Ordonanța nr. 58 din 30 ianuarie 2000

În temeiul prevederilor art. 107 alin. (1) și (3) din Constituția României și ale art. 1 lit. U din Legea nr. 206/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe,

Guvernul României emite următoarea ordonanța:

Articolul I

Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 23 martie 1994, cu modificările ulterioare, se modifica și se completează după cum urmează:

1.Articolul 1 se completează cu alineatul 2 cu următorul cuprins:

Prevederile prezentei ordonanțe se aplică la comercializarea produselor noi, folosite sau reconditionate și a serviciilor destinate consumatorilor, cu excepția produselor care se comercializează ca antichitati și a produselor necesar a fi reparate sau reconditionate pentru a fi utilizate, cu condiția ca agentul economic sa informeze cumpărătorul despre aceasta.

02.02.2002Punctul 1. din Articolul I a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

2.Articolul 2 va avea următorul cuprins:

Articolul 2

În sensul prezentei ordonanțe, se înțelege prin:

–calitate - ansamblul de proprietăți și caracteristici ale unui produs sau serviciu, care îi conferă aptitudinea de a satisface, conform destinației acestuia, necesitățile explicite sau implicite;

–consumator - persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care cumpara, dobândește, utilizează ori consuma produse sau servicii, în afară activității sale profesionale;

–agent economic - persoana fizica sau juridică, autorizata, care în cadrul activității sale profesionale fabrica, importa, transporta sau comercializează produse ori părți din acestea sau prestează servicii;

–producător:

a)agentul economic care fabrica un produs finit sau o componenta a unui produs;

b)agentul economic care fabrica materie prima;

c)agentul economic care își aplica denumirea, marca sau un alt semn distinctiv pe produs;

d)agentul economic care reconditioneaza produsul;

e)agentul economic sau distribuitorul care prin activitatea sa modifica caracteristicile produsului;

f)reprezentantul înregistrat în România al unui agent economic care nu are sediul în România sau, în cazul inexistentei acestuia, importatorul produsului;

g)agentul economic care importa produse în vederea realizării ulterioare a unei operațiuni de vânzare, închiriere, leasing sau orice alta forma de distribuție specifică derulării afacerii;

h)distribuitorul produsului importat, în cazul în care nu se cunoaște importatorul, chiar dacă producătorul este menționat;

i)distribuitorul produsului, în cazul în care importatorul nu poate fi identificat, dacă nu informează persoana prejudiciata în termen de 30 de zile de la cererea acesteia asupra identității importatorului;

–distribuitor - agentul economic din lantul de distribuție;

–vânzător - distribuitorul care oferă produsul consumatorului;

–prestator - agentul economic care furnizează servicii;

–produs - bun material a cărui destinație finala este consumul sau utilizarea individuală ori colectivă; sunt considerate produse energia electrica, energia termica, apa și gazele livrate pentru consumul individual;

–produs sigur - produsul care, folosit în condiții normale sau previzibile, nu prezintă riscuri sau care prezintă riscuri minime, ținând seama de întrebuințarea acestuia; riscul se considera acceptabil și compatibil cu un grad înalt de protecție pentru siguranța și sănătatea consumatorilor, în funcție de următoarele aspecte:

a)caracteristicile produsului, ale ambalarii și ale instrucțiunilor de montaj și întreținere;

b)efectul asupra altor produse, împreună cu care acesta poate fi folosit;

c)modul de prezentare a produsului, etichetarea, instrucțiunile de folosire și orice alte indicații și informații furnizate de producător;

d)categoria de consumatori expusă riscului prin folosirea produsului;

–produs periculos - produsul care nu poate fi definit ca produs sigur;

–produs cu defecte - produsul la care modul de prezentare, utilizarea previzibila și data achiziționării nu oferă siguranța consumatorului, producand pagube acestuia;

–paguba - prejudiciul creat consumatorului prin utilizarea unui produs periculos sau a unui produs cu defecte, precum și cel creat de servicii necorespunzătoare furnizate de prestator. Prejudiciul poate fi material, vătămarea integrității corporale sau a sănătății, precum și pierderea vieții. În cazul utilizării unui produs cu defecte, se considera paguba deteriorarea sau distrugerea oricărui bun, altul decât produsul cu defecte, cu condiția ca bunul respectiv să fie în mod normal destinat folosinței sau consumului privat și sa fi fost folosit de persoana prejudiciata pentru uz sau consum personal, iar valoarea pagubei sa nu fie mai mica de 2 milioane lei;

–produs de folosință îndelungată - produsul relativ complex, constituit din piese și subansambluri, proiectat și construit pentru a putea fi utilizat pe durata medie de utilizare și asupra căruia se pot efectua reparații sau activități de întreținere;

–serviciu - activitatea, alta decât cea din care rezultă produse, efectuată în scopul satisfacerii unor necesitați ale consumatorilor;

–declarație de conformitate - declarația facuta de către un producător sau un prestator, prin care acesta informează, pe propria răspundere, despre faptul ca un produs sau un serviciu este conform cu un document tehnic normativ;

–clauza abuzivă - o clauza contractuală care nu a fost negociata direct cu consumatorul și care prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților;

–termen de garanție - limita de timp, care curge de la data dobândirii produsului sau serviciului, până la care producătorul sau prestatorul își asuma responsabilitatea remedierii sau înlocuirii produsului ori serviciului achiziționat, pe cheltuiala sa, dacă deficientele nu sunt imputabile consumatorului;

–termen de valabilitate - limita de timp, stabilită de producător, până la care un produs perisabil sau un produs care în scurt timp poate prezenta un pericol imediat pentru sănătatea consumatorului își păstrează caracteristicile specifice, dacă au fost respectate condițiile de transport, manipulare, depozitare și păstrare; pentru produsele alimentare acesta reprezintă data limita de consum;

–data durabilitatii minimale - data stabilită de producător până la care un produs alimentar își păstrează caracteristicile specifice în condiții de depozitare corespunzătoare; produsele pentru care se stabilește data durabilitatii minimale nu trebuie să fie periculoase nici după această dată;

–durata medie de utilizare - intervalul de timp, stabilit în documente tehnice normative sau declarat de către producător ori convenit între părți, în cadrul căruia produsele de folosință îndelungată trebuie să își mențină caracteristicile functionale, dacă au fost respectate condițiile de transport, manipulare, depozitare și exploatare;

–viciu ascuns - deficienta calitativă a unui produs livrat sau a unui serviciu prestat care nu a fost cunoscută și nici nu putea fi cunoscută de către consumator prin mijloacele obișnuite de verificare;

–practici comerciale abuzive - metode de vânzare restrictive sau condiționate care afectează interesele consumatorilor;

–punere pe piața - acțiunea de a face disponibil pentru prima data, contra cost sau gratuit, un produs sau un serviciu în vederea distribuirii sau utilizării.

02.02.2002Articolul 2 din Punctul 2., Articolul I a fost modificat de Punctul 2, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

2^1.Litera d) a articolului 3 va avea următorul cuprins:

d)de a fi despăgubiți pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor și serviciilor, folosind în acest scop mijloace prevăzute de lege;

02.02.2002Articolul I a fost completat de Punctul 3, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

3.Articolul 4 va avea următorul cuprins:

Articolul 4

Se interzice comercializarea de produse sau prestarea de servicii care, utilizate în condiții normale, pot pune în pericol viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor.

Se interzic producerea, importul și comercializarea produselor falsificate sau contrafăcute.

02.02.2002Articolul 4 din Punctul 3., Articolul I a fost modificat de Punctul 4, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

4.Articolul 5 va avea următorul cuprins:

Articolul 5

Produsele se comercializează numai în cadrul termenului de valabilitate sau al datei durabilitatii minimale stabilite de producător.

Se interzice modificarea termenului de valabilitate sau a datei durabilitatii minimale înscrise pe produs, pe eticheta, pe ambalaj sau în documentele insotitoare.

02.02.2002Articolul 5 din Punctul 4., Articolul I a fost modificat de Punctul 5, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

4^1.Partea introductivă și litera b) ale alineatului 1 al articolului 6 vor avea următorul cuprins:

Guvernul, prin organismele sale specializate, stabilește norme și reglementări specifice sau le imbunatateste pe cele existente, când se impune protecția vieții, sănătății sau securității consumatorilor, în următoarele cazuri:

...............................................................

b)furnizarea și utilizarea produselor, precum și prestarea serviciilor.

02.02.2002Articolul I a fost completat de Punctul 6, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

5.Articolul 7 va avea următorul cuprins:

Articolul 7

Agenții economici sunt obligați:

a)producătorii:

–sa răspundă pentru prejudiciul actual și cel viitor cauzat de produsul cu defect, precum și pentru cel cauzat ca rezultat cumulat al produsului cu defect cu o acțiune sau o omisiune a unei terțe persoane;

–sa pună pe piața numai produse sigure și, dacă actele normative în vigoare prevăd, acestea să fie testate și/sau certificate;

–sa pună pe piața numai produse care respecta condițiile prescrise sau declarate;

–sa oprească livrările, respectiv sa retragă de pe piața sau de la consumatori produsele la care organele abilitate sau specialiștii proprii au constatat neîndeplinirea caracteristicilor prescrise, declarate sau care ar putea afecta viața, sănătatea ori securitatea consumatorilor, dacă această măsură constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformitățile respective;

–să asigure în producție condiții igienico-sanitare conform normelor sanitare în vigoare;

b)distribuitorii:

–să se asigure ca produsele oferite spre comercializare sunt sigure și respecta condițiile prescrise sau declarate;

–sa nu comercializeze produse despre care dețin informații sau considera ca pot fi periculoase;

–sa anunțe, imediat, autoritățile publice competente, precum și producătorul despre existenta pe piața a oricărui produs de care au cunoștința ca este periculos;

–sa retragă de la comercializare produsele la care organele abilitate de lege au constatat că nu îndeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, dacă aceasta constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformitățile respective;

–să asigure condițiile tehnice stabilite de producător, precum și condițiile igienico-sanitare pe timpul transportului, manipulării, depozitarii și desfacerii, conform normelor în vigoare;

c)prestatorii de servicii:

–sa folosească, în cadrul serviciilor prestate, numai produse și proceduri sigure și, după caz, dacă actele normative în vigoare prevăd, acestea să fie testate și/sau certificate, și sa anunțe imediat existenta pe piața a oricărui produs despre care au cunoștința ca este periculos;

–sa presteze numai servicii care nu afectează viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora;

–să respecte condițiile prescrise sau declarate, precum și clauzele prevăzute în contracte;

–să asigure, la prestarea serviciilor, condițiile tehnice stabilite de producător, precum și condițiile igienico-sanitare, conform normelor în vigoare;

–sa răspundă pentru prejudiciul actual și cel viitor cauzat de serviciul defectuos prestat.

02.02.2002Articolul 7 din Punctul 5., Articolul I a fost modificat de Punctul 7, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

6.Articolul 9 va avea următorul cuprins:

Articolul 9

Agenții economici sunt obligați sa pună pe piața numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii și sa nu folosească practici comerciale abuzive.

02.02.2002Articolul 9 din Punctul 6., Articolul I a fost modificat de Punctul 8, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

6^1.Litera a) a articolului 10 va avea următorul cuprins:

a)libertatea de a lua decizii la achiziționarea de produse și servicii, fără a li se impune în contracte clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale abuzive în vânzare, de natura a influența opțiunea acestora;

02.02.2002Articolul I a fost completat de Punctul 9, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

6^2.La articolul 10, după litera f) se introduce litera g) cu următorul cuprins:

g)de a sesiza asociațiile pentru protecția consumatorilor și organele administrației publice asupra încălcării drepturilor și intereselor lor legitime, în calitate de consumatori, și de a face propuneri referitoare la îmbunătățirea calității produselor și serviciilor.

02.02.2002Articolul I a fost completat de Punctul 9, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

6^3.La articolul 11 se introduce alineatul 2 cu următorul cuprins:

Indicațiile mijloacelor de măsurare trebuie să fie lizibile și la vederea cumpărătorului.

02.02.2002Articolul I a fost completat de Punctul 9, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

6^4.Articolul 12 va avea următorul cuprins:

Articolul 12

Consumatorii au dreptul de a pretinde vânzătorilor remedierea sau înlocuirea gratuita a produselor și serviciilor obținute, precum și despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficiențelor constatate în cadrul termenului de garanție sau de valabilitate. După expirarea acestui termen consumatorii pot pretinde remedierea sau înlocuirea produselor care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate, ca urmare a unor vicii ascunse apărute pe durata medie de utilizare a acestora.

Vânzătorul suporta toate cheltuielile legate de aceste deficiente, situație care nu îl exonereaza de răspundere pe producător în relația sa cu vânzătorul. gt; gt;

02.02.2002Articolul I a fost completat de Punctul 9, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

6^5.La articolul 13, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Remedierea deficiențelor apărute la produse sau servicii ori înlocuirea produselor care nu corespund în cadrul termenului de garanție sau de valabilitate și care nu sunt imputabile consumatorului se face în termenul maxim stabilit prin reglementări sau, după caz, prin contract.

02.02.2002Articolul I a fost completat de Punctul 9, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

7.Articolul 15 se completează cu alineatele 2 și 3, cu următorul cuprins:

Restituirea contravalorii produsului sau serviciului se face la valoarea actualizată a acestuia, calculată în funcție de indicele de inflație comunicat de Institutul Național de Statistica. Valoarea actualizată astfel calculată nu va putea fi mai mica decât contravaloarea produsului sau serviciului pe care agentul economic obligat la restituire o percepe pentru produse sau servicii de același fel, în momentul restituirii.

02.02.2002Punctul 7. din Articolul I a fost modificat de Punctul 10, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

Agentul economic are aceleași obligații pentru produsul sau serviciul înlocuit ca și pentru produsul sau serviciul vândut inițial.

7^1.La articolul 15 se introduce alineatul 4 cu următorul cuprins:

Persoanele împuternicite conform art. 49 să constate contravenția și să aplice sancțiunea prevăzută de prezenta ordonanță vor stabili o dată cu sancțiunea și măsuri de remediere, înlocuire a produsului ori a serviciului, precum și restituirea contravalorii acestuia, după caz.

02.02.2002Articolul I a fost completat de Punctul 11, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

7^2.Articolul 17 va avea următorul cuprins:

Articolul 17

Vânzătorul asigura toate operațiunile necesare repunerii în funcțiune, înlocuirii produselor ori remedierii serviciilor reclamate în cadrul termenului de garanție sau de valabilitate, respectiv pentru vicii ascunse în cadrul duratei medii de utilizare, precum și a celor ocazionate de transportul, manipularea, diagnosticarea, expertizarea, demontarea, montarea și ambalarea acestora; vânzătorul suporta și cheltuielile legate de acestea, situație care nu îl exonereaza de răspundere pe producător în relația sa cu vânzătorul.

02.02.2002Articolul I a fost completat de Punctul 11, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

7^3.Articolul 19 va avea următorul cuprins:

Articolul 19

Informarea consumatorilor despre produsele și serviciile oferite se realizează, în mod obligatoriu, prin elemente de identificare și caracterizare ale acestora, care se înscriu la vedere, după caz, pe produs, eticheta, ambalaj de vânzare sau în cartea tehnica, instrucțiunile de folosire ori altele asemenea, ce însoțesc produsul sau serviciul, în funcție de natura acestuia.

02.02.2002Articolul I a fost completat de Punctul 11, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

8.Articolul 20 va avea următorul cuprins:

Articolul 20

Producătorul trebuie să informeze despre denumirea produsului, denumirea și/sau marca producătorului, adresa producătorului, cantitatea și, după caz, termenul de garanție, de valabilitate sau data durabilitatii minimale, principalele caracteristici tehnice și calitative, compozitia, aditivii folosiți, despre eventualele riscuri previzibile, modul de utilizare, manipulare, depozitare, conservare sau păstrare, despre contraindicatii, precum și despre valoarea nutritiva la produsele alimentare preambalate și despre țara producătoare, în cazul produselor din import.

Produsele de folosință îndelungată trebuie să fie însoțite de certificatul de garanție și, dacă reglementările în vigoare prevăd, de declarația de conformitate, precum și de cartea tehnica ori de instrucțiunile de folosire, instalare, exploatare, întreținere, eliberate de către producător.

Vânzătorul trebuie să informeze consumatorii despre prețul produsului și să ofere acestora toate informațiile și documentele tehnice care trebuie să însoțească produsul.

Toate informațiile privitoare la produsele și serviciile oferite consumatorilor, documentele insotitoare, precum și contractele preformulate trebuie să fie scrise în limba română, indiferent de țara de origine a acestora, fără a exclude prezentarea acestora și în alte limbi.

02.02.2002Articolul 20 din Punctul 8., Articolul I a fost modificat de Punctul 12, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

9.Articolul 24 va avea următorul cuprins:

Articolul 24

Se interzice prezentarea, prin orice mijloace, a afirmațiilor și indicațiilor care nu sunt conforme cu parametrii ce caracterizează produsele și serviciile și care nu pot fi probate.

9^1.Articolul 25 va avea următorul cuprins:

Articolul 25

Prețurile și tarifele trebuie indicate în mod vizibil și într-o formă neechivoca, ușor de citit.

02.02.2002Articolul I a fost completat de Punctul 13, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

10.Articolul 26 va avea următorul cuprins:

Articolul 26

Comercializarea produselor și prestarea serviciilor se fac în locuri și în spații autorizate, conform reglementărilor legale în vigoare.

Este obligatorie afișarea, în mod vizibil, a denumirii unității, autorizației de funcționare, precum și afișarea și respectarea orarului de funcționare.

Orarele de funcționare vor fi stabilite, după caz, în conformitate cu hotărârile administrației publice locale.

02.02.2002Articolul 26 din Punctul 10., Articolul I a fost modificat de Punctul 14, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

10^1.Articolul 27 se abroga.

02.02.2002Articolul I a fost completat de Punctul 15, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

10^2.Articolele 28-32 vor avea următorul cuprins:

Articolul 28

Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorilor, organ de specialitate al administrației publice centrale, subordonat Guvernului, coordonează și realizează politica Guvernului în domeniul protecției consumatorilor.

Articolul 29

Atribuțiile și modul de organizare și funcționare ale Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, precum și relațiile dintre aceasta și alte organisme competente în domeniu se stabilesc prin hotărâri ale Guvernului.

Guvernul va stabili reglementări în domeniul protecției consumatorilor pentru organele de specialitate ale administrației publice centrale și, respectiv, pentru unele servicii publice ale ministerelor și altor autorități ale administrației publice centrale, organizate în județe și în municipiul București.

Guvernul va stabili reglementări-cadru în domeniul protecției consumatorilor pentru organele de specialitate și serviciile publice ale administrației publice locale.

Taxele care se percep de către serviciile sau organele administrației publice, cu rol în domeniul protecției consumatorilor, se stabilesc conform legii, iar tarifele pentru încercările efectuate în laboratoare proprii, subordonate sau agreate, conform actelor normative în vigoare.

Articolul 30

Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorilor, în baza consultării cu alte organisme interesate ale administrației publice centrale și locale, precum și cu cele neguvernamentale, elaborează reglementări referitoare la modalitățile concrete de colaborare și de sprijinire reciprocă și le propune spre aprobare Guvernului.

Articolul 31

În sensul prezentei ordonanțe, asociațiile pentru protecția consumatorilor sunt considerate organizații neguvernamentale, ca persoane juridice, conform legii, și care, fără a urmări realizarea de profit pentru membrii lor, au ca unic scop apărarea drepturilor și intereselor legitime ale membrilor lor sau ale consumatorilor, în general.

Articolul 32

Asociațiile pentru protecția consumatorilor pot fi parteneri sociali cu drept de reprezentare în consiliile consultative cu rol în domeniul protecției consumatorilor, în care organele administrației publice sunt reprezentate, dacă îndeplinesc condițiile prezentei ordonanțe.

02.02.2002Articolul I a fost completat de Punctul 15, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

11.Articolul 33 va avea următorul cuprins:

Articolul 33

Asociațiile pentru protecția consumatorilor care apara drepturile și interesele legitime ale consumatorilor, în general, sunt, de drept, parteneri sociali în consiliile consultative prevăzute în prezenta ordonanță, dacă:

02.02.2002Partea introductivă a articolului 33 din Punctul 11., Articolul I a fost modificată de Punctul 16, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

a)la nivel național, au cel puțin 3.000 de membri și filiale în cel puțin 10 județe;

b)la nivel județean și local, dacă au desfășurat o activitate în domeniul protecției consumatorilor pe o perioadă de cel puțin 3 ani.

11^1.Articolul 36 va avea următorul cuprins:

Articolul 36

Personalul de conducere și salariații organelor de specialitate ale administrației publice, precum și ale serviciilor publice descentralizate ale ministerelor sau ale altor autorități, cu atribuții pe linia protecției consumatorilor nu au dreptul de a deține funcții în organele de conducere ale asociațiilor pentru protecția consumatorilor.

02.02.2002Articolul I a fost completat de Punctul 17, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

11^2.Partea introductivă a articolului 37 va avea următorul cuprins:

Art. 37. - Asociațiile pentru protecția consumatorilor sunt consultate de către serviciile și organismele administrației publice prevăzute la art. 36, potrivit competentelor, la elaborarea dispozițiilor și procedurilor cu caracter general și a altor lucrări care au ca scop protecția consumatorilor, cu privire la:

02.02.2002Articolul I a fost completat de Punctul 17, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

12.Articolul 38 va avea următorul cuprins:

Articolul 38

Asociațiile pentru protecția consumatorilor au următoarele drepturi și obligații:

a)de a fi sprijinite logistic de către organismele administrației publice centrale și locale, în vederea atingerii obiectivelor lor;

b)de a primi sume de la bugetul de stat și de la bugetele locale;

c)de a solicita autorităților competente luarea de măsuri în vederea opririi producției sau retragerii de pe piața a produselor ori serviciilor care nu asigura nivelul calitativ prescris în documentele stabilite de lege sau care pun în pericol viața, sănătatea ori securitatea consumatorilor;

d)de a solicita agenților economici realizarea de produse și servicii în condiții speciale, în vederea satisfacerii nevoilor consumatorilor cu handicap sau de vârsta a treia;

e)de a fi consultate cu ocazia elaborării actelor normative, standardelor sau specificatiilor care definesc caracteristicile tehnice și calitative ale produselor și serviciilor destinate consumatorilor;

f)de a solicita și de a obține informații asupra prețului și caracteristicilor calitative ale produselor sau serviciilor, de natura sa ajute consumatorul la luarea unei decizii asupra achiziționării acestora;

g)de a informa opinia publică, prin mass-media, asupra deficiențelor de calitate ale produselor și serviciilor, precum și asupra consecințelor vătămătoare ale acestora pentru consumatori;

h)de a introduce acțiuni în justiție pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale consumatorilor;

i)de a solicita serviciilor sau organelor administrației publice, prevăzute la art. 36, efectuarea de analize și încercări ale produselor destinate consumatorilor și de a publică rezultatele;

j)de a iniția acțiuni proprii, în vederea identificarii cazurilor în care agenții economici nu respecta drepturile consumatorilor prevăzute de lege, precum și a cazurilor de neconformitate a produselor sau serviciilor, și de a sesiza, în cadrul unei proceduri de urgenta, serviciile sau organele de specialitate ale administrației publice abilitate sa acționeze în consecința.

02.02.2002Punctul 12. din Articolul I a fost modificat de Punctul 18, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

13.Litera k) a articolului 38 se abroga.

13^1.După articolul 38 se introduc articolele 38^1 -38^6 cu următorul cuprins:

Articolul 38^1

Centrele de consultanța și informare a consumatorilor pot fi organizate la nivel de birouri în structura organizatorică a asociațiilor pentru protecția consumatorilor și desfășoară activități gratuite în folosul acestora constând în informații, recomandări și consultanța privind problemele legate de achiziționarea unui produs sau serviciu.

Articolul 38^2

Sumele primite de la bugetul de stat, prin intermediul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, se utilizează exclusiv pentru înființarea și funcționarea centrelor de consultanța și informare a consumatorilor, respectiv pentru:

a)salarizarea sau, după caz, remunerarea personalului utilizat în centrele de consultanța și informare a consumatorilor, care se va face în funcție de timpul efectiv lucrat, până la nivelul maxim al funcției echivalente utilizate în cadrul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor;

b)cheltuieli materiale efectuate pentru întreținerea sediului și a dotărilor aferente;

c)cheltuieli curente și cele ocazionate de tipărirea materialelor informative.

