Anexe din 15 decembrie 2014

Notă Aprobate prin ORDINUL nr. 5.121 din 15 decembrie 2014, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 37 din 16 ianuarie 2015.

Anexa nr. 1

PLAN-CADRU DE ÎNVĂŢĂMÂNT PENTRU CICLUL INFERIOR AL LICEULUI FILIERA VOCAŢIONALĂ – PROFILUL TEOLOGIC

Cultul romano-catolic

!image

SPECIALIZAREA: GHID TURISM RELIGIOS

TC = trunchi comun; CD = curriculum diferenţiat; CDŞ = curriculum la decizia şcolii

* În clasele a IX-a şi a X-a, ora de Religie din trunchiul comun se alocă pentru studierea unei discipline de specialitate.

PLAN-CADRU DE ÎNVĂŢĂMÂNT PENTRU CICLUL SUPERIOR AL LICEULUI FILIERA VOCAŢIONALĂ – PROFILUL TEOLOGIC

!image

Cultul romano-catolic SPECIALIZAREA: GHID TURISM RELIGIOS

TC = trunchi comun; CD = curriculum diferenţiat; CDŞ = curriculum la decizia şcolii

* În clasele a XI-a şi a XII-a, ora de Religie din trunchiul comun se alocă pentru studierea unei discipline de specialitate.

Anexa nr. 2

CURRICULUM DIFERENŢIAT PENTRU CICLUL INFERIOR AL LICEULUI FILIERA VOCAŢIONALĂ – PROFILUL TEOLOGIC

Cultul romano-catolic SPECIALIZAREA: GHID TURISM RELIGIOS

1 Pentru disciplina Istoria civilizatiilor şi a religiei se alocă ora de Religie din trunchiul comun (TC).

2 Pentru disciplina Spiritualitate, în afara orei prevăzute în curriculumul diferenţiat (CD), se pot aloca 1-2 ore/ săptămână pentru fiecare clasă, sub formă de consultaţii şi îndrumări spirituale. Aceste ore vor fi consemnate în condică şi vor fi incluse în norma profesorului de Spiritualitate.

3 În clasele a IX-a şi a X-a, practica de specialitate este organizată cumulativ, la sfârşitul anului şcolar (36 ore/an).

4 Pentru disciplina Educaţie muzicală, în afara orei prevăzute în curriculumul diferenţiat (CD), se pot aloca 1- 2 ore/săptămână pentru Ansamblu coral, activitate care se va organiza în afara orarului zilnic şi va fi inclusă în norma profesorului de Muzică.

CURRICULUM DIFERENŢIAT PENTRU CICLUL SUPERIOR AL LICEULUI FILIERA VOCAŢIONALĂ – PROFILUL TEOLOGIC

Cultul romano-catolic SPECIALIZAREA: GHID TURISM RELIGIOS

1 Pentru disciplina Istoria Bisericii se alocă ora de Religie din trunchiul comun (TC).

2 Pentru disciplina Spiritualitate, în afara orei prevăzute în curriculumul diferenţiat (CD), se pot aloca 1-2 ore/ săptămână pentru fiecare clasă, sub formă de consultaţii şi îndrumări spirituale. Aceste ore vor fi consemnate în condică şi vor fi incluse în norma profesorului de Spiritualitate.

3 În clasa a XI-a, practica de specialitate este organizată cumulativ, la sfârşitul anului şcolar (72 ore/an). În clasa a XII-a, practica de specialitate este organizată pe parcursul anului şcolar (36 ore/an).

4 Pentru disciplina Educaţie muzicală, în afara orei prevăzute în curriculumul diferenţiat (CD), se pot aloca 1- 2 ore/săptămână pentru Ansamblu coral, activitate care se va organiza în afara orarului zilnic şi va fi inclusă în norma profesorului de Muzică.

Anexa nr. 3

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

Programa şcolară

pentru disciplina

STUDIU BIBLIC

Clasele a IX-a – a X-a Ciclul inferior al liceului

Filiera vocaţională, Profilul teologic Cultul romano-catolic

SPECIALIZAREA GHID TURISM RELIGIOS

Bucureşti, 2014

NOTA DE PREZENTARE

Disciplina Studiul biblic se studiază în cadrul curriculumului diferenţiat, profilul teologic, cultul romano-catolic, fiindu-i alocate câte 2 ore/săptămână pentru clasele a IX-a şi a X-a.

Alături de studiul celorlalte discipline teologice din liceele cu profil teologic catolic, studiul Bibliei îşi propune să contribuie în mod cât mai activ la formarea unor competenţe, valori şi atitudini cu rol fundamental pentru formarea personalităţii elevului şi a profilului său spiritual. Este indiscutabil rolul pe care studiul Bibliei îl ocupă în rândul disciplinelor teologice, ca document de bază din care acestea îşi creioneaz[ identitatea. Astfel, la nivelul metodologic se stabileşte o relaţie necesară între „lumea biblică” (izvorul) şi lumea post-biblică (efectele) printr- o interacţiune reciprocă. Biblia este documentul religios fundamental al creştinismului. Ea trebuie pusă în relaţie atât cu istoria post-biblică, dar şi cu experienţele umane fundamentale. Prezentul curriculum încearcă să ţină seama de această perspectivă în abordarea studiului Bibliei.

Programa şcolară pentru disciplina Studiu biblic este elaborată potrivit modelului de proiectare curriculară centrat pe competenţe. Construcţia programei şcolare este realizată astfel încât să contribuie la dezvoltarea profilului de formare al elevului de ciclul liceal.

Programa şcolară de Studiu biblic este structurată pe următoarele componente:

 notă de prezentare;

 competenţe generale;

 valori şi atitudini;

 competenţe specifice asociate cu conţinuturile;

 conţinuturi ale învăţării;

 sugestii metodologice;

 sugestii bibliografice pentru lectura suplimentară.

Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.

Competenţele generale evidenţiază achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul perioadei de studiu a acestei discipline şcolare.

Lista de valori şi atitudini este exprimată în termeni de finalităţi de natură axiologică urmărite prin studiul acestei discipline şi este în acord cu valorile şi atitudinile celorlalte discipline ce dau identitate specializării Ghid turism religios.

Competenţele specifice reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare şi evidenţiază rezultatele aşteptate ale învăţării la nivelul fiecărui an de studiu, fiind derivate din competenţele generale.

Competenţele specifice sunt corelate cu conţinuturi ale învăţării relevante pentru domeniul studiului biblic.

Sugestiile metodologice cuprind recomandări specifice disciplinei, privind metodologia de aplicare a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea includ propuneri de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare centrat pe formarea de competenţe, recomandări de strategii didactice specifice disciplinei şi de modalităţi de evaluare. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea activităţilor cu elevii.

Sugestiile bibliografice pentru lectura suplimentară se adresează atât profesorilor, ca surse de informare şi documentare pentru pregătirea demersului didactic, cât şi elevilor care doresc să aprofundeze prin studiu individual anumite conţinuturi abordate de această disciplină şcolară.

COMPETENŢE GENERALE

1.Definirea noţiunilor de bază cu privire la Biblie, ca document fundamental al Revelaţiei

2.Interpretarea unor evenimente biblice, evidenţiind consecinţele acestora pentru viaţa de credinţă

3.Identificarea răspunsului pe care Biblia îl oferă principalelor întrebări existenţiale ale omului

4.Analizarea unor fapte, fenomene şi situaţii actuale, prin raportare la mesajul biblic

5.Utilizarea corectă şi adecvată a limbajului biblic în diferite contexte de comunicare

VALORI ŞI ATITUDINI

 Cultivarea atitudinii de venerare a Bibliei – Cuvântul lui Dumnezeu adresat oamenilor

 Dezvoltarea interesului faţă de întreaga istorie biblică

 Dezvoltarea spiritului de iubire, respect, solidaritate, demnitate, slujire, libertate etc., valori ce izvorăsc din textul revelat

 Asumarea conştientă a răspunsului la Revelaţia lui Dumnezeu: rugăciune, recunoştinţă, bucurie, convertire

 Cultivarea spiritului de încredere în Providenţa divină şi acceptarea planului lui Dumnezeu

CLASA A IX-A

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

1.Definirea noţiunilor de bază cu privire la Biblie, ca document fundamental al Revelaţiei

4.Analizarea unor fapte, fenomene şi situaţii actuale, prin raportare la mesajul biblic

LISTA UNITĂŢILOR DE CONŢINUT

 Introducere

–Prezentarea generală a Bibliei

–Contextul istorico-geografic al Sfintei Scripturi

–Istoria redactării textului Sfintei Scripturi şi citirea textului sacru

–Textul originar şi traducerea Sfintei Scripturi

–Inspiraţia Sfintei Scripturi

–Interpretarea şi sensurile Sfintei Scripturi

–Canonul şi împărţirea Sfintei Scripturi

–Marile epoci ale istoriei biblice

–Sfânta Scriptură în viaţa Bisericii

 Pentateuhul

–Prezentare generală

–Izvoare redacţionale

–Cartea Genezei (prezentare generală): Imnul creaţiei (Gen 1-11); Istoria patriarhilor (Gen 12-50)

–Cartea Exodului (prezentare generală): Chemarea lui Moise; Tema exodului; Tema legământului; Decalogul; Cortul Alianţei

–Cartea Leviticului (prezentare generală): sărbătorile, preoţia, jertfele Vechii Alianţe

–Cartea Numerilor (prezentare generală): Tema deşertului

–Cartea Deuteronomului (prezentare generală): Reînnoirea Legământului; Imagini mesianice întâlnite în Pentateuh

 Cărţi istorice

–Prezentare generală

–Cartea lui Iosua (prezentare generală): Cucerirea Canaanului; Reînnoirea Legământului: Iosue 24

CLASA A X-A

1.Definirea noţiunilor de bază cu privire la Biblie, ca document fundamental al Revelaţiei

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

3.Identificarea răspunsului pe care Biblia îl oferă principalelor întrebări existenţiale ale omului

!image

Profeţii secolelor al VII-lea şi al VI-lea î. C.(Sofonia, Naum, Habacuc, Ieremia Baruh, Ezechiel – context istoric; teme centrale: ziua Domnului; convertirea lui Israel; Noul legământ; lucrarea Duhului; mesianismul) Profeţii epocii persane (Aggeu; Zaharia; Malahia, Abdia, Ioel, Iona, Daniel) – context istoric; teme centrale: Ziua Domnului; milostivirea lui Dumnezeu; revărsarea Duhului; mesianismul)

Isaia, cel mai mare profet al lui Israel (autorul: proto-, deutero-, trito-Isaia; context istoric; Tema centrală: mesianismul (Isaia 7,11-15; 9,1-6; 11,1-11; 42,1-7; 49,1-16;

50,4-9; 52,13-15)

-

-

–Profeţii secolului al VIII-lea î.C. (Amos, Osea, Miheea) – context istoric; teme centrale: judecata şi pedeapsă; iubirea înşelată; speranţa milostivirii divine; monoteismul; Restul sfânt; mesianismul)

-

5.2.Utilizarea adecvată a textelor mesianice în interpretarea Noului Testament

LISTA UNITĂŢILOR DE CONŢINUT

I. Cărţile istorice

 Prezentare generală

 Teme centrale:

–Dumnezeu acţionează în istoria poporului ales prin judecători (Ghedeon, Debora, Samson)

–Samuel, ultimul judecător, primul profet

–Regalitatea:

o Saul,începutul regalităţii

o David, apogeul regalităţii în Israel

o Solomon, regele înţelept; construirea şi sfinţirea Templului

o Declinul regalităţii (cauze, consecinţe)

o Profeţi nescriitori din Regatul de Nord: Ilie şi Eliseu

o Căderea Regatului de Nord (721 î.C)

o Regatului de Sud: Iosia, reforma religioasă

o Căderea Regatului de Sud: dărâmarea Ierusalimului şi începutul robiei din Babilon

–Sfârşitul exilului din Babilon: întoarcere şi reconstrucţie (Carţile Ezdra si Neemia, texte alese)

–Dominaţia greacă: cărţile Macabeilor – fidelitatea faţă de Lege

–Femei vestite ale Vechiului Testament: Rut, Iudita, Estera

II. Cărţile sapienţiale

 Prezentare generală

 Teme alese:

–Credinţa în Dumnezeu atotputernicul (Ps. ,Sir., Int., Prov.)

–mesianismul (Ps.)

–Valoarea rugăciunii(Ps., Iov, Sir.);

–Întelepciunea (Prov., Int., Sir.)

–Binele şi răul(Prov., Int.)

–Iubirea si prietenia (Prov., Ct.)

–Deşertaciunea tuturor lucrurilor pământesti (Qo);

–Suferinţa celui drept (Iov)

–Invierea morţilor şi problema răsplăţi (Iov, Psalmi, Int.),

–Angeologia (Iov, Ben Sirah, Psalmi)

III. Cărţile profetice

–Introducere în cărţile profetice: Etimologie şi fenomenul profetic; clasificări.

Vocaţia şi destinatarii mesajului profetic

–Profeţii secolului al VIII-lea î. C (Amos, Osea, Miheea) – context istoric; teme centrale: Judecata şi pedeapsă; Iubirea înşelată; Speranţa milostiirii divine; Monoteismul; Restul sfânt; Mesianismul)

–Profeţii secolelor al VII-lea şi al VI-lea î.C. (Sofonia, Naum, Habacuc, Ieremia Baruh, Ezechiel) – context istoric; teme centrale: Ziua Domnului; Convertirea lui Israel; Noul legământ; Lucrarea Duhului; Mesianismul

–Profeţii epocii persane (Aggeu, Zaharia, Malahia, Abdia, Ioel, Iona, Daniel) – context istoric; teme centrale: Ziua Domnului; Milostivirea lui Dumnezeu; Revărsarea Duhului; Mesianismul)

–Isaia, cel mai mare profet al lui Israel (autorul: proto-, deutero-, trito-Isaia) – context istoric; tema centrală: mesianismul (Isaia 7,11-15; 9,1-6; 11,1-11; 42,1-7;

49,1-16; 50,4-9; 52,13-15)

SUGESTII METODOLOGICE

Modul în care este concepută programa şcolară pentru clasele IX-X la disciplina Studiu biblic răspunde mai întâi de toate necesităţii familiarizării elevilor cu noţiunile de bază referitoare la Sfânta Scriptură, ca document fundamental al Revelaţiei divine, precum şi necesităţii cunoaşterii şi interpretării corecte a evenimentelor biblice, urmărind consecinţele acestora pentru viaţa proprie de credinţă.

Rolul profesorului în furnizarea informaţiilor corecte, în explicarea terminologiei de specialitate, rolul de călăuză biblică în identificarea răspunsurilor pe care Biblia le oferă întrebărilor existenţiale ale omului este determinant.

De asemenea, utilizarea surselor istorice în predarea Bibliei trebuie să se afle permanent în atenţia profesorului. Formarea competenţelor legate de analiza surselor istorice este un obiectiv de predare important pentru că valoarea surselor pentru interpretarea istoriei biblice este foarte diferită, iar instrumentele de analiză ale diferitelor surse sunt foarte diverse. Din această perspectivă, strategiile didactice focalizate pe utilizarea surselor istorice trebuie să ia în considerare elemente precum categoria formală de sursă, categoria cronologică, utilizarea surselor în atingerea obiectivelor de predare. Conceptul cheie care trebuie să stea în atenţia profesorului este cel de multiperspectivitate, însemnând un mod de a gândi, de a selecta, de a examina şi de a utiliza dovezi provenind din diferite surse pentru a interpreta corect textul biblic. Un demers didactic focalizat pe înţelegerea multiperspectivităţii înseamnă a-i ajuta pe elevi să înţeleagă diferite fapte, procese şi evenimente de istorie vetero-testamentară.

Activităţile propuse trebuie să antreneze în egală măsură ambii parteneri ai procesului educaţional: elevul şi profesorul. Profesorului îi revine rolul de călăuză în înţelegerea şi interpretarea diferitelor izvoare şi evenimente biblice, ajutându-l pe elev în descoperirea misterului revelat şi în relaţionarea mesajului Scripturii cu trăirea de credinţă a fiecăruia. Rolul elevului este de a învăţa prin cooperare, de a învăţa în contexte formale şi non-formale precum şi flexibilitatea şi transferul învăţării la o varietate de niveluri: de la un set de concepte la altul, de la o disciplină la alta, de la un an şcolar la altul, din cadrul şcolii în viaţa personală etc. Învăţarea efectuată de elevi se cere a fi permanent dirijată (în prima fază) şi îndrumată de profesor.

Aceste activităţi contribuie la înlăturarea stereotipurilor şi a automatismelor de gândire, la dezvoltarea interesului faţă de istoria şi de evenimentele biblice, la cultivarea atitudinii de

venerare a Sfintei Scripturi, drept Cuvânt al lui Dumnezeu, precum şi la dezvoltarea spiritului de iubire, respect şi solidaritate umană.

De aceea, în parcurgerea temelor prevăzute de programele şcolare se va apela la îmbinarea metodelor didactice tradiţionale ca: expunerea, prelegerea, explicaţia, exerciţiul, cu metodele moderne: studiul de caz, dezbaterea, procesul literar, dramatizarea etc. Totodată, utilizarea investigaţiei ca demers didactic favorizează exersarea tehnicilor de muncă intelectuală şi metoda învăţării prin descoperire, coroborarea izvoarelor istorice şi interpretarea lor, cultivarea interesului pentru cercetare etc. Integrarea noilor tehnologii informatice în procesul de predare- învăţare (inclusiv utilizarea prezentărilor PowerPoint de către profesor sau elevi, utilizarea şi analizarea informaţiilor preluate de pe internet etc) devine esenţială în condiţiile multiplicării surselor de informare şi de comunicare.

Una dintre finalităţile importante ale studierii Bibliei în şcoală este familiarizarea tinerilor cu textul Scripturii. Pentru aceasta, o parte importantă a procesului didactic va fi alocată lecturii biblice şi interpretării textului în lumina învăţăturii Bisericii.

Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Aceasta trebuie să se realizeze ca evaluare continuă, formativă. Pentru a favoriza o evaluare obiectivă profesorul trebuie să prezinte cu claritate competenţele generale ale disciplinei precum şi competenţele specifice urmărite. Alături de formele clasice de evaluare, se recomandă utilizarea unor instrumente complementare de evaluare ca: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a activităţii, comportamentului şi a atitudinii elevilor la orele de Biblie etc.

SUGESTII BIBLIOGRAFICE PENTRU LECTURA SUPLIMENTARĂ

1.Bagot, J.P., Dubs, J. Cl., Pour lire la Biblie; traducere în limba română de Tarciziu Şerban, Cum să citim Biblia, Ed. ARCB, 1994.

2.Biblia Sacra Vulgata, Stuttgart, 1994.

3.Biblia sau Sfânta Scriptură (trad. rom.), Bucureşti, 1991.

4.Charpentier, E., Pour lire l’Ancien Testament, Les Edition du Cerf, Paris, 1994; traducere în limba română de Paula Iosif, Să citim Vechiul Testament, Ed. ARCB, 1998.

5.Dicţionar biblic, ed. Cartea Creştină, Oradea, 1995.

6.Dictionnaire d'Archéologie chrétienne et de Liturgie, vol. I- XXX, Paris, 1907-1953.

7.Dictionnaire de la Bible, vol. I-V, Paris, 1926-1991.

8.Dictionnaire de Théologie catholique, vol. I-XXVI, Paris, 1903-1950.

9.La Bible (TOB), Traduction oecumenique, Paris, 1989.

10.La Bible de Jerusalem (CERF), Paris, 1986.

11.Petercă, V., De la Abraham la Iosua, Institutul Teologic Romano-Catolic Bucureşti, 1996.

12.Septuaginta, Stuttgart, 1935.

13.Sescu, P., Introducere în Sfânta Scriptură, Ed. Sapientia, Iaşi, 2001.

14.*** Vocabular de Teologie Biblică (trad.rom.), ARCB, 2001.

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

Programa şcolară

pentru disciplina

ISTORIA CIVILIZAŢIILOR ŞI A RELIGIEI

Clasele a IX-a – a X-a Ciclul inferior al liceului

Filiera vocaţională, Profilul teologic Cultul romano-catolic

SPECIALIZAREA GHID TURISM RELIGIOS

Bucureşti, 2014

NOTA DE PREZENTARE

Disciplina Istoria civilizaţiilor şi a religiei se studiază în cadrul curriculumului diferenţiat, profilul teologic, cultul romano-catolic, fiindu-i alocată câte 1 oră/săptămână pentru clasele a IX- a şi a X-a.

Studierea acestei discipline se realizează din perspectiva istoriei universale şi are ca scop familiarizarea elevilor cu evenimente şi contexte semnificative din istoria omenirii, cu informaţii şi idei despre instituţii, experienţe şi culturi care au contribuit la constituirea condiţiei umane, din preistorie până în zilele noastre. Studierea, prin comparaţie, a civilizaţiilor este pentru elevi un prilej de a descoperi implicaţiile esenţiale ale culturii asupra destinului uman, de a valoriza efortul omului pentru a se adapta în timp şi pentru a face faţă provocărilor, interioare şi exterioare deopotrivă. De asemenea, cunoaşterea marilor culturi stimulează buna înţelegere, respectul şi dialogul fratern cu semenii noştri de pretutindeni.

Programa şcolară pentru disciplina Istoria civilizaţiilor şi a religiei este elaborată potrivit modelului de proiectare curriculară centrat pe competenţe. Construcţia programei şcolare este realizată astfel încât să contribuie la dezvoltarea profilului de formare al elevului de ciclul liceal.

Programa şcolară de Istoria civilizaţiilor şi a religiei este structurată pe următoarele componente:

 notă de prezentare;

 competenţe generale;

 valori şi atitudini;

 competenţe specifice asociate cu conţinuturile;

 conţinuturi ale învăţării;

 sugestii metodologice;

 sugestii bibliografice pentru lectura suplimentară.

Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.

Competenţele generale evidenţiază achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul perioadei de studiu a acestei discipline şcolare.

Lista de valori şi atitudini este exprimată în termeni de finalităţi de natură axiologică urmărite prin studiul acestei discipline şi este în acord cu valorile şi atitudinile celorlalte discipline ce dau identitate specializării Ghid turism religios.

Competenţele specifice reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare şi evidenţiază rezultatele aşteptate ale învăţării la nivelul fiecărui an de studiu, fiind derivate din competenţele generale.

Competenţele specifice sunt corelate cu conţinuturi ale învăţării relevante pentru domeniul istoriei civilizaţiilor şi a religiei.

Sugestiile metodologice cuprind recomandări specifice disciplinei, privind metodologia de aplicare a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea includ propuneri de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare centrat pe formarea de competenţe, recomandări de strategii didactice specifice disciplinei şi de modalităţi de evaluare. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea activităţilor cu elevii.

Sugestiile bibliografice pentru lectura suplimentară se adresează atât profesorilor, ca surse de informare şi documentare pentru pregătirea demersului didactic, cât şi elevilor care doresc să aprofundeze prin studiu individual anumite conţinuturi abordate de această disciplină şcolară.

COMPETENŢE GENERALE

1.Identificarea unui ansamblu de elemente comune existente în culturile laice şi sacre

2.Analizarea izvoarelor specifice diferitelor religii şi culturi

3.Utilizarea corectă şi eficientă a limbajului istorico-umanist în diferite situaţii de comunicare

4.Evidenţierea valorilor umanismului în raport cu experimentul omului preistoric

5.Interpretarea timpului: timp profan şi timp sacru

VALORI ŞI ATITUDINI

 Dezvoltarea şi consolidarea atitudinii de toleranţă, de conciliere şi de dialog cu celelalte culturi şi religii

 Conştientizarea propriei identităţi în raport cu cei din alte religii

 Cultivarea respectului faţă de valorile existente în celelalte culturi

 Stimularea gândirii reflexive şi critice prin lectura şi comentarea unor texte din istoria culturii universale ori prin contactul cu diferite elemente de artă

CLASA A IX-A COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

1.Identificarea unui ansamblu de elemente comune existente în culturile laice şi sacre

4.Evidenţierea valorilor umanismului în raport cu experimentul omului preistoric

LISTA UNITĂŢILOR DE CONŢINUT

 Noţiuni introductive (Lumen gentium 8;16)

–Definirea termenilor

–Repere cronologice

 Civilizaţia epocilor preistorice

–Epoca paleolitică. Credinţe, idei şi practici religioase. Semnificaţiile simbolice ale mormintelor. Picturile rupestre

–Epoca neolitică. Ritualuri magico-religioase

–Civilizaţia megalitică. Templele din Malta

 Civilizaţia mesopotamiană

–Spaţiul mesopotamian. Sinteza sumero-akkadiană

–Religiile mesopotamiene. Teogonii şi cosmogonii

–Mitologia asiro-babiloniană

–Poemul Enuma elis şi poemul creării Lumii

–Codul lui Hammurabi

–Eshatologia mesopotamiană

 Hittiţii şi canaaneenii

–Viziunea religioasă canaaneană. Panteonul. Zeul Baal

 Civilizaţia Egiptului antic

–Cadrul istorico-geografic

–Religia. Templul şi cultul egiptean

–Cartea egipteană a morţilor

–Influenţa Egiptului antic asupra civilizaţiilor mediteraniene

 Civilizaţia persană

–Cadrul geografic şi istoric

–Religia: Mazdeismul. Zarathusdra

–Misterele lui Mithra

–Maniheismul

 Civilizaţia grecilor antici

–Repere istorice: de la Grecia preistorică, la Epoca Miceniană. Epoca clasică. Epoca elenistică

–Constituţia ateniană. Constituţia spartană

–Viaţa religioasă. Forme de cult

–Panteonul grecilor antici

–Misterele de la Eleusis şi misterele orfice

 Cultura şi civilizaţia etruscă

–Etruscii în Peninsula Italică. Viaţa cotidiană

–Zei, credinţe, ritualuri

–Disciplina etruscă

–Scrierea şi literatura etruscă

 Civilizaţia romană

–Repere spaţio-temporale

–Viaţa socio-politică şi culturală. Educaţia

–Viaţa religioasă. Panteonul şi cultul roman. Cultul morţilor

 Civilizaţia islamică

–Repere istorice şi spaţio temporale

–Religia islamică. Izvoarele şi doctrina. Coranul

 Civilizaţia Indiei

–Repere istorice şi spaţio temporale

–Religia vedică timpurie

–Brahmanismul

–Budismul

–Jainismul

–Samkhya-yoga

–Hinduismul

–Neohinduismul

 Importanţa dimensiunii culturilor şi civilizaţiilor sacrale

–Mitografia romantică

–Gândirea indo-europeană

–Importanţa dimensiunii sacrale

–Sacer în raport cu zeii

–Sacer în raport cu numinosum

–Sacer şi realul

–Me: sacrul ca temelie a cosmosului

CLASA A X-A

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

1.Identificarea unui ansamblu de elemente comune existente în culturile laice şi sacre

5.Interpretarea timpului: timp profan şi timp sacru.

LISTA UNITĂŢILOR DE CONŢINUT

 Civilizaţiile Chinei

–China antică

–Confucianismul

–Daoismul

–Cultura tibetană

 Civilizaţia Americii precolumbiene

–Incaşii

–Maiaşii

–Aztecii

 Civilizaţia geto-dacilor

–Principalele caracteristici

 Civilizaţia ebraică

–Spaţiul geografic

–Ambianţa culturală semită

–Religia: zorile revelaţiei

–Evreii în epoca patriarhilor

–Evreii în perioada exodului

–Iudaismul: context politic şi socio-cultural

–Practici cultice

–Revoluţia valorilor

–Concepţia asupra istoriei

–De la patriarhi la Moise

–Epoca judecătorilor

–Exilul şi reîntoarcerea

–Biblia. Legea

–Literatura profetică

–Literatura didactică şi de înţelepciune

–Epoca Talmudului

–Cabala evreiască

–Problemele socio-politice actuale ale iudaismului

–Originalitatea şi influenţa culturii ebraice

 Islamul: context politic şi cultural

–Epoca Ataturk

–Khazarii

–Turcii oghuzi şi cucerirea Bagdadului

 Imperiul roman şi civilizaţiile creştine

–Formarea statului unitar

–Uniunea Europeană

–Principalele caracteristici ale globalizării şi ecumenismului

–Creştinismul: catolicism, ortodoxism, protestantism

 Grupări socio-culturale vechi şi moderne

–Gnosticismul, bogumilismul, bahaismul, mormonii, new age

–Cabala evreiască

–Zeii

–Hinduismul

–Mitografia romantică

–Gândirea indo-europeană

–Importanţa dimensiunii sacrale

–Sacer în raport cu zeii

–Sacer în raport cu numinosum

–Sacer şi realul

–Me: sacrul ca temelie a cosmosului

SUGESTII METODOLOGICE

Istoria civilizaţiilor şi a religiei, ca parte a istoriei universale şi în acelaşi timp ca disciplină de studiu, are menirea de a îmbogăţi cultura generală a elevului şi de a oferi oportunităţi de identificare şi înţelegere a elementelor definitorii pentru dezvoltarea şi evoluţia civilizaţiilor. Finalitatea studierii acestei discipline vizează facilitarea dialogului între oameni ce aparţin diferitelor culturi.

Modul în care este concepută programa şcolară pentru disciplina Istoria civilizaţiilor şi a religiei răspunde, mai întâi de toate, nevoii de familiarizare a elevilor cu noţiunile de bază referitoare la istoria civilizaţiilor şi la marile grupări socio-culturale din trecut şi din prezent, în perspectiva dialogului internaţional. Totodată, studiul acestui domeniu permite conexiuni cu celelalte discipline umaniste, care îi furnizează elevului cunoştinţele despre cultură, în general, şi despre evoluţia civilizaţiei umane, a dogmelor şi moralei sociale, evidenţiind prin aceasta potenţialul nesfârşit de care se poate folosi omul modern pentru a găsi răspunsuri la marile întrebări ale vieţii.

Activităţile propuse pentru construirea demersurilor de învăţare trebuie să antreneze în egală măsură ambii parteneri ai procesului educaţional: elevul şi profesorul. Rolul profesorului este acela de călăuză în demersurile de furnizare a informaţiilor corecte, de explicare a terminologiei de specialitate, de interpretare a diferitelor izvoare şi evenimente sociale, de înţelegere treptată a relaţiilor dintre diferite culturi şi religii, de identificare a aspectelor din diferite culturi, pe care omul le supune permanent căutărilor şi întrebărilor sale existenţiale. Rolul elevului este de a învăţa prin cooperare, de a căuta informaţii, de a le interpreta şi analiza din perspectiva experienţei proprii şi a contextului social actual. Demersurile didactice vor promova flexibilitatea în învăţare şi transferul cunoştinţelor la o varietate de niveluri: de la un set de concepte la altul, de la o disciplină la alta, de la un an şcolar la altul, din cadrul şcolii în viaţa personală.

Aceste activităţi contribuie la dezvoltarea interesului pentru cultura generală şi în mod special pentru istoria marilor culturi, la spargerea diferitelor stereotipuri şi automatisme de gândire, la cultivarea atitudinii de înţelegere faţă de semeni, de iertare, de slujire, de iubire, de respect şi solidaritate umană.

În parcurgerea temelor prevăzute de programa şcolară se va apela la îmbinarea metodelor didactice tradiţionale (expunerea, prelegerea, explicaţia, exerciţiul etc.) cu cele moderne (studiul de caz, dezbaterea, procesul literar, dramatizarea etc.). Utilizarea surselor istorice trebuie să se afle permanent în atenţia profesorului. Totodată, utilizarea investigaţiei ca demers didactic favorizează exersarea tehnicilor de muncă intelectuală, învăţarea prin descoperire, coroborarea izvoarelor istorice şi interpretarea lor, cultivarea interesului pentru cercetare etc. Integrarea noilor tehnologii informatice în procesul de predare-învăţare (utilizarea prezentărilor PowerPoint de către profesor sau elevi, utilizarea şi analizarea informaţiilor preluate de pe internet etc.) devine esenţială pentru realizarea unor lecţii atractive, care să suscite interesul elevilor şi să valorifice cunoştinţele acestora dobândite în afara şcolii, în contexte nonformale şi informale de educaţie.

Evaluarea reprezintă o componentă de bază a procesului didactic. Aceasta trebuie să se realizeze ca evaluare continuă, formativă. Alături de formele clasice de evaluare, se recomandă utilizarea unor instrumente complementare de evaluare, pe care specificul disciplinei Istoria civilizaţiilor şi a religiei le poate susţine: proiectul de cercetare a unor surse istorice, portofoliul referitor la diferite evenimente istorice sau culturale, autoevaluarea.

SUGESTII BIBLIOGRAFICE PENTRU LECTURA SUPLIMENTARĂ

1.Braunstein, J.F., Pepin, J., Ghid de cultura generală, Bucureşti, 1991.

2.Chevalier, J., Gheerbrant, L. Dicţionar de simboluri, Vol. I-III (trad. rom), Bucureşti, 1994.

3.Constantin, D., Civilizaţia feniciană, Bucureşti, 1979.

4.Constantin, D., Civilizaţia asiro-babiloniană, Bucureşti, 1981.

5.Constantin, D., Civilizaţia sumeriană, Bucureşti, 1983.

6.Constantin, D., Scripta aramaică, Bucureşti, 1980.

7.Drimba, O., O istorie a culturii şi civilizaţiei, Vol. I-III, Bucureşti, 1997.

8.Eliade, M., Culianu, P., Dicţionar al religiilor (trad. Rom.), Bucureşti, 1990.

9.Eliade, M., Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Vol. I-III (trad. rom), Bucureşti, 1991.

10.Eliade, M., Tratat de istorie a religiilor (trad. rom.), Bucureşti, 1992.

11.Keith, R., Jean Calvin şi reforma târzie, Bucureşti, 1996.

12.Kernbach, V., Dicţionar de mitologie generală, Bucureşti, 1983.

13.Manolescu, R., Societatea feudala Europa Apuseană, Bucureşti, 1974.

14.Matei, H., Enciclopedia statelor lumii, Bucuresti, 2001.

15.Mehmed, M.A., Istoria turcilor, Bucuresti, 1976.

16.Miron, R.E., Simbol şi tipologie biblica, Tg. Lăpuş, 2012.

17.Moscati, S., Vechi imperii ale Orientului, Bucureşti, 1982.

18.Moscati, S., Vechile civilizaţii semite, Bucureşti, 1975.

19.Prager, V. (coord.), Dicţionar enciclopedic de iudaism (trad. rom), Bucureşti, 2001.

20.Sourdel, D., Civilizatia islamului clasic, Bucuresti, 1975.

21.Vilar, P., Istoria Spaniei, Bucureşti, 2000.

22.Yves, T., Dicţionar de civilizaţie musulmană (trad. rom.), Bucureşti, 1997.

23.Yves, T., Dicţionar de civilizaţie romană (trad. rom.), Bucureşti, 1997.

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

Programa şcolară

pentru disciplina

LIMBA GREACĂ BIBLICĂ

Clasele a IX-a – a X-a Ciclul inferior al liceului

Filiera vocaţională, Profilul teologic Cultul romano-catolic

SPECIALIZARE GHID TURISM RELIGIOS

Bucureşti, 2014

NOTA DE PREZENTARE

Disciplina Limba greacă biblică se studiază în cadrul curriculumului diferenţiat, profilul teologic, cultul romano-catolic, fiindu-i alocată câte 1 oră/săptămână pentru clasa a IX-a şi clasa a X-a.

Studierea acestei discipline şcolare îşi propune familiarizarea elevilor cu istoria şi cultura greacă, antică şi modernă, sub aspect lingvistic, cultural, spiritual. Scopul acestei discipline de studiu este de a stimula curiozitatea şi interesul elevilor pentru trecutul clasic ca formă de cunoaştere a culturii moderne, pentru călătorie ca mijloc de îmbogăţire spirituală, precum şi acela de a dezvolta capacitatea de reflecţie şi comparaţie, pentru a descoperi măsura în care cultura antică supravieţuieşte în valorile civilizaţiei moderne. Programa şcolară propune o abordare interdisciplinară, stabilind corelaţii cu diferite elemente de conţinut abordate la alte discipline şcolare, precum limba română, limbile moderne, istoria, geografia, psihologia.

Programa şcolară pentru disciplina Limba greacă biblică este elaborată potrivit modelului de proiectare curriculară centrat pe competenţe. Construcţia programei şcolare este realizată astfel încât să contribuie la dezvoltarea profilului de formare al elevului de ciclul liceal.

Programa şcolară este structurată pe două axe: domeniul lingvistic şi domeniul tematic (cultural şi turistic). Finalităţile vizate de această disciplină de studiu sunt relevante pentru specializarea ghid turism religios şi pot fi structurate pe patru niveluri: nivelul informativ, prin înlesnirea înţelegerii lumii antice; nivelul formativ, prin realizarea unei percepţii globale asupra fundamentului culturii şi civilizaţiei moderne şi contemporane; nivelul analitic, prin exerciţiul gândirii analitice asupra limbii şi civilizaţiei greceşti; nivelul estetic, prin analizarea evoluţiei literaturii şi arhitecturii europene în structuri discursive, genuri literare şi stiluri arhitectonice moderne şi contemporane.

Programa şcolară de Limba greacă biblică este structurată pe următoarele componente:

 notă de prezentare;

 competenţe generale;

 valori şi atitudini;

 competenţe specifice asociate cu conţinuturile;

 conţinuturi ale învăţării;

 sugestii metodologice;

 sugestii bibliografice pentru lectura suplimentară.

Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.

Competenţele generale evidenţiază achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul perioadei de studiu a acestei discipline şcolare.

Lista de valori şi atitudini este exprimată în termeni de finalităţi de natură axiologică urmărite prin studiul acestei discipline şi este în acord cu valorile şi atitudinile celorlalte discipline ce dau identitate specializării Ghid turism religios.

Competenţele specifice reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare şi evidenţiază rezultatele aşteptate ale învăţării la nivelul fiecărui an de studiu, fiind derivate din competenţele generale.

Competenţele specifice sunt corelate cu conţinuturi ale învăţării relevante pentru domeniul istoriei civilizaţiilor şi a religiei.

Sugestiile metodologice cuprind recomandări specifice disciplinei, privind metodologia de aplicare a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea includ propuneri de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare centrat pe formarea de competenţe, recomandări de strategii didactice specifice disciplinei şi de modalităţi de evaluare. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea activităţilor cu elevii.

Sugestiile bibliografice pentru lectura suplimentară se adresează atât profesorilor, ca surse de informare şi documentare pentru pregătirea demersului didactic, cât şi elevilor care doresc să aprofundeze prin studiu individual anumite conţinuturi abordate de această disciplină şcolară.

COMPETENŢE GENERALE

1.Receptarea şi producerea de mesaje oral sau în scris, în diferite situaţii de comunicare

2.Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă

3.Analizarea caracteristicilor culturii şi civilizaţiei greceşti, în vederea valorificării acestora în contextul turismului religios

VALORI ŞI ATITUDINI

 Înţelegerea specificului limbii greceşti, a structurii şi semnificaţiei faptelor de limbă, prin comparaţia între limbile vechi şi cele moderne studiate

 Deprinderea unei exprimări corecte şi nuanţate în limba română, prin cunoaşterea evoluţiei sensurilor şi a mecanismelor de formare a cuvintelor

 Conştientizarea rolului civilizaţiei greceşti în conturarea spiritualităţii răsăritene, a apropierii intelectuale şi afective faţă de obiceiurile şi tradiţiile greceşti

 Importanţa promovării elementelor de cultură şi civilizaţie prin turism

CLASA A IX-A COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

1.Receptarea şi producerea de mesaje transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare

–scrierea şi pronunţarea corectă a literelor şi a spiritelor

–citirea şi aplicarea corectă a accentelor în cuvânt Morfologie

–articolul: forme flexionare

–substantivul: declinarea I, declinarea a II-a

–adjectivul: adjective de clasa I

–pronumele personal şi pronumele aDTo�

–numeralul cardinal (1-10)

–verbul: verbe în –w; modul indicativ; modul infinitiv; diateza activă

2.Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă

–scrierea şi pronunţarea corectă a literelor şi a spiritelor

–citirea şi aplicarea corectă a accentelor în cuvânt

–articolul: forme flexionare

–substantivul: declinarea I, declinarea a II-a

–adjectivul: adjective de clasa I

–pronumele personal şi pronumele aDTo�

–numeralul cardinal (1-10)

–verbul: verbe în –w; modul indicativ; modul infinitiv; diateza activă

–Originile poporului grec: civilizaţia cretană şi civilizaţia miceniană; Homer (Iliada şi Odisseea)

–Polis-ul: Atena; Acropole; Agora; monumente celebre; Sparta; educaţia spartană; Şcoala la Atena

–Incursiune în mitologia greacă

–Căsătoria. Familia în Grecia antică

–Viaţa religioasă: avayKT, µompa, TDXT, µaKapE�, a0avaTom

–Originile poporului grec: civilizaţia cretană şi civilizaţia miceniană; Homer (Iliada şi Odisseea)

–Polis-ul: Atena; Acropole; Agora; monumente celebre; Sparta; educaţia spartană; Şcoala la Atena

–Incursiune în mitologia greacă

–Căsătoria. Familia în Grecia antică

–Viaţa religioasă: avayKT, µompa, TDXT, µaKapE�, a0avaTom

!image

LISTA UNITĂŢILOR DE CONŢINUT

Domeniul lingvistic

 Fonetică şi ortografie

–scrierea şi pronunţarea corectă a literelor şi a spiritelor

–citirea şi aplicarea corectă a accentelor în cuvânt

 Morfologie

–articolul: forme flexionare

–substantivul: declinarea I, declinarea a II-a

–adjectivul: adjective de clasa I

–pronumele personal şi pronumele aDTo�

–numeralul cardinal (1-10)

–verbul: verbe în –w; modul indicativ; modul infinitiv; diateza activă

Domeniul cultural şi turistic

 Originile poporului grec: civilizaţia cretană şi civilizaţia miceniană; Homer (Iliada şi Odisseea)

 Polis-ul: Atena; Acropole; Agora; monumente celebre; Sparta; educaţia spartană; Şcoala la Atena

 Incursiune în mitologia greacă

 Căsătoria. Familia în Grecia antică

 Viaţa religioasă: avayKT, µompa, TDXT, µaKapE�, a0avaTom

CLASA A X-A

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

1.Receptarea şi producerea de mesaje transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare

–Substantivul: declinările I, II ( consolidare ).

–Adjectivul: clasa I ( consolidare), clasa a II-a; gradele de comparaţie; adjectivele neregulate: T8D�, µEya�,

–Pronumele: pronumele personal şi pronumele aDTo� ( consolidare ); pronumele relativ, pronumele demonstrativ

–Verbul: indicativul şi infinitivul ( consolidare ); diateza medio-pasivă; modul participiu

–Sintaxa frazei: completiva infinitivală; construcţiile participiale

2.Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă

–Substantivul: declinările I, II (consolidare ).

–Adjectivul: clasa I (consolidare), clasa a II-a; gradele de comparaţie; adjectivele neregulate: T8D�, µEya�,

–Pronumele: pronumele personal şi pronumele aDTo� (consolidare); pronumele relativ, pronumele demonstrativ

–Verbul: indicativul şi infinitivul (consolidare); diateza medio-pasivă; modul participiu

–Sintaxa frazei: completiva infinitivală; construcţiile participiale

–Grecia clasică: olimpiadele; teatrul; tragedia greacă (Eschil, Sofocle, Euripide); filosofia (Socrate, Platon, Aristotel)

–Arta greacă: Antichitatea; lumea elenistică; Bizanţul; valori ale patrimoniului elen în muzeele Greciei şi ale Europei

–Marea: tradiţia navigaţiei; de la expediţiile mitice la

!image

–Spaţii sacre: de la templul grec la locurile de cult ale creştinătăţii; turismul religios

–Viaţa personală şi socială a Greciei antice şi moderne: îmbrăcămintea; jocuri şi distracţii; justiţia

–Cultul păgân şi cultul creştin: EmToDpyma, EDTapmcrTma, EKK Tcrma, (pm ma

LISTA UNITĂŢILOR DE CONŢINUT

Domeniul lingvistic

 Substantivul: declinările I, II ( consolidare ). Declinarea a III-a (teme în oclusivă, teme consonantice în –cr–, teme în –avT– şi –ovT–, teme vocalice)

 Adjectivul: clasa I (consolidare), clasa a II-a; gradele de comparaţie; adjectivele neregulate: T8D�, µEya�, o D�, a�

 Pronumele: pronumele personal şi pronumele aDTo� (consolidare); pronumele relativ, pronumele demonstrativ

 Verbul: indicativul şi infinitivul (consolidare); diateza medio-pasivă; modul participiu

 Sintaxa frazei: completiva infinitivală; construcţiile participiale

Domeniul cultural şi turistic

 Grecia clasică: olimpiadele; teatrul; tragedia greacă (Eschil, Sofocle, Euripide); filosofia (Socrate, Platon, Aristotel)

 Arta greacă: Antichitatea; lumea elenistică; Bizanţul; valori ale patrimoniului elen în muzeele Greciei şi ale Europei

 Marea: tradiţia navigaţiei; de la expediţiile mitice la rutele turistice moderne

 Spaţii sacre: de la templul grec la locurile de cult ale creştinătăţii; turismul religios

 Viaţa personală şi socială a Greciei antice şi moderne: îmbrăcămintea; jocuri şi distracţii; justiţia

 Cultul păgân şi cultul creştin: EmToDpyma, EDTapmcrTma, EKK Tcrma, (pm ma.

SUGESTII METODOLOGICE

Studierea disciplinei Limba greacă veche are ca obiectiv general familiarizarea elevilor cu istoria şi cultura Greciei, cu marile creaţii ale spiritului uman, în vederea promovării patrimoniului cultural elen prin turism şi a îndrumării elevilor spre a descoperi măsura în care cultura antică supravieţuieşte în valorile civilizaţiei moderne. Finalităţile cursului sunt atât de ordin lingvistic, cât şi afectiv-atitudinal. Scopul este de a stimula curiozitatea elevilor, interesul lor pentru trecutul clasic, ca formă de cunoaştere a culturii moderne, pentru călătorie, ca mijloc de îmbogăţire spirituală, precum şi capacitatea de reflecţie şi comparaţie, în vederea formaării unei imagini de ansamblu asupra fenomenului cultural universal.

Acest curriculum oferă un cadru flexibil, care permite profesorilor să-şi desfăşoare activitatea eficient, într-o diversitate de situaţii concrete.

Aşadar, studiul limbii şi civilizaţiei vechi greceşti are finalităţi multiple, oferind informaţii despre lumea antică, explicând evoluţia societăţii până în contemporaneitate, îmbogăţind percepţia estetică a elevilor. Aceste finalităţi pot fi structurate pe patru niveluri:

 informativ: înlesnirea înţelegerii lumii antice - din această perspectivă, limba greacă veche este complementară istoriei, arheologiei, epigrafiei, filosofiei;

 formativ: realizarea unei percepţii globale asupra fundamentului culturii şi civilizaţiei moderne şi contemporane - din această perspectivă, studiul limbii vechi greceşti întregeşte domeniul ştiinţelor socio-umane;

 analitic: exerciţiul gândirii analitice - sub acest aspect, studiul limbii şi civilizaţiei greceşti vine în sprijinul ştiinţelor fundamentale de tipul matematicii, logicii şi lingvisticii;

 estetic: clarificarea evoluţiei literaturii şi arhitecturii europene în structuri discursive, genuri literare şi stiluri arhitectonice moderne şi contemporane.

Strategiile didactice utilizate vor urmări dezvoltarea capacităţii de lectură şi traducere, a spiritului critic al elevilor prin reflecţii, exprimarea opiniilor şi compararea izvoarelor - astfel încât aceştia să-şi exerseze competenţele de înţelegere, analiză şi interpretare de text, să poată asocia un text literar sau o creaţie artistică unei epoci / unui curent literar.

Activităţile de învăţare selectate vor fi orientate spre dezvoltarea creativităţii şi a spiritului critic, spre perfecţionarea exprimării şi spre formarea capacităţilor de înţelegere şi apreciere a moştenirii literare a umanităţii. Câteva exemple de activităţi didactice care pot susţine demersul de dezvoltare a competenţelor specifice sunt prezentate în cele ce urmează:

–exerciţii de identificare a sunetelor în cuvinte şi structuri simple;

–exerciţii de scriere şi transcriere, de traducere, de lectură;

–exerciţii de ordonare logică a cuvintelor în cadrul unei propoziţii;

–exerciţii de recunoaştere a unor forme gramaticale greşite;

–exerciţii de completare a unor forme gramaticale;

–elaborare de scheme, diagrame, tabele;

–exerciţii de etimologie ( detaşarea etimonului grecesc în cuvinte din limba română şi limbile moderne studiate)

–recunoaşterea şi însuşirea elenismelor de uz frecvent;

–exerciţii de retroversiune;

–dezvoltarea de proiecte, portofolii pe teme date;

–proiecţii video;

–extragerea unor informaţii din cărţi, filme, emisiuni documentare şi interpretarea lor;

–utilizarea de dicţionare, enciclopedii, hărţi, planşe, fişe de lucru, resurse web;

–exerciţii de comparare între epoci, zone culturale etc., în vederea stabilirii de asemănări şi deosebiri;

–crearea unor produse de marketing turistic fundamentate pe promovarea patrimoniului elen;

–analizarea de activităţi cotidiene publice sau private, obiceiuri, tradiţii legate de sărbători, de educaţie, de familie;

–analizarea de evenimente marcante ale istoriei greceşti.

Conţinuturile abordate se centrează pe domeniul lingvistic şi pe domeniul cultural şi turistic. Temele propuse pentru domeniul lingvistic pe parcursul claselor a IX-a şi a X-a vizează următoarele aspecte: elemente de construcţie a comunicării; alfabetul; semnele de punctuaţie şi semnele grafice, accentul; articolul; substantivul; adjectivul; pronumele; numeralul cardinal şi ordinal; verbul; sintaxa frazei. Procesul de învăţare a noţiunilor gramaticale va cuprinde următorii paşi:

a)distincţia între diferitele teme (nominale sau verbale) şi între diferitele subtipuri flexionare (declinări sau conjugări);

b)recunoaşterea morfemelor specifice tipurilor şi subtipurilor flexionare;

c)recunoaşterea grupurilor desinenţiale în funcţie de tipurile flexionare.

Temele propuse pentru domeniul cultural şi turistic sunt organizate pe următoarele module tematice: Poporul grec pe pământ grec; Polis-ul. Sparta. Atena; Grecia clasică; Arta greacă; Marea – tradiţia navigaţiei; Spaţii sacre; Viaţa personală şi socială a Greciei antice şi moderne.

Subtemele propuse pentru fircare temă sunt orientative, profesorul având posibilitatea de a propune şi alte teme sau renunţa la unele din listă, după cum va considera relevant pentru corelarea conţinuturilor cu competenţele vizate.

Câteva recomandări pentru abordarea conţinuturilor:

–În selecţia temelor şi a textelor, se va avea în vedere domeniul de specializare al elevilor: ghid turism religios. Se recomandă texte reprezentative din autori clasici (Xenophon, Aisopos etc.), texte religioase ( din Noul Testament, din Sfinţii Părinţi ), selectate astfel încât să prilejuiască achiziţia cunoştinţelor de bază.

–În abordarea didactică se va avea în vedere interferenţa activă între cunoaşterea limbii şi înţelegerea informaţiei asupra modului de viaţă şi asupra valorilor spiritualităţii şi culturii antice, pe care aceasta le vehiculează.

–Se recomandă o alocare orară relativ egală pentru conţinutul lingvistic şi cel cultural (50 % pentru fiecare domeniu).

–Achiziţiile lingvistice ale clasei a X-a se sprijină pe cele dobândite în clasa a IX-a, astfel încât poate deveni necesară reluarea şi consolidarea anumitor elementelor-cheie în comunicarea lingvistică, de la o clasă de studiu la alta.

În ceea ce priveşte metodele de evaluare utilizate la această disciplină de studiu, acestea vor fi adecvate profilului şi specializării clasei, insistând pe corelaţia limbă – patrimoniu – turism. De asemenea, paleta opţiunilor profesorului trebuie să includă, pe lângă exerciţii de tipul celor propuse mai sus, şi activităţi complexe, cum ar fi studiul de caz, proiectul didactic, atelierele de lucru, dezbaterile, utilizarea imaginilor (planşe, afişe, hărţi, atlase, fotografii, filme). Instrumentele de evaluare vor fi alese în funcţie de competenţele vizate şi de obiectivele operaţionale ale lecţiei (observarea sistematică, teste, proiecte, portofolii, autoevaluarea, investigaţia).

SUGESTII BIBLIOGRAFICE PENTRU LECTURA SUPLIMENTARĂ

1.Bonnard, A., Civilizaţia greacă, trad. rom. I. Iordan, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1967.

2.Devamhez, P., Enciclopedia civilizaţiei greceşti, trad. rom. I. şi S. Stati, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1970.

3.Dumitrescu-Buşulenga, Z., Itinerar cultural european, Ed. Garamond, Bucureşti, 2007.

4.Dumitru, L., Manual de limba greacă pentru clasele IX-X, Ed. Humanitas Educational, Bucureşti, 2005.

5.Filitti, G., Călători români în Grecia. Antologie, Ed. Pegassus Press, Bucureşti, 2004.

6.Flaceliere, R., Viaţa de toate zilele în Grecia secolului lui Pericle, trad. rom. L. Lupaş, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1967.

7.Noul Testament în limba greacă

8.*** Texte din Sfinţii Părinţi (selectiv)

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

Programa şcolară

pentru disciplina

LIMBA FRANCEZĂ (limba modernă 2)

Clasele a IX-a – a X-a Ciclul inferior al liceului

Filiera vocaţională, Profilul teologic Cultul romano-catolic

SPECIALIZAREA GHID TURISM RELIGIOS

Bucureşti, 2014

NOTA DE PREZENTARE

Disciplina Limba franceză se studiază în cadrul curriculumului diferenţiat, profilul teologic, cultul romano-catolic, fiindu-i alocată câte 1 oră/săptămână pentru clasele a IX-a şi a X-a.

Obiectivul fundamental al acestei discipline de studiu constă în dezvoltarea competenţelor necesare pentru o comunicare adecvată situaţional şi acceptată social, prin însuşirea de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini specifice, în conformitate cu Implementation of “Education Training 2010” programme (2003), la niveluri echivalente cu cele prevăzute în Cadrul European Comun de Referinţă.

Astfel, construcţia programei şcolare a urmărit:

–practica raţională a limbii, prin dezvoltarea competenţelor de receptare şi producere care vor permite elevilor să decodifice şi să producă în mod conştient, atât oral cât şi în scris, mesaje corecte şi adecvate funcţional-comunicativ;

–dezvoltarea de competenţe de interacţiune, care vor permite utilizarea conştientă, adecvată şi funcţională a unor modalităţi şi tehnici de interacţiune orală şi în scris, în diverse contexte comunicative;

–dezvoltarea unor tehnici de muncă intelectuală, care să valorifice cunoştinţe şi deprinderi achiziţionate inclusiv prin studiul altor discipline, dintr-o perspectivă cross-curriculară.

Programa şcolară pentru disciplina Limba franceză este elaborată potrivit modelului de proiectare curriculară centrat pe competenţe. Construcţia programei şcolare este realizată astfel încât să contribuie la dezvoltarea profilului de formare al elevului de ciclul liceal, respectiv la dezvoltarea competenţelor necesare specializării ghid turism religios.

Programa şcolară de Limba franceză este structurată pe următoarele componente:

 notă de prezentare;

 competenţe generale;

 valori şi atitudini;

 competenţe specifice asociate cu conţinuturile;

 conţinuturi ale învăţării;

 sugestii metodologice;

 sugestii bibliografice pentru lectura suplimentară.

Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.

Competenţele generale evidenţiază achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul perioadei de studiu a acestei discipline şcolare.

Lista de valori şi atitudini este exprimată în termeni de finalităţi de natură axiologică urmărite prin studiul acestei discipline şi este în acord cu valorile şi atitudinile celorlalte discipline ce dau identitate specializării Ghid turism religios.

Competenţele specifice reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare şi evidenţiază rezultatele aşteptate ale învăţării la nivelul fiecărui an de studiu, fiind derivate din competenţele generale.

Competenţele specifice sunt corelate cu conţinuturi ale învăţării relevante pentru domeniul studierii limbii franceze.

Sugestiile metodologice cuprind recomandări specifice disciplinei, privind metodologia de aplicare a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea includ propuneri de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare centrat pe formarea de competenţe, recomandări de strategii didactice specifice disciplinei şi de modalităţi de evaluare. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea activităţilor cu elevii.

Sugestiile bibliografice pentru lectura suplimentară se adresează atât profesorilor, ca surse de informare şi documentare pentru pregătirea demersului didactic, cât şi elevilor care doresc să aprofundeze prin studiu individual anumite conţinuturi abordate de această disciplină şcolară.

COMPETENŢE GENERALE

1.Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare

2.Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte

3.Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă

4.Transferul mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

VALORI ŞI ATITUDINI

 Manifestarea flexibilităţii în cadrul lucrului în echipă în diferite situaţii de comunicare

 Conştientizarea rolului limbii franceze ca mijloc de acces la patrimoniul culturii universale

 Disponibilitatea pentru acceptarea diferenţelor şi pentru manifestarea toleranţei, prin abordarea critică a diferenţelor şi a stereotipurilor culturale şi religioase transmise prin intermediul limbii franceze

 Dezvoltarea interesului pentru descoperirea unor aspecte culturale şi religioase specifice, prin receptarea unei varietăţi de texte în limba franceză şi prin raportarea la civilizaţia spaţiului cultural francofon

CLASA A IX-A

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

1.Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare

LISTA UNITĂŢILOR DE CONŢINUT

Pe parcursul clasei a IX-a se recomandă ca activităţile de învăţare să fie proiectate şi realizate în contextul următoarelor teme:

 domeniul personal:

–familia: membrii familiei;

–viaţa personală (locuinţă, cumpărături, alimentaţie, sănătate , sport);

–universul adolescenţei (stiluri de viaţă);

 domeniul public:

–ţări, regiuni, oraşe – obiective turistice şi culturale;

–aspecte din viaţa socială (locuri şi servicii publice);

–relaţia cu instituţiile şi serviciile publice;

 domeniul ocupaţional:

–meserii, ocupaţii;

–activităţi de timp liber;

 domeniul educaţional:

–corespondenţă şi proiecte şcolare;

–universul cultural francez – trecut şi prezent; obiceiuri şi tradiţii; personalităţi din sfera artistică, literară, ştiinţifică, sportivă.

Pe parcursul clasei a IX-a se recomandă a se opera cu următoarele elemente de construcţie a comunicării:

Pentru lexic:

–cuvinte, sintagme corespunzând funcţiilor comunicative şi domeniilor tematice;

–relaţii semantice (sinonime, antonime, omonime, familii de cuvinte); Pentru gramatică:

 articolul şi substantivul (consolidare):

–hotărât şi nehotărât (consolidare);

–cazuri de substituire a articolului partitiv (sistematizare);

 adjectivul:

–adjectivul calificativ: acordul şi gradele de comparaţie (consolidare);

–adjectivul posesiv şi demonstrativ (consolidare);

–adjectivul nehotărât (formele frecvente) (consolidare);

–adjectivul numeral cardinal (consolidare);

 pronumele:

–pronumele personal subiect (forme accentuate şi neaccentuate) (consolidare);

–pronumele personal complement direct şi indirect (locul lor în fraza asertivă şi imperativă);

–pronumele demonstrativ;

–pronumele relativ simplu (consolidare);

–pronumele adverbiale en şi y (sistematizare);

 verbul:

–modul indicativ: prezent, imperfect, perfect compus, mai mult ca perfect, viitor (consolidare);

–modul imperativ (consolidare);

–modul condiţional: condiţionalul prezent; „si condiţional”, I şi II;

 adverbul (elemente cu mare frecvenţă în comunicare):

–adverbe de mod, de cantitate, de timp, de loc, de afirmaţie şi de negaţie (consolidare);

 prepoziţii şi conjuncţii (elemente cu mare frecvenţă în comunicare) (consolidare).

Categoriile gramaticale enumerate aparţin metalimbajului de specialitate. În cadrul comunicării didactice, acestea vor fi introduse în mod raţional, potrivit nevoilor de exersare / îmbogăţire a funcţiilor comunicative şi nu vor face obiectul unei evaluări explicite.

Consolidarea se referă la reluarea elementelor de construcţie a comunicării introduse în anii de studiu anteriori, cu îmbogăţirea valenţelor comunicative şi / sau diversificarea contextelor de utilizare.

Pe parcursul clasei a IX-a se va pune accent pe următoarele funcţii comunicative ale

limbii:

–a se prezenta / a-şi prezenta colegii / mediul de lucru;

–a situa în spaţiu persoane / obiecte / acţiuni;

–a relata diferiet evenimente, întâmplări la prezent;

–a da / a cere informaţii practice despre persoane, obiecte, locuri, acţiuni;

–a exprima cantitatea;

–a exprima gusturi, preferinţe;

–a exprima intenţia;

–a exprima acordul/dezacordul;

–a mulţumi, a răspunde la mulţumiri;

–a se scuza.

Formele lingvistice de realizare a acestor funcţii vor fi consolidate, cu îmbogăţirea variantelor şi / sau diversificarea contextelor de utilizare:

–şcoala: relaţii cu colegii, orar, materii de studiu;

–obiceiuri şi tradiţii: sărbători tradiţionale religioase;

–universul francez: oraşe, monumente, muzee.

CLASA A X-A

1.1.Anticiparea elementelor de conţinut ale unui text, pe baza titlului / unui stimul vizual

1.2.Identificarea sensului global al unui mesaj

1.3.Identificarea de informaţii cheie din texte autentice

1.4.Identificarea de detalii din mesaje orale / scrise (autentice)

1.5.Selectarea de informaţii din mai multe texte în scopul îndeplinirii unei sarcini structurate de lucru

1.6.Recunoaşterea organizării logice a unui paragraf / text

–Texte de tipuri diverse (de lungime medie) de informare generală din diverse surse

–Înregistrări audio-video din programe de ştiri

–Texte literare

–Texte adecvate profilului.

2.1.Descrierea (oral / în scris) a unor activităţi cotidiene, obiceiuri;

2.2.Relatarea conţinutului unui film/ al unei povestiri, pe baza unui plan de idei dat

2.3.Redactarea de paragrafe / texte pe o temă de interes

2.4.Completarea de formulare

2.5.Redactarea de texte funcţionale simple

2.6.Relatarea sub formă de raport a desfăşurării unei activităţi de grup / proiect

–Descrieri de obiecte, persoane, situaţii

–Povestire orală

–Paragrafe

–Articole de presă axate pe diverse arii tematice

–Discuţia

–Interviul ghidat

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

1.Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare

LISTA UNITĂŢILOR DE CONŢINUT

Pe parcursul clasei a X-a se recomandă ca activităţile de învăţare să fie proiectate şi realizate în contextul următoarelor teme:

 Domeniul personal:

–Relaţii interpersonale în familie şi în societate, bunele maniere

–Viaţa personală (locuinţa / activităţi de timp liber)

–Universul adolescenţei (viaţa cotidiană); probleme ale vieţii cotidiene (de exemplu: droguri / alcool / fumat / SIDA etc.)

 Domeniul public:

–Ţări, regiuni, oraşe – obiective turistice, culturale

–Aspecte din viaţa socială / locuri publice

–Mediul înconjurător

 Domeniul educaţional. Cultură şi civilizaţie

–Elemente importante din universul cultural francez şi francofon (de exemplu : datini, obiceiuri, sărbători tradiţionale, mâncăruri specifice etc.)

–Mass-media

–Personalităţi din sfera culturală / ştiinţifică / sportivă

 Domeniul ocupaţional

–Cunoaşterea unor aspecte semnificative din viaţa profesională (activităţi şi profesiuni)

Pe parcursul clasei a X-a, la limba franceză (limba modernă 2) se vor achiziţiona / consolida şi utiliza următoarele acte de vorbire:

–a solicita şi a oferi informaţii generale

–a solicita şi a oferi informaţii de ordin personal

–a solicita şi a oferi informaţii despre locuri de interes turistic

–a solicita şi a oferi informaţii despre evenimente, experienţe şi activităţi

–a solicita şi a expune o părere

–a invita / a face o propunere; a accepta / a refuza o invitaţie / propunere

–a descrie persoane şi obiecte

–a exprima obligaţia

–a exprima o dorinţă sau o preferinţă

–a da instrucţiuni

Actele de vorbire enumerate mai sus pot fi introduse potrivit nevoilor de exersare / îmbogăţire a funcţiilor de comunicare (fără o prezentare punctuală, explicită).

Pe parcursul clasei a X-a, la limba modernă 2 se recomandă a se opera cu următoarele elemente de construcţie a comunicării (conţinuturile marcate cu semnul  nu vor fi abordate autonom, ci global, integrate în structurile în care se impun):

a. Elemente fonetice şi lexicale

–cuvinte, sintagme corespunzând domeniilor tematice şi actelor de vorbire specificate mai sus

–sinonime şi antonime.

b. Elemente gramaticale

 Articolul şi substantivul

–articolul hotărât şi nehotărât[consolidare]

–cazuri de substituire a articolului partitiv [consolidare]

–substantivul – cazuri particulare (gen, număr)

 Adjectivul

–adjectivul calificativ : acordul şi gradele de comparaţie

–adjectivul posesiv

–adjectivul demonstrativ

–adjectivul nehotărât (forme frecvente)

–adjectivul numeral cardinal

 Pronumele

–pronumele personale complement direct şi indirect (locul lor în fraza asertivă şi imperativă) [consolidare]

–pronumele posesiv

–pronumele demonstrativ

–pronumele relativ simplu şi compus

–pronumele nehotărât (forme frecvente)

–pronumele adverbiale en şi y 

 Verbul

–modul indicativ: prezent, imperfect, perfect compus, mai mult ca perfect, viitor [consolidare]

–modul condiţional: condiţionalul prezentşi trecut; si condiţional (I, II, III)

–forme verbale perifrastice (aller,…. venir de,…… être en train de + infinitiv)

–modul subjonctiv: subjonctivul prezent: formare (verbe regulate şi neregulate frecvente) şi contexte de utilizare de mare frecvenţă

–modul participiu : forme (participiul prezent, trecut: recunoaştere); acordul participiului trecut.

–modul infinitiv: construcţiile V + Inf., V + à+ Inf., V + de+ Inf.

 Adverbul (elemente cu mare frecvenţă în comunicare)

–adverbe de mod, de cantitate, de timp, de loc, de afirmaţie şi de negaţie* [consolidare]

–adverbe cu grade comparaţie neregulate (bien, mal) 

 Prepoziţii şi conjuncţii

► elemente cu mare frecvenţă în comunicare [consolidare]

 Tipuri de fraze: asertivă (afirmativă şi negativă), interogativă, imperativă

SUGESTII METODOLOGICE

Limba franceză, ca parte a curriculumului pentru liceu, profilul teologic, specializarea ghid turism religios, are ca scop consolidarea informaţiilor obţinute pe parcursul ciclului gimnazial, în domeniul comunicării şi al gramaticii. Studierea limbii franceze la această specializare se recomandă datorită oportunităţilor pe care le oferă pentru cunoaşterea lingvistică şi teologică.

Abordarea didactică la această disciplină de studiu pune accent pe dezvoltarea de competenţe, de valori şi atitudini corelate. Astfel, trăsături de personalitate şi atitudini care ţin de imaginea de sine şi, respectiv, de imaginea celuilalt în comunicare (lingvistică şi interculturală) sunt reorganizate în jurul unui ansamblu de valori comune şi sunt poziţionate în curriculumul de limbi moderne în mod diferit, dar nu divergent, faţă de referenţialul european care aşează trăsăturile de personalitate şi atitudinile sub genericul competenţei generale individuale „a şti să fii”. Cele două opţiuni vehiculează, în principiu, aceeaşi termeni şi propun, în particular, configuraţii compatibile.

Modul în care este concepută programa şcolară pentru disciplina Limba franceză permite o flexibilizare a activităţii cadrului didactic. Totodată, studiul acestui domeniu permite conexiuni cu celelalte discipline, care îi furnizează elevului cunoştinţele despre cultura şi civilizaţia franceză. Activităţile propuse pentru construirea demersurilor de învăţare trebuie să antreneze în egală măsură ambii parteneri ai procesului educaţional: elevul şi profesorul.

Conţinuturile recomandate sunt structurate pe următoarele domenii:

–teme – prezintă domeniile şi elementele care vor constitui contextul pentru realizarea activităţilor de învăţare pe parcursul orelor de limba franceză şi vor delimita tematica ce va fi folosită în evaluare;

–elemente de construcţie a comunicării – conţin categorii de structuri lingvistice care vor fi utilizate în comunicare;

–funcţii comunicative ale limbii – precizează actele de vorbire necesare pentru adecvarea funcţională a comunicării.

SUGESTII BIBLIOGRAFICE PENTRU LECTURA SUPLIMENTARĂ

1.Charaudeau, P., Grammaire du sens et de l’expression, Paris. Ed. Hachette, 1992.

2.Cuvinciuc, E., Le français pour toi. Manual de conversatie, Iaşi, Polirom, 2003

3.Delatour, Y, Jennepin, D, Grammaire du Français. Cours de civilisation française de la Sorbonne, Vol. 1-2, Paris, Ed. Hachette, 1992.

4.Dima, S., Les catégories grammaticales. Le genre et le nombre, Iaşi, Ed. Ars longa, 2003.

5.Gherasim, P., Grammaire de la phrase française, Iaşi, Ed. Demiurg, 1997.

6.Goffic, P., Grammaire de phrase française, Paris, Ed. Hachette, 1993.

7.Jean-Baptiste, C.D’Istria, Chateaux de la Loire, Paris, Ed. Les créations du Pelican, 2001.

8.Jeanrenaud, A., Langue française contemporaine (Morphologie et syntaxe), Iaşi, Ed. Polirom, 1996.

9.Lémarechal, A., Les parties du discours. Sémantique et syntaxe, Paris, Ed. PUF, 1989.

10.Lubke, R., Gramatica limbii franceze, Bucuresti, Ed. Niculescu, 2007.

11.Luca, G., Intermezzo European. Editie trilingva romana franceza italiana, Timişoara, Ed. Orizonturi universitare, 2006.

12.Maingueneau, D., Syntaxe du français, Paris, Ed. Hachette, 1994.

13.Nasta, D.I., Bratu, D., Valenovici, R., Top français, exercitii de gramatica si teste, Bucureşti, Ed. Sigma, 2006.

14.*** Ghid metodic pentru profesorii de limba franceza, Focşani, Ed. Axa, 2007.

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

Programa şcolară

pentru disciplina

STUDIU BIBLIC

Clasele a XI-a – a XII-a Ciclul superior al liceului

Filiera vocaţională, Profilul teologic Cultul romano-catolic

SPECIALIZAREA GHID TURISM RELIGIOS

Bucureşti, 2014

NOTA DE PREZENTARE

Disciplina Studiul biblic se studiază în cadrul curriculumului diferenţiat, profilul teologic, cultul romano-catolic, fiindu-i alocate câte 2 ore/săptămână pentru clasele a XI-a şi a XII-a.

