Norme metodologice din 18 aprilie 2000

Capitolul 1Evidenta bunurilor culturale

Articolul 1

(1)Registrul pentru evidenta analitica a bunurilor culturale este un document oficial obligatoriu, cu caracter permanent, în care se înregistrează totalitatea bunurilor culturale deţinute de o instituţie specializată, precum şi principalele elemente de identificare, datare, provenienţă şi valoare ale acestora.

(2)Registrul pentru evidenta analitica a bunurilor culturale îndeplineşte următoarele funcţii:

a)asigura evidenta integrală a bunurilor culturale;

b)asigura elementele de ordin descriptiv pentru identificarea bunurilor culturale.

(3)Registrul pentru evidenta analitica a bunurilor culturale cuprinde următoarele coloane:

01.numărul de inventar

02.data intrării în patrimoniu

03.denumirea sau titlul şi autorul obiectului

04.descrierea şi numărul fisei de fototeca

05.numărul de bucăţi

06.locul, data şi autorul descoperirii

07.colecţia

08.materialul sau titlul

09.dimensiuni şi greutate

10.starea de conservare

11.provenienţă

12.documentul de intrare

13.valoarea de intrare rezultată din contractul de vânzare-cumpărare, actul de donaţie sau evaluarea facuta în urma cercetării de teren.

14.ieşire

15.verificare

16.observaţii.

(4)Pentru completarea formularului, pe coloane, se fac următoarele precizări:

a)Coloana 01 se completează cu numărul de inventar atribuit obiectului, care reprezintă codul de identitate al acestuia, cod care se înscrie pe obiect şi care devine astfel semnul sau de recunoaştere. Numărul de inventar va însoţi obiectul atâta timp cat acesta va face parte din colectiile instituţiei. Dacă obiectul va fi scos, transferat sau predat, acesta va fi radiat din Registrul pentru evidenta analitica a bunurilor culturale şi va fi scăzut din gestiune o dată cu întocmirea actului de scădere. Pentru fiecare obiect intrat în patrimoniul unei instituţii publice se atribuie un singur număr de inventar. Nu se admite un singur număr de inventar pentru o entitate compusa, cum ar fi un tezaur monetar sau de alta natură. În cazul unei entităţi compuse din elemente diferite, de exemplu "costum", se da un singur număr de inventar, enumerandu-se însă explicit componentele. Fiecare componenta va primi acelaşi număr de inventar, dar la rubricile "dimensiuni" şi "descriere" fiecare componenta va fi tratata în mod explicit, separat.

b)Coloana 02 se completează cu data intrării în patrimoniu a bunurilor culturale.

c)Coloana 03 cuprinde denumirea obiectului, denumirea lui tipologica sau, după caz, titlul obiectului şi autorul în cazul lucrărilor de arta. În aceasta coloana se consemnează şi informaţiile despre localizarea obiectului, precum şi perioada în care acesta a fost făcut. Localizarea obiectului trebuie interpretată ca zona unde a fost creat.

d)Coloana 04 cuprinde descrierea obiectului, care este menita sa ajute la stabilirea identităţii acestuia. Ea trebuie să se raporteze la elementele care pot permite identificarea uşoară a obiectului: morfologia, aspectul, cromatica şi elementele decorative ale acestuia, tehnicile şi materialele din care acesta este făcut. Descrierea are un caracter tehnic şi nu unul literar.

e)Coloana 09 cuprinde dimensiunile obiectului, care trebuie notate astfel: pentru obiectele bidimensionale L = lungimea şi l = lăţimea. În aceste categorii vor fi incluse numai obiectele strict bidimensionale, cum sunt: documentele, fotografiile, graficele, steagurile, tapiseriile şi acele obiecte la care cea de-a treia dimensiune este neconcludenta: icoanele, picturile, costumele. Obiectele tridimensionale se noteaza cu L, l şi h (înălţime sau grosime). Pentru obiectele din ceramica, sticlă sau portelan se pot folosi doar doua dimensiuni: h şi diametrul. Notarea dimensiunilor se face în centimetri şi trebuie să fie aceeaşi în toate verigile sistemului de evidenta.

f)Coloana 11 se completează cu sursa din care provine obiectul: donaţie, achiziţie, descoperire rezultată dintr-o cercetare de teren, etnografica, arheologică etc.

g)În coloana 12 se înscrie numărul actului de intrare în muzeu actul de donaţie, procesul-verbal al comisiei de achiziţie, documentaţia rezultată din cercetarea de teren la care se poate raporta obiectul sau altele asemenea.

h)În coloana 13 se înscrie valoarea de achiziţie a bunurilor cumpărate, respectiv, de utilitate, aferentă bunurilor primite cu titlu gratuit, definită potrivit prevederilor pct. 19 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 704/1993 pentru aprobarea următoarelor măsuri de executare a Legii contabilităţii nr. 82/1991 şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 bis din 22 decembrie 1993.

Articolul 2

Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească Registrul pentru evidenta analitica a bunurilor culturale sunt următoarele:

a)Tipărirea registrului se face pe o hârtie de minimum 80g/mp sau poate fi realizată prin listare cu ajutorul computerului, caz în care se vor realiza copii de siguranţă pe suport magnetic sau compact disc, care vor fi păstrate în doua locuri diferite.

b)Înainte de a fi utilizat, Registrul pentru evidenta analitica a bunurilor culturale se numeroteaza, se snuruieste şi se sigileaza, iar pe ultima pagina se înscrie data, se semnează de către conducătorul instituţiei şi se aplică ştampila.

c)Înscrierea se face lizibil, iar numele proprii, termenii specifici mai puţin uzuali şi localităţile vor fi scrise cu majuscule.

d)Nu se admit ştersături, adaugari sau intervenţii ulterioare completării rubricilor respective. Dacă este necesară o corectare sau o completare, aceasta se menţionează la rubrica "Observaţii", cu certificarea intervenţiei respective prin semnatura conducătorului instituţiei şi cu ştampila instituţiei.

Articolul 3

Înregistrarea în contabilitate a rezultatelor inventarierii se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Articolul 4

La intrarea în patrimoniul instituţiei publice a unui bun cultural se efectuează următoarele operaţiuni:

a)se atribuie obiectului un număr de inventar corespunzător poziţiei care urmează după ultima înregistrare;

b)obiectul este fotografiat, vedere generală şi detalii semnificative;

c)obiectul este studiat de muzeograful specializat în categoria respectiva de obiecte, în vederea completării Registrului pentru evidenta analitica a bunurilor culturale;

d)se completează rubricile Registrului pentru evidenta analitica a bunurilor culturale cu toate informaţiile despre obiect;

e)se marcheaza numărul de inventar pe obiect;

f)se completează fişele de fototeca pe care se lipesc martorii fotografici 9x12 cm;

g)obiectul este depozitat consemnându-se în cataloagele topografice codul poziţiei la care poate fi regasit.

Capitolul 2Controlul gestiunilor. Inventarierea generală

Articolul 5

(1)Instituţiile publice deţinătoare de bunuri culturale sunt obligate sa verifice existenta şi integritatea bunurilor înscrise în Registrul pentru evidenta analitica a bunurilor culturale, astfel:

a)unităţile care deţin până la 100.000 de obiecte - o dată la 3 ani;

b)unităţile care deţin între 100.000 şi 250.000 de obiecte - o dată la 4 ani;

c)unităţile care deţin între 250.000 şi 500.000 de obiecte - o dată la 5 ani;

d)unităţile care deţin peste 500.000 de obiecte - o dată la 7 ani.

(2)Anual conducerea instituţiei poate dispune efectuarea verificării unui număr de obiecte aflate în inventar.

(3)Efectuarea inventarierii se face potrivit Normelor metodologice privind organizarea şi efectuarea inventarierii patrimoniului, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor nr. 2.388/1995, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 18 decembrie 1995.

Capitolul 3Scoaterea din gestiune a bunurilor culturale

Articolul 6

(1)Scoaterea din gestiune a bunurilor culturale distruse sau dispărute, care fac parte din categoria "Tezaur", se aproba prin ordin al ministrului culturii, pe baza avizului Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor.

(2)Avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colectiilor se acordă pe baza:

a)referatului comisiei de specialişti care a constatat distrugerea bunurilor culturale;

b)procesului-verbal de constatare întocmit de organele de poliţie în cazul dispariţiei bunurilor culturale.

Articolul 7

Scoaterea din gestiune a bunurilor culturale distruse sau dispărute, care fac parte din categoria "Fond", se aproba de Direcţia muzeelor şi colectiilor pe baza documentelor prevăzute la art. 6 alin. (2).

Articolul 8

Consiliul de administraţie al instituţiei publice poate aproba scoaterea din inventar a unor obiecte din categoria "Fond" în vederea unor schimburi de obiecte cu alte instituţii similare.

Articolul 9

În cazul bunurilor culturale revendicate şi retrocedate foştilor proprietari, scoaterea din gestiune se face numai în baza hotărârii judecătoreşti de retrocedare, rămasă definitivă şi irevocabilă.