Decizie nr. 510 din 7 octombrie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (1)-(3) şi (6) raportat la art. 194 şi 195 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Fabian Istvan-Arpad şi Fabian Marie în Dosarul nr. 11.197/117/2013/a1 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 237D/2014.

2.La apelul nominal răspunde pentru autorii excepţiei de neconstituţionalitate doamna avocat Kapcza Mikolt Krisztina din Baroul Cluj, cu împuternicire depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 585D/2014, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (1)-(3) şi (6) raportat la art. 194 şi 195 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Beke Francisc în Dosarul nr. 18.417/211/2013 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

4.La apelul nominal răspunde pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate doamna avocat Kapcza Mikolt Krisztina din Baroul Cluj, cu împuternicire depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 237D/2014 şi nr. 585D/2014, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

6.Reprezentantul autorilor excepţiei arată că nu se opune conexării dosarelor.

7.Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile pentru conexare.

8.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 585D/2014 la Dosarul nr. 237D/2014, care este primul înregistrat.

9.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. Menţionează că susţine excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, dar motivarea poate fi extinsă. În acest sens, arată că textele legale criticate contravin art. 16, 20, 21 şi 24 din Constituţie. Susţine că, deşi prin art. 200 din Codul de procedură civilă se urmăreşte disciplinarea părţilor în proces, această dispoziţie legală contravine principiilor constituţionale menţionate, întrucât pentru elemente neesenţiale, externe acţiunii civile, distincte de cele cuprinse în art. 196 din Codul de procedură civilă, se poate ajunge la anularea cererii de chemare în judecată. Astfel, pentru lipsa unor elemente, cum ar fi contul bancar sau lipsa unui exemplar al acţiunii introductive, care pot fi complinite la primul termen de judecată, se ajunge la prelungirea nejustificată a procesului. În al doilea rând, arată că reclamantul este lipsit de dreptul de apărare faţă de anularea cererii de chemare în judecată, deoarece aceasta se judecă în camera de consiliu, fără citarea părţilor, astfel încât acesta nu poate cunoaşte analiza instanţei. Mai arată că prin soluţionarea cererii de reexaminare nu se discută legalitatea măsurii. În acest caz, instanţa face doar o "contabilitate" dacă cerinţa a fost îndeplinită, fără să cerceteze dacă cerinţa era una justificată, legală, abuzivă sau discreţionară. Mai arată că prin dispoziţiile legale criticate se încalcă egalitatea părţilor în faţa justiţiei, deoarece elementele sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii relative, pârâtul putând să le invoce sau nu în cursul procesului. Mai pune în vedere un aspect care a apărut în practică şi care nu este menţionat în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv faptul că art. 194 din Codul de procedură civilă priveşte date cu caracter personal ale părţilor care ajung în posesia altor persoane. Astfel nu se garantează protecţia unor date cu caracter personal.

10.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, Decizia nr. 235 din 15 aprilie 2014 prin care Curtea Constituţională a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor criticate prin raportare la critici similare. Curtea a statuat că prin procedura regularizării cererii introductive se urmăreşte asigurarea celerităţii procesului, permiţând astfel o bună desfăşurare a judecăţii într-un termen optim şi previzibil.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

11.Prin Încheierea din 19 februarie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 11.197/117/2013/a1 şi prin Sentinţa civilă nr. 14.426 din 6 noiembrie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 18.417/211/2013, Tribunalul Cluj - Secţia civilă, respectiv Judecătoria Cluj-Napoca au sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (1)-(3) şi (6) raportat la art. 194 şi 195 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Fabian Istvan-Arpad şi Fabian Marie şi, respectiv, de Beke Francisc într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare formulate împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată.

12.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât în baza art. 200 alin. (1) se poate ajunge la anularea cererii de chemare în judecată pentru lipsa unor elemente neesenţiale, externe acţiunii în sine, pentru diverse lipsuri, cum ar fi cont bancar reclamant, înscrisuri depuse în probaţiune. Astfel, unele lipsuri care ar putea fi corectate şi complinite pe loc atrag lungi corespondenţe cu pierderea timpului şi prelungirea procesului mai multe luni, ceea ce duce la încălcarea dreptului de soluţionare a procesului într-un termen rezonabil. Aşadar, introducerea regularizării pentru asemenea elemente - în loc să asigure rezolvarea cererii într-un termen rezonabil - duce tocmai la încălcarea gravă a acestui principiu. Împrejurarea că, teoretic, reclamantul are posibilitatea de a introduce din nou cererea nu este de natură să înlăture încălcarea acestui principiu, dat fiind că dreptul său este prejudiciat prin trecerea timpului.

13.Mai susţin că reclamantul este lipsit de apărare, întrucât încheierea de anulare a cererii de chemare în judecată nu se motivează. De asemenea, în procedura reexaminării nu s-a prevăzut posibilitatea controlului de legalitate a măsurii, ci doar verificarea îndeplinirii formale a unor cerinţe care pot fi discreţionare şi abuzive. Mai arată că se încalcă principiul egalităţii în faţa justiţiei prin aceea că instanţa - care ar trebui să fie imparţială - apare ca primul "apărător" al pârâtului. Susţin, de asemenea, faptul că termenul "de îndată" din art. 200 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu este definit de Codul de procedură civilă şi, astfel, nu există, în fapt, niciun termen precis determinat în care judecătorul face verificarea acţiunii. În practică, există un termen de recomandare, stabilit de calculator la momentul înregistrării cauzei, în funcţie de gradul de încărcare a instanţei. Prin urmare, acest termen este chiar echivalentul termenului stabilit anterior de calculator ca primul termen de judecată. În prezent, acesta a devenit doar un termen de recomandare pentru verificarea cererii şi comunicarea lipsurilor cererii către reclamant.

14.Tribunalul Cluj - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Procedura prevăzută de dispoziţiile legale criticate are drept scop remedierea unor lipsuri ale acţiunii introductive, astfel încât, la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, aceasta să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 194 din Codul de procedură civilă. Legiuitorul a dorit disciplinarea părţilor din proces şi, în acest fel, respectarea principiului celerităţii şi a dreptului la un proces echitabil. De asemenea, a urmărit să evite încărcarea instanţelor cu cereri de chemare în judecată informe, a căror instrumentare implică cheltuieli inutile atât pentru părţi, cât şi pentru instanţă. Dispoziţiile legale criticate se aplică în aceeaşi măsură persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică, astfel încât principiul constituţional al egalităţii în faţa legii nu este încălcat. Nici dispoziţiile art. 24 din Legea fundamentală referitoare la dreptul la apărare nu sunt încălcate, deoarece din art. 200 din Codul de procedură civilă nu rezultă că încheierea de anulare nu se motivează; aceasta, raportat la chestiunile puse în discuţie până la acel moment, se motivează, firesc, mai succint. De asemenea, reclamantul are la dispoziţie cererea de reexaminare, prin intermediul căreia se analizează inclusiv legalitatea măsurii prin prisma îndeplinirii condiţiilor de formă.

15.Judecătoria Cluj-Napoca opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Procedura prevăzută de dispoziţiile legale criticate are drept scop învestirea instanţei cu o cerere de chemare în judecată completă, care să conţină toate elementele necesare desfăşurării judecăţii şi, astfel, procedura de judecată să fie scurtată, din momentul în care dosarul primeşte primul termen de judecată şi până la momentul pronunţării hotărârii. În acelaşi timp, accesul liber la justiţie nu este îngrădit, deoarece reclamantul are posibilitatea în orice moment să formuleze o nouă cerere de chemare în judecată, pe de o parte, iar, pe de altă parte, doar cererile neconforme sunt anulate, nu şi cele care pot duce la continuarea judecăţii.

16.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

17.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale sunt constituţionale şi menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 31 din 21 ianuarie 2014 şi Decizia nr. 235 din 15 aprilie 2014.

18.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:

19.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

20.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 200 alin. (1)-(3) şi (6) din Codul de procedură civilă prin raportare la dispoziţiile art. 194 - Cuprinsul cererii de chemare în judecată şi art. 195 - Numărul de exemplare din acelaşi cod, texte de lege care au următorul cuprins:

–Art. 200 alin. (1)-(3) şi (6): "(1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197.

(2)Când cererea nu îndeplineşte aceste cerinţe, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancţiune obligaţia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3).

(3)Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (2), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.

[...]

(6)Cererea se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (2).";

–Art. 194. - Cuprinsul cererii de chemare în judecată:

Cererea de chemare în judecată va cuprinde:

a)numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoane juridice, denumirea şi sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde şi codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar ale reclamantului, precum şi ale pârâtului, dacă părţile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant. Dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;

b)numele, prenumele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia şi sediul profesional. Dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător. Dovada calităţii de reprezentant, în forma prevăzută la art. 151, se va alătura cererii;

c)obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum şi modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Pentru imobile, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 104. Pentru identificarea imobilelor se vor arăta localitatea şi judeţul, strada şi numărul, iar în lipsă, vecinătăţile, etajul şi apartamentul, precum şi, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară şi numărul cadastral sau topografic, după caz. La cererea de chemare în judecată se va anexa extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, eliberat de biroul de cadastru şi publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară, se va anexa un certificat emis de acelaşi birou, care atestă acest fapt;

d)arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea;

e)arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin înscrisuri, se vor aplica, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 150. Când reclamantul doreşte să îşi dovedească cererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin interogatoriul pârâtului, va cere înfăţişarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică. În cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi ataşat cererii de chemare în judecată. Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele şi adresa martorilor, dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător;

f)semnătura.;

–Art. 195. - Numărul de exemplare: "Cererea de chemare în judecată se va face în numărul de exemplare stabilit la art. 149 alin. (1)."

21.În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile din Constituţie ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, astfel cum aceste din urmă texte se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie şi prin prisma dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

22.Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 31 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 14 februarie 2014, Decizia nr. 66 din 11 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 17 aprilie 2014, sau prin Decizia nr. 235 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 3 iulie 2014, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 200 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale.

23.Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că procedura prevăzută de dispoziţiile legale criticate are drept scop remedierea unor lipsuri ale acţiunii introductive, astfel încât, la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, aceasta să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 194 din Codul de procedură civilă. Legiuitorul a dorit disciplinarea părţilor din proces şi, în acest fel, respectarea principiului celerităţii şi a dreptului la un proces echitabil. O astfel de procedură nu este de natură să afecteze însăşi esenţa dreptului protejat, având în vedere că este însoţită şi de garanţia conferită de dreptul de a formula o cerere de reexaminare prevăzută de art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Mai mult, instanţa de judecată se pronunţă asupra unei probleme care priveşte exclusiv buna administrare a justiţiei.

24.Procedura regularizării cererii introductive se întemeiază şi pe soluţia de principiu consacrată de art. 14 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit căreia părţile trebuie să îşi facă cunoscute reciproc şi în timp util, direct sau prin intermediul instanţei, după caz, motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile şi apărările, precum şi mijloacele de probă de care înţeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să îşi poată organiza apărarea.

25.Curtea a mai constatat că prevederile textului de lege criticat dispun în legătură cu necesitatea verificării cererii de chemare în judecată de către completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza, precum şi asupra obligativităţii regularizării acesteia, în cazul în care nu îndeplineşte anumite cerinţe prevăzute în art. 194-197 din Cod care instituie condiţii de formă ale cererii de chemare, referitoare la cuprinsul cererii de chemare în judecată, numărul de exemplare, timbrarea cererii sau la cazurile de nulitate a acesteia.

26.Dispoziţiile art. 200 din Codul de procedură civilă dispun verificarea cererii introductive de instanţă de către completul învestit aleatoriu cu soluţionarea cauzei. Constatând neconformitatea acesteia în raport cu cerinţele instituite prin art. 194-197 din Codul de procedură civilă, instanţa de judecată comunică lipsurile reclamantului, în scris, punându-i totodată în vedere necesitatea regularizării cererii, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării. Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut de alin. (2) cuprins în art. 200 din acelaşi Cod, instanţa are posibilitatea să anuleze cererea de chemare în judecată, prin încheiere dată în camera de consiliu, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

27.În privinţa criticii autoarei excepţiei referitoare la nemotivarea încheierii de anulare a cererii, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reţinută. Astfel cum a reţinut Curtea în Decizia nr. 31 din 21 ianuarie 2014, încheierea de anulare a cererii poate fi motivată succint, întemeindu-se pe motivele deja comunicate petentului potrivit alin. (2) al art. 200 din Codul de procedură civilă şi pe faptul că lipsurile nu au fost complinite în termenul prevăzut de lege, acesta luând la cunoştinţă de motivele de anulare în termenul legal. În acest context, Curtea a reţinut, potrivit jurisprudenţei sale constante (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994), că stabilirea unor condiţionări pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie o încălcare a dreptului la liberul acces la justiţie. Mai mult, s-a statuat în jurisprudenţa citată, liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie ce rezultă din dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie.

28.De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006, s-a arătat că accesul liber la justiţie implică prin natura sa o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia de inadmisibilitate din 15 aprilie 2014 pronunţată în Cauza Lefter împotriva României (Cererea nr. 66.268/13), a reţinut că procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată reglementată de art. 200 din Codul de procedură civilă nu se substituie unei cereri judiciare şi nu anticipează faza de admitere a probelor, însă este vorba de o etapă obligatorie, care urmăreşte să impună reclamanţilor o anumită disciplină, în vederea evitării oricărei tergiversări în cadrul procedurii, prin urmare o astfel de procedură este prevăzută de lege şi urmăreşte o bună administrare a justiţiei (paragraful 18). Curtea a apreciat că anularea cererii reclamantului nu constituie o ingerinţă disproporţionată în dreptul său de acces la instanţă, deoarece partea este informată asupra omisiunii sale şi de sancţiunea susceptibilă de a-i fi aplicată (paragrafele 20 şi 21).

29.În acest sens, Curtea Constituţională a reţinut că instituirea unor condiţii formale ale cererii de chemare în judecată nu poate fi considerată de plano drept o negare a efectivităţii dreptului de acces la justiţie, ci aceasta constituie o expresie a obligativităţii exercitării drepturilor şi libertăţilor cu bună-credinţă, în limitele instituite de lege. Mai mult, nerespectarea condiţiilor prescrise pentru conformitatea cererii introductive de instanţă nu atrage în mod necondiţionat anularea actului procedural, existând posibilitatea modificării sau completării acestuia în termenul stabilit de instanţă.

30.Astfel, prevederile art. 200 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă, dispunând asupra necesităţii comunicării în scris către reclamant a lipsurilor constatate în legătură cu cererea de chemare în judecată, cu menţiunea regularizării acestora în termenul stabilit, reprezintă o concretizare a principiului rolului activ al judecătorului, tocmai în vederea asigurării accesului efectiv la justiţie al titularului cererii. Mai mult, în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii de anulare, împotriva acesteia se poate face cerere de reexaminare, solicitând motivat revenirea asupra măsurii anulării. Potrivit art. 200 alin. (6) din acelaşi act normativ, completul învestit cu soluţionarea cererii de reexaminare poate reveni asupra încheierii de anulare dacă măsura a fost dispusă în mod eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat, caz în care cauza va fi retrimisă completului iniţial învestit.

31.În acest context, Curtea a reţinut că atât reglementarea cererii de reexaminare, sub forma unei căi de atac împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată, cât şi faptul că aceasta se soluţionează de un complet diferit de cel care a dispus măsura anulării, cu citarea reclamantului, reprezintă garanţii procesuale, care au drept scop evitarea anulării actului de procedură, în măsura în care a fost legal întocmit.

32.De asemenea, Curtea a reţinut că procedura regularizării cererii de chemare în judecată este justificată prin prisma finalităţii legitime urmărite de către legiuitor, şi anume fixarea corectă a cadrului procesual, în vederea evitării acordării de noi termene de judecată pentru complinirea lipsurilor, ceea ce conduce atât la asigurarea dreptului de apărare al pârâtului, aflat în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la obiectul cererii, motivele invocate şi probele solicitate, cât şi la asigurarea celerităţii procesului, permiţând astfel o bună desfăşurare a judecăţii într-un termen optim şi previzibil, în sensul art. 6 din Codul de procedură civilă, element component al termenului rezonabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie.

33.Cu privire la modul de definire a termenului "de îndată", Curtea a reţinut că acesta urmează a fi apreciat de la caz la caz, ţinând cont de respectarea principiului celerităţii judecării cauzei, principiu care determină necesitatea depăşirii procedurii de regularizare în vederea stabilirii primului termen de judecată şi citarea părţilor.

34.În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 16 din Constituţie referitor la egalitatea în faţa legii, Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate se aplică în aceeaşi măsură persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică, neputându-se reţine încălcarea dispoziţiilor constituţionale menţionate.

35.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

36.Distinct de cele arătate, Curtea, din studiul actelor dosarului instanţei de fond în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 585D/2014, constată că autorul excepţiei critică şi faptul că instanţa de judecată a repetat procedura regularizării cererii introductive prevăzute de art. 200 din Codul de procedură civilă, în sensul că după ce i s-a făcut o primă comunicare de complinire a lipsurilor cererii introductive, faţă de care şi-a îndeplinit obligaţiile, instanţa de fond a făcut o nouă comunicare cu cerinţe care nu au fost incluse în cea dintâi, respectiv i s-a pus în vedere să comunice adresa actuală a unuia dintre pârâţi. Astfel, Curtea reţine că la momentul la care instanţa iniţial învestită a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 201 din Codul de procedură civilă a dispus, prin rezoluţie, comunicarea cererii de chemare în judecată către pârâţi. Ulterior, instanţa a constatat că dovada de predare a actelor de procedură către unul dintre pârâţi s-a întors cu menţiunea "destinatar mutat de la adresă", iar instanţa a pus în vedere reclamantului ca, în temeiul art. 166 din Codul de procedură civilă, să facă toate demersurile pentru a obţine noua adresă unde urmează a se face comunicarea şi să le depună la dosar. Deoarece, în termenul de 10 zile prevăzut de art. 200 alin. (2) din Codul de procedură civilă, reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite de instanţă, aceasta a procedat la anularea, prin încheiere, a cererii de chemare în judecată. Împotriva aceste încheieri, reclamantul a formulat cerere de reexaminare.

37.Prin urmare, autorul excepţiei consideră că cererea de chemare în judecată a fost anulată cu nerespectarea dispoziţiilor legale, deoarece, contrar rezoluţiei luate de instanţă, a indicat adresa respectivului pârât şi nici nu rezultă că instanţa a uzat de prevederile art. 154 alin. (8) din Codul de procedură civilă potrivit cărora instanţele au drept de acces la bazele de date electronice sau la alte sisteme de informare deţinute de autorităţi sau instituţii publice în scopul obţinerii datelor şi informaţiilor necesare realizării procedurii de comunicare a citaţiilor sau a altor acte de procedură. Consideră că îi este încălcat dreptul la apărare, deoarece nu i s-a adus niciun argument pentru care adresa indicată ar fi greşită şi nici nu rezultă că instanţa a uzat de prevederile art. 154 alin. (8) din Codul de procedură civilă. Mai susţine că se încalcă şi principiul egalităţii, deoarece se presupune că doar reclamantul ar fi de rea-credinţă, în schimb pârâtul ar putea să se ascundă în mod deliberat de la preluarea unui act de procedură. Prin modul în care instanţa a înţeles să interpreteze procedura regularizării, consideră că se încalcă accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Din modul absolut formal, mecanic în care se interpretează procedura regularizării, rezultă că limitarea impusă dreptului reclamanţilor de a avea acces la un tribunal nu a fost proporţională, cu scopul de a garanta securitatea juridică şi buna administrare a justiţiei.

38.În privinţa acestor susţineri raportate la contextul procedural amintit, Curtea reţine că, în speţă, instanţa de judecată este singura competentă să dispună, în funcţie de legalitatea comunicării cererii de chemare în judecată, fixarea primului termen de judecată sau reluarea procedurii de comunicare prin aplicarea dispoziţiilor art. 200 din Codul de procedură civilă în vederea remedierii lipsei indicării adresei actuale a pârâtului.

39.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Fabian Istvan-Arpad şi Fabian Marie, în Dosarul nr. 11.197/117/2013/a1 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi de Beke Francisc în Dosarul nr. 18.417/211/2013 al Judecătoriei Cluj-Napoca şi constată că prevederile art. 200 alin. (1)-(3) şi (6) raportat la art. 194 şi 195 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi Judecătoriei Cluj-Napoca şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 7 octombrie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin