Decizie nr. 27 din 23 februarie 1999

Lucian Mihai - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Ion Bonini - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. 1, 2 şi 4 şi ale art. 98 alin. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 26/1996, ridicată de Bulzan Gheorghe şi de reprezentantul Ministerului Public de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 4.722/P/1997 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 21 ianuarie 1999, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţii, legal citata, fiind consemnate în încheierea din acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 26 ianuarie 1999 şi, apoi, pentru 4 februarie 1999, pentru 9 februarie 1999 şi, respectiv, pentru 23 februarie 1999.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 28 mai 1998, pronunţată în Dosarul nr. 4.722/P/1997, Curtea de Apel Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 97 alin. 1, 2 şi 4 şi a art. 98 alin. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 26/1996, ridicată de Bulzan Gheorghe şi de reprezentantul Ministerului Public de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara. În motivarea excepţiei Bulzan Gheorghe arata ca art. 97 şi 98 din Codul silvic prevăd infracţiuni săvârşite împotriva fondului forestier, infracţiuni a căror existenta este condiţionată de cuantumul pagubei produse, determinat în funcţie de preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, incalcandu-se astfel prevederile art. 23 alin. (9), ale art. 31 alin. (1) şi (2) şi ale art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie. Se arata, de asemenea, ca preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior nu este definit prin norme prevăzute de legea organică, ci singura referire la acest preţ mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior se regaseste în Legea nr. 81/1993 privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afară fondului forestier situate pe terenurile proprietate publică şi privată şi economiei vânatului. Această lege, deşi nu este o lege organică, prevede la art. 5 ca preţul se stabileşte de către Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, care nu a publicat preţul în raport cu care se fixează valoarea pagubelor în cazul comiterii unor fapte ce constituie infracţiuni.

Prin concluziile scrise, depuse la dosarul Curţii de Apel Timişoara şi susţinute oral în şedinţa publică din 28 mai 1998, reprezentantul Ministerului Public de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a solicitat, de asemenea, sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale. În opinia acestuia art. 97 alin. 1, 2 şi 4 şi art. 98 alin. 1, 2 şi 4 din Codul silvic încalcă prevederile art. 31 alin. (1) din Constituţie privind dreptul la informaţie. Se susţine ca, potrivit acestor texte, preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, ca element constitutiv al infracţiunii, este "stabilit printr-un act normativ al Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, care nu este publicat în Monitorul Oficial al României, astfel ca norma de incriminare este neconstitutionala".

Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, instanţa considera ca normele de incriminare cuprinse la art. 97 alin. 1, 2 şi 4, precum şi la art. 98 alin. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 26/1996 sunt neconstituţionale, deoarece preţul mediu al metrului cub de masa lemnoasă pe picior, pe baza căruia se poate stabili prejudiciul, ca element constitutiv al infracţiunii, nu este publicat în Monitorul Oficial al României şi este stabilit printr-un act normativ al Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca din examinarea prevederilor legale atacate, precum şi ale art. 107 alin. 1 din aceeaşi lege rezultă ca atât elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute la art. 97 alin. 1 şi la art. 98 alin. 1 din Legea nr. 26/1996, cat şi criteriile şi cuantumurile potrivit cărora acestea se determina sunt reglementate prin lege, astfel că nu pot fi apreciate ca neconstituţionale prin raportarea lor la dispoziţiile art. 23 alin. (9) şi ale art. 31 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Cu privire la prevederile art. 97 alin. 2 şi 4 şi ale art. 98 alin. 2 şi 4 din Legea nr. 26/1996 se considera, de asemenea, ca excepţia este neîntemeiată, întrucât textele respective reglementează doua forme agravante ale infracţiunilor prevăzute la art. 97 alin. 1 şi la art. 98 alin. 1, astfel încât problema juridică este aceeaşi ca şi în cazul infracţiunilor reglementate de aceste alineate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

În temeiul art. 5 din Legea nr. 47/1992 Curtea Constituţională a solicitat şi opinia Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. 1, 2 şi 4 şi ale art. 98 alin. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 26/1996.

În opinia Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, comunicată prin Adresa nr. 2.499/R.T./1998, se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este nefondata, întrucât, potrivit legii, preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior este stabilit de acest minister, dar prin lege nu se prevede obligativitatea publicării lui. Se considera ca preţul mediu nu este un element constitutiv al infracţiunii, ci numai un criteriu pentru determinarea pagubei, de care depinde incriminarea faptei. În consecinţa, se considera ca principiile legalităţii incriminării şi ale supremaţiei legii, consacrate de Constituţie, nu sunt incalcate prin dispoziţiile legale care au format obiectul excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, opinia Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992,

retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Aceasta excepţie are ca obiect dispoziţiile art. 97 alin. 1, 2 şi 4 şi ale art. 98 alin. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, care prevăd:

–Art. 97: "Taierea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lastari din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestieră prevăzute la art. 6, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior sau dacă valoarea pagubei este sub aceasta limita, dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de 2 ani, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă.

Dacă fapta a avut ca urmare o paguba în valoare de peste 20 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani. [...]

Maximul pedepselor prevăzute la alin. 1-3 se majorează cu 3 ani, în cazul în care faptele au fost săvârşite în următoarele împrejurări:

a)de doua sau mai multe persoane împreună;

b)de o persoană având asupra sa o arma sau substanţe chimice periculoase;

c)în timpul nopţii;

d)în arii forestiere protejate."

–Art. 98: "Furtul de arbori doborati sau rupti de fenomene naturale, ori de arbori, puieţi sau lastari care au fost taiati ori scoşi din rădăcini, cu sau fără drept, din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestieră prevăzute la art. 6, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, ori dacă valoarea pagubei este sub aceasta limita, dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de 2 ani, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă.

Dacă fapta a avut ca urmare o paguba în valoare de peste 20 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. [...]

În cazul în care furtul a fost săvârşit în împrejurările menţionate la art. 97 alin. 4, maximul pedepselor prevăzute în alineatele precedente se majorează cu 3 ani."

Prin excepţia ridicată de Bulzan Gheorghe şi de reprezentantul Ministerului Public de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a invocat neconstituţionalitatea acestor prevederi legale cu motivarea ca, întrucât în lege nu se prevede care este preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă în raport cu care se stabileşte valoarea pagubei şi se determina existenta infracţiunii, este încălcat principiul constituţional al legalităţii incriminării, consacrat de art. 23 alin. (9), potrivit căruia "Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii", precum şi de art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie, care dispune ca infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora se reglementează prin lege organică. Se mai arata ca singura referire legală la preţul mediu pe metru cub de masa lemnoasă pe picior se face la art. 5 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afară fondului forestier situate pe terenurile proprietate publică şi privată şi economiei vânatului, care nu este însă lege organică şi care prevede că acest preţ se stabileşte de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Pe de altă parte, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se invoca şi faptul ca Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, competent potrivit legii sa stabilească preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, nu a dat publicităţii actul normativ prin care a stabilit acest preţ mediu, ceea ce contravine art. 31 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care prevede dreptul la informaţia de interes public şi obligaţia autorităţilor publice de a asigura, potrivit competentelor ce le revin, informarea corecta a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

Din examinarea dispoziţiilor art. 97 alin. 1, 2 şi 4, precum şi ale art. 98 alin. 1, 2 şi 4, cuprinse în titlul VI "Raspunderi şi sancţiuni" din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, Curtea retine ca acestea prevăd elementele constitutive ale infracţiunilor pe care le reglementează. În plus, art. 109 din Codul silvic menţionează că "Prevederile prezentului titlu se completează cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedura penală". Faţa de aceste dispoziţii legale nu se poate susţine ca în lege nu sunt prevăzute toate condiţiile cerute pentru ca faptele respective sa constituie infracţiune. Dimpotriva, examinarea textelor de lege criticate prin excepţia de neconstituţionalitate scoate în evidenta ca acestea definesc în măsura suficienta infracţiunile pe care le prevăd, descriind comportamentul ilegal incriminat şi stabilind în mod expres pedepsele aplicabile. Este adevărat ca preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior este stabilit, în baza art. 107 alin. 1 din Codul silvic şi a art. 5 din Legea nr. 81/1993, de către autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura, respectiv de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, dar aceasta determinare se face în baza unei împuterniciri date prin lege organică, iar evaluarea pagubelor are la baza criterii stabilite de lege (anexa nr. 1 la Legea nr. 81/1993 referitoare la evaluarea pagubelor cauzate prin taierea, scoaterea din rădăcini, distrugerea, degradarea sau sustragerea arborilor, puietilor sau lastarilor, în cazul în care prejudiciul este produs prin fapte care, potrivit legii, constituie contravenţii sau infracţiuni).

Asa cum se subliniaza în punctul de vedere al Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, "preţul mediu este stabilit şi calculat în raport cu parametrii prevăzuţi de lege, deci în baza unui criteriu obiectiv şi legal, cu înlăturarea oricăror elemente subiective sau discretionare ce ar putea conduce la încălcarea principiului legalităţii incriminării şi supremaţiei legii".

În acelaşi sens a statuat Curtea Constituţională şi prin Decizia nr. 2 din 10 ianuarie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 30 aprilie 1996, când, solutionand excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 81/1993, pe care a admis-o în parte, s-a pronunţat şi cu privire la legalitatea incriminării ca infracţiuni a faptelor prevăzute la acea data de reglementarea legală în materie, respectiv art. 30 şi 31 din Legea nr. 2/1987 privind conservarea, protejarea şi dezvoltarea pădurilor, exploatarea lor raţională, economică şi menţinerea echilibrului ecologic. În esenta, s-a reţinut ca sunt satisfacute imperativele principiului legalităţii pedepsei, prevăzut la art. 23 alin. (9) din Constituţie, coroborat cu art. 72 alin. (3) lit. f) din legea fundamentală şi principiul supremaţiei legii. În ceea ce priveşte atributia Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului de a preciza preţul în funcţie de care se determina cuantumul pagubei, s-a reţinut ca acest preţ nu poate fi altul decât cel stabilit potrivit legii, deci pe baza unui criteriu obiectiv şi legal, cu înlăturarea oricărei aprecieri subiective şi discretionare, care ar avea semnificatia încălcării principiului legalităţii incriminării şi supremaţiei legii. Prin decizia menţionată Curtea Constituţională a mai reţinut ca "prin competenţa Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului de a stabili preţul respectiv nu se poate înţelege decât obligaţia acestuia de a-l calcula în raport cu parametrii prevăzuţi de lege. Textul de lege nu conferă ministerului atributia de a stabili preţul în mod subiectiv, discretionar, exclusiv în funcţie de aprecierea sa, ci îi impune obligaţia, inerenta unui expert, de a-l calcula în mod concret, ceea ce invedereaza un criteriu obiectiv". Referitor la necesitatea precizarii preţurilor negociate în actul de stabilire a preţului mediu, în considerentele deciziei se precizează ca teza "se justifica prin aceea ca numai astfel este posibila cenzura judecătorească a modului de calcul al preţului de către minister, ceea ce este necesar tocmai având în vedere rolul de expert pe care îl are ministerul în determinarea preţului". Prin aceeaşi decizie s-a stabilit, de asemenea, ca nepublicarea preţului mediu rezultat din negociere nu este o problemă de constituţionalitate, deoarece principiul legalităţii pedepsei şi supremaţiei legii nu presupune necesitatea ca şi aceste preţuri să fie publicate, preţul mediu nefiind un element constitutiv al infracţiunii, ci numai un criteriu pentru determinarea pagubei de care depinde incriminarea.

Decizia Curţii Constituţionale nr. 2/1996 are relevanta în cauza de faţa, iar cele statuate în aceasta decizie îşi menţin valabilitatea, întrucât, deşi textele a căror neconstituţionalitate se invoca sunt diferite ca urmare a abrogării Legii nr. 2/1987 prin Legea nr. 26/1996, problema de fond este aceeaşi şi în actuala reglementare.

Chiar în condiţiile în care toate elementele constitutive ale infracţiunii sunt cuprinse în lege, apare necesară, pentru viitor, publicarea în Monitorul Oficial al României a ordinului ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului, prin care stabileşte preţul mediu al metrului cub de masa lemnoasă pe picior, aceasta fiind de natura să asigure deplina precizie privind cunoaşterea şi aplicarea prevederii legale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi 25 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA,

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. 1, 2 şi 4 şi ale art. 98 alin. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, ridicată de Bulzan Gheorghe şi de reprezentantul Ministerului Public de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 4.722/P/1997 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 februarie 1997.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Gabriela Dragomirescu

OPINIE SEPARATĂ I

Soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ce face obiectul prezentei cauze este corecta, întrucât dispoziţiile art. 97 alin. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic sunt constituţionale, astfel cum rezultă din argumentele cuprinse în decizia la care se referă prezenta opinie separată. Exigenţele art. 23 alin. (9) din Constituţie, interpretate în lumina documentelor internaţionale (art. III paragraful 2 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului; art. 15 al Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice; art. 7 paragraful 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale), sunt satisfacute de aceste dispoziţii legale, fiindca legiuitorul a definit în mod suficient conţinutul constitutiv al infracţiunilor.

Nu impartasesc însă următoarea statuare din finalul considerentelor acestei decizii: "Chiar în condiţiile în care toate elementele constitutive ale infracţiunii sunt cuprinse în lege, apare necesară, pentru viitor, publicarea în Monitorul Oficial al României a ordinului ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului, prin care stabileşte preţul mediu al metrului cub de masa lemnoasă pe picior, aceasta fiind de natura să asigure deplina precizie privind cunoaşterea şi aplicarea prevederii legale."

În ceea ce ma priveşte, consider ca exista obligaţia legală, iar nu numai recomandarea de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului prin care este stabilit preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, ordin prevăzut la art. 107 alin. 1 din Codul silvic şi la art. 5 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afară fondului forestier situate pe terenurile proprietate publică şi privată şi economiei vânatului.

Este adevărat ca, astfel cum se arata prin opinia separată a domnului judecător Kozsokar Gabor, nici un text din cuprinsul Codului silvic sau al Legii nr. 81/1993 nu dispune publicarea acestui ordin.

Cu toate acestea, publicarea ordinului ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului în Monitorul Oficial al României, Partea I, nu este condiţionată de existenta unei asemenea prevederi exprese în cuprinsul Codului silvic sau al Legii nr. 81/1993, întrucât, potrivit art. 5 lit. F din Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, în Partea I a acestuia se publică, între altele, "actele normative ale organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului, potrivit competentei lor stabilite prin lege, adoptate în vederea organizării executării legii". Se poate, asadar, observa ca publicarea, nefiind condiţionată de existenta unei norme legale exprese care să dispună realizarea acesteia, este condiţionată doar de o cerinţa care se referă la însăşi substanţa actului normativ, şi anume necesitatea ca acel act normativ sa fi fost adoptat "în vederea organizării executării legii" - cerinţa care, neîndoielnic, este îndeplinită în cazul ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului prin care, în baza art. 107 alin. 1 din Codul silvic şi a art. 5 din Legea nr. 81/1993, se stabileşte preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior.

În lipsa publicării acestui ordin, potrivit legii, în Partea I a Monitorului Oficial al României, se ajunge la situaţia ca, astfel cum pe buna dreptate se remarca prin opinia separată a domnului judecător KozsokEr GEbor, nici o persoană - potenţial autor al unei contravenţii sau al unei infracţiuni silvice - nu poate avea reprezentarea valorii pagubei ce ar putea fi cauzată de fapta sa şi, în consecinţa, nici reprezentarea naturii contravenţionale ori penale a acesteia.

Nu impartasesc însă concluzia la care, pornindu-se de la aceasta apreciere justa, se ajunge în menţionată opinie separată, concluzie conform căreia dispoziţiile art. 97 alin. 1, 2 şi 4 din Codul silvic ar fi neconstituţionale, sub cuvânt ca legea nici nu stabileşte în mod direct, ea însăşi, unul dintre elementele esenţiale ale infracţiunii, nici nu prevede în mod expres ca actul normativ prin care acest element urmează a fi stabilit se va publică în Monitorul Oficial al României.

Consider ca - la nivelul legii - sunt satisfacute exigenţele principiului constituţional al legalităţii incriminării ["Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii" - conform art. 23 alin. (9) din Constituţie], atâta timp cat, astfel cum în mod just se arata în considerentele deciziei la care se referă prezenta opinie separată, Parlamentul a definit - în mod suficient - atât autoritatea de reglementare, cat şi parametrii pe baza cărora aceasta trebuie să procedeze la efectuarea unor operaţiuni matematice, în urma cărora să poată fi stabilit - în mod obiectiv, nediscretionar, fără adăugiri la voinţa legiuitorului - preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior. Sunt de acord ca, din punctul de vedere al tehnicii legislative, ar fi fost preferabila indicarea concretă, prin lege, a cuantumului valorii minime a pagubei produse prin infracţiune (astfel cum în mod justificat se sugereaza prin opiniile separate ale domnului judecător Costica Bulai şi domnului judecător Kozsokar Gabor, tragandu-se însă concluzia neconstitutionalitatii, pe care nu o impartasesc), dar, pe de altă parte, înţeleg ca actuala opţiune legislativă a fost determinata de dinamismul preţurilor în cadrul unei economii de piaţa şi care este supusă reformei, dinamism imposibil de urmat prin succesive modificări legislative realizabile în acelaşi ritm.

Nu ne aflam, asadar, în prezenta unei probleme de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale, ci în prezenta unei probleme de organizare a executării legii de către autoritatea însărcinată cu aceasta, problema care însă excede atribuţiilor Curţii Constituţionale. Într-adevăr, potrivit art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicată, "Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de [...] aplicare a legii...".

Cu toate acestea, includerea în finalul considerentelor deciziei Curţii Constituţionale a unei statuari din care rezultă ca ar fi doar recomandabila, iar nu obligatorie, publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului poate crea impresia asocierii Curţii Constituţionale la considerarea ca legitima a nepublicarii acestui act normativ şi, pe cale de consecinţa, mult mai grav, la condamnarea penală a faptuitorilor activităţilor infractionale prevăzute la art. 97 alin. 1, 2 şi 4 din Codul silvic.

Într-adevăr, în condiţiile în care aceste dispoziţii legale sunt constituţionale, este totuşi inadmisibila trimiterea în judecata penală şi condamnarea acestor făptuitori, dacă faptele au fost săvârşite mai înainte ca Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului sa fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, ordinul prin care se stabileşte preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior. Şi aceasta întrucât faptei astfel săvârşite îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii - conform art. 10 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală -, şi anume acela corespunzător laturii subiective. Într-adevăr, făptuitorul nu a avut reprezentarea valorii pagubei produse prin fapta sa şi, în consecinţa, nu a putut sa prevadă rezultatul acesteia, nedistingand astfel între caracterul contraventional sau infractional al activităţii sale.

Având în vedere aceste consecinţe, rezultă ca exista obligaţia legală de publicare a ordinului prevăzut la art. 107 alin. 1 din Codul silvic şi la art. 5 din Legea nr. 81/1993, fiindca, în lipsa acestei măsuri de organizare a executării legii, Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului nu creează condiţiile, la care este obligat prin lege, pentru aplicarea dispoziţiilor de natura penală cuprinse în legislaţia silvică. Eventualele dificultăţi produse, în cadrul unei economii de piaţa şi aflate în reforma, de dinamismul nivelului preţului mediu pentru un metru cub de masa lemnoasă pe picior pot fi surmontate - la acest nivel normativ, inferior celui legislativ - prin modificarea periodică a ordinului prin care se stabileşte acest preţ, modificare publicată de fiecare data în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 5 lit. F din Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

LUCIAN MIHAI

OPINIE SEPARATĂ II

Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. 1, 2 şi 4 şi ale art. 98 alin. 1, 2 şi 4 din Codul silvic este intemeiata şi ar fi trebuit să fie admisă.

Normele legale prevăzute în cele doua articole sunt norme penale incomplete, în măsura în care condiţioneaza existenta infracţiunii de o anumită valoare a prejudiciului cauzat fondului silvic, valoare pe care o caracterizează ca pe un multiplu al preţului mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, fără sa arate care este acest preţ. Norma incriminatoare, rămasă astfel incompleta, nu poate funcţiona decât dacă incriminarea este completată printr-o norma din alta lege, care să prevadă care este preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, lege care să fie în vigoare la data săvârşirii faptei. Suntem în prezenta, în situaţia data, a unor norme penale de referire, al căror specific este faptul ca ele îşi subordonează în parte conţinutul, raportandu-se la reglementarea cuprinsă în alta norma, conţinutul normei de referire urmând să se intregeasca cu elemente pe care le va procura norma complinitoare la care se adresează referirea "Consecinţa este ca existenta normei de referire depinde de existenta normei complinitoare şi orice modificare a acesteia atrage, implicit, şi modificarea normei de referire"*1).

Dispoziţiile art. 97 şi 98 din Codul silvic, ca norme de referinţa, nu pot exista şi nu pot fi deci aplicate, atâta timp cat nu sunt completate printr-o norma care să stabilească preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior. Din datele existente la dosarul cauzei, în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, rezultă că nu exista până în prezent o lege care să prevadă preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, la care textele legale incriminatoare se referă şi care ar trebui să le completeze. Se arata doar ca acest preţ este stabilit, potrivit dispoziţiei din art. 5 al Legii nr. 81/1993 privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, de către Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, printr-un act care nu este publicat în Monitorul Oficial al României.

Trebuie subliniat însă ca, chiar dacă un astfel de act ar exista şi ar fi publicat în Monitorul Oficial al României, el n-ar putea servi la completarea normelor penale de referire menţionate. Aceste norme, fiind cuprinse în Codul silvic, deci într-o lege organică, n-ar putea fi complinite decât tot printr-o dispoziţie cuprinsă într-o lege organică.

Altfel se încalcă dispoziţiile art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie. Iar fără complinirea normelor prevăzute la art. 97 alin. 1, 2 şi 4 şi la art. 98 alin. 1, 2 şi 4 din Codul silvic, acestea rămânând norme incomplete, care nu pot fi aplicate decât cu încălcarea principiului legalităţii incriminării, fiindca nu poate fi aplicată o norma incriminatoare care nu prevede una dintre condiţiile de existenta a infracţiunii, iar fapta respectiva nu poate fi considerată incriminata.

Dispoziţiile legale criticate de autorul excepţiei sunt într-adevăr neconstituţionale şi vor rămâne ca atare atâta timp cat nu vor fi completate în conformitate cu Constituţia, iar aplicarea lor în practica, asa cum în mod regretabil organele noastre judiciare sunt obligate sa o facă, împotriva opiniei lor, reprezintă o încălcare a principiului legalităţii incriminării. Observam, în acest sens, ca, în cauza, atât reprezentantul Ministerului Public, cat şi instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală, au fost de părere ca aceasta este intemeiata.

Principiul legalităţii incriminării, deşi nu este explicit prevăzut în Constituţia României, este prevăzut în toate tratatele şi convenţiile internaţionale privitoare la drepturile omului. În art. III paragraful 2 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 1948 se prevede că "nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul în care ele au fost comise, nu constituiau un act delictuos potrivit dreptului naţional sau internaţional". Dispoziţii asemănătoare se găsesc în art. 15 al Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, adoptat de O.N.U. la 16 mai 1966, precum şi în art. 7 pct. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, adoptată de Consiliul Europei în 1950, pe care România a ratificat-o prin Legea nr. 30/1994. Toate aceste prevederi pot fi invocate, de asemenea, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate invocate în speta.

*1) Vezi Vintila Dongoroz, Drept penal, Bucureşti, 1939, pag. 92.

Judecător,

prof. univ. dr. Costica Bulai

OPINIE SEPARATĂ III

Dispoziţiile art. 97 alin. 1, 2 şi 3, precum şi ale art. 98 alin. 1, 2 şi 3 din Codul silvic adoptat prin Legea nr. 26/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 8 mai 1996, sunt neconstituţionale.

Art. 97 din Codul silvic incrimineaza "Taierea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lastari din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestieră prevăzute la art. 6, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior sau dacă valoarea pagubei este sub aceasta limita, dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de 2 ani,...".

Alin. 2 şi 3 ale aceluiaşi articol prevăd pedepse mai mari pentru cazurile în care valoarea pagubei este de peste 20, respectiv de peste 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior.

Art. 98 din Codul silvic incrimineaza, pe baza aceloraşi criterii şi cu agravante identice, "Furtul de arbori doborati sau rupti de fenomene naturale, ori de arbori, puieţi sau lastari care au fost taiati ori scoşi din rădăcini, cu sau fără drept, din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestieră prevăzute la art. 6...".

Rezultă din textele de lege citate ca aceste infracţiuni se pot săvârşi doar cu intenţie. Se mai desprinde şi faptul ca ele sunt infracţiuni de rezultat. Pentru existenta laturii obiective a acestor infracţiuni este indispensabila constatarea producerii unei pagube materiale. Nu este suficienta nici simpla constatare a producerii pagubei, ci trebuie stabilită valoarea acesteia, dacă a depăşit sau nu limita de departajare dintre contravenţie şi infracţiune. Or, aceasta limita a valorii pagubei nu este determinata concret în textele de lege incriminatoare, referindu-se doar generic la valori de 5, de 20, respectiv de 50 de ori mai mari decât preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior.

Aceste texte de lege de incriminare se completează parţial cu dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afară fondului forestier situate pe terenurile proprietate publică şi privată şi economiei vânatului. După intrarea în vigoare a Codului silvic art. 5 din Legea nr. 81/1993 mai are aplicabilitate doar în ceea ce priveşte determinarea autorităţii competente de a stabili preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, respectiv Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Se impune şi precizarea ca valoarea pagubei cauzate printr-o faptă incriminata ca infracţiune, ca o componenta definitorie a laturii obiective a anumitor infracţiuni, şi valoarea despăgubirilor ce pot fi pretinse şi acordate nu sunt neapărat identice.

Nici art. 97 sau 98 din Codul silvic şi nici art. 5 din Legea nr. 81/1993 nu impun publicarea în Monitorul Oficial al României a preţului mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, stabilit de autoritatea abilitata prin lege, periodic şi chiar diferenţiat pentru diferite zone ale tarii. În asemenea condiţii, nici o persoană, potenţial autor al unei contravenţii sau al unei infracţiuni silvice, nu poate avea reprezentarea valorii pagubei pe care ar putea-o cauza fapta sa şi dacă aceasta atrage după sine răspunderea contravenţională ori penală.

Art. 97 alin. 1, 2 şi 3 şi art. 98 alin. 1, 2 şi 3 din Codul silvic, datorită nedefinirii concrete şi complete a unui element esenţial al infracţiunilor pentru care stabilesc pedepse, încalcă principiul legalităţii incriminării, înscris în art. 23 alin. (9) din Constituţie, potrivit căruia "Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii".

În speta interesează constituţionalitatea stabilirii pedepsei, respectiv a incriminării unei anumite fapte. În aceasta privinta, norma citata din legea noastră fundamentală, înainte de toate face trimitere la dispoziţiile legale din partea generală a Codului penal. În aceste dispoziţii putem găsi condiţiile, în general, indispensabile pentru incriminarea unei anumite fapte. Punctul de pornire în orice analiza trebuie să fie definitia infracţiunii, data la art. 17 din Codul penal, în sensul că:

Art. 17. – Infracţiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală.

Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.

Calificarea prin legea penală a unei anumite fapte drept infracţiune presupune indicarea concretă şi univoca a tuturor elementelor acesteia. Condiţia incriminării doar a faptelor săvârşite cu vinovăţie impune examinarea cerinţelor art. 19 din Codul penal. Infracţiunile silvice putând fi săvârşite doar cu intenţie, trebuie avute în vedere prevederile art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a) şi b) din Codul penal, potrivit cărora:

Art. 19. – [...]

1.Fapta este săvârşită cu intenţie, când infractorul:

a)prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte;

b)prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, accepta posibilitatea producerii lui.

Coroborand aceste reglementări din legea penală generală cu dispoziţiile legale atacate, din Codul silvic, se impune concluzia ca nici un autor al unor fapte îndreptate împotriva patrimoniului forestier nu poate fi considerat ca a acţionat cu intenţie, dacă nu a avut posibilitatea de a cunoaşte acele elemente pe baza cărora putea sa prevadă, şi sa doreasca ori sa accepte, rezultatul faptei sale sub aspectul valorii pagubei cauzate, element definitoriu al infracţiunii pentru a carei săvârşire ar urma să fie tras la răspundere penală.

Condiţiile şi temeiurile legale ale stabilirii pedepsei nefiind îndeplinite prin formularea textelor art. 97 alin. 1, 2 şi 3 şi ale art. 98 alin. 1, 2 şi 3 din Codul silvic, nu sunt îndeplinite nici cerinţele imperative ale art. 23 alin. (9) din Constituţie.

Judecător,

Kozsokar Gabor