Decizie nr. 79 din 27 ianuarie 2011

Ion Predescu - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 189 din Codul penal, excepţie ridicată de Marius Romulus Bucin în Dosarul nr. 2.178/289/2010 (în format vechi 2.223/2010) al Judecătoriei Reghin.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.178/289/2010 (în format vechi 2.223/2010), Judecătoria Reghin a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 189 din Codul penal, excepţie ridicată de Marius Romulus Bucin în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalităţii pedepsei şi art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la adoptarea prin lege organică a domeniilor referitoare la infracţiuni, pedepse şi regimul executării lor, precum şi ale art. 7 cu denumirea Nicio pedeapsă fără lege din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece textul criticat nu respectă condiţia previzibilităţii, încălcând imperativul de securitate juridică pe care principiul legalităţii este chemat să-l garanteze. Formularea lipsire de libertate a unei persoane în mod ilegal este vagă şi generică prin aceea că nu se poate stabili sub nicio formă care sunt activităţile sau inactivităţile care intră sub incidenţa incriminării.

Judecătoria Reghin opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 189 din Codul penal - Lipsirea de libertate în mod ilegal, care au următorul conţinut:

Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani.

În cazul în care fapta este săvârşită prin simularea de calităţi oficiale, prin răpire, de o persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună sau dacă în schimbul eliberării se cere un folos material sau orice alt avantaj, precum şi în cazul în care victima este minoră sau este supusă unor suferinţe ori sănătatea sau viaţa îi este pusă în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.

Cu pedeapsa închisorii de la 7 la 15 ani se sancţionează şi lipsirea de libertate a unei persoane săvârşită în scopul de a o obliga la practicarea prostituţiei.

Dacă pentru eliberarea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoană juridică, o organizaţie internaţională interguvernamentală sau un grup de persoane să îndeplinească sau să nu îndeplinească un anumit act, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani.

Dacă faptele prevăzute la alin. 1-4 se săvârşesc de către o persoană care face parte dintr-un grup organizat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, în cazul alin. 1, închisoarea de la 7 la 18 ani, în cazul alin. 2 şi 3, închisoarea de la 10 la 20 de ani, în cazul alin. 4.

Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani.

Tentativa faptelor prevăzute la alin. 1-4 se pedepseşte.

Constituie tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de măsuri în vederea comiterii faptei prevăzute la alin. 4.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalităţii pedepsei şi art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la adoptarea prin lege organică a domeniilor referitoare la infracţiuni, pedepse şi regimul executării lor, precum şi ale art. 7 cu denumirea Nicio pedeapsă fără lege din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 189 din Codul penal dispun, în acord cu art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 23 alin. (12) din Constituţie, cu privire la incriminarea faptei de lipsire de libertate în mod ilegal, infracţiunea fiind astfel instituită, în conformitate cu art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, de către Parlament ca unica autoritate legiuitoare a ţării.

În ceea ce priveşte aspectele referitoare la presupusa lipsă de claritate şi previzibilitate a normei contestate, Curtea constată că, din această perspectivă, principiul legalităţii implică o obligaţie pozitivă a legiuitorului, de a reglementa prin texte clare şi precise, claritatea legii fiind apreciată în lumina experienţei juridice normale, iar norma trebuie să fie previzibilă şi accesibilă.

Or, admiţându-se, în principiu, că, datorită caracterului de generalitate al legilor, redactarea acestora nu poate avea o precizie absolută, cerinţa de previzibilitate a normei se poate complini printr-o interpretare judiciară coerentă şi previzibilă. Aşa fiind, în materia analizată interdicţia lipsirii de libertate în mod ilegal nu are nevoie de alte explicaţii, fiind intrinsecă naturii reglementării.

De altfel, Curtea Constituţională a amintit în numeroase rânduri, spre exemplu prin Decizia nr. 1.437 din 4 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 18 ianuarie 2011, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia între cerinţele calitative ale legii trebuie să se numere şi previzibilitatea, în sensul că norma juridică trebuie să fie enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi controleze conduita, să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezultă dintr-o anumită faptă, chiar dacă trebuie să apeleze la consiliere de specialitate în materie.

În concluzie, Curtea constată că nici această critică nu poate fi primită, deoarece din redactarea analizată se desprinde în mod univoc concluzia interdicţiei de a lipsi de libertate vreo persoană în afara situaţiei când aceasta este permisă de lege. Faptul că infracţiunea se poate comite în diferite modalităţi nu este de natură a afecta prezumţia de constituţionalitate a art. 189 din Codul penal, fiind unanim acceptată cu caracter axiomatic teza interdicţiei lipsirii de libertate în mod ilegal indiferent de varietatea de modus operandi, pentru că, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea fundamentală, libertatea individuală este inviolabilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 189 din Codul penal, excepţie ridicată de Marius Romulus Bucin în Dosarul nr. 2.178/289/2010 (în format vechi 2.223/2010) al Judecătoriei Reghin.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2011.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru