Decizie nr. 82 din 5 februarie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (1) şi art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Galfinband" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 5.084/121/2007 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează asupra cererii de amânare formulate de autorul excepţiei, pentru a-şi angaja avocat. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii. Curtea respinge cererea de amânare în condiţiile în care autorul excepţiei avea posibilitatea de a-şi angaja apărător încă din data de 5 octombrie 2007, când a fost înregistrată încheierea de sesizare.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Se arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea a constatat că textele legale criticate sunt constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 20 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 5.084/121/2007, Tribunalul Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (1) şi art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Galfinband" - S.A. din Galaţi în cauza ce are ca obiect judecarea litigiului de muncă privind restituirea unor sume de bani.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 286-288 din Codul muncii contravin dispoziţiilor art. 16 şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece, prin reglementarea unor reguli speciale de procedură, creează inegalităţi între angajatori şi angajaţi. Totodată, consideră că art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, prin comparaţie cu cele ale art. 283 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod, încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 şi ale art. 21 alin. (3).

Tribunalul Galaţi - Secţia civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu limitează şi nu îngrădesc accesul liber la justiţie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că art. 283 alin. (1) şi art. 286-288 din Codul muncii sunt norme de procedură care se stabilesc prin lege şi se aplică deopotrivă tuturor angajaţilor care se află în ipoteza normelor respective.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate sunt constituţionale. Se arată că, în considerarea unor situaţii deosebite, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 283 alin. (1) lit. c) şi art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii care au următorul conţinut:

–Art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii: "(1) Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate: [...] c) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator."

–Art. 286: "(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgenţă.

(2)Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile.

(3)Procedura de citare a părţilor se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul de judecată."

–Art. 287: "Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare."

–Art. 288: "Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgenţă, instanţa fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia."

Autorul excepţiei susţine că aceste prevederi legale încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

Dispoziţiile art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii stabilesc un termen de prescripţie de 3 ani pentru formularea cererilor care au ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă constând în plata unor drepturi salariale ori despăgubiri băneşti către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator. Acelaşi articol prevede, la alin. (1) lit. a), că cererile în vederea soluţionării conflictelor de muncă pot îi formulate "în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă".

Curtea constată că existenţa celor două reglementări diferite nu poate duce la concluzia, astfel cum susţine autorul excepţiei, că art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii încalcă art. 16 şi art. 21 alin. (3) din Constituţie. Cele două norme procedurale vizează două ipoteze diferite. În primul caz, cel prevăzut de alin. (1) lit. a) al art. 283, legiuitorul are în vedere, la declanşarea conflictului de muncă, decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă, iar situaţia reglementată de art. 283 alin. (1) lit. c) se referă la faptul că obiectul conflictului individual de muncă îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator. Or, legiuitorul poate, în considerarea unor situaţii deosebite, cum este cazul în speţă, să stabilească şi reguli de procedură diferite, fără ca prin aceasta să se încalce egalitatea în drepturi a cetăţenilor ori dreptul la un proces echitabil.

În legătură cu critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286-288 din Codul muncii, Curtea constată, de asemenea, că este neîntemeiată. Prevederile respective sunt norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, privind termenele de judecată şi modalitatea administrării probelor în cazul judecării cererilor referitoare la conflictele de muncă. Modalitatea în care au fost reglementate aceste dispoziţii este o opţiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi urgente, adaptată raporturilor de muncă şi exercitării dreptului la muncă. Regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziţii se aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât şi angajaţilor, fără a fi favorizată o categorie sau alta.

Dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 494 din 11 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 18 ianuarie 2005, Curtea, respingând excepţia, a reţinut că dispoziţiile art. 287 din Cod reprezintă "norme de procedură care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, se stabilesc prin lege", precum şi că "salariatul şi angajatorul sunt două părţi ale conflictului de muncă, situate pe poziţii opuse şi cu interese contrare, situaţia lor diferită justificând, în anumite privinţe, şi tratamentul juridic diferenţiat. Angajatorul este cel care deţine documentele şi toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului şi pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor părţilor raportului juridic de muncă, fiind necesară şi firească obligaţia acestuia de a prezenta aceste probe".

Totodată, prin Decizia nr. 350 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 26 august 2005, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate a art. 288 teza a doua din Codul muncii, a reţinut că aceste dispoziţii legale "sunt menite să asigure soluţionarea cu celeritate a conflictelor de muncă, în primul rând, în interesul salariatului, al apărării raporturilor de muncă şi al exercitării dreptului la muncă".

Întrucât în cauza de faţă nu au fost aduse elemente noi de natură să reconsidere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.(4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (1) lit. c) şi ale art. 286-288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Galfinband" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 5.084/121/2007 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta