Decizie nr. 539 din 27 iunie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Gabor Kozsokar - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Sora Bârzu în Dosarul nr. 2.401/2005 al Tribunalului Iaşi - Secţia de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, precizând că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 a fost abrogată prin art. 317 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, dar că soluţia legislativă criticată a fost preluată în conţinutul art. 257 alin. (2) din actul abrogator, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la textul de lege criticat.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.401/2005, Tribunalul Iaşi - Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Sora Bârzu cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de impunere a contribuţiei la fondul de asigurări sociale de sănătate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 instituie privilegii şi discriminări, precum şi un sistem injust de aşezare a sarcinilor fiscale, întrucât stabilesc diferenţiat contribuţia la fondul de asigurări de sănătate, în raport cu veniturile realizate, deşi toţi asiguraţii beneficiază de acelaşi pachet de servicii de bază.

Tribunalul Iaşi - Secţia de contencios administrativ apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece tratamentul juridic diferenţiat, constând în obligaţia plăţii unor contribuţii diferenţiate, este determinat de situaţia obiectiv diferită a anumitor categorii de asiguraţi în raport cu veniturile pe care le realizează.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că asiguraţii se găsesc într-o situaţie obiectiv diferită datorită cuantumului diferit al veniturilor pe care aceştia le realizează, fapt ce justifică instituirea unui tratament juridic diferenţiat. De asemenea, arată că principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale face trimitere la principiile proporţionalităţii şi al echităţii, structurante pentru orice societate democratică, urmărindu-se o distribuire a obligaţiilor ce tinde la o egalitate de rezultat.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002.

Curtea constată că, ulterior sesizării sale, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 a fost abrogată prin dispoziţiile art. 317 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, dar soluţia legislativă criticată a fost preluată de actul abrogator în cuprinsul art. 257 alin. (2) ce are următoarea redactare:

(2)Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:

a)veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;

b)veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar;

c)veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit şi veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. b);

d)indemnizaţiilor de şomaj;

e)veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)-d), dar nu mai puţin de un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar;

f)veniturilor realizate din pensii.

În aceste condiţii, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii de lege.

În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi ale art. 56 alin. (2) care consacră principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi texte constituţionale invocate şi în prezenta cauză. În acest sens, este Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, în care Curtea a statuat că este firesc ca valoarea contribuţiei să difere de la persoană la persoană, în funcţie de cuantumul veniturilor realizate. Această diferenţă este rezonabilă şi justificată de situaţia obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari faţă de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum şi de principiul solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurărilor sociale de sănătate.

De asemenea, Curtea a reţinut că principiul constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferenţierea contribuţiei persoanelor care realizează venituri mai mari. De altfel, cota de contribuţie, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv, astfel că diferenţa valorică a contribuţiei este determinată de nivelul diferit al venitului.

Având în vedere că în cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei invocate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Sora Bârzu în Dosarul nr. 2.401/2005 al Tribunalului Iaşi - Secţia de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 iunie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea