Lege nr. 351 din 6 iulie 2001

Publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 408 din 24 iulie 2001

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articolul 1

Se aprobă Planul de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a IV-a - Rețeaua de localități, potrivit anexelor nr. I-V care fac parte integrantă din prezenta lege.

Articolul 2

(1)Rețeaua națională de localități este compusă din localități urbane și din localități rurale, ierarhizate pe ranguri, potrivit anexelor nr. II-IV.

(2)Potrivit prezentei legi, ierarhizarea localităților pe ranguri este următoarea:

a)rangul 0 - Capitala României, municipiu de importanță europeană;

b)rangul I - municipii de importanță națională, cu influență potențială la nivel european;

c)rangul II - municipii de importanță interjudețeană, județeană sau cu rol de echilibru în rețeaua de localități;

d)rangul III - orașe;

e)rangul IV - sate reședință de comună;

f)rangul V - sate componente ale comunelor și sate aparținând municipiilor și orașelor.

Articolul 3

(1)Trecerea localităților de la un rang la altul se face prin lege, la propunerea consiliilor locale, cu consultarea populației prin referendum și a instituțiilor implicate, în condițiile legii, cu respectarea principalilor indicatori cantitativi și calitativi minimali prevăzuți în anexa nr. II, pentru localitățile urbane, și în anexa nr. IV, pentru localitățile rurale.

(2)Principalii indicatori, elementele și nivelurile de dotare prevăzute de lege pentru ierarhizarea localităților urbane și rurale vor sta la baza criteriilor de stabilire a impozitelor și taxelor.

Articolul 4

În zonele lipsite de orașe pe o rază de 25-30 km Guvernul, cu participarea autorităților administrației publice locale, va acționa în mod prioritar pentru:

a)modernizarea unor localități rurale cu rol de servire în zona de influență;

b)declararea de noi orașe, promovând programe speciale de coparticipare la susținerea financiară a dezvoltării instituționale, necesare în vederea înființării acestor noi orașe.

Articolul 5

Organizarea de noi comune se face prin lege, la propunerea consiliului local, în urma consultării prin referendum local a populației din unitatea administrativ-teritorială de la care se preiau localitățile rurale și a populației din unitățile administrativ-teritoriale care preiau localitățile rurale în cauză, pe baza documentației prin care se atestă îndeplinirea condițiilor minime cuprinse în anexa nr. IV.

Articolul 6

Pentru dezvoltarea echilibrată a localităților urbane și rurale Guvernul, cu participarea autorităților administrației publice locale, va acționa pentru sprijinirea și revitalizarea unor comune cuprinse în anexele nr. IV și V, în care s-au produs scăderi accentuate de populație în ultimii 30 de ani.

Articolul 7

(1)În vederea dezvoltării echilibrate a teritoriului din zona Capitalei României și a municipiilor de rangul I unitățile administrativ-teritoriale de bază din aceste zone se pot asocia într-un parteneriat voluntar în scopul înființării de zone metropolitane aferente spațiului urban. Asocierea contribuie la întărirea complementarităților între aceste unități și factorii de decizie interesați în dezvoltarea teritoriului.

(2)Zonele metropolitane prevăzute la alin. (1) funcționează ca entități independente fără personalitate juridică.

(3)Zonele metropolitane pot funcționa pe un perimetru independent de limitele unităților administrativ-teritoriale, stabilit de comun acord de autoritățile administrației publice locale.

Articolul 8

Asociația zonei metropolitane, cu acordul consiliilor locale și cu consultarea populației în condițiile legii, în a cărei rază teritorială s-a constituit, adoptă programul de dezvoltare a zonei.

Articolul 9

În vederea optimizării evoluției marilor aglomerări urbane, prin lege se pot înființa în cadrul acestora zone de dezvoltare. Legea va prevedea perimetrul, durata de funcționare, cadrul instituțional de administrare, precum și facilitățile acordate.

Articolul 10

În vederea protejării elementelor cadrului natural, a prevenirii extinderii necontrolate a localităților urbane și a asigurării de spații de agrement și recreare, în planurile urbanistice elaborate și aprobate potrivit legii se va prevedea înființarea de centuri sau zone verzi în jurul Capitalei României și al municipiilor de rangul I.

Articolul 11

Planurile de dezvoltare națională, regionale, inclusiv cele transfrontaliere și de dezvoltare pentru integrarea în spațiul european, precum și cele sectoriale se vor elabora pe baza prevederilor secțiunilor Planului de amenajare a teritoriului național - Căi de comunicație, Ape, Zone protejate, Rețeaua de localități, Zone de risc natural, precum și ale altor secțiuni ale Planului de amenajare a teritoriului național aprobate prin lege.

Articolul 12

Nerespectarea prevederilor prezentei legi conduce la anularea actelor, inclusiv a măsurilor și prevederilor de dezvoltare enumerate la art. 11.

Articolul 13

Autoritățile administrației publice centrale și ale administrației publice locale vor coopera pentru asigurarea aplicării prevederilor prezentei legi.

Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 14 mai 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituția României.

p. PREȘEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TĂRĂCILĂ

Aceasta lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 12 iunie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituția României.

PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR

VALER DORNEANU

București, 6 iulie 2001.

Nr. 351.

Anexa nr. I

DEFINIREA

principalilor termeni utilizați1. Localitate– formă de așezare stabilă a populației în teritoriu, alcătuind un nucleu de viață umană, cu structuri și mărimi variabile, diferențiate în funcție de specificul activităților de producție dominante ale locuitorilor, caracteristicile organizării administrativ-teritoriale, numărul de locuitori, caracterul fondului construit, gradul de dotare social-culturală și de echipare tehnico-edilitară.

În funcție de specificul și de ponderea activității economice dominante, de numărul de locuitori, caracterul fondului construit, densitatea populației și a locuințelor, de nivelul de dotare social-culturală și de echipare tehnică localitățile se împart în două mari grupe: localități urbane și localități rurale.

2.Localitate urbană– localitate în care majoritatea resurselor de muncă este ocupată în activități neagricole cu un nivel diversificat de dotare și echipare, exercitând o influenta socioeconomică constantă și semnificativă asupra zonei înconjurătoare.

3.Localitate rurală (sat)– localitate în care:

a)majoritatea forței de muncă se află concentrată în agricultură, silvicultură, pescuit, oferind un mod specific și viabil de viață locuitorilor săi, și care prin politicile de modernizare își va păstra și în perspectivă specificul rural;

b)majoritatea forței de muncă se află în alte domenii decât cele agricole, silvice, piscicole, dar care oferă în prezent o dotare insuficientă necesară în vederea declarării ei ca oraș și care, prin politicile de echipare și de modernizare, va putea evolua spre localitățile de tip urban.

4.Unități administrativ-teritoriale– potrivit legii unitățile administrativ-teritoriale sunt comunele, orașele și județele.

Unitățile administrativ-teritoriale de bază sunt orașele și comunele care cuprind una sau mai multe localități.

5.Oraș– unitate administrativ-teritorială de bază alcătuită fie dintr-o singură localitate urbană, fie din mai multe localități, dintre care cel puțin una este localitate urbană. Ca unitate administrativ-teritorială de bază și ca sistem social-economic și geografic orașul are două componente:

a)componenta teritorială-intravilanul, care reprezintă suprafața de teren ocupată sau destinată construcțiilor și amenajărilor (de locuit, social-culturale, industriale, de depozitare, de producție, de circulație, de recreare, de comerț etc.) și extravilanul care reprezintă restul teritoriului administrativ al orașului;

b)componenta demografică socioeconomică, care constă în grupurile de populație și activitățile economice, sociale și politico-administrative ce se desfășoară pe teritoriul localității.

Dimensiunile, caracterul și funcțiile orașului prezintă mari variații, dezvoltarea sa fiind strâns corelată cu cea a teritoriului căruia îi aparține.

Orașele care prezintă o însemnătate deosebită în viața economică, social-politică și cultural-științifică a țării sau care au condiții de dezvoltare în aceste direcții sunt declarate municipii.

6.Comună– unitate administrativ-teritorială de bază care cuprinde populația rurală reunită prin comunitatea de interese și tradiții, alcătuită din unul sau mai multe sate, în funcție de condițiile economice, social-culturale, geografice și demografice. Satele în care își au sediul autoritățile publice ale comunei sunt sate reședință.

7.Teritoriu administrativ– suprafață delimitată prin lege pentru județe, municipii, orașe și comune. Este constituit din suprafața agricolă (teren arabil, pășuni și fânețe, vii și livezi), suprafața fondului forestier, suprafața ocupată de construcții și amenajări de infrastructură (căi de comunicație, altele decât cele aparținând domeniului public al statului, echipare energetică, lucrări de gospodărire a apelor), ape și bălți și suprafața aferentă intravilanului (construcții și amenajări), delimitată prin planurile urbanistice.

8.Rețea de localități– totalitatea localităților de pe un teritoriu (național, județean, zonă funcțională), ale căror existență și dezvoltare sunt caracterizate printr-un ansamblu de relații desfășurate pe multiple planuri (politico-administrativ, social-cultural, economic etc.). Rețeaua de localități este constituită din localități urbane și localități rurale.

9.Ierarhizarea funcțională a localităților urbane și rurale– clasificarea localităților pe ranguri în funcție de importanța în rețea și de rolul teritorial, asigurându-se un sistem de servire a populației eficient din punct de vedere economic și social și o dezvoltare echilibrată a localităților în teritoriu.

10.Rang– expresie a importanței actuale și în perspectivă imediată a unei localități în cadrul rețelei din punct de vedere administrativ, politic, social, economic, cultural etc., în raport cu dimensiunile ariei de influență polarizate și cu nivelul de decizie pe care îl implică în alocarea de resurse. Această importanță trebuie să își găsească corespondentul și în nivelul de modernizare.

11.Zonă metropolitană– zonă constituită prin asociere, pe bază de parteneriat voluntar, între marile centre urbane (Capitala României și municipiile de rangul I) și localitățile urbane și rurale aflate în zona imediată, la distanțe de până la 30 km, între care s-au dezvoltat relații de cooperare pe multiple planuri.

12.Centură verde– zonă delimitată în jurul Capitalei României și al municipiilor de rangul I, în vederea protejării elementelor cadrului natural, a prevenirii extinderii necontrolate a acestor municipii și a asigurării spațiilor suplimentare de agrement și recreare.

13.Zonă de dezvoltare– perimetru delimitat în cadrul teritoriului administrativ al unui municipiu sau în cadrul unei zone metropolitane în care se propun unele facilități de natură fiscală, în scopul favorizării dezvoltării economice prin atragerea de investiții de capital străin sau autohton.

14.Zonă de influență– teritoriul și localitățile care înconjoară un centru urban și care sunt influențate direct de evoluția orașului și de relațiile de intercondiționare și de cooperare care se dezvoltă pe linia activităților economice, a aprovizionării cu produse agroalimentare, a accesului la dotările sociale și comerciale, a echipării cu elemente de infrastructură și cu amenajări pentru odihnă, recreere și turism. Dimensiunile zonei de influență sunt în relație directă cu mărimea și cu funcțiunile centrului urban polarizator.

15.Sistem urban– sistem de localități învecinate între care se stabilesc relații de cooperare economică, socială și culturală, de amenajare a teritoriului și de protecție a mediului, echipare tehnico-edilitară, fiecare păstrându-și autonomia administrativă.Anexa nr. II

LOCALITĂȚI URBANE1.0. Principalii indicatori cantitativi și calitativi minimali de definire a localităților urbane*)

*)În prezent există municipii și orașe în care nu sunt încă atinși indicatorii cantitativi și calitativi minimali.

2.0.Ierarhizarea localităților urbane existente pe ranguri

3.0.Elemente și nivel de dotare ale localităților urbane de rangul 0 și ale localităților urbane de rangul I3.1. Localizare geografică favorabilă:

Situare geostrategică de interes internațional sau european, constituind centre de dezvoltare și atractivitate, localizate în lungul axelor majore de căi de comunicație de importanță internațională/europeană.

3.2.Populație:

a)număr important de locuitori: minimum 200.000 de locuitori;

b)formare profesională de înaltă specializare: forță de muncă cu o calificare superioară și pregătire continuă, caracterizată prin flexibilitate/dinamism;

c)identitate proprie: identificarea caracterului specific al orașului simultan cu conștiința apartenenței sale la grupa orașelor de același rang.

3.3.Accesibilitate:

La nivel internațional, paneuropean: accesibilitate directă la rețeaua majoră de căi de comunicații paneuropene (rutiere, feroviare, navale și aeriene)

La nivel național: accesibilitate la rețeaua de căi de comunicații naționale (autostrăzi, drumuri expres, căi ferate cu viteză mare/sporită, căi navigabile maritime sau fluviale, porturi, aeroporturi).

3.4.Funcțiuni economice: bază economică la înalt nivel tehnologic și flexibilă (sector secundar, servicii productive, social-culturale și de natură informatică).

3.5.Nivel de dotare/echipare:

Localitățile asigură un potențial de găzduire/primire a unor funcții și echipamente ale căror importanță, calitate și capacitate corespund standardelor/cerințelor europene. Caracterul internațional sau european al acestor localități constă în caracterul și dimensiunea internațională sau europeană a funcțiilor și echipamentelor lor.

3.6.Principalele categorii și tipuri de dotări, echipamente pentru rangurile 0 și I:

3.7.Localități urbane de rangul 0

3.8.Localități urbane de rangul I

Sunt de rangul I următoarele localități:

4.0.Elemente și nivel de dotare ale localităților urbane de rangul II4.1. Municipii reședință de județ4.1.1. Populație– de la circa 50.000 la circa 200.000 de locuitori– zona de influență: circa 200.000-500.000 de locuitori4.1.2. Rază de servire: circa 60-80 km4.1.3. Accesul la căile de comunicație: acces direct la cel puțin două sisteme majore de căi de comunicație (traseu de cale ferată principală, drumuri naționale ce tranzitează sau pornesc din acel loc, eventual aeroport, porturi și/sau gări fluviale)

4.1.4.Funcțiuni economice: capacități de producție diversificate din sectorul secundar și al serviciilor productive, social-culturale și informative cu rază de servire prioritar județeană4.1.5. Nivel de dotare-echipare:

4.2.Alte municipii4.2.1. Populație– de regulă între 25.000 și circa 70.000 de locuitori;

–din zona de influență: între circa 30.000 și circa 100.000 de locuitori4.2.2. Rază de servire: circa 20 km4.2.3. Accesul la căile de comunicație: acces direct la calea ferată, drum național, drum județean și accese facile ale localităților din zona de influență4.2.4. Funcțiuni economice: capacități de producție diversificate din sectorul secundar și terțiar, eventual și din agricultură4.2.5. Nivel de dotare-echipare:

4.3.Localități urbane de rangul II

Sunt de rangul II următoarele localități:

5.0.Elemente și nivel de dotare ale localităților urbane de rangul III5.1. Populație:

–de regulă de la circa 5.000 la circa 30.000 de locuitori;

–din zona de influență: între circa 5.000 și 40.000 de locuitori5.2. Raza de servire: circa 10-20 km5.3. Accesul la căile de comunicație: acces direct la drum național sau județean, la centrul de rang superior și legături facile cu localitățile din zona de influență5.4. Funcțiuni economice: capacități de producție din domeniul secundar (industrie prelucrătoare și construcții), terțiar (servicii sociale și comerciale) și primar (industrie extractivă, agricultură, piscicultură, silvicultură)

5.5.Nivel de dotare-echipare:

5.6.Localități urbane de rangul III:

Sunt de rangul III următoarele localități:

6.0.Zone lipsite de orașe pe o rază de circa 25-30 km, care necesită acțiuni prioritare pentru dezvoltarea de localități cu rol de servire intercomunală

2.0.Elemente și nivel de dotare ale localităților rurale de rang IV

Rangul IV este atribuit satelor reședință de comună. Dotările minime obligatorii necesare în vederea servirii tuturor satelor din cadrul comunei respective sunt:

–sediu de primărie;

–grădiniță, școală primară și gimnazială;

–dispensar medical, farmacie sau punct farmaceutic;

–poștă, servicii telefonice;

–sediu de poliție și de jandarmerie;

–cămin cultural cu bibliotecă;

–magazin general, spații pentru servicii;

–teren de sport amenajat;

–parohie;

–cimitir;

–stație/haltă C.F. sau stație de transport auto;

–dispensar veterinar;

–sediu al serviciului de pompieri;

–puncte locale pentru depozitarea controlată a deșeurilor;

–alimentare cu apă prin cișmele stradale.

3.0.Elemente și nivel de dotare ale localităților rurale de rang V

Rangul V este atribuit satelor componente ale comunelor și satelor aparținând municipiilor sau orașelor. Existența unor dotări publice sau comerciale și dimensiunea acestora sunt determinate de numărul de locuitori și de specificul așezării. Dotările minime obligatorii în satele având peste 200 de locuitori sunt:

–școala primară;

–punct sanitar;

–magazin pentru comerț alimentar și nealimentar.

Aceste dotări sunt necesare și în cazul satelor având o populație de până la 200 de locuitori, când satele respective sunt izolate, situate la distanțe de peste 3-5 km față de satul cel mai apropiat care dispune de astfel de dotări.

4.0.Condiții necesare pentru înființarea de comune

Condițiile menționate la pct. 4.0 trebuie să fie îndeplinite și de comuna care rămâne după desprinderea unei comune noi.

5.0.Comune în care s-au produs scăderi accentuate de populație în perioada 1966-1998, care necesită acțiuni de sprijin și revitalizare