Alături de studiul celorlalte discipline teologice din liceele cu profil teologic catolic, studiul Bibliei îşi propune să contribuie în mod cât mai activ la formarea unor competenţe, valori şi atitudini cu rol fundamental pentru formarea personalităţii elevului şi a profilului său spiritual. Este indiscutabil rolul pe care studiul Bibliei îl ocupă în rândul disciplinelor teologice, ca document de bază din care acestea îşi creioneaz[ identitatea. Astfel, la nivelul metodologic se stabileşte o relaţie necesară între „lumea biblică” (izvorul) şi lumea post-biblică (efectele) printr- o interacţiune reciprocă. Biblia este documentul religios fundamental al creştinismului. Ea trebuie pusă în relaţie atât cu istoria post-biblică, dar şi cu experienţele umane fundamentale. Prezentul curriculum încearcă să ţină seama de această perspectivă în abordarea studiului Bibliei.

Programa şcolară pentru disciplina Studiu biblic este elaborată potrivit modelului de proiectare curriculară centrat pe competenţe. Construcţia programei şcolare este realizată astfel încât să contribuie la dezvoltarea profilului de formare al elevului de ciclul liceal.

Programa şcolară de Studiu biblic este structurată pe următoarele componente:

 notă de prezentare;

 competenţe generale;

 valori şi atitudini;

 competenţe specifice asociate cu conţinuturile;

 conţinuturi ale învăţării;

 sugestii metodologice;

 sugestii bibliografice pentru lectura suplimentară.

Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.

Competenţele generale evidenţiază achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul perioadei de studiu a acestei discipline şcolare.

Lista de valori şi atitudini este exprimată în termeni de finalităţi de natură axiologică urmărite prin studiul acestei discipline şi este în acord cu valorile şi atitudinile celorlalte discipline ce dau identitate specializării Ghid turism religios.

Competenţele specifice reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare şi evidenţiază rezultatele aşteptate ale învăţării la nivelul fiecărui an de studiu, fiind derivate din competenţele generale.

Competenţele specifice sunt corelate cu conţinuturi ale învăţării relevante pentru domeniul studiului biblic.

Sugestiile metodologice cuprind recomandări specifice disciplinei, privind metodologia de aplicare a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea includ propuneri de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare centrat pe formarea de competenţe, recomandări de strategii didactice specifice disciplinei şi de modalităţi de evaluare. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea activităţilor cu elevii.

Sugestiile bibliografice pentru lectura suplimentară se adresează atât profesorilor, ca surse de informare şi documentare pentru pregătirea demersului didactic, cât şi elevilor care doresc să aprofundeze prin studiu individual anumite conţinuturi abordate de această disciplină şcolară.

COMPETENŢE GENERALE

1.Definirea noţiunilor de bază cu privire la Biblie, ca document fundamental al Revelaţiei

2.Interpretarea unor evenimente biblice, evidenţiind consecinţele acestora pentru viaţa de credinţă

3.Identificarea răspunsului pe care Biblia îl oferă principalelor întrebări existenţiale ale omului

4.Analizarea unor fapte, fenomene şi situaţii actuale, prin raportare la mesajul biblic

5.Utilizarea corectă şi adecvată a limbajului biblic în diferite contexte de comunicare

VALORI ŞI ATITUDINI

 Cultivarea atitudinii de venerare a Bibliei – Cuvântul lui Dumnezeu adresat oamenilor

 Dezvoltarea interesului faţă de întreaga istorie biblică

 Dezvoltarea spiritului de iubire, respect, solidaritate, demnitate, slujire, libertate etc., valori ce izvorăsc din textul revelat

 Asumarea conştientă a răspunsului la Revelaţia lui Dumnezeu: rugăciune, recunoştinţă, bucurie, convertire

 Cultivarea spiritului de încredere în Providenţa divină şi acceptarea planului lui Dumnezeu.

CLASA A XI-A

1.Definirea noţiunilor de bază cu privire la Biblie, ca document fundamental al Revelaţiei

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

–-Invăţătura si parabolele lui Isus

–Minunile lui Isus

–Invierea si glorificarea lui Isus

activitate

LISTA UNITATILOR DE CONŢINUT

 Introducere în Noul Testament

–Canonul Noului Testament

–Scrieri apocrife ale Noului Testament

–Contextul istoric

–Grupări sociale şi religioase din timpul lui Isus Cristos

–Noţiuni introductive referitoare la Evanghelii: scop, terminologie, naşterea Evangheliilor

 Evangheliile sinoptice

–Problema sinoptică

–Evanghelia după Sfântul Matei: prezentare generală (autorul, locul şi timpul redactării, limba, destinatarii, structura, teologia, elemente specifce)

–Evanghelia după Sfântul Marcu: prezentare generală (autorul, locul şi timpul redactării, limba, destinatarii, structura, teologia, elemente specifce)

–Evanghelia după Sfântul Luca: prezentare generală (autorul, locul şi timpul redactării, limba, destinatarii, structura, teologia, elemente specifce)

–Teme centrale din Evangheliile sinoptice:

o Copilăria lui Isus în Evanghelia după Matei si Luca

o Începutul activităţii publice a lui Isus: Ioan Botezătorul, botezul lui Isus în Iordan, ispitirea lui Isus

o Activitatea în Galileea: Chemarea apostolilor, Predica de pe munte

o Drumul spre Ierusalim

o Activitatea în Iudeea

o Minunile săvârşite de Isus

o Învăţătura şi parabolele lui Isus

o Pătimirea şi moartea lui Isus

o Învierea şi glorificarea lui Isus

o Trimiterea apostolilor în misiune

 Evanghelia după Sfântul Ioan

–Prezentare generală: autorul, locul şi timpul redactării, limba, destinatarii, structura, teologia

–Specificul Evangheliei după Sfântul Ioan

–Teme centrale din Evanghelia după Sfântul Ioan:

o Întruparea Logos-ului (Analiza Prologului:In.1,1-18)

o Nunta din Cana

o Dialogul lui Isus cu Nicodim

o Intâlnirea lui Isus cu femeia samariteancă

o Isus, lumina lumii

o Porunca cea nouă

o Înmulţirea pâinilor şi discursul euharistic

o Isus, viţa cea adevărată

o Discursul de rămas bun

o Isus, Păstorul cel bun

CLASA A XII-A

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

1.Definirea noţiunilor de bază cu privire la Biblie, ca document fundamental al Revelaţiei

5.Utilizarea corectă şi adecvată a limbajului biblic în diferite contexte de comunicare

LISTA UNITĂŢILOR DE CONŢINUT

 Cartea Faptele apostolilor

–Prezentare generală

–Teme centrale: Coborârea Duhului Sfânt, Comunitatea primară

 Scrisorile Sfântului Paul

o Introducere: Viaţa şi opera Sfântului Paul; Călătoriile misionare

o Primele scrisori:

–Scrisoarea întâi către tesaloniceni: Prezentare generală; Teme centrale: aşteptarea escatologică şi chemarea la sfinţenie

–Scrisoarea a doua către tesaloniceni: Prezentare generală; Teme centrale: aşteptarea escatologică şi datoria de a munci

o Marile scrisori:

–Scrisoarea întâi către corinteni – Prezentare generală; Teme centrale: iubirea creştină, moralitatea vieţii şi viaţa comunitară

–Scrisoarea a doua către corinteni – Prezentare generală; Teme centrale: activitatea apostolică, valoarea suferinţei şi caritatea creştină

–Scrisoarea către galateni – Prezentare generală; Teme centrale: unicitatea Evangheliei şi îndreptăţirea prin credinţă

–Scrisoarea către filipeni – Prezentare generală; Teme centrale: Cristologia şi escatologia

–Scrisoarea către romani – Prezentare generală; Teme centrale: mântuirea numai prin Cristos, viaţa nouă în Cristos şi învierea morţilor

o Scrisori din captivitate:

–Scrisoarea către coloseni – Prezentare generală; Teme centrale: mântuirea universală şi Cristologia

–Scrisoarea către efeseni – Prezentare generală; Teme centrale: Biserica, Trupul Mistic al lui Cristos

–Scrisoarea către Filemon: Prezentare generală; Tema centrală: dreptatea socială

o Scrisori pastorale

–Scrisoarea întâi către Timotei – Prezentare generală; Temă centrală: Cristologia

–Scrisoarea către Tit – Prezentare generală; Tema centrală: viaţa creştină

–Scrisoarea a doua către Timotei – Prezentare generală; Teme centrale: inspiraţia Scripturii şi statornicia în credinţă

 Scrisoarea către evrei

–Prezentare generală

–Teme centrale: Preoţia lui Cristos şi Noul legământ

 Scrisorile catolice

–Introducere

–Scrisoarea Sfântului Iacob: Prezentare generală şi tema centrală: lucrările credinţei

–Scrisoarea întâi a Sfântului Petru: Prezentare generală şi tema centrală: Cristos, piatra din capul unghiului

–Scrisoarea a doua a Sfântului Petru: Prezentare generală şi tema centrală: Cristos, judecător şi domn

–Scrisoarea întâi a Sfântului Ioan: Prezentare generală şi teme centrale: Iubirea lui Dumnezeu prin Cristos; fiii lui Dumnezeu, fiii luminii

–Scrisorile a doua şi a treia a Sfântului Ioan: Prezentare generală şi teme centrale: cauzele şi efectele dezbinării în comunitate; anticristul

–Scrisoarea Sfântului Iuda: Prezentare generală şi tema centrală: falşii învăţători

 Apocalipsul Sfântului Ioan

–Prezentare generală: genul apocaliptic şi chei de lectură

–Teme centrale: Sfânta Fecioară Maria în viaţa Bisericii; noul Ierusalim

SUGESTII METODOLOGICE

Sfânta Scriptură este documentul religios fundamental al creştinismului, principala cale de cunoaştere a Revelaţiei divine. Ea trebuie pusă în relaţie atât cu istoria post-biblică, dar şi cu experienţele umane fundamentale. Totodată, văzut ca o continuare lineară - istorică şi soteriologică - a curriculum-ului din clasele IX-X, prezentul curriculum încearcă să ţină seama de această perspectivă, astfel încât, în cei patru ani de liceu, elevii să intre în contact cu toate cărţile Bibliei şi cu principalele teme necesare pentru înţelegerea globală a atât a Scripturii, cât şi a celorlalte discipline teologice.

Modul în care este concepută programa şcolară pentru clasele XI-XII răspunde necesităţii cunoaşterii şi interpretării corecte, în lumina documentelor Bisericii, a evenimentelor vetero- şi neo-testamentare, urmărind impactul acestora pentru viaţa proprie de credinţă în societatea modernă.

Rolul profesorului în furnizarea informaţiilor corecte, în explicarea terminologiei de specialitate, dar şi în identificarea răspunsurilor pe care Biblia le oferă întrebărilor existenţiale ale omului este determinant.

De asemenea, utilizarea surselor istorice în predarea Studiului biblic trebuie să se afle permanent în atenţia profesorului. Formarea competenţelor legate de analiza surselor istorice este un obiectiv de predare important deoarece valoarea surselor pentru interpretarea istoriei biblice este foarte diferită, iar instrumentele de analiză ale diferitelor surse sunt foarte diverse. Din această perspectivă, strategiile didactice focalizate pe utilizarea surselor istorice trebuie să ia în considerare elemente precum categoria formală de sursă, categoria cronologică, categoria tipologică şi hermeneutică etc. Conceptul cheie care trebuie să stea în atenţia profesorului este cel de multiperspectivitate, însemnând un mod de a gândi, de a selecta, de a examina şi de a utiliza dovezi provenind din diferite surse pentru a interpreta corect textul biblic.

Activităţile propuse trebuie să antreneze în egală măsură ambii parteneri ai procesului educaţional: elevul şi profesorul. Profesorului îi revine rolul de călăuză în înţelegerea şi interpretarea diferitelor izvoare şi evenimente biblice, vetero- şi neo-testamentare, în relaţionarea şi citirea acestora în cheie tipologică, pentru a-l ajuta pe elev să descopere misterul revelat. Rolul elevului este de a învăţa prin cooperare, în contexte formale şi non-formale, de a avea capacitatea

flexibilităţii şi de a face transferul informaţional la o varietate de niveluri: de la un set de concepte la altul, de la o disciplină la alta, de la un an şcolar la altul, din cadrul şcolii în viaţa personală etc. La Studiul biblic învăţarea efectuată de elevi se cere a fi permanent, în mod direct sau indirect, dirijată şi îndrumată de profesor.

Aceste activităţi contribuie la cultivarea atitudinii de venerare a Sfintei Scripturi, precum şi la dezvoltarea spiritului de iubire, respect şi solidaritate umană. De aceea, în parcurgerea temelor prevăzute de programele şcolare se va apela la îmbinarea metodelor didactice tradiţionale ca: expunerea, prelegerea, explicaţia, exerciţiul, cu metodele moderne: studiul de caz, dezbaterea, procesul literar, dramatizarea etc. Totodată, utilizarea investigaţiei ca demers didactic favorizează exersarea tehnicilor de muncă intelectuală şi metoda învăţării prin descoperire, coroborarea izvoarelor istorice şi interpretarea lor, cultivarea interesului pentru cercetare etc.

Integrarea noilor tehnologii informatice în procesul de predare-învăţare (inclusiv utilizarea prezentărilor PowerPoint de către profesor sau elevi, utilizarea şi analizarea informaţiilor preluate de pe internet etc) devine esenţială în condiţiile multiplicării surselor de informare şi de comunicare.

Una dintre finalităţile importante ale studierii Bibliei în şcoală este familiarizarea tinerilor cu textul Scripturii. Pentru aceasta, în clasele a XI-a şi a XII-a se va acorda o atenţie sporită lucrului pe text - lecturii şi interpretării textului biblic în lumina învăţăturii Bisericii.

Evaluarea va fi asigurată de profesor prin diferite forme (scrise, orale, practice), metode şi tehnici (aplicate strategic iniţial şi final / sumativ şi continuu, cu funcţie formativă de reglare- autoreglare a activităţii pe tot parcursul lecţiei), în condiţii de comunicare interactivă etc.

SUGESTIILE BIBLIOGRAFICE PENTRU LECTURA SUPLIMENTARĂ

1.Bagot, J.P., Dubs, J. Cl. Pour lire la Biblie, traducere în limba română de Tarciziu Şerban,

Cum să citim Biblia, Ed. ARCB, 1994.

2.Biblia Sacra Vulgata, Stuttgart, 1994

3.Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului biblic şi de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1988.

4.Charpentier, E., Pour lire l’Ancien Testament, Les, Edition du Cerf, Paris, 1994. Traducere în limba română de Paula Iosif, Să citim Vechiul Testament, Ed. ARCB, 1998.

5.Charpentier, E., Pour lire le Nouveau Testament, Les, Edition du Cerf, Paris, 1992. Traducere în limba română de Cătălina Cărăbaş-Olaru, Să citim Noul Testament, Ed. ARCB, 1999.

6.Dictionnaire d'Archéologie chrétienne et de Liturgie, vol. I- XXX, Paris, 1907-1953

7.Dictionnaire de la Bible, vol. I-V, Paris, 1926-1991

8.Dictionnaire de Théologie catholique, vol. I-XXVI, Paris, 1903-1950

9.Dicţionar biblic, ed. Cartea Creştină, Oradea, 1995

10.Evanghelia după Ioan (trad. rom. ARCB) 2001

11.Evanghelia după Luca (trad. rom. ARCB) 2001

12.Evanghelia după Marcu (trad. rom. ARCB) 1996

13.Evanghelia după Matei (trad. rom. ARCB) 1996

14.La Bible (TOB), traduction oecumenique, Paris,1989

15.La Bible de Jerusalem (CERF), Paris, 1986

16.Noul Testament, (trad. rom. ed. Sapientia) Iaşi 2002

17.Petercă, V., De la Abraham la Iosua, Institutul Teologic Romano-Catolic Bucureşti, 1996

18.Septuaginta, Stuttgart, 1935

19.Sescu, P., Introducere în Sfânta Scriptură, Ed. Sapientia, Iaşi, 2001.

20.Societatea Biblică Interconfesională din România, Sinopsa celor patru Evanghelii,

Bucureşti, 2000.

21.Vocabular de Teologie Biblică (trad.rom.), ARCB 2001

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

Programa şcolară

pentru disciplina

GEOGRAFIA TURISMULUI RELIGIOS

Clasele a XI-a – a XII-a Ciclul superior al liceului

Filiera vocaţională, Profilul teologic Cultul romano-catolic

SPECIALIZAREA GHID TURISM RELIGIOS

Bucureşti, 2014

NOTA DE PREZENTARE

Disciplina Geografia turismului religios se studiază în cadrul curriculumului diferenţiat, profilul teologic, cultul romano-catolic, fiindu-i alocată 1 oră/săptămână pentru clasa a XI-a.

Elaborarea programei şcolare pentru Geografia turismului religios a avut la bază următoarele argumente:

–Turismul religios are o vechime de secole. Manifestat de cele mai multe ori sub forma pelerinajului, acesta implică din partea turiştilor un anumit nivel de cunoaştere pentru a putea aprecia contextele din punct de vedere al arhitecturii, al valorii şi al semnificatiilor spirituale. Scopul acestui tip de turism, dincolo de nevoia de cunoastere şi de plăcere estetică, este dorinţa unei experienţe divine. Acesta este motivul ce sta la baza păstrarii pelerinajelor, determinate de traditiile religioase sau cele legate de evenimente şi manifestari specifice.

–Turismul religios este un fenomen complex care se află în continuă transformare şi diversificare, pastrându-şi, însă, funcţia de bază, care l-a consacrat: religia.

–Turismul religios are o pondere importantă în fluxul turistic total la nivel mondial.

–România dispune de un bogat potenţial pentru turismul religios, renumit mai ales pe plan intern şi recunoscut pe plan internaţional, care se combină şi se corelează cu turismul cultural.

Programa şcolară de Geografia turismului religios este centrată pe atingerea unui sistem de competenţe generale şi specifice asumate, comune sau corelate cu alte competenţe din aria curriculară „Om şi societate”. Competenţele şi conţinuturile specificate permit corelaţii interdisciplinare cu discipline de studiu precum geografia, istoria, religia. De asemenea, programa şcolară pentru Geografia turismului religios este relevantă pentru contribuţia la dezvoltarea competenţelor cheie formulate în Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC), în special a competenţei sensibilizare şi exprimare culturală.

Programa şcolară pentru disciplina Geografia turismului religios este elaborată potrivit modelului de proiectare curriculară centrat pe competenţe. Construcţia programei şcolare este realizată astfel încât să contribuie la dezvoltarea profilului de formare al elevului de ciclul liceal.

Programa şcolară de Geografia turismului religios este structurată pe următoarele componente:

 notă de prezentare;

 competenţe generale;

 valori şi atitudini;

 competenţe specifice asociate cu conţinuturile;

 conţinuturi ale învăţării;

 sugestii metodologice.

Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.

Competenţele generale evidenţiază achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul perioadei de studiu a acestei discipline şcolare.

Lista de valori şi atitudini este exprimată în termeni de finalităţi de natură axiologică urmărite prin studiul acestei discipline şi este în acord cu valorile şi atitudinile celorlalte discipline ce dau identitate specializării Ghid turism religios.

Competenţele specifice reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare şi evidenţiază rezultatele aşteptate ale învăţării la nivelul fiecărui an de studiu, fiind derivate din competenţele generale.

Competenţele specifice sunt corelate cu conţinuturi ale învăţării relevante pentru domeniul geografiei, cu accent pe valorificarea acesteia din perspectiva turismului religios.

Sugestiile metodologice cuprind recomandări specifice disciplinei, privind metodologia de aplicare a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea includ propuneri de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare centrat pe formarea de competenţe, recomandări de strategii didactice specifice disciplinei şi de modalităţi de evaluare. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea activităţilor cu elevii.

COMPETENŢE GENERALE

1.Utilizarea corectă a terminologiei şi a limbajelor specifice, pentru explicarea mediului geografic

2.Raportarea elementelor semnificative din cultură, ştiinţă şi societate la mediul înconjurător

3.Relaţionarea elementelor şi fenomenelor din realitate (natură şi societate) cu reprezentările lor cartografice, grafice sau modele

4.Utilizarea noilor tehnologii ca surse de învăţare, documentare şi diseminare a informaţiilor referitoare la turismul religios

5.Argumentarea importanţei obiectivelor religioase ca parte integrantă a patrimoniului cultural naţional şi universal

VALORI ŞI ATITUDINI

 atitudinea pozitivă faţă de educaţie, cunoaştere, societate, cultură, civilizaţie

 respect faţă de identitatea culturală proprie

 valorizarea pozitivă a diferenţelor culturale

 atitudine pozitivă faţă de persoane şi grupuri care aparţin unor culturi diferite, cu valori, opinii şi credinţe diferite

 respectul pentru diversitatea naturală şi umană

CLASA A XI-A COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

1.Identificarea unui ansamblu de elemente comune existente în culturile laice şi sacre

LISTA UNITĂŢILOR DE CONŢINUT

 Turismul religios– rezultant a trei componente: cultură, religie şi turism

–Istoricul turismului

–Noţiuni utilizate în geografia turismului

–Harta şi legenda turistică

–Ghidul turistic

–Ce este turismul religios?

–Turismul religios – clarificari conceptuale

–Turismul religios: determinanti si tipuri de turisti

–Forme ale turismului religios

–-Turismul religios: repere prezente si cerinte viitoare

–-Aspecte cantitative si calitative ale fluxurilor turistice religioase

–Turismul religios – realitati si necesitati în secolul XXI

 Turismul religios în spatiul românesc

–Fondul cultural-religios, componenta de baza a ofertei de turism religios românesc

–România si patrimoniul cultural-religios UNESCO

–Alte atractii religioase de pe teritoriul României

–Tipologia atractiilor turistice religioase si zonarea turistica din punct

–de vedere religios

 Destinaţii de renume în turismul religios-creştin mondial

–Guadalupe

–Vatican

–Catedrala Notre Dame din Paris

–Basilica Sacre Couer din Paris

–Aparecida do Norte din Brazilia

–Mormântul Padre Pio

–Catedrala din Koln

–Lourdes

–Basilica Sf. Francisc

–Fatima

–Ierusalim

–Alte destinaţii

SUGESTII METODOLOGICE

Programa şcolară pentru disciplina Geografia turismului religios face parte din curriculum diferenţiat al specializării ghid turism religios. În acest context se evidenţiază o serie de aspecte specifice demersului didactic la această disciplină de studiu.

Astfel, competenţele generale şi cele specifice vizează pregătirea de specialitate a viitorului ghid în domeniul turismului religios, prin accentul pus pe cunoaşterea domeniului, pe valorificarea corelaţiilor interdisciplinare, pe dezvoltarea de atitudini pozitive faţă de patrimoniul cultural naţional şi universal, pe utilizarea noilor tehnologii ca surse de învăţare, documentare şi diseminare a informaţiilor referitoare la turismul religios.

Modul de organizare a elementelor de conţinut facilitează o planificare calendaristică constructivă, precum şi proiectarea unităţilor de învăţare semnificative în raport cu diviziunile interne ale programei şcolare. Principalele domenii de conţinuturi sunt subordonate problematicii geografiei, istoriei şi religiei şi vizează următoarele dimensiuni educaţionale: dimensiunea geoecologică, culturală, europeană, integratoare, dimensiunea interdisciplinară, metodologică, aspecte care ţinde latura socială, religioasă, istorică şi umanistă. Astfel, multe dintre elementele de conţinut specificate în programa şcolară au un caracter interdisciplinar, promovând valorificarea competenţelor şi cunoştinţelor asimilate de elevi la alte discipline de studiu, precum şi stabilirea de corelaţii cu acestea. Acest aspect constituie o provocare în desfăşurarea demersului didactic, la care profesorii trebuie să facă faţă prin abordări didactice inovative.

Pentru aplicarea acestei programe şi pentru dezvoltarea învăţării în clasă se recomandă realizarea unor activităţi diverisificate de către elevi şi profesor, care să promoveze: exersarea terminologiei specifice domeniului geografiei turismului prin forme şi structuri atractive, raportarea terminologiei specifice la alte discipline şcolare, utilizarea unor resurse complementare de instruire, exersarea unor activităţi de învăţare care să faciliteze educaţia permanentă, centrarea demersului de predare-învăţare pe elemente relevante şi de interes actual din lumea contemporană. În contextul în care pentru această disciplină de studiu nu există manuale şcolare, se recomandă utilizarea de ghidurile metodologice, atlase, lucrări complementare, precum şi a unor suporturi de curs care să aibă rol de manual.

În ceea ce priveşte evaluarea rezultatelor elevilor, aceasta trebuie să aibă în vedere verificarea nivelului competenţelor specifice atinse de elevi. Ca instrumente de evaluare, este

de preferat îmbinarea metodelor tradiţionale cu cele alternative, dat fiind caracterul interdisciplinar şi varietarea conţinuturilor propuse în programă. Poate fi utilizată o largă tipologie de itemi, prin aplicarea de teste docimologice, dar şi aplicarea unor metode alternative de evaluare, care să valorifice în mod deosebit activitatea individuală şi de grup, precum: portofoliul, referatul, proiectul.

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

Programa şcolară

pentru disciplina

ARTĂ RELIGIOASĂ

Clasele a XI-a – a XII-a Ciclul superior al liceului

Filiera vocaţională, Profilul teologic Cultul romano-catolic

SPECIALIZARE GHID TURISM RELIGIOS

Bucureşti, 2014

NOTA DE PREZENTARE

Disciplina Artă religioasă se studiază în cadrul curriculumului diferenţiat, profilul teologic, cultul romano-catolic, fiindu-i alocată câte 1 oră/săptămână pentru clasele a XI-a şi a XII-a.

Studiul acestei discipline şcolare în liceele de profil teologic este centrat pe realizarea unei viziuni de ansamblu asupra diferitelor domenii ale artei religioase, în general, şi ale artei religioase creştine, în special, care să ofere elevilor oportunitatea formării propriului sistem de valori estetice şi a integrării acestora în ansamblul cunoştinţelor religioase. Modul de abordare a conţinutului, precum si competentele prevăzute realizează relaţii cu alte discipline ale curricumului, mai ales cu disciplinele teologice.

Programa de faţă urmăreşte însuşirea de către elevi a unui vocabular de termeni specifici care să asigure înţelegerea componentei religioase a domeniului artistic şi să susţină punerea in valoare a artei creştine şi a mesajului acesteia, în contextul activitaţilor de turism religios.

Programa şcolară pentru disciplina Artă religioasă este elaborată potrivit modelului de proiectare curriculară centrat pe competenţe. Construcţia programei şcolare este realizată astfel încât să contribuie la dezvoltarea profilului de formare al elevului de ciclul liceal.

Programa şcolară de Artă religioasă este structurată pe următoarele componente:

 notă de prezentare;

 competenţe generale;

 valori şi atitudini;

 competenţe specifice asociate cu conţinuturile;

 conţinuturi ale învăţării;

 sugestii metodologice.

Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.

Competenţele generale evidenţiază achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul perioadei de studiu a acestei discipline şcolare. Aestae pun accent pe receptarea personală a mesajului artistic al operelor de artă religioasă si pe exprimarea sensibilităţii estetice prin opere de artă religioasă.

Lista de valori şi atitudini este exprimată în termeni de finalităţi de natură axiologică urmărite prin studiul acestei discipline şi este în acord cu valorile şi atitudinile celorlalte discipline ce dau identitate specializării Ghid turism religios.

Competenţele specifice reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare şi evidenţiază rezultatele aşteptate ale învăţării la nivelul fiecărui an de studiu, fiind derivate din competenţele generale.

Competenţele specifice sunt corelate cu conţinuturi ale învăţării relevante pentru domeniul artei religioase. Conţinuturile propuse oferă o viziune unitară asupra principalelor domenii ale educaţiei artistice şi sunt corelate cu achiziţiile dobândite de elevi în anii anteriori la disciplinele teologice şi la cele din aria curriculară Arte.

Sugestiile metodologice cuprind recomandări specifice disciplinei, privind metodologia de aplicare a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea includ propuneri de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare centrat pe formarea de competenţe, recomandări de strategii didactice specifice disciplinei şi de modalităţi de evaluare. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea activităţilor cu elevii.

COMPETENŢE GENERALE

1.Identificarea aspectelor specifice artei religioase creştine

2.Analizarea modalităţilor de reprezentare a simbolurilor religioase şi în special a celor religios-creştine în opere de artă

3.Abordarea artei ca drum spiritual de accedere spre frumuseţea divină

VALORI ŞI ATITUDINI

 Manifestarea interesului pentru cunoaşterea şi pentru interpretarea operelor de artă religioasă

 Manifestarea iniţiativei în aprecierea critică a operei de artă religioasă (compararea propriului punct de vedere cu părerile celorlalţi)

 Motivaţia pentru ocrotirea şi punerea în valoare a patrimoniului artistic religios

 Aprecierea diverselor forme de expresie din patrimoniul artei religioase universale

CLASA A XI-A COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

1.Identificarea aspectelor specifice artei religioase creştine

2.Analizarea modalităţilor de reprezentare a simbolurilor religioase şi în special a celor religios-creştine în operele de artă

3.Abordarea artei ca drum spiritual de accedere spre frumuseţea divină

LISTA UNITĂŢILOR DE CONŢINUT

Domenii ale artei religioase: arhitectura, pictura, sculptura, muzica, artele decorative

Funcţiile artei religioase creştine Arta popoarelor antice

–Arta mesopotamiană

–Arta egipteană

–Arta greacă

–Arta romană

Muzică şi cânt în Sfânta Scriptură

–Muzica în tradiţia vetero-testamentară

–Muzica sinagogală

–Muzică şi cânt în Noul Testament

Arhitectura lăcaşului de cult:

–locurile de cult ale marilor religii istorice

–bazilica

–biserica

–bisericile bizantine

Elementele componente ale bisericii creştine şi simbolismul lor:

–presbiterul

–altarul (istoric şi teologie)

–scaunul celebrantului

–amvonul sau pupitrul

–tabernacolul

–baptisteriul

Tipicul iconografic al picturii din bisericile ortodoxe

–turla

–altarul

–naosul

–pronaosul

–pictura de pe suprafaţa exterioară a bisericii

Frumuseţea este numele liturgic al lui Dumnezeu

Muzica liturgică a Bisericii creştine: cântul gregorian şi cântarea bizantină

–cântările liturghie latine: missa

–estetica melodiilor gregoriene

CLASA A XII-A COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

1.Identificarea aspectelor specifice artei religioase creştine

LISTA UNITĂŢILOR DE CONŢINUT

Lăcaşuri de cult creştine in primele secole

Imagini si simboluri din Vechiul Testament: creaţia, Edenul, Noe, turnul Babel, Iosif, Moise, Samson, David, Iuda Maccabeu

Imagini si simboluri din Noul Testament: viaţa si activitatea lui Isus, răstignirea si moartea lui Isus, Apocalipsa

Simboluri si reprezentări creştine in Catacombe Reprezentarea picturala a Fecioarei Maria în:

–arta bizantină

–arta romanică

–arta gotică

–arta Renaşterii

–arta barocă

–arta clasică

–arta romantică

–arta modernă şi contemporană

Arta icoanei, teologie a frumuseţii

–Frumusetea in viziunea biblica. Cuvantul si imaginea

–Despre sacru - spatiu sacru,timp sacru

–Icoana Sfintei Treimi de Andrei Rubblin

–Icoana Maicii Domnului de la Vladimir

–Icoana Nasterii lui Cristos

–Icoana Invierii lui Cristos

–Frescele bisericilor româneşti din nordul Moldovei

Mozaicul bizantin

–San Vitale Ravena

–Biserica Sfânta Sofia

Arta romanica si gotica

–Catedrala Notre-Dame, Paris

–Catedrala Chartres

Arta renascentistă

–Leonardo da Vinci, Raffaello, Michelangelo

Arta barocului

–Basilica San Pietro

–Biserica abaţiei din Melk (Austria)

Opere de artă de inspiraţie creştină din patrimoniul universal în oraşe şi marile muzee ale lumii:

–Assisi, Padova, Florenţa – Giotto, Fra Angelico

–Veneţia – San Marco

–Florenţa – Galeria Uffizi

–Paris – Sainte – Chapelle, Catedrala Notre-Dame, Chartres

–Muzeul Luvru – Paris

–Roma –San Paulo fuori le Mura, Catedrala Sfântul Petru

–Muzeele Vaticanului

–National Gallery – Londra

–Metropolitan Museum – New York

–Ermitaj – Leningrad

–Prado – Madrid

–Muzeul de artă modernă – Paris

SUGESTII METODOLOGICE

Studiul discipline Artă religioasă în liceele de profil teologic este definitoriu pentru un ghid în domeniul turismului religios, fiind centrat pe realizarea unei viziuni de ansamblu asupra diferitelor domenii ale artei religioase, în general, şi ale artei religioase creştine, în special. Domeniul ofera elevilor oportunitatea formării propriului sistem de valori estetice şi a integrării acestora în ansamblul cunoştinţelor religioase. Modul de abordare a conţinutului, precum si competentele prevăzute realizează relaţii cu alte discipline ale curricumului, mai ales cu disciplinele teologice.

În activitatea didactică se vor utiliza metode variate, care să pună elevul în contexte variate de învătare:

–expunerea de informatii sintetice, generale si specifice, referitoare la încadrarea în timp si spatiu, în diferite domenii de creatie ale artei religioase;

–domenstratia si analiza comparativa, prin imagini, a modului de realizare a spatiului plastic in opera de arta;

–documentarea proprie în lăcaşurile de cult, în muzee de artă şi în biblioteci, ca exerciţiu de informare directă;

–elaborarea şi susţinerea de referate pe diferite teme, pentru aplicarea cunoştiinţelor dobândite;

–structurarea logica a informatiilor in raport cu evolutia cronologica a creatiilor artistice;

–identificarea si diferentierea caracteristicilor generale si particulare ale operei de arta, într-un context dat;

–discutarea în clasă a unor imagini din albumele de artă, proiecţii şi diapozitive, casete video, DVD, filme sau emisiuni TV;

–utilizarea unui limbaj specific în comentarea operei de arta;

–exprimarea unor judecati de valoare proprii faţă de artă.

Evaluarea reprezintă o componentă de bază a procesului didactic. Aceasta trebuie să se realizeze ca evaluare continuă, formativă. Alături de formele clasice de evaluare, se recomandă utilizarea unor instrumente complementare de evaluare, pe care specificul disciplinei Artă religioasă le poate susţine.

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

Programa şcolară

pentru disciplina

MARKETING ÎN TURISM

Clasa a XII-a Ciclul superior al liceului

Filiera vocaţională, Profilul teologic Cultul romano-catolic

SPECIALIZAREA GHID TURISM RELIGIOS

Bucureşti, 2014

NOTA DE PREZENTARE

Disciplina Marketing în turism se studiază în cadrul curriculumului diferenţiat, profilul teologic, cultul romano-catolic, fiindu-i alocată 1 oră/săptămână pentru clasa a XII-a.

Studierea acestei discipline contribuie la dezvoltarea unui ansamblu de competenţe ce dau identitate specializării ghid turism religios, prin accentul pus pe următoarele aspecte:

–orientarea către rezolvarea problemelor consumatorului de servicii de turism religios, sub aspect economic clientul fiind cel mai important “element patrimonial“;

–valorificarea ideii adaptării ofertei de servicii la particularităţile diferitelor categorii de consumatori şi clienţi de servicii de turism religios, prin apelul la instrumentele pe care le implică componentele marketingului (produs, preţ, distribuţie, promovare);

–utilizarea tehnicilor şi instrumentelor specifice cercetărilor de marketing, care stau la baza studierii comportamentului clienţilor.

In acord cu aceste aspecte, curriculumul propus pentru disciplina Marketing în turism

îmbină următoarele dimensiuni:

 dimensiunea explicativă-informativă: însuşirea şi utilizarea terminologiei şi a instrumentelor de analiză specifice domeniului marketingului turismului, astfel încât elevii să dobândească competenţe de analiză, evaluare, explicare a domeniului în care îşi vor exercita profesiunea;

 dimensiunea normativă: curriculumul promovează perspectiva armonizării exigenţelor normelor morale cu cele specifice cultivării unui comportament economic raţional, bazat pe valorile eficienţei economice şi sociale;

 dimensiunea interogativ-reflexivă şi valorizatoare: curriculumul propune exersarea şi dezvoltarea competenţelor specifice gândirii critice;

 dimensiunea practică: demersurile programei sunt orientate spre susţinerea competentelor propuse cu conţinuturi şi sugestii metodologice relevante pentru realitatea pieţei turismului religios şi spre exersarea deprinderilor dobândite de elevi în diferite contexte economice şi profesionale simulate.

Programa şcolară pentru disciplina Marketing în turism este elaborată potrivit modelului de proiectare curriculară centrat pe competenţe. Construcţia programei şcolare este realizată astfel încât să contribuie la dezvoltarea profilului de formare al elevului de ciclul liceal. Conţinuturile tematice la disciplina Marketing în turism se sprijină pe anumite noţiuni şi

cunoştinţe însuşite de elevi în clasa a XI-a la disciplina Economie. Totodată, acestea au fost corelate cu conţinuturile şi competenţele propuse la disciplinele Economia turismului religios şi Tehnologia activităţii de turism.

Programa şcolară de Marketing în turism este structurată pe următoarele componente:

 notă de prezentare;

 competenţe generale;

 valori şi atitudini;

 competenţe specifice asociate cu conţinuturile;

 conţinuturi ale învăţării;

 sugestii metodologice.

Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.

Competenţele generale evidenţiază achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul perioadei de studiu a acestei discipline şcolare.

Lista de valori şi atitudini este exprimată în termeni de finalităţi de natură axiologică urmărite prin studiul acestei discipline şi este în acord cu valorile şi atitudinile celorlalte discipline ce dau identitate specializării Ghid turism religios.

Competenţele specifice reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare şi evidenţiază rezultatele aşteptate ale învăţării la nivelul fiecărui an de studiu, fiind derivate din competenţele generale.

Competenţele specifice sunt corelate cu conţinuturi ale învăţării relevante pentru domeniul marketingului.

Sugestiile metodologice cuprind recomandări specifice disciplinei, privind metodologia de aplicare a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea includ propuneri de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare centrat pe formarea de competenţe, recomandări de strategii didactice specifice disciplinei şi de modalităţi de evaluare. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea activităţilor cu elevii.

COMPETENŢE GENERALE

1.Aprecierea rolului şi a importantei marketingului pentru unităţi şi instituţii

2.Utilizarea metodelor şi tehnicilor specifice în analiza pieţei

3.Analiza rezultatelor unui studiu de piaţă

4.Dezvoltarea strategiei de marketing ca element al planului de afaceri

VALORI ŞI ATITUDINI

 Promovarea valorilor etice in activitatea de marketing in turism

 Atitudinea pozitivă faţă de clienţii care aparţin unor culturi diferite, cu valori, opinii şi credinţe diferite

 Sesizarea preferinţelor diferitelor categorii de consumatori de servicii turistice

 Conştientizarea impactului calităţii produselor şi serviciilor asupra calităţii vieţii

 Susţinerea eficienţei economice şi a eficienţei sociale

 Comportament economic activ şi responsabil

CLASA A XII-A COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

LISTA UNITĂŢILOR DE CONŢINUT

 Marketingul turistic şi funcţiile acestuia

–Conceptul si atitudinea de marketing

–Domeniile marketingului; marketingul serviciilor şi marketingul turistic

–Funcţiile marketingului

 Mediul de marketing şi componentele sale

–Micromediul şi macromediul de marketing

–Relaţiile întreprinderii de turism cu mediul extern

–Studierea cererii şi a ofertei de produse turistice

 Cercetarea de marketing în turism

–Procesul cercetării de marketing în turism

–Metode şi tehnici ale cercetării de marketing

–Etica în cercetarea de marketing

 Politici si strategii de marketing în turism

–Mixul de marketing

–Politica de produs turistic

o Produsul turistic. Marca. Identitatea întreprinderii de turism

o Ciclul de viaţă al produsului turistic

o Planificarea şi înnoirea produsului turistic

o Strategii in politica de produs turistic

–Politica de preţuri şi tarife în turism

o Factorii ce influenţează deciziile de preţ în turism

o Tehnici de stabilire a preţurilor şi tarifelor în turism

o Strategii de preţuri în turism

–Politica de distribuţie

o Canale şi forme de distribuţie în turism

o Distribuţia fizică în turism

o Strategii de distribuţie

–Politica de promovare

o Rolul promovării în marketingul turistic

o Forme de promovare a produsului turistic

o Strategii promoţionale

 Comportamentul consumatorului de servicii turistice

–Decizia de cumpărare

–Influenţe asupra deciziei de cumpărare

 Programul de marketing

–Conţinutul şi rolul programului de marketing

–Metodologia elaborării programului de marketing

SUGESTII METODOLOGICE

Sugestiile metodologice pentru programa şcolară de Marketing în turism au fost proiectate astfel încât să susţină centrarea activităţii didactice pe dezvoltarea competenţelor specifice.

In proiectarea curriculumului s-a avut în vedere:

–Gradul de universalitate al marketingului aplicat în diferite domenii şi elementele comune ale marketingului serviciilor şi ale marketingului turistic au determinat necesitatea de realizare a corelărilor cu alte programe şcolare de marketing, aflate în vigoare (de exemplu, programele şcolare pentru liceul tehnologic, specializările Economic şi Administrativ, la clasa a XI-a şi specializarea Economic la clasa a XII).

–Specificitatea marketingului turistic în raport cu alte discipline de marketing a condus la luarea în considerare a curriculumului pentru calificarea tehnician în turism, din cadrul liceului tehnologic, clasa a XI-a, profilul servicii şi resurse naturale şi protecţia mediului.

–Specializarea marketingului şi a metodelor şi tehnicilor a ţinut seama de specificitatea domeniului de aplicare, respectiv turismul religios.

–Bugetul de timp alocat acestei discipline de studiu determină necesitatea accentului pe unităţile de conţinut referitoare la cercetarea de marketing şi la politicile şi mixul de marketing – aspecte cu relevanţă pragmatică sporită pentru competenţele profesionale ale viitorilor absolvenţi ai specializării ghid turism religios.

Unităţile de conţinut care sprijină formarea competentelor propuse au fost structurate în şase unităţi: Marketingul turistic şi funcţiile acestuia: Mediul de marketing şi piaţa turistică; Cercetarea de marketing în turism; Politici şi strategii de marketing în turism; Comportamentul consumatorului de servicii turistice; Programul de marketing.

Succesiunea parcurgerii unităţilor de conţinut este la alegerea profesorului. Este recomandabil ca proiectarea didactică să aibă în vedere corelarea conţinuturilor din curriculumul Marketingul turismului cu cele specifice altor discipline de specialitate, precum Economia turismului religios şi Tehnologia turismului, prin abordări interdisciplinare.

In abordarea conţinuturilor propuse, se recomandă utilizarea unei palete variate de strategii didactice:

–Exercitiul ca metoda algoritmica permite formarea de priceperi, deprinderi si operatii ce vor putea fi aplicate in rezolvarea altor sarcini mai complexe. Profesorul ar putea folosi această metodă în proiectarea unor situaţii de învăţare capabile sa atraga elevii in exersarea in mod activ a noilor deprinderi si in analizarea problemelor. Un exemplu: elaborarea chestionarului de marketing.

–Utilizarea problematizarii sustine formarea si utilizarea deprinderilor de gandire critica. De exemplu, metoda ar putea fi folosita in activitatile didactice dedicate transmiterii continuturilor selectate pentru domeniul Cercetarea de marketing. Dar problematizarea poate fi folosita si in fisele de lucru si evaluare de catre profesor. Problemele pot fi: de identificare, de construire, de explicare, de demonstrare.

–Invatarea prin cooperare asistata de profesor, in diferite variante, se preteaza la oricare dintre unitatile de continut, fiind potrivita pentru toate categoriile de elevi. De exemplu, proiectarea si dezvoltarea strategiilor de marketing, a mixului de marketing, a programului de marketing.

–Simularea si jocul de rol ar fi indicate mai ales in activitatile didactice centrate pe formarea si dezvoltarea deprinderilor de luare a deciziilor. Simularea pe calculator ar putea fi benefica pentru analiza proceselor legate de impactul strategiilor de promovare asupra cererii, pretului si a altor variabile ale pietei .

–Proiectul poate fi utilizat mai ales dupa parcurgerea unei unitati de continut propuse, în vederea promovării perspectivei interdisciplinare, a accentuării caracterului aplicativ al disciplinei, al valorificării experientei de viata a elevilor, al dezvoltării de competenţe sociale specifice muncii în echipa.

–Invatarea prin descoperire poate fi potrivita in proiectarea activitatilor care implica elevii in identificarea si analiza tendintelor pietei serviciilor turistice.

–Metoda dezbaterii poate fi utilizată pentru transmiterea antrenanta a unor continuturi precum domeniile de aplicare ale marketingului sau etica in marketingul turismului. De asemenea, dezbaterea ar trebui sa fie integrata in activitatile didactice care se bucura de sprijinul consultantilor din domeniul marketingului turismului.

Utilizarea tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor ar trebui sa intermedieze oricare dintre metodele de mai sus, fiind menita sa sustina dimensiunea practica a curricumului .

Apelul profesorului la consultanti din comunitatea de afaceri precum si la alte resurse din oferta educationala a unor parteneri educationali ai Ministerului Educatiei ar putea, de asemenea, fi benefica pentru sustinerea activitatilor de learning by doing din scoala si din afara ei. Printre aceste activitati s-ar putea numara crearea si functionarea Companiei elev, participarea elevilor la competitiile de simulare economica si manageriala pe calculator, lectiile-vizita la agenti din domeniul marketingului .

Curricumulul de fata sugereaza organizarea, pe cat posibil, a activitatii de evaluare ca proces continuu, cu valente formative. După parcurgerea uneia sau a mai multor unitati de continut, tinand cont de bugetul de timp alocat disciplinei, evaluarea gradului de realizare a competentelor specificate in programa s-ar putea realiza pe baza unor metode traditionale precum probele scrise sau practice. In ambele cazuri ar fi indicata si autoevaluarea elevilor. Aceste metode ar putea fi completate, in cazul evaluarii finale, si cu alte metode complememtare precum proiectul sau portofoliu. Observarea sistematica pe baza fiselor de evaluare ar putea sustine, de asemenea, calitatea evaluarii. Se recomanda conceperea probelor scrise de evaluare prin utilizarea unor itemi semiobiectivi, de tipul intrebarilor structurate sau cu raspuns scurt, precum si a celor subiectivi din categoria rezolvarii de probleme sau a eseului.

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

Programa şcolară

pentru disciplina

TEHNOLOGIA ACTIVITĂŢII DE TURISM

Clasele a XI-a – a XII-a Ciclul superior al liceului

Filiera vocaţională, Profilul teologic Cultul romano-catolic

SPECIALIZAREA GHID TURISM RELIGIOS

Bucureşti, 2014

NOTA DE PREZENTARE

Disciplina Tehnologia activităţii de turism se studiază în cadrul curriculumului diferenţiat, profilul teologic, cultul romano-catolic, fiindu-i alocată câte 1 oră/săptămână pentru clasele a XI-a şi a XII-a.

Studierea acestei discipline se realizează din perspectiva familiarizării cu elementele de bază ale proceselor economice şi financiare ale unei agenţii de turism. Competentele vizate si continuturile abordate asigură elevilor de liceu posibilitatea de a învăţa despre sistemul liberei iniţiative şi de a explora rolurile lor ca cetăţeni, producători sau consumatori. Îl ajută pe elev să înţeleagă sistemul economiei de piaţă, sistemul de preţuri şi concurenţă, dezvoltarea aptitudinilor necesare pentru luarea de decizii, le permite elevilor să exploreze oportunităţi în alegerea unei cariere.

Programa şcolară pentru disciplina Tehnologia activităţii de turism este elaborată potrivit modelului de proiectare curriculară centrat pe competenţe. Construcţia programei şcolare este realizată astfel încât să contribuie la dezvoltarea profilului de formare al elevului de ciclul liceal.

Programa şcolară de Tehnologia activităţii de turism este structurată pe următoarele componente:

 notă de prezentare;

 competenţe generale;

 valori şi atitudini;

 competenţe specifice asociate cu conţinuturile;

 conţinuturi ale învăţării;

 sugestii metodologice;

 sugestii bibliografice pentru lectura suplimentară.

Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.

Competenţele generale evidenţiază achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul perioadei de studiu a acestei discipline şcolare.

Lista de valori şi atitudini este exprimată în termeni de finalităţi de natură axiologică urmărite prin studiul acestei discipline şi este în acord cu valorile şi atitudinile celorlalte discipline ce dau identitate specializării Ghid turism religios.

Competenţele specifice reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare şi evidenţiază rezultatele aşteptate ale învăţării la nivelul fiecărui an de studiu, fiind derivate din competenţele generale. Dezvoltarea competenţelor specifiec propuse de programă asigură elevilor de liceu posibilitatea de a învăţa despre sistemul liberei iniţiative, de a explora rolurile lor ca cetăţeni, producători sau consumatori, de a a înţelege sistemul economiei de piaţă, sistemul de preţuri şi concurenţă – toate acestea din perspectiva deyvoltării personale şi a explorării oportunităţilor în alegerea unei cariere.

Competenţele specifice sunt corelate cu conţinuturi ale învăţării relevante pentru domeniul activitatii de turism. Concepţia curriculară a acestei discipline fundamentează un tip de proiectare interdisciplinară pe unităţi tematice, semi-autonome. Conţinuturile acestei discipline sunt elaborate pe baza unor componente generale şi specifice de analiză a fenomenelor socio-economice, a proceselor tehnologice şi de luare de decizii în domeniul activităţii de turism.

Sugestiile metodologice cuprind recomandări specifice disciplinei, privind metodologia de aplicare a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea includ propuneri de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare centrat pe formarea de competenţe, recomandări de strategii didactice specifice disciplinei şi de modalităţi de evaluare. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea activităţilor cu elevii.

Sugestiile bibliografice pentru lectura suplimentară se adresează atât profesorilor, ca surse de informare şi documentare pentru pregătirea demersului didactic, cât şi elevilor care doresc să aprofundeze prin studiu individual anumite conţinuturi abordate de această disciplină şcolară.

COMPETENŢE GENERALE

1.Identificarea modalităţilor de promovare a importanţei culturale, sociale şi economice a turismului

2.Caracterizarea activităţii agenţiilor de turism în cadrul turismului intern şi internaţional

3.Elaborarea de produse turistice de interes naţional, regional şi local

4.Organizarea şi derularea de acţiuni turistice

5.Analizarea implicaţiilor umane şi ecologice în domeniul turismului

6.Aplicarea noţiunilor de prim-ajutor în situaţii de urgenţă relaţionate cu activitatea de turism

VALORI ŞI ATITUDINI

 Respectul pentru diversitatea naturală şi umană

 Atitudinea pozitivă faţă de educaţie, cunoaştere, societate, cultură şi civilizaţie

 Valorizarea pozitivă a diferenţelor culturale şi sociale

 Respectul faţă de identitatea culturală proprie

 Apreciere faţă de persoane şi grupuri care aparţin unor culturi diferite, cu valori, opinii şi credinţe diferite

CLASA A XI-A COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

1.Identificarea modalităţilor de promovare a importanţei culturale, sociale şi conomice a turismului

6.Aplicarea noţiunilor de prim-ajutor în situaţii de urgenţă relaţionate cu activitatea de turism

5.Analizarea implicaţiilor umane şi ecologice în domeniul turismului

LISTA UNITĂŢILOR DE CONŢINUT

 Generalităţi privind activitatea de turism

–Locul şi rolul turismului în societate

–Factorii de influenţă ai activităţii de turism

–Formele de turism (cultural, de agrement, agroturism, balneoterapeutic, religios

–Potenţialul turistic al României

–Resursele turistice ale României şi principalele zone de atracţie turistică

–Patrimoniul cultural şi religios, vestigii arheologice din diferite zone ale ţării

 Agenţii de turism

–Tipuri de agenţii de turism

–Structura organizatorică şi relaţiile dintre compartimentele agenţiei

–Organizarea şi planificarea activităţii agenţiei de turism

–Cercetări sociologice folosind diferite modele statistice

 Protecţia şi ameliorarea mediului

–Rolul organizaţiilor care acţionează la diferite niveluri în problemele mediului Mijloace de regenerare şi protejare a biosferei

 Noţiuni de prim-ajutor

–Scoaterea persoanei accidentate din zona în care a avut loc accidentul şi securitatea persoanelor din jur

–Apelarea rapidă a serviciilor de urgenţă

–Examinarea accidentatului, evaluarea situaţiei

–Măsurile necesare pentru prevenirea agravării situaţiei

–Stabilirea contactului fizic cu persoana accidentată şi urmărirea răspunsurilor date de către aceasta

–Evaluarea semnelor şi indiciilor clare obţinute de la accidentat

–Examinarea corectă a traumelor şi natura acestora

–Acordarea primului ajutor cu prioritate persoanelor cu traume mai grave, folosind trusa din dotare

–Metodele de transport depind de tipul accidentării şi de mijloacele materiale de care dispunem.

CLASA A XII-A COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

1.Identificarea modalităţilor de promovare a importanţei culturale, sociale şi conomice a turismului

6.Aplicarea noţiunilor de prim-ajutor în situaţii de urgenţă relaţionate cu activitatea de turism

5.Analizarea implicaţiilor umane şi ecologice în domeniul turismului

LISTA UNITĂŢILOR DE CONŢINUT

 Produsul turistic

–Conţinut, caracteristici

–Metode de promovare ale produsului

–Mijloace de promovare şi valorificare ale produsului turistic

–Politica de preţ în funcţie de relaţia calitate-preţ

–Produse ale naturii - plantele medicinale

 Tehnica derulării acţiunilor turistice

–Preluarea acţiunii turistice

–Încheierea acţiunii turistice

–Documente utilizate în derularea activităţilor turistice

–Începerea şi derularea acţiunii turistice

–Rezolvarea unor situaţii speciale - măsuri de prim-ajutor

–Activităţi şi reguli de comportament în acord cu drepturile omului

 Protecţia şi ameliorarea mediului

–Rolul organizaţiilor care acţionează la diferite niveluri în problemele mediului Mijloace de regenerare şi protejare a biosferei

 Noţiuni de prim-ajutor

–Scoaterea persoanei accidentate din zona în care a avut loc accidentul şi securitatea persoanelor din jur

–Apelarea rapidă a serviciilor de urgenţă

–Examinarea accidentatului, evaluarea situaţiei

–Măsurile necesare pentru prevenirea agravării situaţiei

–Stabilirea contactului fizic cu persoana accidentată şi urmărirea răspunsurilor date de către aceasta

–Evaluarea semnelor şi indiciilor clare obţinute de la accidentat

–Examinarea corectă a traumelor şi natura acestora

–Acordarea primului ajutor cu prioritate persoanelor cu traume mai grave, folosind trusa din dotare

–Metodele de transport depind de tipul accidentării şi de mijloacele materiale de care dispunem.

SUGESTII METODOLOGICE

Disciplina Tehnologia activităţii de turism are ca scop familiarizarea elevilor cu elementele de bază ale proceselor economice şi financiare ale unei agenţii de turism. Abordarea acestui domeniu ajută elevii de liceu de la sepcializarea ghid turism religios să înţeleagă sistemul economiei de piaţă, sistemul de preţuri şi concurenţă şi susţine dezvoltarea aptitudinilor necesare pentru luarea de decizii. De asemenea, permite elevilor să exploreze oportunităţi în alegerea unei cariere.

Totodată, studiul acestui domeniu permite conexiuni cu celelalte discipline ce dau identitate specializării ghid turism religios.

Activităţile propuse pentru construirea demersurilor de învăţare trebuie să antreneze în egală măsură ambii parteneri ai procesului educaţional: elevul şi profesorul. Rolul profesorului este acela de călăuză în demersurile de furnizare a informaţiilor corecte, de explicare a terminologiei de specialitate, de interpretare a diferitelor surse de informaţie. Rolul elevului este de a învăţa prin cooperare, de a căuta informaţii relevante pentru domeniul turismului, de a le interpreta şi analiza din perspectiva contextului turistic actual. Demersurile didactice vor promova flexibilitatea în învăţare şi transferul cunoştinţelor la o varietate de niveluri: de la un set de concepte la altul, de la o disciplină la alta, de la un an şcolar la altul, din cadrul şcolii în viaţa personală.

Conţinuturile sunt dezvoltate pornind de la familiarizarea elevilor cu domeniul general al activităţii de turism, până la analizarea de aspecte specifice precum: agenţia de turism, produsul turistic, tehnica derulării acţiunilor turistice. Nu în ultimul rând, analizarea activităţii de turism este contextualizată la problematica globală referitoare la protecţia şi ameliorarea mediului şi este corelată cu noţiuni de prim-ajutor – ca aspecte conexe, dar absolut necesare în activităţile de turism.

Evaluarea reprezintă o componentă de bază a procesului didactic. Aceasta trebuie să se realizeze ca evaluare continuă, formativă. Alături de formele clasice de evaluare, se recomandă utilizarea unor instrumente complementare de evaluare, pe care specificul disciplinei le poate susţine: proiectul, portofoliul referitor la diferite activităţi turistice, autoevaluarea.

SUGESTII BIBLIOGRAFICE PENTRU LECTURA SUPLIMENTARĂ

1.Cristea, A., Tehnologia activităţilor de turism, Editura Pro Universitaria, Universitatea Creştină ,,Dimitrie Cantemir”.

2.Drăgan, N., Mierosu, E., Tomescu, N., Chimia mediului şi a calităţii vieţii, Editura LVS Crepuscul, Ploieşti.

3.Drăgan, N., Mierosu, E., Tomescu, N., Om-sănătate-protecţia consumatorului, Editura LVS Crepuscul, Ploieşti.

4.Merce, E. şi colectiv, Marketing, Turism şi alimentaţie public, manual pentru clasa a XI-a Editura Oscar Print, Bucureşti.

5.Mihai, Şt., Capotă, V., Costea, F., Alimentaţie publică şi turism, manual pentru clasa a IX-a, Editura CD Press.

6.Mihai, Şt., Capotă, V., Costea, F., Alimentaţie publică şi turism, manual pentru clasa a X-a, Editura CD Press.

7.Patriche, D. şi colectiv, Elemente de marketing turistic, Editura Global MediaImage;

8.Stănciulescu, G., Economia întreprinderii, profil Servicii, manual pentru clasa a X- a, Editura Oscar Print, Bucureşti.

9.Stănciulescu, G., Economia întreprinderii, profil Turism, manual pentru clasa aXI-a, Editura Oscar Print, Bucureşti.

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

Programa şcolară

pentru disciplina

ECONOMIA TURISMULUI RELIGIOS

Clasa a XII-a Ciclul superior al liceului

Filiera vocaţională, Profilul teologic Cultul romano-catolic

SPECIALIZAREA GHID TURISM RELIGIOS

Bucureşti, 2014

NOTA DE PREZENTARE

Disciplina Economia turismului religios se studiază în cadrul curriculumului diferenţiat, profilul teologic, cultul romano-catolic, fiindu-i alocată 1 oră/săptămână pentru clasa a XII-a.

Integrând, într-o perspectivă economică, elemente din arii diferite – discipline economice de ramură, ştiinţe sociale, teologie – predarea disciplinei Economia turismului religios este menită să asigure viitorilor absolvenţi fundamente ale unei culturi profesionale adecvate unui absolvent al specializării ghid turism religios.

Proiectarea programei disciplinei Economia turismului religios a avut ca punct de plecare finalităţile comune disciplinelor economice şi sociale de specialitate, care pun accent pe:

–dobândirea de către elevi a competenţelor de orientare eficientă în mediul profesional, economic şi social ;

–valorificarea resurselor personale în acord cu standardele proprii şi cu cele ale comunităţii în care trăiesc;

–dezvoltarea motivaţiei şi a disponibilitatii de a reacţiona pozitiv la o realitate economică complexa, în continuă schimbare.

In acord cu aceste finalitati, curricumul propus imbina urmatoarele dimensiuni :

 dimensiunea explicativă-informativă: însuşirea şi utilizarea terminologiei şi a instrumentelor de analiză specifice domeniului economiei, cu aplicabilitate la domeniul turismului religios,;

 dimensiunea normativă: curriculumul promovează perspectiva armonizării exigenţelor normelor morale cu cele specifice cultivării unui comportament economic raţional, bazat pe valorile eficienţei economice şi sociale;

 dimensiunea interogativ-reflexivă şi valorizatoare: curriculumul propune exersarea şi dezvoltarea competenţelor specifice gândirii critice;

 dimensiunea practică: demersurile programei sunt orientate spre susţinerea competentelor propuse cu conţinuturi şi sugestii metodologice relevante pentru realitatea pieţei turismului religios şi spre exersarea deprinderilor dobândite de elevi în diferite contexte economice şi profesionale simulate.

Programa şcolară pentru disciplina Economia turismului religios este elaborată potrivit modelului de proiectare curriculară centrat pe competenţe. Construcţia programei şcolare este realizată astfel încât să contribuie la dezvoltarea profilului de formare al elevului de ciclul liceal.

Programa şcolară de Economia turismului religios este structurată pe următoarele componente:

 notă de prezentare;

 competenţe generale;

 valori şi atitudini;

 competenţe specifice asociate cu conţinuturile;

 conţinuturi ale învăţării;

 sugestii metodologice.

Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.

Competenţele generale evidenţiază achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul perioadei de studiu a acestei discipline şcolare.

Lista de valori şi atitudini este exprimată în termeni de finalităţi de natură axiologică urmărite prin studiul acestei discipline şi este în acord cu valorile şi atitudinile celorlalte discipline ce dau identitate specializării Ghid turism religios.

Competenţele specifice reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare şi evidenţiază rezultatele aşteptate ale învăţării la nivelul fiecărui an de studiu, fiind derivate din competenţele generale.

Competenţele specifice sunt corelate cu conţinuturi ale învăţării relevante pentru domeniul economiei.

Sugestiile metodologice cuprind recomandări specifice disciplinei, privind metodologia de aplicare a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea includ propuneri de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare centrat pe formarea de competenţe, recomandări de strategii didactice specifice disciplinei şi de modalităţi de evaluare. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea activităţilor cu elevii.

COMPETENŢE GENERALE

1.Utilizarea conceptelor specifice ştiinţelor economice pentru explicare a unor fapte, evenimente, procese din viaţa reală

2.Aplicarea cunoştinţelor specifice ştiinţelor economice în rezolvarea unor situaţii- problemă, precum şi în analizarea posibilităţilor personale de dezvoltare

3.Cooperarea cu ceilalţi în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice din domeniul economiei turismului religios, cu accent pe perspectiva etica

VALORI ŞI ATITUDINI

 Deschidere catre dialogul dintre culturi, civilizatii şi religii

 Toleranţă , înţelegere bazată pe cunoaştere

 Respect pentru integritatea şi semnificaţia spaţiului religios

 Promovarea valorilor etice în turismul religios

 Comportament economic activ şi responsabil

CLASA A XII-A COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

1.1.Explicarea unor fenomene specifice industriei turismului, utilizand termeni specific domeniului economiei

1.2.Identificarea unor caracteristici ale diferitelor aspecte de turism religios (servicii)

1.3.Stabilirea de comparaţii între diferite forme ale turismului religios

1.4.Analizarea determinanţilor activităţii de turism religios

3.1.Proiectarea în echipă a unor soluţii la situaţii-problemă generate de relaţiile dintre actorii cheie din turismul religios

2.1.Evaluarea tendintelor turismului religios, pe baza utilizarii indicatorilor circulatiei turistice

 Economia turismului şi turismul religios

–Obiectul de studiu al Economiei turismului

–Caractersiticile generale ale serviciilor turistice

–Specificitatea serviciilor de turism religios

–Forme de turism şi tipurile de turism religios

–Determinanţii activităţii de turism religios

–Actori cheie in turismul religios

–Indicatorii circulaţiei turisitice

1.5.Analizarea caracteristicilor comportamentului consumatorului de turism religios

1.6.Compararea diferitelor segmente ale cererii si consumului de turism religios

 Consumatorul şi cererea de servicii de turism religios

–Turistul religios – purtător al cererii pe piaţa serviciilor de turism religios

–Structura cererii de turism religios: tipuri de călătorii religioase

–Tipologia consumatorilor de servicii de turism religios

–Atracţiile turistice şi motivaţia cererii de turism

 Producătorul şi oferta de servicii de turism religios

–Resursele turismului religios

–Resurse turistice religioase, atracţiile turistice, edificiille religioase, patromoniul cultural- religios

–Resurse materiale generale, specifice ţi facilităţile turisitice

–Resursele umane

–Ghidul de turism religios

 Piaţa serviciilor de turism religios

–Caracteristicile pieţei şi preţul serviciilor turistice

–Agenţii pieţei şi întâlnirea cererii cu oferta de servicii turistice

–Tendinţe ale pieţei turismului religios

 Eficienţa serviciilor de turism religios

–Eficienţa economică a serviciilor turistice

–Efectele microeconomice, mezoeconomice, macroeconomice şi globale ale turismului religios

–Efecte sociale

–Indicatori de efort şi de efect şi indicatori de eficienţă: sintetici şi parţiali

–Forme ale eficienţei în industria turismului

–Eficientizarea activităţii de turism religios

LISTA UNITĂŢILOR DE CONŢINUT

 Economia turismului şi turismul religios

–Obiectul de studiu al Economiei turismului

–Caractersiticile generale ale serviciilor turistice

–Specificitatea serviciilor de turism religios

–Forme de turism şi tipurile de turism religios

–Determinanţii activităţii de turism religios

–Actori cheie în turismul religios

–Indicatorii circulaţiei turisitice

 Consumatorul şi cererea de servicii de turism religios

–Turistul religios – purtător al cererii pe piaţa serviciilor de turism religios

–Structura cererii de turism religios: tipuri de călătorii religioase

–Tipologia consumatorilor de servicii de turism religios

–Atracţiile turistice şi motivaţia cererii de turism religios

 Producătorul şi oferta de servicii de turism religios

–Resursele turismului religios

–Resurse turistice religioase, atracţiile turistice, edificiille religioase, patromoniul cultural- religios

–Resurse materiale generale, specifice ţi facilităţile turisitice

–Resursele umane

–Ghidul de turism religios

 Piaţa serviciilor de turism religios

–Caracteristicile pieţei şi preţul serviciilor turistice

–Agenţii pieţei şi întâlnirea cererii cu oferta de servicii turistice

–Tendinţe ale pieţei turismului religios

 Eficienţa serviciilor de turism religios

–Eficienţa economică a serviciilor turistice

–Efectele microeconomice, mezoeconomice, macroeconomice şi globale ale turismului religios

–Efecte sociale

–Indicatori de efort şi de efect şi indicatori de eficienţă: sintetici şi parţiali

–Forme ale eficienţei în industria turismului

–Eficientizarea activităţii de turism religios

SUGESTII METODOLOGICE

Sugestiile metodologice pentru programa şcolară de Economia turismului religios au fost proiectate astfel încât să susţină centrarea activităţii didactice pe dezvoltarea competenţelor specifice.

Unităţile de conţinut care sprijină formarea competentelor propuse au fost structurate în cinci unităţi: Economia turismului şi turismul religios, Consumatorul şi cererea de servicii de turism religios; Producătorul şi oferta de servicii de turism religios; Piaţa serviciilor de turism religios; Eficienţa serviciilor de turism religios.

Succesiunea parcurgerii unităţilor de conţinut este la alegerea profesorului. Este recomandabil ca proiectarea didactică să aibă în vedere corelarea conţinuturilor din curriculumul Economia turismului religios cu cele specifice altor discipline de specialitate, precum şi Marketingul turismului si Tehnologia turismului, prin abordări interdisciplinare.

In abordarea conţinuturilor propuse, se recomandă utilizarea unei palete variate de strategii didactice:

–Utilizarea problematizarii sustine formarea si utilizarea deprinderilor de gandire critica. De exemplu, metoda ar putea fi folosita in activitatile didactice dedicate exersarii analizei si identificarii unor solutii care armonizeaza aspectele economice cu cele sociale si etice la diferite situatii problema din activitatea de turism.

–Invatarea prin cooperare asistata de profesor, in diferite variante, se preteaza la oricare dintre unitatile de continut, fiind potrivita pentru toate categoriile de elevi. Se recomanda utilizarea metodei in cazul sarcinilor de invatare mai complexe, care pun elevii in situatia de a gasi soluii in comun, de a se sustine reciproc in procesul de invatare.

–Simularea si jocul de rol ar fi indicate mai ales in activitatile didactice centrate pe formarea si dezvoltarea deprinderilor de luare a deciziilor, pe exersarea comportamentelor rationale pe piata muncii din industria turismului religios. Simularea pe calculator ar putea fi benefica pentru analiza proceselor specifice pietii turismului religios, precum si a eficientei economice in acest domeniu al economiei.

–Proiectul poate fi utilizat mai ales dupa parcurgerea unei unitati de continut propuse, în vederea promovării perspectivei interdisciplinare, a accentuării caracterului aplicativ al

disciplinei, al valorificării experientei de viata a elevilor, al dezvoltării de competenţe sociale specifice muncii în echipa.

–Invatarea prin descoperire poate fi potrivita in proiectarea activitatilor care implica elevii in identificarea si analiza tendintelor pietei si industriei turismului religios.

Utilizarea tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor ar trebui sa intermedieze oricare dintre metodele anteiro mentionate, fiind menita sa sustina dimensiunea practica a curricumului.

Apelul profesorului la consultanti din comunitatea de afaceri precum si la alte resurse din oferta educationala a unor parteneri educationali ai Ministerului Educatiei ar putea, de asemenea, fi benefica pentru sustinerea activitatilor de learning by doing din scoala si din afara ei. Printre aceste activitati s-ar putea numara organizarea de lectii-vizita la agenti din industria turismului religios de la nivel local sau regional.

Curricumulul de fata sugereaza organizarea, pe cat posibil, a activitatii de evaluare ca proces continuu, cu valente formative. După parcurgerea uneia sau a mai multor unitati de continut, tinand cont de bugetul de timp alocat disciplinei, evaluarea gradului de realizare a competentelor specificate in programa s-ar putea realiza pe baza unor metode traditionale precum probele scrise sau practice. In ambele cazuri ar fi indicata si autoevaluarea elevilor. Aceste metode ar putea fi completate, in cazul evaluarii finale, si cu alte metode complememtare precum proiectul sau portofoliu. Observarea sistematica pe baza fiselor de evaluare ar putea sustine, de asemenea, calitatea evaluarii. Se recomanda conceperea probelor scrise de evaluare prin utilizarea unor itemi semiobiectivi, de tipul intrebarilor structurate sau cu raspuns scurt, precum si a celor subiectivi din categoria rezolvarii de probleme sau a eseului.