Sumele prevăzute la alin. 1 se utilizează în condițiile Legii nr. 72/1996 privind finanțele publice, iar sumele rămase neutilizate la data încheierii exercițiului financiar se restituie la bugetul de stat.

Articolul 38^3

Sumele primite de la bugetele locale prin hotărâri ale consiliilor locale sau, după caz, ale consiliilor județene vor fi utilizate în condițiile stabilite prin convențiile încheiate de acestea cu asociațiile respective, conform legii.

Sumele prevăzute la alin. 1 se utilizează în condițiile Legii nr. 72/1996 privind finanțele publice, iar sumele rămase neutilizate se restituie bugetelor locale respective.

Articolul 38^4

Controlul asupra activităților desfășurate în centrele de consultanța și informare a consumatorilor din cadrul asociațiilor pentru protecția consumatorilor, care au primit sume de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se exercită de către Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorilor.

Articolul 38^5

Pentru anul 2000, din bugetul aprobat al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor s-au alocat 200 milioane lei pentru înființarea și funcționarea unui centru-pilot de consultanța și informare a consumatorilor în municipiul București și 195 milioane lei pentru finanțarea unor programe în domeniul protecției consumatorilor, editarea de materiale și organizarea de acțiuni privind informarea opiniei publice prin mass-media.

Articolul 38^6

Centrele de consultanța și informare a consumatorilor beneficiază de asistența de specialitate din partea personalului Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, împuternicit în acest scop.

02.02.2002Articolul I a fost completat de Punctul 19, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

13^2.Titlul capitolului VII va avea următorul cuprins:

Consiliul consultativ

02.02.2002Articolul I a fost completat de Punctul 19, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

13^3.Litera a) a articolului 40 va avea următorul cuprins:

a)reprezentanți ai tuturor serviciilor descentralizate și ai organelor administrației publice care au competente cu caracter general sau special în domeniul protecției consumatorilor și au structuri organizatorice la nivelul respectiv;

02.02.2002Articolul I a fost completat de Punctul 19, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

13^4.Titlul capitolului VIII va avea următorul cuprins:

Raporturile juridice dintre consumatorii prejudiciati și agenții economici

02.02.2002Articolul I a fost completat de Punctul 19, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

13^5.Articolul 42 va avea următorul cuprins:

Articolul 42

Agenții economici răspund pentru orice paguba datorată unor deficiente privind calitatea produselor sau serviciilor, aparuta în cadrul termenului de garanție sau de valabilitate a acestora și care nu este imputabilă consumatorului, precum și unor eventuale vicii ascunse constatate pe durata medie de utilizare, care nu permit folosirea de către consumator a produsului sau serviciului potrivit scopului pentru care acesta a fost realizat și achiziționat sau care pot afecta viața, sănătatea ori securitatea consumatorilor.

Răspunderea se menține și în cazul în care livrarea produselor sau prestarea serviciilor se face în mod gratuit sau cu preț redus ori dacă acestea se comercializează ca piese de schimb sau se distribuie sub alte forme.

Dacă doua sau mai multe persoane sunt răspunzătoare pentru aceeași paguba, ele răspund solidar.

02.02.2002Articolul I a fost completat de Punctul 19, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

13^6.După articolul 42 se introduc articolele 42^1 -42^7 cu următorul cuprins:

Articolul 42^1

Pentru angajarea răspunderii civile a agentului economic consumatorul prejudiciat trebuie să facă dovada pagubei, a defectului și a raportului de cauzalitate dintre defect și paguba.

Articolul 42^2

Agentul economic este exonerat de răspundere dacă dovedește existenta uneia dintre situațiile următoare:

a)nu el este cel care a pus produsul în circulație;

b)defectul care a generat paguba nu a existat la data la care produsul a fost pus în circulație sau a apărut ulterior punerii în circulație a produsului din cauze neimputabile lui;

c)produsul nu a fost fabricat pentru a fi comercializat sau pentru orice alta forma de distribuție în scop economic;

d)paguba se datorează respectării unor condiții obligatorii impuse de reglementările emise de autoritățile competente;

e)nivelul cunoștințelor științifice și tehnice la momentul punerii în circulație a produsului nu i-a permis depistarea existenței defectului.

Producătorul de componente este exonerat de răspundere dacă dovedește ca defectul este imputabil fabricantului produsului finit datorită proiectării gresite a ansamblului în care acesta a fost montat sau instrucțiunilor date de către acesta.

Articolul 42^3

Răspunderea agentului economic poate fi limitată de instanța competența în cazul în care paguba este cauzată, împreună, de defectul produsului și culpa consumatorului vătămat sau prejudiciat ori a altei persoane, pentru care aceasta este ținuta sa răspundă.

Articolul 42^4

Aplicarea dispozițiilor prezentei ordonanțe nu exclude posibilitatea consumatorului vătămat ori prejudiciat de a pretinde despăgubiri în temeiul răspunderii contractuale sau extracontractuale ori al altui regim special de răspundere existent la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe.

Societățile de asigurare au un drept de regres împotriva agentului economic răspunzător, conform legii, pentru sumele plătite persoanelor prejudiciate.

Articolul 42^5

Orice clauza abuzivă contractuală de limitare sau exonerare de răspundere a agentului economic, încheiată între comerciant și consumator, este lovită de nulitate absolută.

Articolul 42^6

Dreptul la acțiune pentru repararea pagubei, ce decurge din prevederile prezentei ordonanțe, se prescrie în termen de 3 ani, care curge de la data la care reclamantul a avut sau ar fi trebuit să aibă cunoștința de existenta pagubei, a defectului și a identității agentului economic, însă nu mai târziu de la împlinirea a 10 ani de la data la care agentul economic a pus produsul în circulație, cu condiția ca paguba să se fi produs înăuntrul termenului de 10 ani.

Articolul 42^7

Acțiunea pentru repararea pagubelor produse este de competența instanței de judecată în a carei raza teritorială s-a produs paguba sau consumatorul are domiciliul ori agentul economic reclamat își are sediul, după caz.

02.02.2002Articolul I a fost completat de Punctul 19, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

13^7.Articolul 43 va avea următorul cuprins:

Articolul 43

Acțiunile în justiție îndreptate de către asociațiile pentru protecția consumatorilor, înființate în condițiile prevăzute la art. 33 și 34, împotriva agenților economici care au prejudiciat drepturile și interesele legitime ale consumatorilor sunt scutite de taxe de timbru.

02.02.2002Articolul I a fost completat de Punctul 19, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

14.Articolul 46 va avea următorul cuprins:

Articolul 46

Constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, și se sancționează după cum urmează:

a)încălcarea dispozițiilor art. 4, art. 7 lit. a) a 2-a, a 3-a și a 5-a liniuța, lit. c) prima și a 2-a liniuța, art. 15 alin. 1, cu amendă contravențională de la 10.000.000 lei la 100.000.000 lei;

b)încălcarea dispozițiilor art. 7 lit. a) a 4-a liniuța, lit. b) a 3-a și a 4-a liniuța, cu amendă contravențională de la 7.000.000 lei la 70.000.000 lei;

c)încălcarea dispozițiilor art. 5, art. 7 lit. b) prima, a 2-a și a 5-a liniuța, lit. c) a 3-a și a 4-a liniuța, art. 9 și art. 11, cu amendă contravențională de la 5.000.000 lei la 30.000.000 lei;

d)încălcarea dispozițiilor art. 13 alin. 1, art. 14 alin. 1, art. 17-25 și art. 26 alin. 1, cu amendă contravențională de la 2.000.000 lei la 20.000.000 lei.

02.02.2002Articolul 46 din Punctul 14., Articolul I a fost modificat de Punctul 20, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

15.După articolul 46 se introduc articolele 46^1 și 46^2 , cu următorul cuprins:

Articolul 46^1

Împiedicarea, sub orice formă, a organelor administrației publice însărcinate cu protecția consumatorilor de a exercita atribuțiile de serviciu referitoare la prevenirea și combaterea faptelor care pot afecta viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora constituie contravenție, dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracțiune, și se sancționează cu închisoare contravențională de la 15 zile la 2 luni sau cu amendă de la 10.000.000 lei la 100.000.000 lei.

02.02.2002Articolul 46^1 din Punctul 15., Articolul I a fost modificat de Punctul 21, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

Articolul 46^2

Valoarea amenzilor prevăzute la art. 46 și 46^1 se va actualiza prin hotărâre a Guvernului.

16.Articolul 47 se abroga.

17.Articolul 48 se abroga.

18.Articolul 49 va avea următorul cuprins:

Articolul 49

Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 46 și 46 1 se fac de către reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, precum și de către reprezentanții împuterniciți ai altor organe ale administrației publice, potrivit competentelor stabilite prin actele normative în vigoare.

În cazul sancțiunilor cu închisoare contravențională, măsura se aplică de către instanța competența la sesizarea organului din care face parte agentul constatator.

Organele de poliție sunt obligate sa acorde, la cerere, sprijinul necesar persoanelor împuternicite prevăzute la alin. 1, aflate în exercițiul funcțiunii, sau să le însoțească, după caz.

Organele de control prevăzute la alin. 1 pot preleva produse în vederea testarii acestora în laboratoare. Contravaloarea produselor prelevate și a cheltuielilor legate de testarea lor se suporta de către organul administrației publice dacă în urma testarii nu se constata neconformități față de cerințele de securitate și/sau de calitate prescrise sau declarate. În caz contrar cheltuielile respective se suporta de către agentul economic.

02.02.2002Articolul 49 din Punctul 18., Articolul I a fost modificat de Punctul 22, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

19.Articolul 50 se abroga.

