Decizie nr. 167 din 26 februarie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) lit. g) teza finală din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, precum şi ale art. 2 teza întâi şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, excepţie ridicată de Carmen Brătescu în Dosarul nr. 2.816/314/2007 al Judecătoriei Suceava.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate ca inadmisibilă, întrucât prin motivarea acesteia sunt formulate critici de aplicare şi interpretare a legii, iar nu de încălcare a Constituţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.816/314/2007, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) lit. g) teza finală din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, precum şi ale art. 2 teza întâi şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic. Excepţia a fost ridicată de Carmen Brătescu într-un dosar având ca obiect o contestaţie la executare, în care aceasta contestă calitatea de reprezentanţi juridici unor prepuşi ai Administraţiei Finanţelor Publice Suceava şi ai Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Suceava, părţi cu care se află în litigiu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în esenţă, se susţine că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece:

–prin formularea actuală, art. 2 alin. (3) lit. g) teza finală din Legea nr. 188/1999 "permite funcţionarilor publici nerespectarea legii (Legea nr. 514/2003 şi a Statutului profesiei de consilier juridic) în desfiderea normei constituţionale, statuarea acestora mai presus de lege şi perturbarea sistemului de justiţie românesc, viciind cadrul procesual, exercitând o profesie - PROFESIA DE CONSILIER JURIDIC - în alte condiţii decât prevede legea";

–art. 2 teza finală şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 "perpetuează un act normativ abrogat, respectiv Decretul nr. 143/1955, menţinând în actualitate o funcţie care nu mai există - funcţia de consilier juridic - salariat în cadrul unor compartimente funcţionale (oficii juridice, birouri juridice, servicii juridice, direcţii juridice)".

Aşa fiind, autorul excepţiei consideră că art. 2 alin. (3) lit. g) teza finală din Legea nr. 188/1999, precum şi art. 2 teza întâi şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 contravin art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (1) şi art. 16 alin. (2) din Constituţie. În sensul acestor susţineri, arată că, potrivit Legii nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, activitatea de reprezentare judiciară a statului, a autorităţilor publice centrale şi locale, a instituţiilor publice şi de interes public, precum şi a tuturor persoanelor juridice de drept public şi privat "a devenit atributul exclusiv al profesiei de consilier juridic". În timp ce, conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite de lege, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală şi locală, profesia de consilier juridic este reglementată distinct, "atributul profesiei constituindu-l activităţile juridice de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică, avizare pentru legalitate şi contrasemnare acte juridice", toate desfăşurate în regim de independenţă profesională, conform prevederilor coroborate ale art. 10 lit. b) şi art. 23 din Legea nr. 514/2003. Aşadar, activitatea profesională a consilierului juridic de reprezentare în justiţie "se desfăşoară sub incidenţa mandatului şi nicidecum ca prerogativă de putere publică", incompatibilitatea dintre funcţia publică şi profesia de consilier juridic fiind "statuată de legiuitor în art. 10 lit. c) din Legea nr. 514/2003". În continuare, autorul excepţiei mai arată: imprecizia şi insuficienţa redactării art. 2 teza întâi şi a art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 creează "o confuzie care a perpetuat exercitarea atributelor exclusive de reprezentare juridică ale unei noi profesii reglementate (profesia de consilier juridic) de către funcţionarii publici reglementaţi prin Legea nr. 188/1999 - ce exercită în mod exclusiv prerogative de putere publică, incompatibile cu activităţile profesionale de reprezentare judiciară"; prin abrogarea Decretului nr. 143/1955 au dispărut gradele profesionale ale funcţiei de jurisconsult, astfel încât, odată cu organizarea exercitării profesiei de consilier juridic, nu mai există posibilitatea numirii în funcţia de consilier juridic, "norma prevăzută în art. 2 şi art. 3 cu referire la numirea în funcţie fiind caducă"; Legea nr. 514/2003 "nu mai permite organizarea de oficii juridice, birouri juridice, servicii sau direcţii juridice cu organizare ierarhică profesională", iar perpetuarea lor la nivelul instituţiilor şi autorităţilor publice contravine "normei constituţionale prevăzute de art. 1 alin. (5)", "statuându-se mai presus de lege în desfiderea art. 16 alin. (2) din Legea fundamentală". În legătură cu invocarea încălcării art. 15 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia cetăţenii au drepturile şi libertăţile consacrate prin legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea, autorul excepţiei arată că, "pentru a exercita atributele profesiei de consilier juridic, licenţiatul unei facultăţi de drept trebuie să dobândească această calitate profesională prin apartenenţa la corpul profesional al consilierilor juridici, care este singurul în măsură să-l verifice sub aspectul compatibilităţilor, al demnităţii, şi să organizeze primirea în profesie şi efectuarea stagiului obligatoriu de doi ani, conform legii şi statutului profesiei de avocat, aşa cum imperativ statuează art. 12 din Legea nr. 514/2003". Or, în conformitate cu art. 52 din Legea nr. 188/1999, funcţionarii publici efectuează stagiu pentru funcţia publică de execuţie, astfel că, "în mod evident, suntem în faţa a două profesii distincte - "profesia" de funcţionar public - cu prerogative de putere publică, reglementată prin lege specială şi statut propriu profesional, şi profesia juridică de consilier juridic, reglementată prin lege şi statut propriu profesional".

Judecătoria Suceava nu şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este inadmisibilă, întrucât "cele menţionate" "sunt strict probleme de aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale şi ele nu încalcă vreo prevedere constituţională".

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât: "nu contravin sub niciun aspect normelor fundamentale, ele izvorând din raporturile contractuale ce se desfăşoară între autoritate şi funcţionarul acesteia în baza contractului de muncă"; consilierul juridic poate fi numit în funcţie sau angajat în muncă numai în condiţiile legii şi, "odată numit în funcţie, consilierul are statutul funcţionarului, potrivit funcţiei şi categoriei acesteia"; "nu instituie discriminări pe criterii arbitrare, fiind aplicabile în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipotezele normelor legale."

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie:

–Art. 2 alin. (3) lit. g) teza finală din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, care prevede: "(3) Activităţile desfăşurate de funcţionarii publici, care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, sunt următoarele: [...] g) [...] precum şi reprezentarea în justiţie a autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea;";

–Art. 2 teza întâi - "Consilierul juridic poate să fie numit în funcţie [...] în condiţiile legii" - şi art. 3 alin. (1) - "Consilierul juridic numit în funcţie are statutul funcţionarului, potrivit funcţiei şi categoriei acesteia" - din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 5 decembrie 2003.

În opinia autorului excepţiei, aceste texte de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) care dispune că, "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", ale art. 15 alin. (1) potrivit căruia "Cetăţenii beneficiază de drepturile şi libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea" şi ale art. 16 alin. (2) care stabileşte că "Nimeni nu este mai presus de lege."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

În esenţă, potrivit criticilor formulate, art. 2 alin. (3) lit. g) teza finală din Legea nr. 188/1999 este neconstituţional, deoarece "permite funcţionarilor publici nerespectarea legii (Legea nr. 514/2003 şi a Statutului profesiei de consilier juridic) în desfiderea normei constituţionale, statuarea acestora mai presus de lege şi perturbarea sistemului de justiţie românesc, viciind cadrul procesual, exercitând o profesie - PROFESIA DE CONSILIER JURIDIC - în alte condiţii decât prevede legea", iar art. 2 teza finală şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 sunt neconstituţionale, întrucât "perpetuează un act normativ abrogat, respectiv Decretul nr. 143/1955, menţinând în actualitate o funcţie care nu mai există - funcţia de consilier juridic - salariat în cadrul unor compartimente funcţionale (oficii juridice, birouri juridice, servicii juridice, direcţii juridice)".

Analizând aceste susţineri, Curtea constată că ele nu constituie motive de neconstituţionalitate, din care să rezulte, aşa cum invocă autorul excepţiei, încălcarea art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (1) sau art. 16 alin. (2) din Constituţie, şi nici a altor prevederi din Legea fundamentală. În principal, criticile privesc necorelări de reglementare între două acte normative - Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic şi Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici -, precum şi modul de aplicare a dispoziţiilor acestor legi. Or, constituţionalitatea unei dispoziţii de lege nu poate fi examinată prin raportare la o altă dispoziţie legală, ci, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, controlul se efectuează numai prin raportare la prevederile şi principiile Constituţiei. Aşadar, aspecte ca cele arătate nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii, coordonarea legislaţiei în vigoare fiind de competenţa autorităţii legiuitoare.

Pentru aceleaşi argumente nu pot fi analizate nici celelalte consideraţii pe care autorul excepţiei le exemplifică, detaliat, sub aspectul "incompatibilităţilor" de reglementare existente între legile menţionate, şi nici pe cele constând în eventuale deficienţe de redactare, cum ar fi, de exemplu, "imprecizia şi insuficienţa redactării art. 2 teza întâi şi a art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003", care creează "o confuzie care a perpetuat exercitarea atributelor exclusive de reprezentare juridică ale unei noi profesii reglementate (profesia de consilier juridic) de către funcţionarii publici reglementaţi prin Legea nr. 188/1999 - ce exercită în mod exclusiv prerogative de putere publică, incompatibile cu activităţile profesionale de reprezentare judiciară".

De altfel, Curtea constată că, nici în sine, prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (5), ale art. 15 alin. (1) sau ale art. 16 alin. (2) din Constituţie. Astfel, reglementarea cuprinsă în art. 2 alin. (3) lit. g) teza finală din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici constă în definirea "funcţiei publice" în sensul că aceasta "reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală, administraţia publică locală şi autorităţile administrative autonome", precum şi în enunţarea activităţilor desfăşurate de funcţionarii publici, care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, între care şi cea prevăzută în teza finală a lit. g) - criticate ca fiind neconstituţionale - şi anume "reprezentarea în justiţie a autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea". Din cuprinsul acestor dispoziţii nu rezultă încălcarea obligaţiei de a respecta Constituţia şi legile ţării şi nici nesocotirea prevederii constituţionale potrivit căreia "Nimeni nu este mai presus de lege". Curtea constată, de asemenea, că textul de lege criticat, care dispune, aşa cum s-a arătat, în legătură cu o categorie de personal - funcţionarul public, nu are incidenţă cu prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (1) referitor la drepturile şi libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi de care beneficiază cetăţenii. Pentru aceleaşi raţiuni nu se poate reţine nici contrarietatea dintre textele din Constituţie menţionate şi art. 2 teza întâi şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, întrucât ele stabilesc posibilitatea numirii în funcţie a consilierului juridic, în condiţiile legii, care are statutul funcţionarului, potrivit funcţiei şi categoriei acestuia.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) lit. g) teza finală din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, precum şi ale art. 2 teza întâi şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, excepţie ridicată de Carmen Brătescu în Dosarul nr. 2.816/314/2007 al Judecătoriei Suceava.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 februarie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent şef,

Gabriela Dragomirescu