintre limita maxima şi totalul cuantumului despăgubirilor.

(2)În cazul în care cuantumul despăgubirilor ca urmare a vatamarilor corporale sau a decesului mai multor persoane în unul şi acelaşi accident de autovehicul depăşeşte la data producerii accidentului limita maxima prevăzută în actul normativ în vigoare la data producerii accidentului, în care se cuprind şi cheltuielile făcute în procesul civil, indiferent de numărul persoanelor pagubite şi de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei, despăgubirile se acordă în limita acestei sume, proporţional cu prejudiciul suferit de fiecare persoana pagubita, fără însă a se depăşi la data producerii accidentului, pentru fiecare persoana vătămată, limita pe persoana prevăzută în actul normativ în vigoare la data producerii accidentului.

Articolul 39

(1)Încuviinţarea cu privire la stabilirea despăgubirii pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoane pagubite şi asiguratori se da:

a)pe actele eliberate de autorităţile publice competente să constate şi sa cerceteze accidentele de autovehicule, pe înştiinţarea sau pe procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurator, de către deţinătorul autovehiculului, iar în cazul în care despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilorart. 58 din Legea nr. 136/1995, şi de către conducătorul auto răspunzător de producerea pagubei;

b)pe procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurator, de către persoana pagubita (în cazul persoanelor juridice, de reprezentantul acestora).

(2)În situaţiile prevăzute la alin. (1), în cazul persoanelor fizice încuviinţarea poate fi data de sotia (soţul) asiguratului, respectiv a (al) persoanei pagubite, ori, în caz de imposibilitate a ambilor soţi (spitalizare, deces, detenţie, lipsa îndelungată din localitate etc.), de oricare dintre următoarele persoane majore: copii, părinţi, surori sau fraţi ai asiguratului, respectiv ai persoanei pagubite ori ai sotiei (soţului) acestora.

Articolul 40

Constatarea pagubelor se efectuează şi în cazurile în care nu s-a primit încă înştiinţarea de la asiguratul răspunzător de producerea pagubei, însă persoanele pagubite se prezintă la asiguratorul acestuia cu dovezi privind răspunderea asiguratului, cauzele şi împrejurările accidentului.

Articolul 41

(1)Procesul-verbal de constatare a pagubelor se semnează de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia.

(2)Eventualele obiecţii ale părţilor cu privire la pagubele constatate vor fi menţionate în procesul-verbal sau într-o anexa la acesta.

(3)Eventualele modificări în cuprinsul procesului-verbal trebuie certificate sub semnatura aceloraşi persoane care l-au semnat.

(4)Dacă prin demontarea sau reparaţia bunului avariat au rezultat şi alte pagube produse ca urmare a accidentului, ce nu au putut fi constatate iniţial, se va întocmi un proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, cu participarea aceloraşi persoane care au luat parte la constatarea iniţială.

Articolul 42

Asiguratorii pot acorda despăgubiri şi în cazul în care persoana pagubita a procedat la repararea autovehiculului avariat înainte ca asiguratorii să efectueze constatarea pagubei, dacă împrejurările şi cauzele producerii evenimentului asigurat, precum şi cuantumul pagubei rezultă din actele aflate la dosar. În asemenea situaţii stabilirea mărimii avariilor şi a cuantumului pagubelor se va face în baza datelor consemnate în actele autorităţilor publice competente, a documentaţiilor privind costul efectiv al reparaţiilor efectuate, coroborate cu preţurile practicate de unităţile de specialitate agreate de asigurator, a declaraţiilor scrise ale pagubitului şi ale martorilor şi a altor dovezi prezentate, coroborate cu propriile constatări ale asiguratorului, rezultate în urma examinării reparaţiilor executate autovehiculului şi, după caz, a eventualelor părţi componente sau piese avariate înlocuite, precum şi cu investigaţiile în legătură cu dinamica accidentului, localizarea acestuia etc. Şi în aceste cazuri datele constatate vor fi consemnate în procesul-verbal de constatare a pagubelor la autovehicule, care va fi semnat de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia.

Articolul 43

(1)O dată cu plata despăgubirii persoana pagubita va menţiona în scris ca a fost integral despagubita pentru pagubele suferite şi că nu mai are nici o pretentie de la asigurator în legătură cu paguba respectiva.

(2)În situaţia efectuării plăţii de către asigurator direct în contul bancar al persoanei pagubite, aceasta se considera a fi integral despagubita dacă în termen de 30 de zile de la data plăţii nu a notificat asiguratorului eventualele obiecţii referitoare la cuantumul despăgubirii.

Capitolul 4Dispoziţii finale

Articolul 44

(1)În cazurile în care nu s-a realizat convenţia şi despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, asiguratorul va acorda despăgubiri fără a mai fi necesară încuviinţarea asiguratului, în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitive şi investite cu formula executorie, cu respectarea prevederilorLegii nr. 136/1995şi ale prezentelor norme.

(2)În cazul obligării la prestaţii băneşti periodice sumele stabilite în condiţiile prevăzute la alin. (1) se vor plati până la reducerea sau încetarea stării de nevoie sau a incapacităţii de muncă, ţinându-se seama de deciziile de pensionare, certificatele medicale şi de alte dovezi care stabilesc aceste situaţii, cu respectarea limitelor maxime de indemnizare prevăzute de reglementările în vigoare la data producerii prejudiciului.

Articolul 45

În cazul în care după plata despăgubirilor pentru vătămări corporale, stabilite prin hotărâre a organului de jurisdicţie competent, intervine decesul victimei ca urmare a aceluiaşi accident, se pot stabili despăgubiri pe baza convenţiei dintre părţi pentru cheltuielile prevăzute la art. 36 pct. 2.

Articolul 46

Convenţia dintre asiguraţi, persoanele pagubite şi asiguratori are caracter total, necondiţionat, definitiv şi stinge toate pretenţiile decurgând din pagubele care erau sau puteau fi cunoscute la data realizării convenţiei, pentru pagubele ce s-au acoperit pe aceasta cale, cu excepţia situaţiei în care ulterior plăţii despăgubirii pentru vătămări corporale starea persoanei pagubite s-a agravat ori a intervenit decesul acesteia, ca urmare a aceluiaşi accident.

Articolul 47

Asiguratorii autorizaţi pentru practicarea asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule sunt obligaţi sa comunice asiguraţilor condiţiile privind aceasta asigurare, prevăzute de prezentele norme.

Articolul 48

Pentru respectarea intereselor asiguraţilor Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prin atribuţiile sale, analizează şi rezolva eventualele reclamaţii primite de la asiguraţi sau alte persoane fizice şi juridice care apelează la serviciile asigurătorilor sau brokerilor de asigurare, putând lua măsuri împotriva nerespectării condiţiilor prevăzute în prezentele norme, potrivit art. 49.

Articolul 49

Nerespectarea prevederilor prezentelor norme de către societăţile de asigurare se sancţionează în condiţiile şi potrivit prevederilorart. 8 şi 39 din Legea nr. 32/2000.

Articolul 50

Anexele nr. 1, 2, 3a) şi 3b) fac parte integrantă din prezentele norme.

Anexa 1

la norme

CRITERII 22/11/2001

Anexa 2

la norme

NIVELUL

primelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru

pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule pentru anul 2002

Notă *) Primele de asigurare se plătesc numai pentru autovehicule. Pentru remorci, semiremorci şi atase nu se plătesc prime de asigurare.Anexa 3a)

la norme

SOCIETATEA .................

TRIMESTRUL ............ 2002

PERSOANE FIZICE

A. Prime încasate, cumulat de la începutul anului de

subscriere ................ mii lei

B.

Anexa 3b)

la norma

SOCIETATEA .....................

TRIMESTRUL ................ 2002

PERSOANE JURIDICE

A. Prime încasate, cumulat de la începutul anului de

subscriere ................. mii lei

B.