20.După articolul 50 se introduce articolul 50^1 cu următorul cuprins:

Articolul 50^1

Pentru limitarea prejudicierii consumatorilor agentul constatator poate propune următoarele măsuri:

1.oprirea definitivă a importului, a fabricației, a comercializării și retragerea din circuitul consumului uman a produselor care:

a)sunt periculoase, falsificate sau contrafăcute;

b)au termenul de valabilitate expirat;

c)sunt interzise consumului uman prin reglementări legale;

2.oprirea temporară a importului, fabricației și a comercializării produselor care nu sunt destinate consumului uman sau a prestării serviciilor, până la remedierea deficiențelor, în cazurile în care:

a)sunt periculoase, falsificate sau contrafăcute;

b)se prestează servicii care pot pune în pericol viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor;

3.oprirea temporară a comercializării produselor sau a utilizării acestora la prestarea serviciilor, până la remedierea deficiențelor, dacă:

a)produsele nu sunt testate și/sau certificate conform normelor legale;

b)produsele nu îndeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, fără ca acestea să fie periculoase;

c)produsele nu prezintă elementele de identificare și de caracterizare, precum și documentele de însoțire, conform prevederilor art. 18-22;

4.distrugerea produselor periculoase oprite definitiv de la comercializare, dacă aceasta constituie singurul mijloc care face sa înceteze pericolul.

Conducătorii autorităților publice prevăzute la art. 49 alin. 1 pot dispune prin ordin sau decizie, publicată în condițiile legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, oprirea definitivă a importului, a fabricației, a comercializării și/sau retragerea de pe piața a produselor care sunt confirmate, prin buletine de analiza și/sau încercări/expertize, ca fiind periculoase, falsificate sau contrafăcute prin insesi natura, compozitia, caracteristicile tehnico-functionale ori calitative intrinseci ale acestora.

02.02.2002Articolul 50^1 din Punctul 20., Articolul I a fost modificat de Punctul 23, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

21.Articolul 51 se abroga.

22.Alineatul 1 al articolului 52 va avea următorul cuprins:

În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu exista posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanța de judecată pe a carei raza teritorială s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea închisorii contravenționale sau, dacă exista consimțământul contravenientului, cu sancțiunea obligării acestuia la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amenda care a fost achitată.

23.Articolul 53 se abroga.

24.Articolul 54 va avea următorul cuprins:

Articolul 54

Produsele periculoase, falsificate sau contrafăcute se confisca de organele abilitate de lege, la sesizarea agentului constatator, și se distrug sau se valorifica, după caz, conform prevederilor legale.

Veniturile încasate ilicit de către agenții economici, ca urmare a încălcării prevederilor art. 4, art. 7 lit. a) a 2-a, a 3-a și a 4-a liniuța, art. 7 lit. b) prima și a 2-a liniuța și ale art. 7 lit. c) prima și a 2-a liniuța, se preiau la bugetul de stat de organele abilitate ale Ministerului Finanțelor Publice.

02.02.2002Articolul 54 din Punctul 24., Articolul I a fost modificat de Punctul 24, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

24^1.După articolul 56 se introduc articolele 56^1 și 56^2 cu următorul cuprins:

Articolul 56^1

Dispozițiile prezentei ordonanțe se completează cu prevederile Codului civil.

Articolul 56^2

Prevederile prezentei ordonanțe nu se aplică:

a)pagubelor generate de produsele puse în circulație anterior datei intrării în vigoare a acesteia;

b)pagubelor rezultate din accidentele nucleare. gt; gt;

02.02.2002Articolul I a fost completat de Punctul 25, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

24^2.Articolul 57 se abrogă.

02.02.2002Articolul I a fost completat de Punctul 25, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

24^3.După articolul 58 se introduce articolul 58^1 cu următorul cuprins:

Articolul 58^1

Începând cu anul 2001 numărul centrelor de consultanța și informare a consumatorilor pentru care se acordă sume de la bugetul de stat va fi stabilit prin hotărâre a Guvernului, după aprobarea legii bugetului de stat pe anul respectiv, cu încadrarea în sumele aprobate cu aceasta destinație.

02.02.2002Articolul I a fost completat de Punctul 25, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

24^4.Articolul 59 se abrogă.

02.02.2002Articolul I a fost completat de Punctul 25, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

24^5.După articolul 59 se introduce articolul 59^1 cu următorul cuprins:

Articolul 59^1

Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorilor aproba sau modifica criteriile de evaluare și selectare a asociațiilor pentru protecția consumatorilor care înființează și funcționează centre de consultanța și informare a consumatorilor, precum și modelul de convenție prevăzut la art. 38^3 alin. 1.

02.02.2002Articolul I a fost completat de Punctul 25, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

25.Articolul 60 se abroga.

Articolul II

Prezenta ordonanță intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României. Dispozițiile actelor normative emise în aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor se modifica și se aplică în mod corespunzător.

Articolul III

Ordonanța Guvernului nr. 21/1992, aprobată prin Legea nr. 11/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu cele aduse prin prezenta ordonanță și prin legea de aprobare a acesteia, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o noua numerotare.

02.02.2002Articolul III a fost modificat de Punctul 26, Articolul I din LEGEA nr. 37 din 16 ianuarie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 91 din 02 februarie 2002

PRIM-MINISTRU

MUGUR CONSTANTIN ISĂRESCU

Contrasemnează:

Oficiul pentru Protecția

Consumatorilor

Eliade Mihailescu,

director general

Ministrul industriei

și comerțului,

Radu Berceanu