Decizie nr. 230 din 16 noiembrie 2000

Lucian Mihai - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Cristina Radu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) şi ale art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Lucia Anastasiu în Dosarul nr. 3.281/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

La apelul nominal se constata lipsa părţilor (Lucia Anastasiu şi Societatea Comercială "Carpaţi Proiect" S.A. Bucureşti), faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată se acordă cuvântul, pe fond, reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 27 iunie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 3.281/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) şi ale art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 79 alin. (1) şi cele ale art. 80 din Legea nr. 168/1999, prin instituirea unei singure cai de atac, cea a recursului, împotriva sentinţelor pronunţate în litigiile de muncă ingradesc exerciţiul dreptului de acces la justiţie prevăzut la art. 21 din Constituţie. Aceleaşi dispoziţii legale, se arata în continuare, ingradesc şi exerciţiul dreptului la apărare, prevăzut la art. 24 din Constituţie, deoarece în calea de atac a recursului se pot folosi, ca probe noi, doar înscrisurile, iar nu şi alte probe, asa cum permite calea de atac a apelului. De asemenea, se susţine ca prin aplicarea dispoziţiilor legale invocate litigiilor declansate anterior intrării acestora în vigoare este încălcat principiul neretroactivitatii legii, consacrat la art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, exprimandu-şi opinia, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, "având în vedere ca şi alte litigii cu grad asemănător de dificultate beneficiază doar de doua grade de jurisdicţie, respectiv judecata în fond şi recursul. Prin eliminarea caii de atac a apelului părţile nu sunt prejudiciate, beneficiind de o judecata justa şi corecta". În opinia instanţei dispoziţiile legale criticate răspund nevoii de soluţionare cu celeritate a litigiilor legate de raporturi de muncă.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât "nu conţin nici o prevedere cu caracter de retroactivitate", iar potrivit dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1999 pentru organizarea judecătorească, hotărârile judecătoreşti pronunţate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 168/1999 rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de lege sub care au fost pronunţate. Dispoziţiile legale respective, se arata în acelaşi punct de vedere, nu contravin nici prevederilor art. 21 şi 24 din Constituţie, "întrucât accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare presupun accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusiva a legiuitorului". În susţinerea punctului de vedere exprimat se invoca Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994, precum şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 60/1993 şi nr. 38/1998.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie următoarele dispoziţii din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă:

–Art. 79 alin. (1): "Hotărârile instanţei de fond sunt definitive.";

–Art. 80: "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate de instanţa de fond."

Normele constituţionale invocate de autorul excepţiei ca fiind incalcate sunt următoarele:

–Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.";

–Art. 21 alin. (1): "Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

–Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat".

Examinând textele de lege criticate, Curtea nu poate retine încălcarea principiului neretroactivitatii legii, înscris la art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât ele nu dispun pentru trecut, ci doar pentru viitor. Aceste dispoziţii legale, constituind reguli procedurale, sunt de imediata aplicabilitate, dar nu produc efecte retroactive. În acest sens sunt semnificative şi dispoziţiile art. IV din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, potrivit cărora "Cauzele care au ca obiect judecarea în fond a unor litigii de muncă, aflate pe rolul judecătoriilor, vor fi trecute la completele care judeca conflictele de muncă şi litigiile de muncă din cadrul judecătoriei respective, imediat după înfiinţarea acestora.

Apelurile declarate până la data infiintarii noilor instanţe, precum şi cele aflate în curs de judecată vor fi soluţionate de instanţele legal sesizate.

Recursurile declarate sau aflate în curs de judecată vor fi trecute la secţiile care judeca conflicte de muncă şi litigii de muncă din cadrul tribunalelor".

Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate nu ingradesc nici exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie. Constituţia nu conţine nici o dispoziţie cu privire la gradele de jurisdicţie pe care trebuie să le parcurga procesele până la adoptarea soluţiei finale. Constituţia reglementează accesul general neingradit la justiţie al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor lor legitime (art. 21), precum şi dreptul tuturor părţilor interesate de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti (art. 128). Stabilirea naturii, a numărului şi a condiţiilor concrete de exercitare a căilor de atac se face prin reglementări procedurale, a căror elaborare intră în competenţa legiuitorului, potrivit dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie.

În acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale este constanta, statuand ca "este de competenţa exclusiva a organului legislativ instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti şi modalitatea de exercitare a căilor de atac, iar principiul accesului liber la justiţie presupune tocmai posibilitatea celor interesaţi de a le exercita" (Decizia nr. 45 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999). Curtea, prin Decizia Plenului nr. 1/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, a stabilit ca "accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, deoarece competenţa şi procedura sunt stabilite de lege".

Cele stabilite de Curtea Constituţională prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţa, neexistand elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenţei sale.

Curtea nu poate retine, ca fiind întemeiate, nici susţinerile autorului excepţiei în sensul că dispoziţiile legale criticate ingradesc sau restrang dreptul la apărare al părţilor, prin faptul ca hotărârile primei instanţe, pronunţate în soluţionarea conflictelor sau a litigiilor de muncă, pot fi atacate doar cu recurs. Toate părţile procesului îşi pot exercita dreptul la apărare fără nici o ingradire atât în faţa instanţei de fond, cat şi în faţa celei de recurs. Sub acest aspect sunt de reţinut şi dispoziţiile art. 304^1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând sa examineze cauza sub toate aspectele".

Este adevărat ca, potrivit dispoziţiilor art. 305 din Codul de procedură civilă, "În instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor", dar nelegalitatea sau netemeinicia unei hotărâri ori necesitatea administrării de noi probe se poate demonstra şi pe baza probelor deja administrate în cauza şi, eventual, prin noi probe constând în înscrisuri, iar potrivit dispoziţiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999, "În caz de admitere a recursului, instanţa va judeca în fond cauza", faza în care poate fi administrată orice proba legală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) şi ale art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Lucia Anastasiu în Dosarul nr. 3.281/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2000.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Cristina Radu

───────────────